Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ca și ecuațiile lui Lagrange, ecuațiile lui Hamilton furnizează un mod nou și echivalent de a
privi mecanica clasică. În general, aceste ecuații nu dau o cale mai convenabilă în rezolvarea
problemelor particulare, ci mai de grabă oferă perspective de înțelegere mai profundă a mecanicii
clasice și legăturile ei cu mecanica cuantică, precum și legături cu alte domenii științifice.
dx
=αx ( t ) −u , x ( 0 )=x 0 .
dt
Se presupune că un animal are N tumori în diferite locuri şi poate tolera doar o cantitate fixă
de radiaţii .
Dacă porţiunea K este iradiată cu o cantitate u(K) , atunci numărul de celule canceroase din
această porţiune este u(√ K ¿. Cum ar trebui realizată iradierea pentru a distruge numărul maxim
de celule canceroase? Această problemă de optimizare poate fi formulată matematic sub forma
N−1 N−1
maximizării: ∑ √ u(k ), cu condiţia: ∑ u ( k )=a. S-ar putea crede că teoria controlului optimal
k =0 k =0
ar putea fi explicată în chimioterapia cancerului pentru a descoperi efecte mai bune ale unor
medicamente .
Totuşi o problemă foarte mare este determinarea unei funcţionale care să minimizeze aceste
efecte. Chiar dacă reuşim să depăşim această dificultate ar putea apărea câteva funcţionale
I 1 , I 2 , .. I n care să se maximizeze simultan. De exemplu, numărul maxim de celule canceroase
trebuie distrus, în timp ce globulele albe trebuie evitate iar alte efecte toxice ale medicamentului
trebuie minimizată . Greu vom putea găsi o funcţie de control care să minimizeze toate aceste
funcţionale . Vom aborda o soluţie de compromis în general .
p p
Vom considera : I =∑ α i I i , ∑ α i=1, α i ≥ 0 care ar putea fi minimizată. Alegerea
i=1 i =1
parametrilorα i necesită o valoare aleasă de un om de ştiinţă, ceea ce este de multe ori dificil de
realizat.Vom avea de minimizat efectul dăunător al medicamentelor asupra organismului, adică
să fie distruse un număr cât mai mic de astfel de celule. În general vom avea o populaţie de
celule sănătoase şi tumorale, ambele se presupune că se măresc după o lege de creştere .
Dacă u este parametru care depinde de clasă, vom avea:u ∈[0 ,u m ], undeum corespunde clasei
maxime. Scopul terapiei este maximizarea numărului de celule normale şi minimizarea
numărului de celule tumorale la sfârşitul perioadei de tratament sau, echivalent, minimizarea
următoarelor funcţionale simultan :
t t
I 1=−∫ pn dt , I 2=∫ pc ,
0 0
De obicei, aceste mutaţii suferite de celule până la ultimul stadiu, depind de mai mulţi factori
printre care: tipul de cancer şi corpul omenesc. Fie r cantitatea de radiaţii măsurată în radiani,
folosită asupra celulelor canceroase şi fie c numărul de celule canceroase care au supravieţuit.
Se presupune că în intervalul ∆ r numărul de celule care supravieţuiesc atunci cănd r creşte la:
r + ∆ r este proporţională cu c şi ∆ r .
{ {
dr dr
dc
=−ar →
r ( 0 )=r 0
r
r ( 0 ) =r 0
{
=−adc → ln|r|=−ac +C
r ( 0 )=r 0
.
Vom obţine soluţia:r ( c )=r 0 e−ac . În programul de chimioterapie cu IgG, pentru mielomul
multiplu, după interpretarea empirică a datelor, problema se reduce la minimizarea funcţionalei:
t
I =∫ udt ,
0
dx bu
=−x− ,
dt 1+u
unde x(t) este numărul celulelor canceroase, iar b este o constantă ce depinde de fiecare pacient.
(
Să considerăm funcția lui Hamilton, asociată funcţionalei: H=u+ λ −x−
bu
1+u ) .
Impunem condiţiile:
{ {
' ∂H bu
x= x ' =−x−
∂λ
1+u
∂H
'
λ= → '
λ =−λ .
∂x λb
∂H 1− =0
=0 (1+u)2
∂u
{ {
bu bu
x ' =−x− x' =−x−
1+ u → 1+u
−t −t .
λ ( t )=e λ ( t ) =e
u1,2=−1 ± √ λb u1,2 =−1 ± √ e−t b
https://www.researchgate.net/publication/
321950240_Ecuatii_diferentiale_ordinare_cu_aplicatii_in_bioinginerie_si_medicina/link/
5a3aa73a0f7e9bbef9fd9125/download
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mecanic%C4%83_hamiltonian%C4%83