Ingrijirea arborilor si arbustilor stabilizati in noul loc de cultura din amenajarile peisagistice

Mentinerea unei stari bune de vegetatie in decursul anilor este conditionata de acordarea ingrijirilor corespunzatoare, in functie de biologia speciilor si conditiile de cultura.

Taieri aplicate arborilor si arbustilor ornamentali

In decursul vietii arborilor si arbustilor plantati in amenajarile peisagistice se executa taieri de formare, taieri de intretinere si taieri de regenerare. Acestea se aplica mai ales la speciile foioase si numai in cazuri limitate la conifere. Dirijarea cresterii speciilor lemnoase prin taieri se face diferentiat,urmarindu-se in primii ani continuarea formarii incepute in pepiniera,apoi reglarea cresterii si infloririi,iar catre declinul plantelor, regenerarea acestora. Tehnicile de taiere se bazeaza pe o serie de principii decurgand din reactia plantelor.Controlul cresterii si evolutiei habitusului plantelor se face in principal prin operatii selective de scurtare si de suprimare a lastarilor si ramurilor. Scurtarea se face langa un mugure sau o ramificatie care asigura circulatia sevei, permitand cicatrizarea.Pe un lastar pozitia taieturii in raport cu mugurele determina directia de orientare a noii cresteri.Scurtarea axului unui arbore se executa printr-o taietura oblica care asigura scurgerea apei.Tot oblic se taie ramurile care se scurteaza langa insertia unei ramificatii laterale. Suprimarea unui lastar sau a unei ramuri se face de la insertie, fara ciot. Cu cat ramura este mai tanara, cu atat vindecarea este mai rapida.In cazul suprimarii unor ramuri mai groase(la arbori), vindecarea dureaza ani de zile si este conditionata de corectitudinea taierii. Taietura corecta se efectueaa la nivelul inelului ramurii, usor perpendicular pe ramura care se inlatura; o taiere prea adanca afecteaza cambiul, care nu poate acoperi integral plaga; lasarea unui ciot constituie un obstacol pentru progresia circulara a calusului, iar ciotulputrezeste, creand o poarta de instalare a putregaiului in ramura mama sau in trunchi. Taietura trebuie sa fie in acelasi timp neteda, cu marginile continui. Aceste taieri se obtin corect doar daca: se folosesc unelte adecvate, reglate si bine ascutite; taierea ramurilor groase se face in mai multe etape si cu sutinerea acestora la coborare, pentru a evita deteriorarea altor ramuri a scoartei sau chiar a intregii plante. Toate sectiunile mai mari de 3-4cm se protejeaza cu mastic, iar in cazul ranilor foarte mari , o protectie mai sigura se realizeaza cand masticul contine si un fungicid.

1. Taierile de formare La arborii foiosi se subrima ramurile duble,cele prea apropiate sau numeroase;se corecteaza orientarea unor ramuri prin scurtare.La coroanele cu ax se asigura dominanta acestuia prin curtarea ramurilor care tind sa-l concureze. Modelarea arborilor in diferite forme geometrice se realizeaza in etape succesive.taierile se incep din anul al doilea sau al treilea, dupa ce arborii s-au restabilit in urma plantarii. Taierile de iarna se fac dupa trecerea gerurilor mari, inaintea intrarii in vegetatie, iar cele de vara, in iunie, dupa ce cresterile anuale s-au maturat suficient. Speciile de rasinoase in general nu se taie, cu exceptia celor care suporta tunderea si la care se urmareste formarea geometrica regulata(tisa, tuie). Taierile se executa numai pe lemn tanar(de un an), de aceea formarea incepe de timpuriu, prin scurtarea periferiei plantei. Formarea arbustilor foiosi se realizeaza mult mai repede, prin operatii de scurtare, care duc la indesirea tufelor. Formarea gardurilor vii La speciile foioase, in urma scurtarii severe dupa plantare(la plantarea materialului cu radacini nude ), se lasa sa creasca liber un an.In 2-3 primaveri succesive se fac taieri de indesire, reducand noile cresteri la 10-15cm, atat pe partea superioara cat si pe partile laterale ale gardurilor vii. La speciile rasinoase, asa cum s-a aratat anterior, taierile sunt mai putin severe.Se reteaza varfurile de crestere(axul si lastarii laterali) incepand din anul urmator plantarii.Regularitatea operatiilor conduce la obtinerea unor garduri vii,cu conditia sa nu se taie in lemn batran(tuia,tisa,molid,larice,chiparos de California) 2. Taierile de intretinere Au ca scop controlul evolutiei plantelor.Unele specii arbustive si unele plantatii sunt supuse acestor operatii anual(trandafirii, clematitele, formele tunse,garduriile vii etc.), in timp ce la arbori taierile se executa la intervale mai mari. Taierile arborilor.Pentru arbori sanatosi si bine adaptati la mediu,taierile de intretinere se realizeaza la intervale de 5-10 ani.Acestea au ca scop suprimarea ramurilor moarte saupartial uscate,a lastarilor lacomi de pe trunchi si ramuri, scurtarea ramurilor rupte,eliminarea drajonilor.In coroanele prea dese se fac unele taieri de rarire pentru o mai buna penetrare a luminii. In general este bine ca interventiile sa fie cat mai putin severe,atat pentru a nu crea porti de intrare a microorganismelor patogene cat si pentru mentinerea echilibrului fiziologic al arborilor. Arborii foiosi plantati in aliniamente, mai ales pe strazi, necesita mai multe interventii in diferite scopuri: -inaltarea coroanelor fata de nivelul solului; -stimularea cresterii varfului; -refacerea varfului in caz de distrugere; -limitarea cresterii impusa de pozitia anumitor factori de constrangere(apropierea de cladiri, instalatii aeriene etc.)

Taierile arbustilor Arbustii floriferi se taie in scopul stimularii unei infloriri sustinute an de an si pentru prevenirea imbatraniri. Arbustii care infloresc pe cresterile noi primavara si vara, se taie primavara devreme(Buddleia,Hibiscus,Potentilla,Lonicera etc), iar cei care infloresc pe lastarii formati in anul precedent, se taie dupa inflorire(Forsythia,Chaenomeles,Ribes,Syringa etc). Taierile se diferentiaza in raport cu specia. Arbustii cu frunze persistente necesita mai putine taieri:usoare scurtari sau ciupiri, pentru indesire si echilibrarea formei.Taierile mai severe se aplica in cazul degerarii unor specii sensibile, cu precautia de a nu se opera pe lemnul lipsit de frunze sau de muguri vizibili. Speciile rasinoase nu se taie, cu exceptia celor care suporta tunderea.Se pot aplica ciupiri de indesire la pinii si molizii pitici,asupra mugurilor in faza de alungire. Taierea gardurilor vii si a formelor tunse Anual taierile de intretinere se executa primavara, inaintea pornirii in vegetatie si dupa maturarea lastarilor nou crescuti(iunie)Mentinerea formei se realizeaza prin taieri scurte(la 1-3 muguri deasupra scurtarii anterioare).Forma gardurilor trebuie sa favorizeze

o buna iluminare a partii bazale(latimea bazei mai mare sau egala cu latimea superioara a gardului), de aceea taierile laterale au rol important in mentinerea imbracarii cimpacte cu frunze pana la nivelul solului.Gardurile de foioase devenite prea mari sau degarnisite spre baza, se scurteaza mai energic primavara devreme,fasonand ca de obicei si fetele laterale. 3. Taierile de regenerare(intinerire) Declinul natural al vegetatiei este grabit si de neglijarea aplicarii lucrarilor de ingrijire, de degradari cauzate de depunerile de zapada,furtuni, descarcari electice, actiuni antropice etc. Restaurarea arborilor si arbustilor poate fi incercata cand starea lor generala nu a ajuns la un nivel irecuperabil.Taierile de regenerare sunt mai severe urmand sa reactiveze cresterea. La arbori(numai cei foiosi), ele se aplica pe o durata totala de 4-5 ani. Succesiv se usureaza coroana prin scurtarea unor ramuri din etajele inferioare, dirijandu-se astfel seva catre etajele superioare.pe rand, fiecare ramura scurtata este apoi eliminata.Se executa taieri si catre varful arborelui,favorizand dezvoltarea unui nou ax, care determina cresterea in inaltime si intinerirea coroanei. Efectuarea corecta a tierilor si protejarea ranilor cu mastic urmaresc facilitarea cicatrizarii in timp cat mai scurt.

La arbustii foiosi, reintinerirea se faceprin eliminarea din tufe a tuturor ramurilor batrane,degarnisite si epuizate.Se pastreaza lemnul tanar,viguros,care se scurteaza la 1/21/3 , favorizandu-se astfel refacerea unei tufe bogate,revitalizate. In mod similar se restaureaza gardurile vii.Toate taierile de regenerare trebuie urmate de fertilizare si udari,pentru a se obtine rezultatul-scontat- refacerea partii aeriene.

Udarea arborilor si arbustilor

Plantele stabilizate la locul definitiv au o capacitate sporita de valorificare a apei din sol.Cresterile vegetative,marirea suprafetei foliare si implicit a evapotranspiratiei, necesita insa acorirea nevoilor de apa, mai ales primavara si in perioada estivala si in situatii nefavorabile de plantare(arii asfaltate, soluri nisipoase, volum edafic mic etc) In plantatiile situate in arii asfaltate(mai ales pe strazi), unele ape pluviale sunt canalizate, udarile trebuie incepute devreme, martie-aprilie, in functie de timpurietatea intrarii in vegetatie.Ele se intrerup la inceputul lunii septembrie pentru ca solul sa nu fie prea umed in perioadele de ger. Udarea se face in functie de nevoile plantelor si starea de miditate a solului, prin examinarea probelor de sol luate cu ajutorul sondelor(in plantatiile stradale). Excesul de umiditate este uneori chiar mai daunator decat insuficienta apei din sol.

Fertilizarea arborilor si arbustilor din amenajarile peisagistice

Administrarea ingrasamintelor pe parcursul vietii plantelor lemnoase ornamentale constituie un mijloc de a asigura starea buna de vegetatie si, in consecinta longevitatea plantatiilor. Fertilizarea se impune mai ales cand volumul edafic este mic , cand solul este sarc in elemente nutritive, cand speciile plantate au cerinte mari sub raportul fertilitatii solului. Arborii si arbustii floriferi si decorativi prin fucte necesita o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu in etapa premergatoare infloririi si fructificarii si cu azot in faza de crestere intensa a lastarilor. Speciile cu masa foliara mare,cele care sunt supuse tunderii repetate, au un consum mai mare de azot in prima jumatate a perioadei de vegetatie, iar in faza de coacere a lemnului creste nutritia cu fosfor si potasiu. Varsta si marimea plantelor, ritmul de crestere conduc la consumuri diferite ale elementelor nutritive. Necesitatile plantelor fata de substantele nutritive cresc progresiv in perioada de tinerete, fiind maxime la varsta maturitatii si apoi scad treptat in perioada de declin. Fertilizarea se poate face in doua moduri: -pe cale radiculara(ingrasamintele se incorporeaza in sol, in functie de adancimea sistemului radicular, primavara si toamna.) si pe cale foliara(se fac solutii de substante nutritive care se aplica in timpul vegetatiei, cu utilaje speciale).

Raspandirea ingrasamintelor la suprafata solului sau incorporarea foarte superficiala determina dezvoltarea radacinilor catre suprafata,fapt nedorit, acestea devenind mai vulnerabile la seceta si ger. La aplicarea fertilizantilor foliari se va tine cont de timpul de pauza dintre aplicari; pentru o mai buna gestionare a costurilor, odata cu aplicarea tratamentelor fitosanitare se pot aplica si fertilizanti daca acestia sunt compatibili.

Protectia fitosanitara
Protectia fitosanitara se realizeaza preventiv si curativ in functie de vulnerabilitatea speciilor la boli si daunatori, prin stropiri de iarna si intimpul perioadei de vegetatie.

Alte lucrari de ingrijire

Mobilizarea solului in jurul arborilor si arbustilor situati in amenajari peisagistice este benefica pentru evolutia lor.Prin aceasta lucrare se evita tasarea solului, si competivitatea buruienilor cu speciile ornamentale,pentru apa. Protectia impotriva frigurilor iernii se face prin musuroirea sau acoperirea cu diferite materiale a arbustilor sensibili la ger, scuturarea de zapada a gardurilor vii si a speciilor rasinoase multitulpinale. Sustinerea plantelor cu tendinta de dezbinare. Unele rasinoase multitulpinale , formand tufe erecte se dezbina in perioadele de depunere a zapezii si poleiului, de aceea la venirea iernii se leaga in spirala, de la baza spre varf,pentru mentinerea formei plantei. Dezlegarea trebuie facuta inaintea inceperii vegetatiei, pentru a se permite accesul liber al luminii catre interiorul plantei si cresterea nestanjenita a lastarilor moi. Tratarea arborilor deteriorati. Ranirea trunchiului si pierderea scoartei arborilor pe suprafete insemnate poate conduce la uscarea ramurilor care corespund traietului intrerupt al sevei.Exemplarele valoroase pot fi tratate prin altoiri speciale, in punte, care permit refacerea tesutuirlor. O metoda simpla de a evita deshidratarea si instalarea de patogeni pe tesuturi este de a aplica mastic cu fungicide.