1

SILVICULTURA / 24.03.2020

5.2.3.Regenerarea padurii pe cale vegetativa

Regenerarea padurii prin lastarire
-Insusirea de a lastari este specifica foioaselor (intre rasinoase
numai TI lastareste); lastarii sunt arbori ce se pot forma din
muguri aparuti dupa sectionarea tulpinii;
-cel mai important mod de regenerare pe cale vegetative este
prin lastari formati pe cioata ( rezultata prin taierea tulpinii );
Capacitatea de lastarire a arborilor difera in raport cu : specia,
varsta arborilor, conditiile stationale;
-lastaresc viguros si timp indelungat : ST, GO, GA, CE, AN, SA,
TE;
-lastaresc activ numai in tinerete : SC, FR, PA, ME, FA;
-in tinerete arborii lastaresc mult mai abundent si mai viguros;
dupa 30-40 ani capacitatea de lastarire se reduce mult;
Regenerarea padurii din lastari are loc numai in anul taierii
tulpinilor. Daca lastarii produsi initial sunt distrusi, regenerarea
poate fi compromisa, urmatorii lastari, daca apar, au vitalitate
scazuta;

2
-ritmul de crestere al lastarilor este mai activ la inceput
( beneficiaza de intregul sistem radicelar al cioatei), culmineaza
mai de timpuriu si se reduce apoi; dupa 12-15 ani exemplarele
din lastari sunt depasite in crestere de exemplarele din
samanta.
Arborii din lastari realizeaza dimensiuni mai mici, au curburi la
baza, au indice de utilizare mai scazut, frecvent sunt atacati de
putregai. La fiecare noua generatie de lastari, starea arboretului
este tot mai lanceda, calitatea mai scazuta.
Padurile regenerate prin lastari si drajoni apartin regimului
crangului.

Regenerarea padurii prin drajonare

Drajonarea este proprietatea unor specii de foioase de a
produce exemplare noi, din muguri adventivi formati pe
radacini;
-Capacitatea de drajonare difera cu specia, varsta si conditiile
stationale; drajoneaza abundent : PLA, PLN, SC, TE, ANA, ULC ,
PLT;
-Drajonii, spre deosebire de lastari, se pot departa la distante
mari de tulpina arborelui din ale carui radacini s-au format, in
functie de lungimea radacinilor : SC (la 10-15m ), la PLT (la 30-
35m);

3
Regenerarea padurii prin drajonare este mai sigura decat prin
lastarire (drajonii se pot forma si in anii urmatori taierii tulpinii);
-Spre deosebire de lastari, drajonii nu prezinta curburi la baza,
se individualizeaza mai de timpuriu, sunt expusi mai putin
putregaiului : prezinta o valoare superioara lastarilor, dar nu si
exemplarelor din samanta.

Regenerarea prin butasire

Butasul este un fragment de radacina, tulpina, sau ramura,
care, detasat de planta -mama si pus in conditii favorabile,
produce radacini, formand un nou arbore.
Impadurirea prin butasire se aplica mai ales pe terenurile
frecvent inundate, pentru consolidarea malurilor, ori a
terenurilor degradate: se folosesc de obicei butasi de
dimensiuni mari ( peste 1,50 m lungime) numiti sade.

Concluzii privind regenerarea pe cale naturala :

Regenerarea naturala din samanta constituie metoda de
regenetare cea mai indicata, deoarece :
-asigura prezenta in noul arboret a speciilor si ecotipurilor celor
mai bine adaptate conditiilor locale;
-numarul de puieti pe unitatea de suprafata este mai mare, fapt
ce permite o selectie naturala mai accentuata;

4
-este mai ieftina in comparatie cu metodele de regenerare
artificiala;
-solul ramane permanent in productie si este ferit de
degradare.

5.2.4.Particularitati ale regenerarii in padurea virgina

Regenerarea in padurea virgina :
-are loc numai din samanta;
-decurge in conditii bioecologice determinate de dinamica
structurii arboretelor si de actiunea factorilor de mediu;
-este dependenta de: capacitatea de fructificare a arborilor, de
modul de diseminare a semintelor, de mediul in care au loc :
germinarea, rasarirea, cresterea si dezvoltarea semintisului
instalat.
Sunt doua cai principale de producere a regenerarii :
1.-sub masiv, prin : a) regenerare continua; b) regenerare in
valuri;
2.-pe teren descoperit.

1.Regenararea sub masiv

a) Regenerarea continua este specifica padurilor virgine cu
structura tipic pluriena, constituite dintr-un amestec intim de

5
arbori cu varste si dimensiuni diferite : pe masura ce arborii
ajung la limita longevitatii fiziologice, se usuca si cad, lasa loc si
creaza conditii pentru instalarea si dezvoltarea unui nou
semintis.
b) Regenerarea in valuri este specifica acelor paduri virgine cu
structura relativ echiena, sau relativ pluriena, in care se ajunge
la o densitate mare de arbori, cu varste si dimensiuni apropiate,
care fructifica abundent si permit regenerarea, instaland un
nou val de semintis.
2.Regenerarea pe teren descoperit
-reprezinta calea de refacere a padurii virgine distruse in urma
unor calamitati naturale, dupa care solul ramane descoperit;
-regenerarea este conditionate de capacitatea de diseminare a
semintelor produse de arbori din arboretele vecine, de
rezistenta puietilor la conditiile aspre ale terenului descoperit;
-refacerea padurii din speciile de baza intarzie si are loc doar in
urma unor succesiuni intre speciile pioniere ( ME, PLT ) si cele
de baza.

6
5.3. CONSTITUIREA STARII DE MASIV
-Proces biologic deosebit de important in viata unui arboret,
evidentiat prin apropierea coroanelor puietilor si constituirea
coronamentului noului arboret;
-se desavarseste doar dupa ce puietii trec de la viata izolata la
viata in comun, creindu-si un mediu propriu;
-in conditiile noului mediu intern, existenta, cresterea si
dezvoltarea fiecarui exemplar sunt conditionate si de
exemplarele vecine;
-prin constituirea masivului, intre exemplare se intensifica
competitia, determinata de cresterea rapida in inaltime si de
dezvoltarea coroanelor; puietii cu crestere in inaltime mai
redusa, se usuca din lipsa de lumina;
-Prin constituirea starii de masiv, se intemeiaza, de fapt, o noua
padure, ce se va manifesta ca o comunitate de viata stabila,
capabila sa exercite functiile productive si protectoare;
-pentru aceasta noua situatie sunt caracteristice starea de
apropiere, de intrepatrundere si de interconditionare a intregii
mase de exemplare, atat in sol, cat si in atmosfera;
-Numai dupa constituirea starii de masiv, padurea in ansamblu,
ia efectiv in stapanire teritoriul pe care il populeaza, constituie
7
un climat propriu si imprima o dinamica proprie proceselor
individuale si colective, specifice noului ecosistem forestier.
Starea de masiv nu este o stare de suprapopulare, ea
reprezinta un mod de adaptare al speciilor forestiere pentru
luarea in stapanire a teritoriului.
Starea de masiv imprima padurii un nou specific structural si
functional, intretinand, intensificand si diversificand cresterea si
dezvoltarea, diferentierea si eliminarea naturala, elagarea, cu
toate consecintele asupra productiei finale si a protectiei
exercitate.
Constituirea starii de masiv depinde de:
-speciile componente,
-desimea si structura arboretului,
-conditiile stationale,
-natura interventiilor silvotehnice,
-actiunea factorilor perturbanti ( vant, zapada, poluare,
daunatori biotici, pasunat).
In regenerarile naturale starea de masiv se realizeaza mai
devreme decat in cele artificiale ( se porneste cu un numar mai
mare de exemplare la unitatea de suprafata);
Lastarisurile constituie mai devreme starea de masiv decat
semintisurile;

8
 Speciile repede crescatoare ( PL, LA ) ating mai repede starea
de masiv decat speciile incet crescatoare ( BR; FA; MO ).
Interventiile silvotehnice vizeaza o reducere numerica selectiva
a arborilor din masiv. Urmatoarea interventie silvotehnica se va
face numai dupa reconstituirea starii de masiv in arboretul
respective.

5.4.CRESTEREA SI DEZVOLTAREA PADURII

5.4.1.Cresterea si dezvoltarea arborilor
Substantele asimilate din sol sunt transformate de arbore in
substante organice, care servesc, in mare masura, la formarea
de celule noi, deci la crestere. Coroana arborelui, prin
intermediul frunzisului, constituie laboratorul in care are loc
procesul fundamental al fotosintezei.
Din fitomasa produsa prin fotosinteza, o parte se
acumuleaza, intretinand cresterea organelor vegetative si de
reproducere, iar o alta parte este restituita anual solului prin
masa foliara, prin fructe, seminte si ramuri, ce cad pe sol.
-prin alungirea extremitatilor tulpinii si a ramurilor rezulta
cresterea in inaltime, iar prin formarea de celule intre scoarta si
lemn, cresterea in grosime; cresterea in volum este rezultanta
compunerii celor doua feluri de cresteri.
9
 Arborele este, asadar, un purtator de cresteri, un producator
de biomasa.
Marimea cresterilor anuale difera de la o specie la alta in
functie de insusirile ereditare, de variabilitatea individuala.
-in cadrul aceleiasi specii, cresterea arborilor este influentata de
varsta arborelui, de provenienta, de conditiile de mediu (spatiu
de nutritive, bonitatea statiunii).
Crestera tulpinii si a ramurilor incepe primavara, dupa
acumularea unui anumit numar de grade de caldura si
inceteaza toamna, cand cad frunzele ( in climatul temperat
continental). Cresterea radacinilor se intrerupe numai in
intervalele ianuarie -februarie si iulie – august.
Cresterea arborilor in inaltime se produce indeosebi in tineretea
lor. Speciile de lumina au, in general, o crestere mai rapida in
prima parte a vietii lor, fata de cele de umbra, dar la speciile de
umbra, cresterea in inaltime se mentine o perioada de timp
mult mai indelungata, incat, frecvent, ajung din urma si chiar
intrec speciile de lumina.
-arborii ating un maximum al cresterii in inaltime la varste
diferite : plopii hibrizi la 3-7 ani, MO la 15-30 ani).
-la aceeasi specie si in aceleasi conditii stationale, cresterea
arborilor din lastari este sensibil mai mare initial fata de cea a
exemplarelor din samanta, dar scade repede, astfel ca cele din
samanta le ajung si depasesc pe cele din lastari.

10
Cresterea in grosime, rezultat al activitatii generatoare a
cambiului, se evidentiaza prin marimea diametrului tulpinii
arborelui.
Perioada de crestere in grosime dureaza 4-5 luni in timpul unui
an, fiind mai scurta decat sezonul de vegetatie, insa cu mult mai
lunga decat perioada cresterii in inaltime. Valoarea maxima a
cresterii in grosime se realizeaza mai tarziu fata de cresterile
maxime in inaltime.

Cresterea in volum este mai redusa in tinerete, apoi se

accentueaza, realizand un maximum la 40-80 ani la speciile de
lumina si semiumbra si la 80-100 ani la cele de umbra.
Arborii cei mai inalti au cresterile cele mai active si sunt
principalii producatori de biomasa lemnoasa.

Dezvoltarea arborilor
In decursul vietii arborelui, pe langa procesul cantitativ de
acumulare de biomasa, ca efect al cresterilor, se produc si
schimbari calitative, deosebindu-se trei etape.
Etapa tineretii
Incepe cu germinarea semintelor si rasarirea plantulelor si se
incheie cu formarea primelor flori si fructe. Durata etapei este

11
variabila de la exemplar la exemplar, de la specie la specie,
depinde de intregul complex de factori bioecologici, de
caracterul interventiilor silvotehnice. Arborii dispun de o mae
capacitate de adaptare la mediul extern si realizeaza cresteri
intense, indeosebi in inaltime.
Etapa maturitatii
Este cea mai lunga etapa si dureaza de la inceperea fructificatiei
arborilor si pana cand ei intra in declin fiziologic.
Adaptabilitatea la conditiile de mediu si capacitatea de reactie
la interventiile silviculturale slabesc. Din ultimele fructifucatii
abundente se va realiza regenerarea pe cale naturala in
padurea cultivate.
Etapa batranetei
Este marcata de inceperea declinului arborilor : frunzisul se
reduce, cresterile scad, parte din ramuri se usuca, rezistenta la
actiunea factorilor vatamatori scade, iar in cele din urma
arborele mmoare.

5.4.2. Cresterea si dezvoltarea arborilor

Cresterea si productivitatea arboretelor
In padurea virgina cresterea arboretului se mentine relativ
constanta, deoarece cresterea arborilor este apropiata de rata
pierderilor prin mortalitate.

12
 In padurea cultivata, dinamica si durata procesului de
crestere, ca si cuantumul productiv, sunt puternic influentate
de interventia silvicultorului prin : alegerea speciilor, dirijarea
proportiei amestecurilor, a raporturilor spatiale intre arbori
prin lucrari de ingrijire, prin prevenirea si combaterea
daunatorilor biotici si abiotici s.a..
Spre deosebire de cresterea in volum a arborelui, in arboret,
o parte din cresterea sa curenta se elimina in mod natural prin
procesul de autorarire, sau se extrage prin lucrari de ingrijire.
Prin urmare, in dinamica cresterilor in volum ale unui arboret
se produc doua procese opuse : pe de o parte se inregistreaza o
crestere la toti arborii, iar pe de alta parte se produce
eliminarea naturala, ( sunt eliminati arbori ) urmare careia o
parte din volumul cresterii anuale se pierde din arboret.
In padurea cultivate, arborii care s-ar piarde prin eliminare
naturala, sunt extrasi prin lucrari de ingrijire.

Cresterea medie a productiei totale se obtine prin impartirea

volumului total al unui arboret la varsta acestuia.
Curba de variatie a cresterii medii a productiei totale trece
printr-o valoare maxima a varstei, numita varsta
exploatabilitatii absolute.Pana la aceasta varsta, cresterea
curenta este mai mare decat cea medie, apoi, dupa realizarea
acestui maxim, cresterea curenta este din ce in ce mai mica in
comparatie cu valoarea cresterii medii.
13
 Intersectia curbei cresterii curente cu cea a cresterii medii
constituie o caracteristica de baza a cresterii arboretului cu
varsta. Pentru practica este important de cunoscut varsta la
care cele doua curbe se intersecteaza, deoarece exploatarea
arboretelor inainte de aceasta, atrage dupa sine o scadere a
productivitatii padurilor.
In raport cu rapiditatea de crestere, speciile de arbori se
clasifica in :
-specii repede crescatoare ( produc un volum foarte mare de
lemn intr-un interval de timp relativ scurt (SC, PLA, PLN, plopii
hibrizi);
-specii mediu crescatoare : MO, BR, FA, PI, TE );
-specii incet crescatoare :ST, GO, GA, ME ).
Ex.: productia unui arboret de plopi hibrizi la varsta de 25 ani
( cca. 732mc/ha), este realizata de un arboret de MO la
50ani, de unul de BR la 60 ani, de unul de ST la 65 ani, de unul
de FA la 70 ani, de unul de GO la 85 ani, de unul de CE la 90 ani,
iar unul de GA la 110 ani.

Productivitatea arboretelor reprezinta cresterea medie a

productiei totale si difera in limite largi, in raport cu potentialul
speciilor si cu bonitatea statiunii. Se exprima in mc/an/ha si
poate fi superioara, medie, sau inferioara.

14
Productia de masa lemnoasa la hectar reprezinta volumul in
mc, realizat la varsta exploatabilitatii arboretelor, ca urmare a
cresterilor de biomasa acumulate.
-in cele mai bune conditii stationale, la varsta de 100 ani, un
arboret de MO poate acumula cca 1000mc/ha, unul de BR cca
900 mc/ha, unul de FA cca 750-800 mc/ha, unul de GO cca 650
mc/ha, unul de CE cca 500 mc/ha.
Cercetarile au demonstrat ca din productia de biomasa a
arboretelor, lemnul utilizabil reprezinta 75-85%, coaja 4-13%,
cracile 8-11%, cioatele si radacinile cca 16%.

Masa verde a aparatului foliar la majoritatea arboretelor este

de cca 6-8 t/ha la foioase si 35-40 t/ha la rasinoase.

15
16