Circuite electrice în regim tranzitoriu

1. Chestiuni teoretice

Numim regim tranzitoriu trecerea unui sistem de la o stare stabila la o alta

stare stabila. Cele doua stari stabile se mai numesc si regimuri permanente.
Analiza circuitelor electrice in regim tranzitoriu este posibila:
- în domeniul timp (reprezentare directa a marimii functie de timp) prin
urmatoarele metode:
a) metoda directa
b) a variabilelor de stare
c) metoda raspunsului tranzitoriu la excitatie treapta
- în domeniul frecventa (utilizeaza reprezentari simbolice ale functiilor) prin
urmatoarele metodele:
a) aplicarea transformatei Fourier (metoda spectrala)
b) aplicarea transformatei Laplace (metoda operationala)
În circuitele ce contin bobine si condensatoare trecerea de la un regim
permanent la un alt regim nu are loc instantaneu deoarece, în regimuri diferite
energia înmagazinata în câmpul electromagnetic al circuitului are valori diferite.
Orice variatie a energiei într-un interval presupune o variatie a puterii sursei
∆W
conform rela tiei p s = lim . Daca trecerea de la o stare la alta stare are loc
∆t →0
∆t
instantaneu (∆t =0) puterea sursei ar fi infinita ceea ce nu este posibil practic si
fizic.
Daca circuitul electric supus analizei contine un singur element conservativ
(reactiv) ecuatia caracteristica ce descrie din punct de vedere matematic
comportarea circuitului este o ecuatie diferentiala de ordinul I.
Lucrarea 10 78

Circuitele de ordinul I pot fi R-C, R-L serie sau paralel. Aceste circuite
pot fi sub excitatie proprie sau improprie. Raspunsul sistemului sub excitatie
proprie poarta numele de raspuns natural.
Circuitul este sub excitatie proprie daca din ecuatia diferentiala de ordinul I
pe care o satisface raspunsul, impunând conditiile de regim permanent, acesta
(raspunsul) se poate determina direct din excitatie.
dy
Ecuatiile de tipul τ + y( t ) = x( t) sunt ecuatii de ordinul I în regim de
dt

d
excitatie proprie. Daca se anuleaza variatia în timp = 0 se obtine regimul
dt
permanent iar raspunsul are aceeasi forma de variatie cu excitatia y(t)=x(t).
Raspunsul y(t), egal cu excitatia x(t), este raspunsul natural pentru circuitele în
regim de excitatie proprie .
Metoda clasica de rezolvare a acestor ecuatii consta în rezolvarea ecuatia
omogene. Solutia gasita da un proces liber de anulare (stingere) denumita solutie
de regim liber yl0 (t). La solutia generala a ecuatiei omogene se adauga o solutie
particulara a ecuatiei neomogene. Solutia generala se exprima astfel:
y(t)=yl0 (t) +yf(t)
Observatie :
1° Solutia ecuatiei omogene este datorata energiei înmagazinate în
elementul reactiv. Întotdeauna lim yl 0 ( t) = 0 , cu yl0 – solutie de regim liber (a
t →∞

ecuatiei omogene).

Solutia generala a ecuatiilor diferentiale de ordinul I

dyl
1. Ecuatiile de ordinul I omogene τ + y l = 0 admit solutii de forma:
dt

y = Ae pt . Solutia este denumita componenta de regim liber. Aceasta solutie

înlocuita în ecuatia diferentiala conduce la urmatoarea forma: τpAep t + Aep t = 0 sau

(τp + 1)Aept
= 0 . Deoarece Ae pt ≠ 0 (fiind solutie), atunci relatia τp+1=0, se
numeste ecuatia caracteristica a ecuatiei diferentiale de ordinul I.
Lucrarea 10 79

Impunând conditiile initiale la t=0, y(t) = y(0), rezulta evolutia în timp a

componentei de regim liber yl = y(0) ⋅ e−t τ redata în graficul din figura1.

Figura 1

2. Constanta de timp τ reprezinta timpul dupa care raspunsul îsi atinge

valoarea de regim permanent daca ar avea aceeasi viteza de variatie cu cea din
momentul initial. Ea reprezinta timpul ideal de atingere a raspunsului permanent
daca raspunsul ar avea aceeasi viteza de variatie cu cea din momentul
initial.(raspuns ideal)
Raspunsul circuitului în momentul t=τ este:
y( 0) y(0)
y( τ) = y(0) ⋅ e −1 = = = 0, 37 y(0)
e 2,7
ceea ce conduce la urmatoarea observatie ca dupa t=τ semnalul raspuns are
amplitudinea redusa de e ori.
De foarte multe ori dorim sa estimam care este timpul tε dupa care
raspunsul y(t) are valoarea ε din valoarea initiala y(0). În aceasta situatiei:
y( t) −t τ y( t )
y(t)=εy(0), dar y( t) = y( 0) ⋅ e −tε τ rezultând ⇒ = e ε ⇒ t ε = − τ ln sau
y( 0) y( 0)

y( t )
tε = − τ ln ε cu ε = ce are valoarea cuprinsa între 0 si 1 ( 0<ε<1).
y( 0)

3. Daca în domeniul timp solutia este y( t) = y( 0) ⋅ e −t τ , în planul ecuatiei

1
caracteristice p = − ( planul p) solutiei îi corespunde un punct pe axa reala cu
τ
Lucrarea 10 80

1
valoarea p=σ. Întrucât în planul ecuatiei caracteristice p = σ + jω = − deducem
τ

atenuarea:

y( t) y( t) 1 y( t )
= e −t τ = et⋅p = e σt ⋅ e jωt rezultând: e σt = respectiv σ = ln
y( 0) y( 0) t y( 0)

4. Solutia ecuatiei diferentiale neomogene de ordin I se obtine astfel:

multiplicam ecuatia diferentiala cu (1/τ) et/τ
dy 1 tτ
τ + y = x( t ) e
dt τ

rezultând:
dy t τ 1 t τ 1
e + ye = x ( t) et τ sau
dt τ τ

d
[yet τ ] = dy e t τ + 1 ⋅ y ⋅ e t τ
dt dt τ
atunci:
d
[yet τ ] = 1 ⋅ x(t ) ⋅ e t τ
dt τ

Integrând în raport cu ξ de la zero la t rezulta: ∫0

t d
[y(ξ)e ξ τ ] dξ = ∫0t 1 x(ξ)eξ τ dξ
dξ τ

Solutia ecuatiei neomogene este y=yl +yf, unde:

yl – componenta libera impusa de conditiile initiale denumita si raspuns
natural impus numai de starile initiale
yf – componenta fortata impusa de excitatie

Particularizarea solutiei generale pentru circuitele electrice excitate în cc si ca

1. Circuitul de ordinul I excitat în curent continuu x(t)=X(t)=XS=ct admite

urmatoarea solutie:
1
(
y( t) = y( 0) e−t τ + e −t τ X ⋅ τ ⋅ eξ τ
τ
t

0
)
Lucrarea 10 81

1 X ⋅ τ ⋅ e −t τ
y( t) = y(0) e−t τ + X τe −t τ ⋅ e t τ −
τ τ

( 1424
)
y ( t) = y( 0 )e −t τ + X 1 − e −t τ = y( 0) e −t τ + X Xe2−3
{ − 1
3 raspuns
t τ

stareinitiala excitatie initiala

permanent

Impunerea conditiei de regim permanent conduce la t = ∞ y( ∞ ) = X

y ( t ) = (y (0 ) − y f ( 0) )e − t τ + y f ( ∞)
144 42444 3 123
solutie regim tranzitori u solutie regim permanent

2. Circuitul de ordinul I excitat în c.a x(t)=Xmcosωt admite urmatoarea

solutie:
−t τ
1 −t τ t X e
y f = e ∫ Xm cos ωt ⋅e d ξ = m ∫e
ξ τ t ξτ
cos ωξ d ξ
τ 0 τ 0
1442443
I1

Rezolvând prin parti integrala I1

t
1 t 1
rezulta I1 = sin ωξ e ξ τ − ∫ e ξ τ sin ωξ dξ .
ω 0
0 τω
Notând:
t
t
I 2 = ∫ e ξ τ sinωξ dξ = −
1 ξτ 1 t ξτ ,
0 ω
e cos ωξ +
0
ωτ ∫
10
e cos ωξ dξ
4 42 443
I1

si în baza acelorasi notatii aplicând integrarea prin parti rezulta solutia fortata de
excitatie a ecuatiei
X me −t τ ω2 τ2  et τ et τ 1 
yf = ⋅ ⋅  2 cos ωt + sin ωt − 2 
τ 1+ ω2 τ2  ω τ ω ω τ

yf =
Xm
[cosωt + ωτ sin ωt − e−t τ ]
1+ ω2 τ2
Utilizând identitatea trigonometrica:

cos ωt + ωτ sin ωt = 1 + (ωτ ) [cos(ωt − arctgωτ ) ]

2

înlocuita in solutia fortata de excitatie conduce la:

Lucrarea 10 82

Xm Xm
⇒ yf = cos(ω t − arctg ωτ ) − e −t τ
+4ω4
τ 4424444 43
2 2 1 + τ ω
2 2
114 14 4244 3
y f ( ∞) y ( 0)=
Xm
cos(arctg ωτ )
f
1 + τ 2ω 2

În baza notatiilor de mai sus se poate defini solutia completa de regim

tranzitoriu sub forma:
y t = ( y (0 ) − y f ( 0)) e −t τ + y f (∞)
144 42444 3 123
solutiade regim tranzitoriu solutiaimpusa de
regimul permanent

Exemplu

Circuitul din figura 2 functioneaza cu întrerupatorul k închis. La momentul

t=0 se deschide. Sa se traseze variatia tensiunii v(t) de pe rezistenta de 1KΩ.
a) În regim permanent (înainte de descarcare) stabilim tensiunea UC(0) ce
încarca condensatorul.

Rezolvare:

Potentialul V1 este impus de sursa rezultând v1 5

ix = = = 0 ,5 mA .
10 10

Aplicând T2K pe ochiul 2 obtinem:

v2 + 1⋅ 4 ⋅ i x = 0 , v2 + 1⋅ 4 ⋅ 0, 5 = 0 ⇒ v2 = −2V

uc(0)=v1 -v2 =5-(-2V)=7V

b) În regim tranzitoriu, la deschiderea întrerupatorului k, circuitul
echivalent este:

Figura 2

Tensiunea la bornele condensatorului este:

uc= 1 t idt = 1 0 idt + 1 t idt ,

∫c −∞∫ ∫
c2
1
−∞
3 c 0

uc ( 0)
Lucrarea 10 83

1 t
c ∫0
careia îi corespunde ecuatia Joubert − u c ( 0) + u c = idt .

Urmarim în continuare sa asociem fata de bornele condensatorului încarcat

cu tensiunea Uc0 o rezistenta echivalenta a circuitului (figura 3).

Figura 3

În aceasta situatie putem exprima comod curentul de descarcare al

duc
condensatorului conform rela tiilor: uc(0)=uc+uReg, u R eg = R eg ⋅ C . Rezulta:
dt
duc
u c (0) = uc + R eg ⋅ C
dt
Solutia acestei ecuatii este uc(t)=uc0+ucp cu:

u c 0 = Ae τ 
−t
−t
 u c ( t ) = u c0 e
τ

u cp = u c ( 0) 

Impunerea conditiilor la limita (regim permanent) t=∞, conduc la uc=0,

du c  1 −t 
ucp=0. Curentul de descarcare este dat de relatia i = c = C ⋅ uc 0 ⋅  − e τ  .
dt  τ 

Înlocuirea constantei de timp a circuitului în solutia de mai sus conduce la

u c 0 −t τ
urmatoarea relatie a curentului de descarcare i = − e .
R eg

În prezentarea anterioara avem de rezolvat problema determinarii

rezistentei echivalente asociate circuitului. Pentru determinarea acesteia avem
posibilitatea alimentarii circuitului de la o sursa independenta exterioara, în absenta
laturii condensatorului încarcat, caz în care rezistenta echivalenta este:
u 10 ix + i1 = u
R eg = ; ⇒ 10i x + 5ix = u ⇒ 15i x = u
i  0 = ix + 4ix − i1 ⇒ i1 = 5ix
Lucrarea 10 84

u u u
ix = ⇒ R eg = = = 15K Ω
15 ix u
15
În baza acestei rezolvarii curentul de descarcare al condensatorului
respectiv tensiunea la bornele rezistorului de 1kΩ devin
− 7 −t τ 7 ⋅ 5 −t τ 7 −t
i= ⋅ e ; v (t ) = 5i x = − e = − e τV
15 15 3
Valoarea înainte de comutare a tensiunii pe rezistorul de 1kΩ rezulta din
5 20
aplicarea teoremei II Kirchhoff v+4ix⋅1=0 ⇒ v = −4 ⋅ ⋅1 = − = −2V
10 10

Circuite de ordinul II
d2 y dy
Ecuatia generala a circuitelor de ordinul II este 2
+ 2 ⋅ ξω 0 + ω20 y = x ,
dt dt
ecuatie obtinuta pe baza urmatoarelor notatii:
 R  1
 2ξω 0 = L  2ξω 0 = RC
 sau 
 ω2 = 1  ω2 = 1
 
0 0
LC LC

Daca presupunem variabila de stare de forma y = Aep t , solutie nenula a

ecuatiei diferentiale, ecuatia caracteristica este:
y [p 2 + 2 ξω 0 p + ω20 ] = 0 ⇒ p 2 + 2 ξω 0 p + ω20 = 0 cu radacinile:

(
p 1 = − ξ ± ξ 2 − 1 ω0 .
2
)
Matematic, daca:

(
1. ξ >1 atunci, p1 = − ω0 − ξ + ξ2 − 1 = − ) 1
τ1
(
; p 2 = −ω0 − ξ − ξ2 − 1 = −)1
τ2

1 1 
⇒ τ1 = − =
(
p1 ω0 ξ − ξ − 1 
2
)
 p1 , p2 ∈ R.
1 1 
τ2 = − =
(
p 2 ω0 ξ + ξ2 − 1 
 )
Lucrarea 10 85

În acest caz (p1 , p2 ∈ R) solutia ecuatiei omogene este aperiodica,

(figura4). În exprimare matematica avem solutia ye ( t) = A1e p t + A 2e p t , în care 1 2

constantele se determina din conditiile initiale si anume:

τ1  dy( 0) 
t = 0, y( 0) = A1 + A 2  A1 =  y(0) + τ2 
 τ1 − τ2  dt 
dy 1 1 ⇒
= − A1 + A 2  τ2  dy( 0) 
dt t =0 τ1 τ2  A2 =  y(0) + τ1 
τ2 − τ1  dt 

y
Planul
ecuatiei
caracteristice
t

Figura 4

1 R 1 R LC 1 C 1 R 1 R
Parametrul ξ = ⋅ = ⋅ = R = = reprezinta
2 L ω0 2L 1 2 L 2 L 2 Z0
C

L
U L ω0 LI
rata atenuarii. Factorul de calitate al circuitului este Q = = = C , cu
U RI R

1 1
Z0 =RQ face ca rata atenuarii exprimata functie de acesta sa fie ξ = ⋅ .
2 Q

2. Daca ξ =1 atunci ξ2 − 1 = 0 se obtine regimul aperiodic critic în care

1
τ1 = τ 2 , p1 = p2 , τ1 = , p1 = −ω0 ξ . Solutia ecuatiei circuitului este în acest caz
ω0 ξ

reprezentata în figura 5.
y e = ( C1 + C2 t )e − ξω 0t = ( C1 + C 2 t) e − αt
Lucrarea 10 86

Planul
ecuatiei
caracteristice

Figura 5

( )
3. Daca ξ <1, atunci ωd = ω0 1 − ξ 2 iar radacinile sunt:

p1 = − ξω 0 ± jωd = − α ± jωd

unde: α - coeficient de amortizare si ωd – pseudopulsatie

Solutia ecuatiei este (figura 6): y = Ae −αt cos( ωd t + β)

Planul y
ecuatiei
caracteristice

Figura 6

Aplicând în circuitul din figura 7 teorema II Kirchhoff se obtine ecuatia în

di
tensiune e( t ) = R ⋅ i + L + u c . Ce prin alegerea variabilei de stare tensiunea pe
dt
duc
condensator uc si impunerea conditiei de conexiune ic = C = i L = i R rezulta:
dt

duc d  du  d 2u du
e( t ) = RC + L  C c  + uc ⇒ LC 2 c + RC c = e( t)
dt dt  dt  dt dt

d2 u c R du c 1 e( t )
2
+ + uc =
dt L dt LC LC
Lucrarea 10 87

duc
Rezolvarea implica cunoasterea uc(0) si . Tensiunea initiala a
dt t = 0

condensatorului uc(0) este cunoscuta dar derivata acesteia nu este explicit

duc
cunoscuta . Aceasta este determinata din curentul initial prin bobina astfel:
dt t = 0

duc du i ( 0)
iL = ic = C ⇒ c = L .
dt t = 0 dt t = 0 C

Figura 7 RLC serie excitat în tensiune

duc
Daca se alege variabila de stare curentul din bobina iL ( i L = ic = C )
dt
ecuatia pe care o satisface acest curent se obtine derivând ecuatia tensiunilor
de di d2 i du de d 2i di i de
=R +L 2 + c = =L 2 +R + = .
dt dt dt dt dt dt dt C dt
d 2 i R di 1 1 de
Împartind prin L rezulta: + + i= . Rezolvarea implica
dt2 L dt LC L dt

diL d  du 
cunoasterea iL (0) si = C c 
dt t = 0 dt  dt  t = 0

Observatie

Circuitul serie RLC se realizeaza experimental cautându-se prin

modificarea rezistentei obtinerea celor trei tipuri de raspuns.

Analiza în SPICE-DOS a circuitelor în regim tranzitoriu

Linia de comanda a analizei în regim tranzitoriu este

. TRAN TSTEP TSTOP <TSTART> <UIC>
unde: - TSTEEP - reprezinta incrementul,
Lucrarea 10 88

- TSTOP - timpul final,

- TSTART - timpul de începere al analizei (specificarea este optionala caz
în care începe de la zero cu pasul TSTEP pâna la TSTOP).
Daca circuitul analizat contine conditii initiale, acestea trebuiesc incluse
atât în declararea elementelor reactive cât si în analiza de regim tranzitoriu
(<UIC>).
Forma generala a declaratiei de tiparire este:

. PRINT TRAN OV1…..OV8 sau . PLOT TRAN OV1…OV8

Spre exemplificare, se considera circuitul din figura urmatoare ce prezinta

conditii initiale nenule.
Declararea acestui circuit în regim tranzitoriu este

R1 0 1 1 C1 2 0 IC= -2
R2 0 3 1 .TRAN .1 10 UIC
L1 1 2 1 .PLOT TRAN V(3)
L2 2 3 IC=1 .END

Tema Rezolvati analitic si verificati prin simulare numerica urmatoarele

circuite (marimile ce vor fi reprezentate grafic sunt stabilite de cadrul didactic).