Padurile , podoaba planetei noastre , cuprind , ca un imens brau verde , muntii ,

colinele , malurile apelor , campiile si dealurile .

Lemnul padurilor a fost folosit din cele mai indepartate timpuri . Alaturi de piatra si
argila , lemnul a oferit omului posibilitatea de a-si realiza primele arme de vanatoare , primele
unelte si locuinte . Dupa descoperirea focului a avut un rol important si in pregatirea hranei .
Padurile ofera adapost pentru animale si om . Ele reprezinta nu refugiu din calea
zgomotului , a soarelui puternic , a vantului , e o oaza de liniste si aer curat . Ce e mai placut
decat sa stai la umbra unui copac in zilele calde de vara , sa asculti trilurile pasarilor si vantul
fosnind prin frunze?
Padurile sunt surse de lemn , latex , rasini, fructe si seminte. Lemnul este un material
important si in industria mobilei , a hartiei , industria chimica si in constructii . Multe plante si
animale care traiesc in paduri reprezinta o sursa de hrana pentru oameni .

Pentru ca sa nu distruga aceasta comoara omul a infiintat rezervatii naturale in care se

pastreaza peisajul natural , oferind plantelor si animalelor conditii optime de viata .
Omul a fost strans legat de padure , de natura in general . A aratat aceasta prin opere
literare insemnate . Marele Mihai Eminescu a elogiat padurea in versuri de neuitat.
„ -Codrule cu rauri line ,
Vreme trece , vreme vine ,
Tu din tanar precum esti
Tot mereu intineresti . ”

Despaduririle si urmarile lor

 In cadrul ecosistemelor terestre, vegetatia are un rol deosebit de important, constituind
nivelul la care se realizeaza cele mai complexe schimburi de materie si de energie si la care se
produc procesele de sinteza si de descompunere a materiei organice, pe baza energiei solare
captate de plante.
Terenurile acoperite cu vegetatie compacta, bine dezvoltata, pe soluri cu o structura normala,
sunt bine protejate impotriva eroziunii eoliene si in suprafata. Apa din ploi si din topirea zapezilor
se infiltreaza usor si se inmagazineaza in sol asigurand in acelasi timp un regim echilibrat al
scurgerii.
Activitatea antropica sub diversele ei forme a produs in decursul timpului modificari profunde
ale covorului vegetal cu consecinte multiple asupra starii de echilibru a mediului inconjurator.
Vegetatia forestiera din vechi timpuri supusa actiunilor de defrisare, in vederea extinderii
pasunilor, a fanetelor, a terenurilor agricole si a vetrelor de asezari. Pe masura ce presiunea
demografica a sporit, iar dezvoltarea economica s-a accelerat, defrisarile au afectat suprafete cat
mai mari
S-a produs astfel o faramitare continua a arealului padurilor, care in prezent apar nu sub forma
de masive compacte ci ca fragmente de dimensiuni mai mici sau mai mari, inconjurate de terenuri
agricole sau de pajisti.
In masivele muntoase unde s-a practicat constant pasunatul, in golul de munte, s-a produs o
coborare a limitei altitudinale a padurii, in general pana la schimbarea de panta ce marcheaza
trecea de la culmile relativ netede la povarnisurile abrupte ale muntilor. De exemplu in Carpatii
Meridionali limita actuala coboara in unele locuri la 1400 sichiar1300 de metri, in timp ce pe
versantii mai puternici inclinati, nefavorabil extinderii pajistilor, ea oscileaza in jurul altitudinii de
1800 de metri. Coborarea antropica a limitei paduri a adus in multe cazuri la disparitia unui tip
caracteristic de vegvegetatie – reristea de limita.
Nu orice modificare a invelisului vegeal poate fi considerata ca un element de degradare a
mediului. Uneori vegetatia initiala a fost inlocuita cu formatiuni naturale secundare echilibrate, cu
productivitate ridicata (cum ar fi de exemplu pajistile naturale utilizate ca fanete, formate dupa
defrisarea padurilor), sau prin culturi agricole, fara a se provoca o deteriorare a terenurilor
respective.
Degradarea vegetatiei se manifesta proin modificari care duc pe de o parte la scaderea
productivitatii ei, iar pe de alta parte la micsorarea rolului eiin mentinerea echilibrului
ecosistemului.
Cea mai mare parte a padurilor sunt utilizate pentru nevoile economice ale societatii, fiind
exploatate priodic. Padurile actuale poarta si acum urme indelungatei folosiri dezordonate,
dintrecut care a produs modificari substantiale ale structurii si compozitiei lor floristice. Cele mai
afectate specii sunt cele cautate in scopuri. De exemplu din fageto-bradete a fost extras
preferential bradul, foarte cautat in trecut pentru sindrila si diverse obiecte de uz casnic, ceea ce
a dus la transformarea lor in fagete pure. Multe fagete-gorunete s-au transformat, de asemene in
fagete pure ca urmare a taierii preferentiale a gorunului.
 In acest fel s-a produs o scadere a calitatii productive a padurii. Modificari ale tipurilor de
padure s-au produs si ca urmare a taierilor rse sau a unor taieri dezordonate, datorita regenerarii
mai rapide a unor specii de productivitate inferioara, dar cu putere mare de lastarire (de exemplu
teiul argintiu) sau care fructifica abundent (carpenul, cerul). In acest fel pe locul unor fagete din
regiunea de dealuri si de la poalele muntilor s-au format fageto-carpinete sau chiar carpinete. In
regiunea de campie, degradarea padurilor prin taieri neregulate si pasunat abuziv a dus la formarea
unor arborete de tei argintiu, uneori in amestec cu carpen sau cu frasin.
In alte cazuri cand prin degradare se creeaza conditii de uscaciune, stejaretele si sleaurile de
campie pot fi inlocuite prin cerete pure, sleao-cerete sau cero-sleauri. Acest fenomen afost in
general insotit de o scadere a productivitatii padurilor, uneori si de o inrautatire a conditiilor
stationare. Modificari ale conditiilor de mediu s-au produs si datorita plantatiilor forestiere.
Efectuate pe terenuri degradate, pentru stavilirea proceselor de eroziune, acestea au avut in
ansamblu un efect pozitiv remarcabil. De asemenea se realizeaza plantatii forestiere pentru
inlocuirea arboretelor exploatate. Deoarece lemnul de conifere este in prezent foarte cautat, in
deosebi ca material de constructie si ca materia prima in industria celulozei si hartiei, aceste sunt
folosite pe scare larga pentru plantatii, chiar in etaje de vegetatie care nu le sunt proprii. S-au
introdus si unele conifere exotice, cum ar fi duglasul, pinul american, mai putin tuia. La poalele unor
masive muntoase din carpati s-au format astfel paduri masive de molid in timp ce la atitudini mai
mari, deasupra lor, se intind fagete dand aspectul unor inversiuni de vegetatie. Coniferele, care
sunt bine adaptate la conditiile edafice si climatice precare ale etajului montan superior si ale
zonei boreale, prezinta o serie de dezavantaje, atunci cand sunt introduse in domeniul foioaselor:
duc la adificierea pronuntata a solului la o umezire si o racire a lui sunt mai expuse la doboraturi de
vant (datorita sistemului radicular superficial), la ruperea varfurilor datorita zapezii si vanturilor
sunt mai vulnerabile la atacurile unor daunatori.
O consecinta generala a actiunii antropice asupra padurii este monotipizarea, respectiv
simplificarea stucturii si a diferentierii pe varste. In mod natural in paduri se ontalneau arbori de
diferite varste ce alcatuiau doua – trei straturi: in prezent predomina arboretele echiene, cu un
singur plafon de arbori a caror varsta reflecta vechimea taierii, in urma carea s-a regenerat
padurea, se constata si un fenomen de juvenalizare (de scadere a varstei arboretelor) ca urmare a
taierilor frecvente; fenomenul a fost foarte raspandit in secolele trecute in regiunile cu populatie
densa unde lemnul era utilizat in special pentru foc si prepararea mangalului. In prezent tendinta
este de a se exploata padurea atunci cand arborii ajung la maturitate; doar in padurile comunale se
utilizeaza taierile mai dese. Totusi procesul de paduri tinere este destul de ridicat si in continua
crestere, datorita exploatarilor forestiere care se fac in regiuni alta data greu accesbile, prin
deschiderea de noi drumuri forestiere.
Frecvent, degradarea antropica a vegetatiei forestiere se manifesta si prin modificari ale
consistentei, ale desimii arborilor. In general in padurile pasunate s-au in care s-au facut extregeri
de arbori, consistenta arboretelor scade. In shimb, in urma taierii rase a padurii are loc adesea o
crestere anormala a acesteia, datorita regenerarii haotice din lastari. De cele mai multe ori
tufarisurile formate ca stadiu de regresie a padurii au, de asemenea, o densitate foarte ridicata.
Exploatarile nerationale duc si la modificari ale conformatiei arborilor, care contribuie la
deprecierea calitatii lemnului in general arborii proveniti din lastar au o crestere dezordonata,
adesea sunt deformati, curbati la baza.

Ca urmare a taierii crengilor (in deosebi pentru hrana animalelor obicei foarte raspandit in
trecut) in multe paduri arborii sunt rau conformati, infurciti, cu vitalitate scazuta, astfel de
modificari se intalnesc si la unii arbori izolati. In multe regiuni arborii din lunci (in special salciile
batrane) au un port caracteristic, mult diferit de cel natural, ca urmare a taierii in scaun.
 ROLUL PADURII

Tipuri de paduri

Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe
straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Putem descoperii mai multe biomuri forestiere si
anume: paduri din zona temperata cu foi caduce, paduri taiga, padurile cu frunze persistente de tip
mediteranean si paduri dense ecuatoriale care sunt cel mai bine reprezentate in bazinul amazonian, in
Africa tropicala, in Indonezia si in Malaezia. Vegetatia este foarte bogata: peste 2000 specii de arbori
si 4-5 etaje de vegetatie. Fauna este extrem de bogata si specializata.
In zona calda se intalnesc padurea ecuatoriala si padurile musonice.
Padurea ecuatoriala. Padurile din zona calda ocupa doar 6 % din suprafata uscatului, dar
contin mai mult de jumatate din speciile de plante si animale de pe Pamant. Padurea ecuatoriala,
caracteristica climatului ecuatorial, cald si umed tot anul, se deosebeste de celelalte paduri prin marea
densitate de plante si prin etajarea sa in functie de inaltimea arborilor.
Primul etaj este format din arbori mici, de 10 m inaltime. Urmeaza etajul mijlociu, cu arbori de
30 m inaltime, a caror coroana formeaza o bolta continua. Ultimul etaj, cel mai inalt, este format din
arbori de 40-60 m.
Printre arborii padurii ecuatoriale cresc ierburi si ferigi arborescente. Pe trunchiurile si
ramurile copacilor se sprijina si se incolacesc liane, lungi de peste 100 m. Din aceasta cauza, padurea
ecuatoriala este foarte deasa, intunecoasa si greu de strabatut.
Arborii au frunze mari si carnoase, iar florile lor sunt mici. Tulpinile sunt drepte, fara
ramificatii, cu scoarta neteda si lucioasa si nu prezinta inele de crestere. Cei mai frecventi arbori sunt:
mahonul, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cauciuc, palmierul de ulei, bananierul, arborele de
cacao, arborele de chinina etc.
Numeroase specii de animale sunt perfect adaptate la conditiile mediului in care traiesc.
Corpul lor este in asa fel alcatuit incat sa se poata strecura usor printre copaci, sa sara si sa se catare.
Cele mai bine dezvoltate simturi sunt auzul si mirosul. Pentru a se proteja de dusmani, multe dintre
animalele padurii ecuatoriale iau culoarea mediului.
In padurile ecuatoriale traiesc maimute de diferite marimi (cimpanzeul, urangutanul,
gorila, cercopitecul, pavianul), serpi de mari dimensiuni, soparle, pasari viu colorate (papagali
multicolori, pasarea colibri, pasarea paradisului), furnici, tantari si paianjeni uriasi. In Africa
traieste musca te-te. Intepatura ei omoara vitele, iar la om provoaca boala somnului. La
marginea padurii traiesc elefanti, rinoceri, hipopotami si jaguari.
Padurile musonice se intalnesc in sudul Asiei, acolo unde bat musonii si unde, intr-un an, exista
doar doua anotimpuri, unul ploios si altul secetos. Padurile musonice se deosebesc de cele ecuatoriale.
In anotimpul secetos, cei mai multi dintre arbori isi pierd frunzele. De asemenea padurea musonica
este mai putin deasa si este intrerupta de portiuni de savana. Arborii au trunchiuri masive, cu inele de
crestere si scoarta aspra. Curios este ca, odata cu pierderea frunzelor, arborii infloresc. Ca si in
padurea ecuatoriala, pe trunchiurile copacilor se catara liane, dar ele sunt mai putine si au lungimi mai
mici.
 Arborii care alcatuiesc padurile musonice sunt: abanosul (cu lemn negru), teckul (cu un lemn
foarte tare, folosit la constructia navelor), santalul (cu lemn parfumat), palmierul.
Padurile musonice sunt populate de maimute (giboni, macaci), elefanti indieni, tigri, pantere,
serpi, soparle, veverite zburatoare si diferite specii de pasari.
In zona temperata se intalnesc padurile de foioase si padurile de conifere.
Padurile de foioase (cu frunze cazatoare) se gasesc in zona climei temperate umede (in
partea centrala si vestica a Europei, in estul Americii de Nord, in Asia de Est), unde cad in toate
anotimpurile precipitatii suficient de bogate pentru ca arborii sa creasca.
Arborii padurilor de foioase sunt: stejarul, fagul, mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul etc.
Toamna, cand arborilor le cad frunzele, functia lor de fotosinteza inceteaza.
In aceste paduri traiesc: lupul, vulpea, caprioara, mistretul, jderul, veverita, pisica salbatica,
sturzul, mierla, cucul, gaia, pitigoiul, sticletele s.a.
Padurile de conifere (sau padurile boreale) apar doar in emisfera nordica, dincolo de paralela
de 55, in America de Nord, Europa si Asia, dar se extind si catre sud in muntii inalti. Padurile de
conifere ocupa suprafete foarte mari.
Coniferele (bradul, molidul, pinul, laricele s.a.) sunt arbori inalti, cu trunchiul drept, fara
ramificatii, cu frunze mici, aciculare, acoperite de ceara. Conifele nu isi pierd frunzele toamna. De la
aceasta regula se abate doar laricele.
In Europa si Asia, padurea de conifere se numeste taiga.
Padurea de conifere ofera animalelor un bun adapost, mai ales iarna, si hrana tot anul. De
aceea, cele mai multe animale sunt sedentare. Toamna migreaza catre latitudini mai mici doar unele
pasari. Locul lor este luat de pasarile tundrei.

Maretia si decadenta lemnului

Poate ca n-a existat produs al “uzinei verzi” mai cautat ca lemnul.

Folosit din cele mai vechi timpuri – am putea cita bata vanatorului, foisoarele sau locuintele
lacustre ale omului primitiv – lemnul a avut mii si mii de intrebuintari: porti de case si cetati, stalpi de
pridvor, ingradituri si tarcuri, scari si arme de lupta – de la faimosul turn asirian si legendarul cal
troian, pana la arcuri si buzdugane, poduri si pontoane peste ape, pavaj pentru strazi (asa-zisele strazi
podite), instrumente casnice (lingura, caus, plosca, butoi), mijloace de transport terestre (car, caruta,
diligenta) sau pe apa (barci, corabii).
Uriasele progrese tehnice ale secolului al XIX-lea au slabit incetul cu incetul atotputernicia
lemnului, punand capat exploatarii lui intensive si salbatice, salvand bruma de paduri de o disparitie
care ar fi pus in mare primejdie insasi existenta omului. Betonul si fier-betonul au alungat lemnul din
vastul sector al constructiilor. Otelul, aluminiul, sutele de aliaje metalice - mai rezistente si mai
durabile - au luat locul lemnului pe santierele navale ori in industria mijloacelor de transport (vapoare,
trenuri, avioane).
Astazi sectorul de folosire a lemnului s-a ingustat si mai mult prin explozia industriala a
maselor plastice care au inceput sa inlocuiasca metalele in domenii unde acestea se dovedesc la fel de
vulnerabile ca si lemnul in fata agentilor naturali. Chiar si parchetul, usile si tocurile geamurilor se
executa din mase plastice. Cu tot asaltul aluminiului si maselor plastice, industria de mobile inca nu s-a
lipsit de lemn (scandura, panel, placaj, placi aglomerate). Lemnul de rezonanta mai e inca intrebuintat la
constriurea instrumentelor muzicale, iar fabricile de chibrituri nu se pot inca dispensa de el.
In 1890 s-a aplicat prima metoda industriala de obtinere a matasii artificiale prin tratarea
celulozei obtinuta din lemn ( vascoza). De asemenea vascoza tratata cu glicerina si trasa in foi poarta
numele de celofan, mult folosit ca material decorativ si de ambalaj. In 1950 s-a obtinut un nou tip de
matase, prin dizolvarea celulozei in acid acetic anhidru (otet), o matase foarte rezistenta, nesifonabila
si transparenta pentru razele ultraviolete, numita matasea acetat. Tot din celuloza de lemn se prepara
si celolana si cotonul celulozic care imita perfect lana si bumbacul. In ultimele decenii, datorita actiunii
de crutare a lemnului, chimistii au intreprins cercetari si au obtinut pe cale sintetica alti compusi
macromoleculari, foarte apropiati de matasea artificiala preparata din lemn ( nylon, relon, melana).

Despaduririle si urmarile lor catastrofale

Dintre toate formele de covor vegetal, cele mai mari amputari le-a suferit padurea.
Despadurirea a mers mana in mana cu civilizatia, iar pe aceasta a urmat-o desertificarea.
Cu un deceniu in urma, pe glob, padurile ocupau o suprafata de aproximativ 3,8 – 4,7 miliarde
ha si reprezentau cam 2,6 – 3,4 % din suprafata uscatului.
In zonele calde, unde, din cauza climatului secetos, echilibrul ecologic este foarte labil, se
verifica succesiunea: padure vegetatie ierboasa teren agricol eroziune desert.
In zonele temperate cu climat favorabil, socul este mai scurt, oprindu-se la eroziune, desi se
poate ajunge si la instalarea unor semideserturi.
Datorita despaduririlor de lunga durata practicate pretutindeni pe glob, padurea planetara de
azi ocupa suprafete incomparabil mai mici, nu mai formeaza masive mari si neintrerupte, refugiindu-se
in munti si in locuri greu accesibile, cu soluri sarace si climat neatragator pentru agricultura.
Din circa 70 %, cat detinea padurea in perioada preistorica, proportia a scazut in prezent la
30 %.
La defrisarile din trecut, facute in special cu scopul extinderii pastoritului, agriculturii si
asezarilor umane, timpurile moderne au adaugat taierile in scopuri economice pentru satisfacerea
nevoilor de lemn ale societatii. Rezultatul nu consta doar in diminuarea padurii, ci si in degradarea ei
progresiva. Padurile cultivate nu au acelasi randament ecologic, ca stabilitate, rezistenta si forta
protectiva.
In functie de procentajul actual de impadurire, distingem:
- tari cu paduri suficiente (in Asia, Oceania, America Centrala);
- tari cu paduri relativ putine dar inca in limita de echilibru ecologic (in Europa si America
de Nord);
- tari extrem de sarace in paduri (in Africa Tropicala, Australia).
Pe ansamblu, starea cea mai apropiata de optimul ecologic o are America de Sud, fiind continentul
cu cel mai mare procent de impadurire (46,7 %).

In Africa, despadurirea a luat proportii dramatice, in special in Algeria, Egipt, Africa de Sud.
Foarte afectata a fost Sahara, care din zona fertila, partial impadurita, a devenit un vast desert. In
Ghana, Nigeria si Kenya se despaduresc zone imense pentru a face loc culturilor agricole. O regiune
serios afectata este Republica Malgasa, unde toate padurile de pe ramura vestica si nordica au
disparut, ducand la disparitia unor specii de pasari necunoscute in alte parti ale lumii. Singura parte a
Africii relativ pastrata, cu un potential forestier apreciabil, este zona ecuatoriala (Zair, Gabon,
Nigeria, Congo).
In Asia, pe locul padurii de odinioara s-a instalat desertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian).
Tablitele de lut babiloniene descoperite la Marea Moarta vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi
cu pomi fructiferi, podgorii, paduri de cedrii, care ocupau un areal continuu din Muntii Taurus (Turcia)
pana in Muntii Libanului, Amanului (Siria) si Cipru. Taierea masiva a cedrilor a condus la disparitia lui.
Astazi exista in Liban o modesta rezervatie cu cedrii. La fel de puternic a fost impactul si in Extremul
Orient. Cele mai mari distrugeri au avut loc in China, in bazinele fluviilor Huanhe si Iantzi.
In America de Nord, desi padurea a fost bine conservata pana la venirea colonistilor (sec. 18),
apoi a suferit cea mai rapida si mai violenta transformare din istoria omenirii. Padurea a fost afectata
astfel ca din 382 milioane ha au mai ramas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha productive, 6
milioane ha rezervatii si 89 milioane ha paduri degradate.
In America de Sud, despaduririle au avut intensitate inegala, in functie de gradul de
accesibiliate si directia de propagare a presiunii demografice. Cea mai afectata zona a fost Brazilia
rasariteana, dar si Columbia si Chile. Padurea amazoniana tinde si ea sa fie distrusa din cauza
mijloacelor de transport – marea magistrala amazoniana.
 In Europa, despaduririle s-au produs lent, dar “moartea padurilor” este aici poluarea. Taierile,
distrugerile nerationale nu conduc numai la pierderea padurilor, ci chiar a unor pierderi materiale,
pierderi de vieti omenesti, cum s-a intamplat in nordul Italiei, unde, din cauza despaduririlor,
inundatiile au avut efecte devastatoare.
In tara noastra, padurea ocupa o suprafata totala de cca. 6,2 milioane ha, reprezentand 26 %
din suprafata totala. In vremurile preistorice, aceasta ocupa 70-80 % din suprafata tarii, fapt pentru
care in anul 1526, cand sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei
ungare si a ocupat Buda, nu s-a incumetat sa ocupe si tarile romanesti, deoarece erau bine aparate de
muntii cei mai abrupti si de padurile cele mai greu de strabatut – “ codrul frate cu romanul”.
Denumiri ca Transilvania (provine de la latinescul silva care inseamna padure), Bucovina
(provine de la cuvantul de origine slavona-buk, care inseamna fag), dovedesc extinderea pe care o aveau
padurile in tara noastra.
Sub aspect economic si ecologic, padurea a indeplinit si indeplineste o serie de functii
importante, unele vitale.
In zona colinara, padurea favorizeaza procesul de inmagazinare a apei pe terenurile in panta,
impiedicand formarea scurgerilor de suprafata si a viiturilor de apa in urma ploilor torentiale si a
topirii zapezii, contracarand astfel fenomenele de inundatii si eroziune a solului. Padurea protejeaza
lacurile de acumulare si terenurile din lunca raurilor. Pentru a-si indeplini aceste functii, este necesar
ca cel putin 50 % din suprafata bazinului hidrografic care aprovizioneaza lacul de acumulare, sa fie
acoperita cu padure ( la o acoperire de numai 15 %, debitele maxime sunt de trei ori mai mari fata de
cele medii).
Picaturile de ploaie (care lovesc solul si erodeaza) sunt interceptate de frunzele copacilor si
de litiera (stratul format din frunze uscate si alte resturi organice care acopera solul din padure),
micsorand in felul acesta viteza apei pe versanti, cat si procesul de evaporare a apei din sol. Astfel, un
ha de padure poate inmagazina in sol, in primii sai 50 cm de la suprafata, o cantitate de aproximativ
1450 m3 de apa (echivalentul a 145 mm precipitatii).
Padurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn pentru constructii, pentru
industria mobilei, a instrumentelor muzicale, celulozei, hartiei, lemn pentru foc s.a. Fauna padurii ofera
vanat pentru carne si blanuri, dar si variate fructe si ciuperci, apreciate mult pentru valoarea lor
nutritiva.
In procesul de fotosinteza, padurea are o contributie deosebit de importanta in regenerarea
rezervei de oxigen la nivel local, cat si global. Un hectar de padure produce annual aproximativ 30 t
oxigen, din care, acesta consuma cca 13 t in procesul de respiratie a arborilor sai. Vegetatia
arboriscenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma in procesul de fotosinteza circa 16 t bioxid
de carbon, avand un rol relevant antipoluant. Arborii si arbustii din padure contribuie, de asemenea, la
atenuarea zgomotului de intensitati diferite, au o influenta pozitiva pe care o exercita asupra regimului
eolian, a umiditatii si temperaturii aerului, precum si a vibratiilor aerului. In acest sens, in literatura de
specialitate se mentioneaza ca perdelele forestiere au capacitatea de a reduce zgomotul pana la 10
decibeli; in S.U.A. s-a consemnat ca o fasie de padure lata de aproximativ 30 m, trasata de-a lungul
unei sosele, reduce zgomotul produs de circulatia autovehiculelor cu 8-11 %.
Referitor la fenomenul de poluare chimica si rolul depoluant al padurii, in literatura de
specialitate se mentioneaza ca un curent de aer poluat cu bioxid de sulf in concentratie de 0,1 mg/m 3
poate fi complet depoluat prin traversarea sa lenta peste un hectar de padure. Padurea realizeaza si o
epurare microbiana, remarcata mai cu seama la cea de conifere. Spre exemplu, pe bulevardele Parisului
s-au determinat aproximativ 570 mii bacterii/m 3 aer, iar in unele magazine chiar 4-8 milioane
bacterii/m3 aer, in timp ce in padurea Fontain bleau din apropiere se inregistrau numai 50-55
bacterii/m3 aer.
Ansamblul conditiilor favorabile vietii create in padure determina ca frecventa pulsului sa se
reduca cu 4-8 pulsatii/minut, sa se tinda spre optimizarea tensiunii arteriale si sa favorizeze starea de
buna dispozitie. Pentru bolnavii cu unele afectiuni respiratorii, padurile de rasinoase sau amestec de
rasinoase si fag din zonele montane sunt benefice.
 In zonele de campie, cu suprafete reduse de padure, perdelele forestiere de protectie au o
influenta deosebit de favorabila asupra mediului inconjurator.
Astfel, acestea reduc viteza vantului pe o distanta egala cu 5 pana la 10 ori latimea lor,
determinand retinerea si repartizarea uniforma a zapezii pe suprafata terenului arabil, care
protejeaza cultura de toamna impotriva actiunii gerurilor, marind rezerva de apa a solului, protejeaza
caile de comunicatii, localitatile si unele ferme zootehnice contra inzapezirilor.
Pe cursurile de apa, perdelele forestiere reduc energia vanturilor si impactul sloiurilor de
gheata, aparand digurile de avarii.
Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in biosfera prezinta o
importanta deosebita fie sub forma de masiv, fie ca perdele de protectie. Din aceasta cauza,
exploatarea padurilor, la nivel mondial sau national, trebuie rationalizata nu numai ca volum lemnos, dar
si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil, reducerea fondului forestier. Cresterea
suprafetelor de teren agricol, nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii suprafetei de paduri,
ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se impune impadurirea unor terenuri neproductive.
Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii padurilor prin exploatari nerationale si a
pasunatului excesiv, la nivel mondial, a luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident
mai ales pe continentul African, unde daunele produse padurii nu pot fi justificate ecologic si nici
economic prin pasunatul fondului silvic.
In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si poluarea aerului, care
produce fenomenul de uscare al arborilor. In Europa, de exemplu, pe aproximativ 10 milioane hectare
de padure, s-a semnalat uscarea arborilor de molid, brad, stejar si gorun, iar in tara noastra, asemenea
fenomen a afectat 1,6 % din suprafata totala a padurilor. La uscarea arborilor a mai contribuit, de
asemenea, poluarea de mare altitudine, cat si cea produsa de industriile chimica si petroliera, de
fabricile de ciment, combinatele metalurgice si miniere.
Privite in ansamblu, importanta padurii si mentinerea echilibrului ecologic si actiunile
distructive la care aceasta este supusa, se poate usor desprinde necesitatea colaborarii pe diverse
planuri a tuturor specialistilor care activeaza in diferite sectoare productive si de cercetare ale
agriculturii si silviculturii, in scopul prevenirii, refacerii si mentinerii echilibrelor ecologice, atat de
importante vietii de pe Terra.

STIATI CA :

Padurile produc 2/3 din cantitatea de O consumata de lumea vie ?

Un stejar in decursul vietii produce O necesar unui om timp de 20 de ani ?
Un ha de padure absoarbe 3,7 tone de CO din atmosfera si reda acesteia 2 milioane
de tone de O ?
Cantitatea de frunze introduse in sol anual de padure de la l ha este de aproximativ
20 tone ?
Grosimea stratului de ozon a Planetei este de 20-40 km altitudine ?

Ienuparul ( juniperus ) produce zilnic 30 kg fitoncide

( substante care distrug microbii ) ?
Molidul produce zilnic 4 kg fitoncide ?
La fiecare 30’ dispare o specie vegetala si o specie animala datorita despaduririlor ?

In 2020 se estimeaza ca populatia globului sa fie de 12 miliarde locuitori , iar in 2150

de 150 miliarde locuitori ?
Prin fotosinteza plantele consuma anual 174 miliarde de tone de CO , din care 19 miliarde
tone este consumat de plantele terestre , iar 155 miliarde tone de catre plantele acvatice ?
 Un fag matur consuma din primavara pana in toamna aproximativ 9000 litri de apa ?
Erodarea stratului de ozon afecteaza viata pe Terra prin diminuarea imunitatii , boli
ereditare , malformatii , aparitia cancerelor , diminuarea fotosintezei , aparitia efectului de
sera ?

Mîndrilă Claudiu