1.1.

Măduva spinării
Localizare - canalului
vertebral, structură
segmentară

• Substanţa albă dispusă

la exterior –
prelungirile neuronilor .

• Substanţa cenuşie
dispusă în interior –
corpii neuronilor
 Funcţiile MS
• MS are funcţie dublă:
1. funcţia reflexă
MS inervează toată musculatura
scheletică, cu excepţia muşchilor
capului inervaţi de nervii cranieni.

2. funcţia conductoare
MS serveşte drept conductor al
impulsurilor de la receptorii periferici
spre encefal şi de la acesta la
organele efectoare
 Funcţia de conducere a MS
Căile de conducere ale MS se împart
funcţional în:
1. propriospinale;
2. spinocerebrale;
3. cerebrospinale.
Căile propriospinale a MS fac legătură între
neuronii unuia sau diferitor segmente ale
MS. Funcţiile acestor căi sunt de
asociere şi constau în coordonarea
poziţiei, tonusului muscular, mişcărilor
diferitor metameri ai corpului.
De asemenea la căile propriospinale se
referă şi fibrele comisurale care unesc
regiunile funcţional similare simetrice şi
nesimetrice ale MS.
Căile spinocerebrale unesc segmentele MS cu
structurile cerebrale:
• C. spinotalamice
• C. spinocerebelare
• C. spinoreticulare
• C. proprioceptive
Calea proprioceptivă începe de la
proprioreceptorii muşchilor, tendoanelor,
periostului, articulaţiilor.
Excitaţiile se transmit prin fasciculele
gracilis şi cuneatus la nucleele Gol şi
Burdah ale bulbului rahidian, → nucleii
laterali ai talamusului → cortexul senzorial.
Aceste căi pe parcursul lor dau colaterale în
orice segment al MS, ceia ce asigură
posibilitatea de a corela poziţia corpului în
întregime. Viteza de transmitere a excitaţiei este
60-120 m/s
Calea spinotalamică
• Calea spinotalamică începe de
la receptorii de durere, de
temperatură, tactili,
baroreceptorii pielii.
• Semnalul de la receptori →
ganglionul spinal → coarnele
posterioare MS.
Axonii neuronilor senzitivi →
partea contralaterală a MS şi
prin cordonul lateral →
talamus → cortexul senzorial.

• Aferentaţia somatoviscerală
se transmite de asemenea pe
calea spinoreticulară.
• Calea spinocerebelară începe de la
receptorii muşchilor, ligamentelor,
organelor interne şi este reprezentată de
fascicolul ventral Govers, care nu se
încrucişează şi fasciculul dorsal Flexig cu
dublă încrucişare.
• Căile spinocerebelare au centrii în
regiunea ipsilaterală a cerebelului.
Informaţia transmisă prin aceste căi
începe de la receptorii tendinoşi Golgi,
proprioreceptori, receptorii de presiune,
tactili (viteza de conducere este de 110-120
m/s).
 Căile
cerebrospinale
• încep de la
structurile creierului
şi se termină pe
neuronii segmentelor
MS.
• Căile cerebrospinale
sunt următoarele:
• Calea corticospinală
care începe de la
neuronii cortexului
 Căile cerebrospinale
Calea extrapiramidală
• Rubrospinală (m. Flexori),
• Vestibulospinală (m. Extensori),
• reticulospinală - asigură tonusul
muscular.
Punctul final al tuturor acestor căi
sunt motoneuronii coarnelor
anterioare a măduvei spinării.
 1.2 Rolul MS în reglarea
aparatului locomotor
• Activitatea motorie este controlată de
neuronii coarnelor anterioare a MS –
motoneuroni:
1. Αlfa - motoneuroni cu axoni – Aα ce
inervează fibrele musculare extrafuzale
2. Gama - motoneuroni cu axoni Aγ,
inervează fibrele intrafuzale
Activitatea motoneuronilor este dirijată de 2
formaţiuni receptoare a muşchilor:
- fusul neuromuscular
- organul tendinos Golgi
 Fusul neuromuscular
- Formaţiune proprioceptivă dispusă în
paralel cu fibrele musculare striate
extrafusale
- Este format din două tipuri de fibre
intrafusale:
- Fibre cu sac nuclear (1)
- Fibre cu lanţ nuclear (2)
Fusul neuromuscular
- Zona receptoare a
fusului conţine 2 tipuri
de receptori
-terminaţiuni nervoase
senzitive:
1. Terminaţiune primară a
F. senzitive tip Ia prin
care se transmit
informaţiile kinestezice
privind gradul şi viteza
de întindere a muşch.
2. Terminaţiune secundară
a F. senzitive tip II, care
semnalizează doar
alungirea instantanee a
muşchiului
 RECEPTORII MUSCULARI
(PROPRIOCEPTORII)

DEFINIŢIE:
− sunt receptori mecanici de întindere
şi de tensiune care nu se adaptează
la excitant

CLASIFICARE:
− fusul neuro-muscular
− organul tendinos Golgi
 FUSUL NEURO-MUSCULAR

STRUCTURA:

− 2-10 fibre musculare intrafusale care prezintă:

• o porţiune centrală - bogată în nuclei şi
terminaţii nervoase senzitive
• două porţiuni periferice - contractile
- cu terminaţii
motorii proprii de tip 

− fibrele musculare extrafusale dispuse “în

paralel” cu fibrele musculare intrafusale
- capsulă conjunctivă
 FUSUL NEURO-MUSCULAR
CLASIFICARE
1. FIBRE INTRAFUSALE (după modul de dispunere
a nucleilor în porţ. centrală):
− fibre cu sac nuclear - cu nucleii aglomeraţi
în zona centrală
− fibre cu lanţ nuclear - cu nucleii dispuşi
într-un singur rând

2. FIBRELE SENZITIVE - terminaţii dendritice

mielinizate cu originea în ganglionul spinal
 Fibrele senzitive primare - de tip Ia:
− predomină la nivelul fibrelor cu sac nuclear
− au o dispoziţie “spiralată”
− conduc excitaţia cu viteză mare, de 80-
120 m/sec
− asigură răspunsul de tip dinamic -
descarcă impulsuri cu o frecvenţă direct
proporţională cu variaţia de lungime a
porţiunii centrale pe unitatea de timp
 Fibrele senzitive secundare -
de tip II:
− predomină la nivelul fibrelor
cu lanţ nuclear
− au o dispoziţie în “buchet”
− conduce excitaţia cu viteză
mai mică, de 30-70 m/sec
− asigură răspunsul de tip
static - descarcă impulsuri
cu o frecvenţă
FUSUL NEURO-MUSCULAR
CLASIFICARE
3. FIBRELE MOTORII - sunt axonii
motoneuronilor spinali de tip ,
determină contracţia porţiunilor
periferice al fusului şi creşte
sensibilitatea fibrelor senzitive la
întinderea porţiunii centrale:
 Fibre motorii  dinamice
− se distribuie exclusiv la nivelul
fibrelor cu sac nuclear
− asigură componenta fazică
(dinamică) a reflexului miotatic
− motoneuronii  de origine se află
sub controlul centrilor nervoşi
motori supramedulari
 Fibre motorii  statice
− se distribuie pe ambele
tipuri de fibre intrafusale
− asigură componenta
tonică (statică) a
reflexului miotatic
− motoneuronii  de origine
se află sub control strict
medular
La întinderea muşchiului → 2 tipuri de răspuns a
receptorilor din fus:
1. Răspuns static: întinderea lentă a fusului →
excitarea receptorilor primari şi secundari →
excitarea α-motoneuronilor → reflex static de
întindere (minute, ore); frecvenţa impulsaţiei
aferente = gradul de întindere a fusului
2. Răspuns dinamic: întinderea bruscă a fusului
→ excitarea receptorilor primari → excitarea
α-motoneuronilor → reflex dinamic de întindere
(secunde); aferentaţia continuă doar cît
lungimea muşchiului continuă să crească.
La scurtarea bruscă → ↓ aferentaţiei → reflexul
negativ de întindere (relaxare)
 The types of the Stretch Flex
1)   Tendon reflex
(dynamic stretch reflex)
 Caused by rapid stretch of the
muscle, as knee-jerk reflex;
 Transmitted from the IA
sensory ending of the M. S.
 Causes an instantaneous,
strong reflexive contraction of
the same muscle;
 Opposing sudden changes in
length of the M.;
·A monosynaptic pathway
· being over within 0.7 ms;
 The types of the Stretch Flex
2)   Muscle tonus (static stretch reflex):
 Caused by a weaker and continues stretch of the muscle,
 Transmitted from the IA and II sensory ending of the M. S.
 Multiple synaptic pathway, continues for a prolonged period.
 Non-synchronized contraction,
 M. C. for at least many seconds or minutes, maintaining the
posture of the body.
(3) Gamma impact on afferent
response
 Muscle spindle: motor
innervation
 Gamma motoneurons:
– Innervate the poles of the fibers.
 WHAT IS THE g-LOOP?
Descending influence (UMN)

Muscle spindle
1a

Activation of the g-loop

results in increased
muscle tone MUSCLE
a
 Functional significance of
gamma impact on spindle activity

 The tension of intrafusal fibers is maintained during

active contraction by gamma activity.
 The system is informed about very small changes in
muscle length.
 ORGANUL TENDINOS GOLGI

− este un receptor pasiv, dispus “în serie” faţă de

fibrele tendinoase

− are distribuite fibre senzitive de tip Ib, cu

originea în ganglionul spinal

− funcţionează ca dublu receptor mecanic - de

întindere şi de tensiune: descarcă impulsuri la
întinderea tendonului (percuţia tendonului) şi la
punea în tensiune a tendonului ca urmare a
contracţiei musculare
 Golgi tendon organ: structure

 Located in the
muscle tendon
junction.
 Connective tissue
encapsulating
collagen fibers and
nerve endings.
 Attached to 10-20
muscle fibers and
several MUs.
 Ib afferent fiber.
 sensitive to tension
 Organul tendinos Golgi
• Reprizintă o reţea de
terminaţiuni nervoase
plasate în tendoane
• Transmit informaţia
kinestezică despre
variaţia tensiunii în
tendoane şi asigură
controlul ei prin
mecanism feed-beack
negativ
Organul tendinos Golgi
• Căile aferente sunt
reprezentate de
fibre senzitive de
tip Ib care transmit
informaţia
neuronilor
inhibitori spinali.
• Aceşti neuroni
inhibă α-
motoneuronii
spinali → inhibarea
 (2) Golgi tendon organ: response
properties
 Less frequent than muscle spindle.
Golgi tendon organ: response properties
(cont)

 Sensitive to the
change of tension
caused by the
passive stretch or
active contraction
 (3) The Deep Tendon Reflex
 When muscle
tension increases
moderately during
muscle contraction
or passive
stretching,
 GTO receptors are
activated and
afferent impulses are
transmitted to the
spinal cord
 The Deep Tendon Reflex
 Upon reaching the
spinal cord, informa-
tion is sent to the
cerebellum, where it is
used to adjust muscle
tension
 Simultaneously, motor
neurons in the spinal
cord supplying the
contracting muscle are
inhibited and
antagonistic muscle
are activated
(activation)
 The Deep Tendon Reflex
 Deep tendon reflexes cause muscle relaxation and
lengthening in response to the muscle’s contraction
 This effect is opposite of those elicited by stretch
reflexes
 Golgi tendon organs help ensure smooth onset and
termination of muscle contraction
 Particularly important in activities involving rapid
switching between flexion and extension such as in
running
Compare spindle and golgi
Compare spindle and golgi
Golgi tendon organ: response properties
(cont)

 Sensitive to the
change of tension
caused by the
passive stretch or
active contraction
1.3 Funcţia reflexă a MS
Arcul reflex cu
centrul
localizat în MS
– R. spinal
Verigile arcului
reflex:
• Receptor
• Calea aferentă
• Centrul nervos
• Calea eferentă
Reflex spinal: somatic, vegetativ

Fig.
Fig. Verigile
Verigile arcului
arcului reflex
reflex somatic
somatic (A)
(A) şi
şi vegetativ
vegetativ (B):
(B):
1
1 -- receptor
receptor
2
2 -- calea
calea aferentă
aferentă
33 -- centrul
centrul nervos
nervos
4
4 –– calea
calea eferentă
eferentă
55 –– organul
organul efector
efector
 REFLEXELE MEDULARE SOMATICE
− activitatea reflexă a măduvei se desfăşoară în cadrul răspunsului
întregului sistem nervos la acţiunea unui excitant

− reflexe pur spinale se pot întâlni numai la “omul spinal” - cu măduva

separată de centrii encefalo-bulbari

CLASIFICARE:

 După numărul de sinapse de pe traseul arcului reflex:

– monosinaptice - cu o singură sinapsă între neuronul senzitiv
situat în gg.spinal şi neuronul motor situat
la nivelul coarnelor anterioare
– polisinaptice - prezintă pe traseul medular un număr
variabil de neuroni intercalari activatori şi
inhibitori (celula Renshaw)
 REFLEXELE MEDULARE SOMATICE
CLASIFICARE

 După tipul de receptor:

− proprioceptive - declanşate de:
 întinderea porţiunii centrale a fusului neuro-muscular -
reflexul miotatic de întindere
 întinderea organului tendinos Golgi - reflexul miotatic
inversat
 punerea în tensiune a organului tendinos Golgi → ROT
– exteroceptive – declanş. de acţ. unor fact. nociceptivi/tactili
asupra tegum.
- reflexele de nocicepţie - de flexie şi de extensie
încrucişată
- reflexele cutanate
- reflexele intersegmentare
 REFLEXE SOMATICE
MONOSINAPTICE - PROPRIOCEPTIVE

CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
− rapide, cu perioadă de latenţă foarte scurtă (1- 3 msec.)
− fără postdescărcare
− limitate ca suprafaţă
− nefatigabile

CLASIFICARE:
1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE)
2. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT
3. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT)
 1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE)
− există în toţi m. scheletici, dar sunt mult mai puternice în m. extensori
antigravitaţionali şi în m. maseter

COMPONENTA FAZICĂ (DINAMICĂ)

- de scurtă durată, reprezintă reflexul de corectare prin contracţie a lungimii m.

modificată în urma întinderii

 FUS NEURO-MUSCULAR: alungirea porţiunii centrale det. excitaţia fibrelor

senzitive Ia de la nivelul fibrelor cu sac nuclear şi declanşarea unui
răspuns de tip dinamic

 MĂDUVA SPINĂRII:
− activarea motoneuronilor alfa extensori
− activarea motoneuronilor  dinamici
− inhibiţia prin intermediul interneuronilor Renshaw a motoneuronilor 
flexori

 FIBRE EXTRAFUSALE
− activarea sincronă a mai multor unităţi motorii şi contracţia muşchiului
extensor
− relaxarea muşchiului flexor
1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE)

COMPONENTA TONICĂ (STATICĂ)

- se desfăşoară atâta timp cât acţionează forţa care întinde
muşchiul, în cazul muşchilor extensori forţa gravitaţională

 FUS NEURO-MUSCULAR - alungirea porţiunii centrale determină

activarea terminaţiilor de tip II de la nivelul fibrelor intrafusale cu lanţ
nuclear şi declanşarea unui răspuns de tip static

 MĂDUVA SPINĂRII:
− activarea exclusivă a motoneuronilor  destinaţi grupului extensor
− activarea motoneuronilor  statici

 FIBRE EXTRAFUSALE: activarea succesivă a 2-3 unităţi motorii la

nivelul m. extensor determină tonusul postural ce permite păstrarea
lungimii m. restabilită de componenta fazică
 2. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT

este declanşat de punerea în tensiune a tendonului

muscular şi excitarea organului tendinos Golgi

este asociat întotdeauna cu un reflex miotatic de

întindere şi are ca scop limitarea extensiei excesive

pe calea fibrelor Ib şi a conexiunilor la nivel spinal cu

interneuroni inhibitori şi activatori, are loc relaxarea
selectivă muşchiului extensor şi contracţia muşchiului
flexor
3. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT)

contracţii musculare obţinute prin percuţia tendonului

muscular şi excitarea organului tendinos Golgi ca
receptor de întindere

cele mai importante reflexele osteo-tendinoase sunt:

− stilo-radial (C5-C6)
− bicipital (C5-C6)
− tricipital (C7-C8)
− rotulian (L2-L4)
− achilian (L5-S2)
Reflexele osteotendinoase constau in percutarea tendonului muschiului de explorat, actiune
care este urmata fie de o simpla contractie musculara, fie de deplasarea segmentului corespunzator.
In timpul examinariii musculatura trebuie sa fie relaxata (intretinerea unei discutii, strangerea
pumnilor, etc.).
Reflexul bicipital (C5-C6): percutarea tendonului bicepsului la nivelul plicii cotului, cu
antebratul in flexie, determina flexia antebratului pe brat.
Reflexul tricipital (C6-C7): percutia tendonului tricepsului deasupra olecranului, antebratul
fiind in flexie la 90° pe brat, determina o extensie a antebratului.
Reflexul stilo-radial (C5-C6): percutia apofizei stiloide a radiusului, antebratul fiind in
usoara pronatie si flexie, determina flexia antebratului pe brat.
Reflexul cubito-pronator (C7-C8): percutia apofizei stiloide cubitale, cu antebratul in
usoara pronatie si flexie, determina pronatia antebratului.
Reflexul pectoral (C5-T1): percutia tendonului marelui pectoral determina abductia si
rotatia interna a bratului.
Reflexul patelar (L2-L4): percutia tendonului rotulian, gambele fiiind usor flectate (stat pe
scaun), determina extensia gambei pe coapsa prin contractia cvadricepsului.
Reflexul achilian (S1-S2): percutia tendonului achilian, gamba fiind flectata pe coapsa si
piciorul pe gamba (stat in genunchi pe scaun), determina flexia plantara a piciorului.
Reflexul medio-plantar (S1-S2): aceeasi pozitie si acelasi raspuns ca si la reflexul anterior,
insa percutia se face pe regiunea mijlocie a plantei.
Clasificarea R. spinale
Reflexe
monosinaptice
• R. Rotulian
• R. Achilian
• R. Bicipital
• R. Tricipital
 •Reflexul Rotulian

Fusul
Neuronul senzitiv
Gan. Spinal Arcul reflex
muscular
Fusul musc Neuronul
Neuronul senzitiv
senzitiv
Proprio- Gangl.
Gangl. Spinal
Spinal
receptor

Motoneuron,
Muşchi
Coarnele
Motoneuron
anterioare
Inhibitia reciproca pentru
m. antagonisti
• Reflexe
spinale de
importanţ
ă clinică
Reflexe polisinaptice
• R. de flexiune
• R. de extensie
încrucişată
• R. de păşire ritmică
• R. de galop
• R. de metronom
• R. cutanat abdominal –
contracţia mm. drepţi
abdominali superior,
mijlociu sau inferior
• R. cremasterian
• R. cutanat plantar
REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
− perioadă de laţenţă lungă (minim 12 msec)
− presupun fenomene complexe de iradiere, sumaţie, recrutare,
postdescărcare, inducţie reciprocă
− sunt extinse ca suprafaţă
− sunt fatigabile
REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE
REFLEXUL NOCICEPTIV → reacţia de apărare în faţa unui agent nociv

 REFLEXUL DE FLEXIE - apare la intensitate ↓ a excitaţiei dureroase

− exteroceptiv
− stimulul dureros acţionează asupra terminaţiilor nervoase libere
din tegumentul unui membru
− determină flexia membrului excitat prin activarea motoneuronilor
flexori şi inhibiţia (prin celule RENSHAW) celor extensori
− visceroceptiv - determină reflexe sau semne locale:
− iritaţia cronică a meningelui determină “rigiditatea cefei”
− iritaţia peritoneală determină “abdomenul de lemn”

 REFLEXUL DE EXTENSIE ÎNCRUCIŞATĂ

− apare la intensitate mare a excitantului dureros care determină
flexia membrului excitat şi extensia membrului opus
− la om, extensia membrului inferior contralateral asigură
suportul greutăţii corporale în timpul retragerii membrului
excitat
REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

REFLEXELE CUTANATE

− contracţia reflexă a m. declanşată prin excitarea superficială a pielii

− sunt reflexele cu cea mai mare componentă supramedulară
− clasificare:
 cutanat abdominal - superior (T6 - T7)
- mijlociu (T8 - T9)
- inferior (T10 - T12)
 reflexul cremasterian (L1- L2)
 reflexul cutanat plantar (L5 - S1) - semnul Babinski
 REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

REFLEXE INTERSEGMENTARE

− sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe

− cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse segm.
− au la bază fen. de inducţie succesivă
− clasificare:
 reflexul de păşire - stă la baza locomoţiei (mers, alergare)
prin declanşarea succesivă şi alternanţa ritmică a reflexelor
de flexie şi extensie la nivelul membrelor inferioare

 reflexul coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale

picioarelor în timpul locomoţiei

 reflexul de ştergere

 reflexul de scărpinare
Reflexul plantar
Şocul spinal
• În traume sau la secţiunea
transversală a MS funcţiile
porţiunii subiacente sunt
slăbite sau dispar în
întregime – ŞOC SPINAL .
Cauza ŞS - dispariţia
impulsurilor primite de
neuronii MS, continuu, de
la centri nervoşi superiori
prin tracturile:
vestibulospinal,
Principalele manifestări ale ŞS:
• ↓ tonusului muscular,
• dispariţia reflexelor somatice şi
vegetative,
• ↓ tensiunii arteriale.

• Sindromul Brown-Seqar – afectarea unei

jumătăţi a măduvei spinării ce duce la
dereglări motorii pe partea afectată şi
dereglări senzitive contralateral.
• Controlul motricitatii
• Controlul motor al miscarii
• Definitie, momente principale
• Controlul motor reprezinta modalitatea prin care se regleaza miscarea si se fac ajustarile
• dinamice posturale. Reprezinta controlul SNC asupra activitatii specifice musculare voluntare.
• Producerea unei miscari voluntare comporta patru momente principale :
• - motivatia
• - ideea
• - programarea
• - executia
• 1.Motivatia.
• Reprezinta cauza miscarii si este determinata de raportul existent intre individ si mediu dar
• si de mediul interior al pacientului (existenta unei dureri care impune adoptarea unei anumite
• posturi)
2. Ideea
Se realizeaza pe baza informatiilor ajunse la sistemul limbic, generand argumentele
necesare
unei miscari, adresate sistemului senzitivo-motor, unde se va naste ideea de a realiza
miscarea.
In afara existentei unei motivatii, ideea de miscare se poate naste si spontan; ideea, odata
aparuta, declanseaza in aria senzitivo- motorie si cerebel necesitatea formarii unui
program.
3. Programarea:
Reprezinta conversia unei idei intr-o schema de activitate musculara necesara realizarii
unei
activitati fizice dorite. Se realizeaza de catre cortexul motor, cerebel, ganglionii bazali.
Informatia este transmisa prin caile motorii descendente spre maduva la motoneuronii
medulari. Programul este apoi retransmis la centrii suprasegmentari care l-au creat; astfel
incat sistemul nervos central va putea in permanenta raspunde la aferente si se vor ajusta
parametrii miscarii.
4.Executia
Dupa realizarea programarii, intra in actiune atat motoneuronii ce realizeaza
miscarea cat si cei care determina postura necesara realizarii miscarii, cu
transmiterea comenzii de la maduva la muschi in cadrul asa numitului program
motor.
Executia are la baza un mecanism de feedback ce cuprinde receptorii
(proprioceptorii, exteroceptorii), calea aferenta, centrii suprasegmentari,caile
descendente , efectorii.
Prin repetarea acestei relatii input-output a fiecarei miscari cu o anumita frecventa
se realizeaza o retea neuronala care devine mai economica, in sensul ca activarea ei
se face mai rapid, pe un minim de input ( de aferenta).
Aceasta reprezinta una din caile prin care se naste abilitatea.
 1.4 CONTROLUL MOTOR CORTICAL
MOTILITATEA VOLUNTARĂ
DEFINIŢIE: reprezintă activitatea motorie cu obiect şi scop bine determinat, rezultată de obicei în
urma unui proces de învăţare

MANIFESTĂRI: - elementare → ortostatismul şi mersul

- majore → praxiile (deprinderile)
→ exprimarea limbajului
→ conceperea corticală a actului motor

ETAPE ÎN EXECUTAREA UNEI MIŞC. VOLUNTARE:

− prospectarea senzorială, în special vizuală, în scopul orientării temporo-spaţiale a mişcării
− prospectarea proprioceptivă a poziţiei corpului în raport cu mişcarea ce va urma
− transmiterea de comenzi prin căile nervoase motorii piramidale şi extrapiramidale
− controlul performanţei motorii şi optimizarea mişcării în curs de desfăşurare

SISTEME PARTICIPANTE:
− SISTEMUL SENZORIAL - ariile corticale somato-senzitive care integrează aferenţe
proprioceptive, vestibulare, vizuale, auditive şi tactile
− SISTEMUL MOTOR PROPRIU-ZIS - ariile corticale motorii care iniţiază şi control. răspunsul
− SISTEMUL REGLATOR - elementar medular reprezentat de bucla de autoreglare 
- integrator superior reprezentat de structurile extrapiramidale care
asigură - fondul tonic postural şi de echilibru
- mişcările automate necesare desfăşurării actului voluntar
 CONTROLUL MOTOR CORTICAL

ARIILE CORTICALE implicate în programarea, desfăşurarea şi controlul

actului motor:
 Ariile somatosenzitive din lobul parietal:
aria somestezică I (ariile 3,1 şi 2)
cortexul parietal posterior (ariile 5 şi 7)
aria somestezică II
 Ariile motorii din lobul frontal sunt:
− aria motorie principală (aria 4)
− aria premotorie
− aria motorie suplimentară (aria 6)
− aria optică frontală (aria 8)
 CORTEXUL MOTOR
ARIA MOTORIE PRIMARĂ (aria 4)
− situată la nivelul girusului precentral
− considerată aria de origine a tracturilor cortico-spinal lateral (piramidal
încrucişat), cortico-bulbar şi cortico-nuclear
− la acest nivel se găseşte HOMUNCULUS MOTOR:
− reprezentare corticală a fiecărui segment al organismului ce poate participa
la un act motor, dependentă de importanţa funcţională şi de complexitatea
mişcărilor la nivelul segmentul comandat
− cea mai mare reprezentare o au faţa, mâna şi policele
− la nivelul unei emisfere există o predominanţă a părţii contralaterale a
corpului şi membrelor, cu excepţia zonei cefalice care are o proiecţie
homolaterală extinsă
− are rol în - controlul mişcărilor fine, voluntare ale extremităţii distale a membr.
- integrarea complexă a informaţiilor somato-senzoriale care permit
învăţarea actelor motorii până la crearea unor stereotipuri dinamice
- optimizarea permanentă a acestora, adecvat situaţiei

ARIA PREMOTORIE
– situată anterior de aria 4, la baza girusului precentral
– este aria de origine a tractului cortico-spinal medial
– participă la pregătirea şi iniţierea răspunsului motor realizat de aria 4
HOMUNCULUS MOTOR
 CORTEXUL MOTOR
ARIA MOTORIE SUPLIMENTARĂ (aria 6)
− situată anterior de aria 4, în dreptul porţiunii superioare a girusului
precentral
– este considerată aria de origine a fibrelor corticale cu destinaţie
structuri extrapiramidale subcorticale:
tractul cortico-striat şi cortico-palidal pentru nucleii bazali
tractul cortico-nigral pentru substanţa neagră
tractul cortico-tectal pentru coliculii cvadrigemeni superiori
cortico-reticular pentru substanţa reticulată a trunchiului
cerebral
– intervine în: - controlul mişcărilor elementare comandate de aria 4
- controlul mişcărilor automate asociate cu vorbirea
- controlul mişcărilor posturale complexe

ARIA OPTICĂ FRONTALĂ (aria 8)

– este situată anterior de aria 4, în dreptul regiunii de proiecţie a
capului
– intervine în realizarea mişcărilor conjugate ale globilor oculari, pe
baza informaţiilor primite de la aria 19 occipitală
 LOBUL FRONTAL
SCOARŢA PRECENTRALĂ
– este motorie
– cuprinde ariile 4, 6, 8, 44, 45 şi 46
 ariile 4, 8 şi 6  cortexul motor
 aria 44 - din emisferul dominant este centrul limbajului articulat
 aria 45 - din emisferul dominant este centrul de exprimare muzicală
 aria 46 - din emisferul dominant este centrul scrisului

SCOARŢA PREFRONTALĂ
– de asociaţie
– reprezentată de restul lobului frontal
– cuprinde ariile 9, 10, 11, 12, 32 şi 24
– funcţiile sunt asigurate de conexiunile pe carele stabileşte cu:
 aria ideomotoare din lobul parietal dominant pe care o inhibă
– realizează analiza discriminativă a impulsurilor senzoriale
– le corelează cu impresiile stocate
– în final adaptează răspunsul elaborat de aria ideomotorie
– în absenţa scoarţei prefrontale aria ideomotoare ar induce răspunsuri motorii
pentru fiecare impuls senzorial recepţionat
 alte arii corticale de asociaţie - participând la activităţi complexe corticale de tip
judecată, rezolvarea problemelor matematice
 hipotalamusul şi trunchiul cerebral - realizând asocierea reacţiilor vegetative cu
activitatea intelectuală
Cerebelul
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII
CLASIFICARE

 După origine şi funcţie:

− CALEA PIRAMIDALĂ (bineuronală)

- cuprinde totalitatea fibrelor cu origine corticală care coordonează motilitatea
voluntară şi mişcările fine:
 tractul cortico-spinal - destinat motoneuronilor din coarnele anterioare
 tractul cortico-bulbar - destinat nucleilor ai nervilor cranieni VII şi XII ce
coordonează motilitatea voluntară facială şi a limbii
 tractul cortico-nuclear - destinat nucleilor motori ai nervilor cranieni III,
IV şi VI ce coordonează motilitatea musculaturii extrinseci a globilor
oculari

− CALEA EXTRAPIRAMIDALĂ (multineuronală)

- totalitatea fibrelor cu origine corticală şi subcorticală, care nu aparţin căii
piramidale
- coordonează - motilitatea involuntară, automată
- tonusul muscular
- echilibrul
- reflectivitatea medulară
- acte motorii globale
- mişcări posturale
- reflexe integrate
CĂILE DESCENDENTE MOTORII
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII
CLASIFICARE

 După localizarea motoneuronilor medulari ca destinaţie a căilor motorii:

− SISTEMUL DESCENDENT LATERAL

- cuprinde tractul corticospinal lateral care face sinapsă cu coloana motorie
laterală
- coloana motorie laterală primeşte aferenţe de la nivelul cortexului motor, fie
direct, fie prin intermediul grupului lateral de interneuroni
- asigură mişcările fine, voluntare ale extremităţilor şi tonusul postural
pentru muşchii articulaţiilor proximale, prin intermediul a 3 nuclei:
 nucleul ventrolateral - muşchii articulaţiilor proximale
 nucleul dorsolateral - muşchii articulaţilor intermediare
 nucleul retrodorsolateral - muşchii articulaţiilor distale

− SISTEMUL DESCENDENT MEDIAL

- cuprinde tracturile cortico-spinal medial (15% din calea piramidală) şi
tracturile tecto-, rubro-, vestibulo- şi reticulospinale (calea extrapiramidală)
- fac sinapsă cu coloana motorie medială fie direct, fie prin intermediul
grupului medial de interneuroni
- coloana motorie medială cuprinde nucleii ventromedial şi dorsomedial,
destinaţi musculaturii axiale (m. paravertebrali, intercostali şi abdominali
antero-laterali) şi a articulaţiilor proximale în vederea asigurării tonusului
postural.
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII
TRACTUL CORTICO-SPINAL LATERAL
− cuprinde aproximativ 85% din fibrele piramidale cu origine corticală care
la limita inferioară a bulbului, se încrucişează realizând decusaţia
piramidală, după care se plasează în cordonul lateral de partea opusă,
formând tractul piramidal încrucişat
− fibrele sale cele mai scurte sunt situate medial, iar cele mai lungi lateral,
55% fiind destinate segmentelor cervicale, 20% celor toracale şi 25%
celor lombare şi sacrate
− exercită o influenţă facilitantă asupra motoneuronilor flexori - distali în
vederea executării mişcărilor fine şi proximali în vederea asigurării unui
tonus postural

 TRACTUL CORTICOSPINAL VENTRAL

− este alcătuit din restul fibrelor piramidale (15%) care se încrucişează la
nivel medular şi care pătrund în cordonul anterior, formând tractul
piramidal direct
− fibrele sale se epuizează în segmentele cervicale
− are efect facilitator asupra motoneuronilor flexori destinaţi muşchilor
axiali şi ai articulaţiilor proximale.
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII

TRACTUL TECTOSPINAL
− este reprezentat de axonii neuronilor din straturile profunde ale coliculilor cvadrigemeni
− se plasează în cordonul ventral şi se termină la nivelul primelor 4 segmente cervicale
− constituie suportul mişcările capului şi gâtului în cadrul reflexelor oculo-cefalogire iniţiate de
stimuli vizuali, dar şi de stimuli auditivi şi somatici (reflexe de redresare statice şi
statokinetice)

 TRACTUL RUBROSPINAL
− este reprezentat de axonii neuronilor din nucleul roşu
− se plasează în cordonul lateral şi parcurge măduva pe toată lungimea sa
− are acţiune facilitantă pe motoneuronii flexori şi inhibitorie pe cei extensori.
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII

TRACTUL VESTIBULOSPINAL
− este alcătuit predominant din axonii neuronilor din
nucleul vestibular lateral, formând tractul
vestibulospinal lateral şi în mai mică măsură, din
nucleul vestibular medial, formând tractul
vestibulospinal medial
− se situează în cordonul ventral, parcurgând măduva
spinării pe toată lungimea sa pentru cel lateral şi
oprindu-se la mijlocul regiunii toracice pentru cel
medial
− are acţiune facilitantă globală pe motoneuronii
extensori şi inhibitorie globală pe cei flexori
− are un rol important în ajustarea poziţiei capului
asociată cu modificări de acceleraţie liniară şi
angulară
 CĂILE DESCENDENTE MOTORII.
FUNCŢIA DE CONDUCERE A MĂDUVEI SPINĂRII

TRACTURILE RETICULOSPINALE - au originea în formaţiunea

reticulată bulbo-pontină, se dispun în cordonul anterior şi străbat
măduva pe toată lungimea ei şi contribuie la realizarea unor conexiuni
difuze cortico-reticulo-spinale.
 Tractul reticulospinal pontin
− alcătuit din fibre cu originea în nucleii reticulaţi caudal şi oral
− are un efect facilitator pe - motoneuronii musculaturii axiale, în
special la nivelul cefei
- motoneuronii muşchii extensori ai
articulaţiilor proximale
 Tractul reticulospinal bulbar
− alcătuit din axoni ai neuronilor situaţi în porţiunea mediană a
formaţiunii reticulate bulbare (in special în nucleul
gigantocelular)
− are rol inhibitor global asupra motoneuronilor extensori
1.5 FIZIOLOGIA TRUNCHIULUI
CEREBRAL

 FIZIOLOGIA BULBULUI RAHIDIAN

 FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI
 REFLEXELE BULBARE

 FIZIOLOGIA PUNŢII (PROTUBERANŢEI)

 FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI PONTINI
 REFLEXELE PONTINE
 Bulbul Rahidian (BR)
• Bulbul rahidian şi puntea
lui Varole poartă
Mezencefal
Mezencefal denumirea de
metencefal şi împreună
cu mezencefalul
formează trunchiul
cerebral
În metencefal sunt
localizaţi:
• nuclei nervilor cranieni
V-XII,
Puntea
Puntea Varole
Varole • centrul respirator,
Bulbul
• centrul
Bulbul rahidian
rahidian
cardiovasomotor,
• Centri multor reflexe
motorii
PUNTEA

BULBUL
RAHIDIAN MEZENCEFALUL
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI
 Nervul VIII (acustico - vestibular)

 Componenta acustică:
− axonii neuronilor din ganglionul spiral Corti fac sinapsă în nucleul cohlear din
bulb
− axonii se încrucişează
− urcă pe calea lemniscului lateral spre corpul geniculat median şi spre tuberculii
cvadrigemeni posteriori
Funcţii: - sensibilitatea auditivă
- calea auditivă reflexă (acomodarea şi adaptarea auzului)

 Componenta vestibulară:
− axonii neuronilor din ganglionul Scarpa fac sinapsă în nucleul vestibular din bulb
− axonii se îndreaptă spre cerebel, neuronii oculo-motori, nucleul dorsal al vagului
FuncţiI: - asigură echilibrul static şi dinamic al organismului
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI

 Nervul IX (gloso - faringian)

 Componenta senzitivă
 asigură sensibilitatea pentru: faringe, văl palatin, amigdale, urechea medie
 Componenta senzorială
 asigură simţul gustului pentru 1/3 posterioară a limbii

 Componenta motorie
 are origine în nucleul ambiguu din bulb
 se distribuie la muşchii faringelui
 Componenta vegetativă
 are origine în nucleul salivator inferior din bulb şi se distribuie la glanda parotidă

Funcţii: - intervine în reflexele de: vomă, deglutiţie, salivare (glanda parotidă),

reflexul depresor sino-carotidian
- asigură inervaţia corpusculului sino-carotidian
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI

 Nervul X (vag)

 Componenta senzitivă:
 componenta senzitivă – somatică
− origine în ganglionul jugular
− trimite fibre spre nucleul fasciculului solitar din bulb
− asigură sensibilitatea pentru: faringe, laringe, tegumentele
urechii
 componenta viscero – senzitivă
− origine în ganglionul plexiform
− trimite fibre spre nucleul dorsal al vagului din bulb
− asigură sensibilitatea organelor toraco – abd.
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI
 Nervul X (vag)
 Componenta motorie
 componenta motorie – somatică
− origine în nucleul ambiguu din bulb
− inervează muşchii: faringelui, laringelui, vălului palatin
 componenta viscero – motorie
− origine în nucleul dorsal al vagului
− inervează: zona cardio-aortică, zona bronho-pulmonară,
stomacul, ficatul, pancreasul

FUNCŢII: - rol cardio-vasomotor

- în deglutiţie, fonaţie, vomă, respiraţie, tuse
- secreţia biliară, pancreatică
- motilitatea şi secreţia gastro - intestinală, până la colonul
transvers
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI BULBARI

 Nervul XI (spinal, accesor)

 origine dublă:
− bulbară în nucleul ambiguu pentru muşchii laringelui,
vălului palatin
− spinală (din măduva cervicală C1 - C5) pentru muşchii
sternocleidomastoidian şi trapez

 Nervul XII (hipoglos)

 origine în nucleul hipoglos
 prezintă o somatotopie precisă pentru controlul muşchilor
limbii
REFLEXELE BULBARE

1. Reflexele cardio-motorii şi vaso–motorii

2. Reflexele respiratorii
3. Reflexele de tuse, strănut şi sughiţ
4. Reflexul de deglutiţie
5. Reflexul de vomă
6. Reflexul salivar
7. Sughiţul
1. REFLEXELE CARDIO-MOTORII ŞI VASO–MOTORII

 presoare (cardioacceleratoare şi vasoconstrictoare)

− eferenţa este simpatică
− este dominantă în condiţii de solicitare
− efecte: - creşterea frecvenţei cardiace
- creşterea forţei de contracţie
- creşterea debitului cardiac
- vasoconstricţie

 depresoare (cardiomoderatoare şi vasodilatatoare)

− eferenţa este parasimpatică
− este dominantă în repaus
− efecte: - scăderea frecvenţei cardiace
- scăderea forţei de contracţie
- scăderea debitului cardiac
- vasodilataţie
2. REFLEXELE RESPIRATORII
ariile respiratorii (centrii respiratori) bulbare sunt formate din:
− centru inspirator (predominant)
− centru expirator
centrii respiratori:
− sunt o reţea neuronală întinsă
− au automatism
− au activitate ritmică prin mecanism oscilant (inervaţia reciprocă)
controlul centrilor bulbari se face prin:
− centrul pneumotaxic din punte → inhibă centrul inspirator
→ excită centrul expirator
− centrul apneustic activează aria inspiratorie
ariile respiratorii bulbare asigură:
− frecvenţa
− amplitudinea bazală a respiraţiei în repaus
− ritmicitatea
efectorii → motoneuronii musculaturii respiratorii
3. REFLEXELE DE TUSE, STRĂNUT ŞI SUGHIŢ

 REFLEXUL DE TUSE
 centrul tusei este stimulat de către excitanţii:
− de la nivelul diverselor segmente ale aparatului respirator
− din alte zone receptoare (pelvină, digestivă, cardiacă)

 REFLEXUL DE STRĂNUT
 este un reflex expirator declanşat pe cale trigeminală
 excitanţi: factorii iritanţi din căile respiratorii superioare

 REFLEXUL DE SUGHIŢ
 rezultă în urma excitării nucleului vagal bulbar
4. REFLEXUL DE DEGLUTIŢIE

 face parte din categoria reflexelor digestive cu localizare bulbară

 centrul deglutiţiei
 este situat în vecinătatea centrilor respiratori
 stimularea sa neuro-reflexă determină:
− oprirea pentru scurt timp a respiraţiei
− închiderea laringelui
 zona receptoare - istmul buco-faringian
 calea aferentă - nervii V, IX, X
 calea eferentă - prin nervii V, IX, X, XII
5. REFLEXUL DE VOMĂ

 centrul în bulb în vecinătatea centrilor:

 respirator
 salivar
 vasomotor
 calea eferente - nervii: V, VII, IX, X, XII
- nervii spinali pentru diafragm şi muşchii abdominali
REFLEXUL SALIVAR

 mecanisme:
 reflex necondiţionat
 excitarea chimică şi mecanică a receptorilor din mucoasa gustativă
a limbii, mucoasa bucală, faringiană, laringiană, esofagiană
 reflex condiţionat
 cu participarea cortexului
 prin influenţe intercentrale

 calea aferentă → ramurile nervilor VII, IX şi X

 centrul → nucleul salivator inferior din bulb
 calea eferentă:
 parasimpatică → nervul IX, ganglionului otic, nervul auriculo-temporal
 simpatică: măduva spinării (T1-T2) → ganglionul cervical superior
 organ efector → glanda parotidă
FUNCŢIA INTEGRATIVĂ A BULBULUI

 SUBSTANŢA RETICULATĂ
 reflexe vegetative:
 cardio-vasculare
 respiraţie – circulaţie
 respiraţie-deglutiţie
 reflexe statice, stato-kinetice

 OLIVA BULBARĂ
 integrarea reflexelor:
 oculo - cefalogire (mişcarea gâtului şi ochilor în direcţia
stimulului)
 laringo-faringo–velopalatine
 optimizarea deglutiţiei şi fonaţiei
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI PONTINI
 Nervul V (trigemen)

 Componenta senzitivă (ganglionul Gasser) prezintă trei ramuri:

− ramura oftalmică inervează:
− tegumentele oftalmice
− tegumentele temporale
− pleoapa superioară
− corneea
− conjunctiva
− ramura maxilară inervează:
− tegumentele de pe pleoapa superioară, aripa nasului, buza superioară
− mucoasele de pe bolta palatină, sinusul maxilar, arcada dentară
superioară
− ramura mandibulară inervează:
− tegumentele regiunii maseterine şi mentoniere
− mucoasele din: vestibulul bucal, cele 2/3 anterioare ale limbii, arcada
dentară inferioară
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI PONTINI
 Nervul V (trigemen)

 Componenta motorie inervează:

− muşchii ridicători ai mandibulei (maseter, temporal, pterigoidian intern,
extern, milohioidian)
− peristafilinul extern (muşchiul dilatator al trompei lui Eustachio)
− muşchiul ciocanului (muşchi tensor al timpanului)

FUNCŢII: participă la numeroase reflexe alimentare şi de apărare:

− reflexul de deglutiţie
− reflexul masticator
− reflexul maseterin–miotatic
− reflexul suptului
− reflexul de strănut
− reflexul oculo–cardiac
− reflexul lacrimal
− reflexul coneean de clipire
FUNCŢIILE NERVILOR CRANIENI PONTINI

 Nervul VI (abducens)
 inervează muşchiul drept extern al globului ocular

 Nervul VII (facial)

 Componenta senzitivo-senzorială (ganglionul geniculat)
 inervează: urechea externă, regiunea retroauriculară
 asigură funcţia gustativă în cele 2/3 anterioare ale limbii
 se termină în nucleul fasciculului solitar
 Componenta motorie
 inervează: muşchii mimicii expresive, stilohioidianul, muşchiul
scăriţei
 Componenta vegetativă asigură:
 din nucleul salivator superior → inervaţia glandelor sublinguale şi
submaxilare
 din nucleul lacrimal → inervaţia glandelor lacrimale
 REFLEXELE PONTINE

1. Reflexul lacrimal
2. Reflexul salivator
3. Reflexul corneean de clipire
4. Reflexul auditiv de clipire
5. Reflexul auditivo - oculogir
6. Reflexul oculo - cardiac
7. Reflexul masticator
8. Reflexul de sugere
9. Reflexul de mimică expresivă
10. Reflexul de respiraţie
11. Reflexul maseterin
12. Reflexul miotatic
1. REFLEXUL LACRIMAL

 are două componente:

 elementară declaşată de iritaţiile corneei, conjunctivei,
mucoasei nazale
 corticală (plânsul)
 centrul reflex → nucleul lacrimal din vecinătatea nucleului
facialului
 aferenţe: - trigeminale ascendente (comp. elementară)
- corticale descendente (comp. corticală)
 calea eferentă → fibrele parasimpatice
 organele efectoare → glandele lacrimale
 2. REFLEXUL SALIVATOR
 căile aferente → fibrele senzitive ale glosofaringianului şi vagului
 centrul reflex → nucleul salivator superior
 calea eferentă → nervul intermediar Wrisberg
→ nervul coarda timpanului
 organele efectoare → glandele submaxilare şi sublinguale

3. REFLEXUL CORNEEAN DE CLIPIRE

 stimul → excitarea mecanică a corneei sau conjunctivei
 calea aferentă → nervul V
 centrul reflex → nucleul facialului
 calea eferentă → fibrele motorii ale facialului
 efect → contracţia muşchilor pleoapelor
→ închiderea ochiului
 este ultimul reflex care dispare în comă şi în anestezie generală
 este utilizat ca mijloc de apreciere a profunzimii narcozei
 4. REFLEXUL AUDITIV DE CLIPIRE

 face parte dintre reflexele de apărare ale globilor oculari în faţa primejdiei
semnalizate prin sunet
 calea aferentă → nervul auditiv → conduce excitaţia sonoră la tuberculii
acustici din punte
 centrul reflex → nucleul facialului
 calea eferentă → fibrele motorii ale facialului
 organele efectoare →muşchii pleoapelor  clipitul
 utilizat în expertizele medico-legale pentru verificarea simulării surzeniei

5. REFLEXUL AUDITIVO - OCULOGIR

 constă în întoarcerea rapidă a ochilor (sau/şi a gâtului) în direcţia unui sunet
 calea aferentă → nervul auditiv, tuberculii acustici şi fasciculul longitudinal
posterior
 centrul reflex → nucleii nervilor oculomotori III, IV şi VI
 calea eferentă → fibrele motorii ale nervilor oculomotori III, IV şi VI
6. REFLEXUL OCULO-CARDIAC
 stimul → compresiunea fermă a globilor oculari, cu pleoapele închise
 calea aferentă → nrvul trigemen
 centrulreflex → centrul bulbar depresor cardiac
 calea eferentă → nervul vag
 răspuns:
 scăderea frecvenţei cardiace
 scăderea forţei de contracţie miocardică
 scăderea volumului sistolic, a debitului cardiac
 vasodilataţie, hipotensiune arterială

7. REFLEXUL MASTICATOR
 la om se realizează în condiţiile legăturii corticale prin căile cortico-
pontine
 stimuli → receptorii tactili şi gustativi
 calea aferentă → nervii V, VII şi IX
 centrul reflex → nucleul masticator din punte
 calea eferentă → nervii V, IX, XII
 8. REFLEXUL DE SUGERE
 la sugar, atingerea buzelor sau a zonelor din apropiere declanşează suptul
 dispare în jurul vârstei de 1 an
 lipsa lui → leziune pontină

9. REFLEXUL DE MIMICĂ EXPRESIVĂ

 există două tipuri de mimică:
 mimica automată, spontană - controlată de corpii striaţi
 mimica voluntară - controlată de scoarţa cerebrală

10.REFLEXUL MASETERIN
 subiectul are gura întredeschisă
 se produce contracţia maseterului la percuţia arcadei dentare inferioare
 Rigiditatea de decerebrare
• Secţiunea mai sus de bulbul rahidian, (nucleul
roşu al mezencefalului este deasupra secţiunii)
→ ↑ bruscă a tonusul muşchilor extensori –
rigiditatea de decerebrare (RD): extinderea
extremităţilor, capul şi coada se întorc spre
spate
Rigiditatea de decerebrare (RD)
• Cauza RD: dispariţia influenţei inhibitorii
a n. roşu asupra formţiunii reticulare a
trunchiului cerebral şi asupra n.
vestibulari, în special asupra n. Deuters.
• Distrugerea n. Deuters → dispariţia
simptomelor RD pe partea ipsilaterală.
• Cerebelul are influenţă inhibitoare asupra
n. roşu, excitarea cerebelului → micşorarea
sau dispariţia RD; extirparea cerebelului →
↑ simptomelor RD.
 MEZENCEFALUL
Nucleii mezencefalului:
• nucleii coliculilor cvadrigemeni
• nucleul roşu
• substanţa neagră
• nucleii nervilor oculomotor şi
trohlear
• nucleii formaţiunii reticulare.
• Nucleul roşu – funcţia principală
este reglarea tonusului muscular.
Prin tractul rubrospinal el
stimulează α şi γ motoneuronii
flexorilor şi inhibă motoneuronii
muşchilor extensori.
• Substanţa neagră – participă la
reglare actelor de masticaţie,
deglutiţie, consecutivitatea lor,
asigură mişcarea exactă a
degetelor mâinii. Neuronii acestui
nucleu sintetizează mediatorul
dopamina care se transmite prin
transport axonal ganglionilor bazali.
Nucleii nervului oculomotor şi trohlear
inervează muşchii ochiului, reglează
mărimea pupilei şi asigură
acomodarea ochiului
Coliculii cvadrigemeni
• anteriori - centri vizuali principali
• posteriori - centri auditivi principali
Funcţia principală a coliculelor
cvadrigemeni – determină reacţiile
de veghe şi reflexele de start la
apariţia neaşteptată a unor semnale
luminoase sau acustice.
 Reflexe mezencefalice

• Nucleii trunchiului cerebral asigură o serie

de reflexe tonice - redistribuirea tonusului
muşchilor în dependenţă de poziţia
corpului în spaţiu
• Reflexele tonice se împart în statice şi
statokinetice.
• Reflexele statice se împart în reflexe
posturale (bulbare) şi reflexe de redresare
(mezencefalice).
Reflexele statice
• Reflexe posturale:
1. Aplecarea capului – ↓ tonusul m.
extensorilor extremităţilor anterioare
şi ↑ tonusul m. extensori a
extremităţilor posterioare.
2. Ridicarea capului la animalul bulbar
-↑ tonusul muşchilor extensori a
extremităţilor anterioare şi ↓ tonusul
muşchilor extensori pentru cele
posterioare.
3. La întoarcerea capului într-o parte ↑
tonusul extremităţilor din partea
respectivă.
• Reflexele sunt asigurate de
semnalele primite de la
proprioreceptorii muşchilor
cervicali şi
• Reflexele de redresare sunt
caracteristice pentru animalul
mezencefalic şi constau în restabilirea
poziţiei normale a animalului la
schimbarea ei. Restabilirea poziţiei se
petrece într- o anumită consecutivitate:
1. Se restabileşte poziţia capului sub
acţiunea semnalelor primite de la
aparatul vestibular.
2. În rezultatul redresării capului se
modifică poziţia lui faţă de trunchi, ceia
ce este semnalat de receptorii cervicali.
Ca rezultat are loc şi reîntoarcerea
trunchiului în poziţie normală.
 Reflexele statokinetice
• Menţinerea poziţiei corpului în spaţiu în
timpul mişcării cu acceleraţie liniară sau
unghiulară, sau la mişcarea relativă a
diferitor părţi ale corpului.

1. Menţinerea echilibrului şi a poziţiei

corecte a corpului la mers, alergare,
sărituri.
2. Reflexele de „ascensor” care
constau în ↑ tonusului muşchilor
extensori la mişcarea cu
acceleraţie lentă în jos şi
↑ tonusului muşchilor flexori
la mişcarea cu acceleraţie în sus.
3. Reflexele complicate
care permit de
exemplu pisicilor să
cadă totdeauna în
picioare
4. Nistagmul ochiului şi a
capului; la rotirea lentă
a capului şi a ochilor în
direcţie opusă mişcării
corpului, apoi printr-o
mişcare rapidă se
întorc în poziţie
normală faţă de trunchi.
 FIZIOLOGIA CEREBELULUI
STRUCTURA:
− substanţa cenuşie organizată în:
− scoarţă cerebeloasă situată la suprafaţa substanţei albe
− nuclei cerebeloşi: dinţat, emboliform, globos, fastigial situaţi în profunzime
− substanţa albă

SUBDIVIZIUNEA CORTEXULUI CEREBELOS

– anatomic - în plan antero-post. → 3 lobi - anterior, posterior,floculonodular
- separaţi prin două fisuri majore
(primară şi postero-laterală)
- în plan sagital - vermisul plasat medial
- două hemisfere plasate lateral
- regiunea paravermală sau intemediară, plasată
între vermis şi hemisfere
– filogenetic - arhicerebelul, paleocerebelul şi neocerebel
– funcţional (criteriul conexiunilor predominante)
– vestibulocerebel (aferenţe vestibulare)
– spinocerebel (aferenţe proprioceptive)
– corticocerebel (aferenţe corticale)
 FIZIOLOGIA CEREBELULUI

VESTIBULOCEREBELUL
- reprezintă arhicerebelul
− cuprinde - lobul floculonodular
- o mică parte din vermis
- regiunea intermediară a lobului posterior

− aferenţe - analiz. vestibular → tractul vestibulo-cerebelos

- analizatorul optic → tractul tecto-cerebelos
− eferente: formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral (prin nucleul fastigial sau
direct spre nucleul vestibular lateral) →
− motoneuronii - tracturile reticulo-spinal pontin şi vestibulo-spinal,
− nucleii nervilor cranieni III,IV şi VI : proiecţii ale nucleului vestibular lateral
− rol: - repartiţia tonusului muscular în vederea asigurării echilibrului
- participă la mişcările globului ocular asociate reflexelor de redresare
statice şi stato-kinetice
− leziuni ale arhicerebelului determină: - tulburări de echilibru
- tulburări de mers (mers ebrios)
- astazie - mers cu o bază de
susţinere lărgită
 FIZIOLOGIA CEREBELULUI

SPINOCEREBELUL
− reprezintă paleocerebelul
− cuprinde - vermisul
- regiunea intermediară a lobului anterior şi posterior

− aferente - proprioceptive (tracturile spinocerebeloase Flechsig şi Gowers)

- cu originea în alte structuri nervoase (substanţa
reticulată bulbo-pontină, oliva bulbară, ganglioni bazali,
coliculi cvadrigemeni)
− eferente: către nucleul emboliform şi globos
→ stabilesc conexiunea cu nucleul roşu
→ abordează motoneuronii prin tracţul rubrospinal
− rol: - ajustarea tonusului muşchilor posturali antigravitaţionali
- reducerea reflectivităţii medulare - a tonusului m. extensori
− leziunea produce: - hipertonie musculară
- exagerea ROT
- tulburări de mers şi de echilibru
 FIZIOLOGIA CEREBELULUI
CORTICOCEREBELUL
− reprezintă neocerebelul
− cuprinde hemisferele cerebeloase

− este strâns legat de scoarţa cerebrală prin:

- aferenţa cortico-ponto-cerebeloasă
- eferenţa dento-rubro-talamo-corticală
 prin acest circuit “reverberant” = de conexiune inversă, corticocerebelul:
- este informat asupra comenzilor motorii corticale
- informează cortexul motor asupra îndeplinirii mişcărilor comandate pe baza
informaţiilor proprioceptive pe care le primeşte prin colaterale ale tractului spino-
cerebelos
- compară “intenţia motorie” cu “performanţa execuţiei motorii ”
- corectează erorile posibile
- se adresează mişcărilor voluntare fine, în cadrul cărora corticocerebelul intervine
stabilind o anumită viteză, succesiune, forţă şi direcţie, calculează durata
necesară execuţiei mişcării şi inhibă impulsurile motorii corticale excendentare
− leziunile determină: - hipotonie musculară
- ataxie - tremuratură intenţională declanş. de o mişc.
voluntară
- dismetrie (alterarea probei index-nas)
- asinergie (imposibilitatea de a asocia 2 mişc. sinergice)
 Fiziologia cerebelului
Crebelul constă din:
1. Vermis (porţiunea mediană) – controlul
mişcărilor gâtului, bazinului şi mişcările axiale
ale corpului
2. Emisferele cerebelare:
• Lobul anterior
• Lobul posterior
• Lobul foliculonodulos (cei mai vechi filogenetic)
• Emisferele cerebelare se împart în 2 zone:
1. Z. intermediară – controlul mişcărilor
extremităţilor membrelor
2. Z. laterală – planificarea globală a mişcărilor şi
consecuvitatea acestora
• Lobul floculonodular este din punct de vedere
filogenetic formatiunea cea mai veche a
cerebelului, reprezentand arhicerebelul.
Arhicerebelul - pe calea vestibulara inhiba
tonusul muscular - prin tractusul
cerebelovestibular ( fastigiovestibular )
continuat de cel vestibulospinal.
Contribuie la coordonarea reflexelor de postura a
capului si a celor de redresare, deci la
mentinearea posturii capului si a echilibrului
corporal .
• Urmeaza paleocerebelul,constituit din lobul anterior
si dintr-o portiune a lobului posterior

• Paleocerebelul, primeste aferentatie proprioceptivă

inconstientă, dozează stimuli care ajung la scoarta
cerebrala si inhibă tonusul muscular prin tracturile
cerebelolobulare continuate cu tractul olivospinal si
cu cel vestibulospinal.

• Contribuie la coordonarea reflexelor motorii inclusiv

a refelxelor posturale si a celor de redresare,
realizand astfel echilibrul corporal.
• Restul cerebelului, respectiv restul lobului
posterior este cea mai noua formatiune
reprezentând neocerebelul.

• Neocerebelul intervine in căile involuntare

extrapiramidale.
• Contribuie la coordonarea miscarilor prin
intensificarea eferentelor motorii, care
influienţează calea din aria premotorie si
motorie a scoartei cerbrale la nucleii motori
medulari.
Nucleii cerebelului
Substanţa albă a
emisferelor :
1. n. Dinţat → talamus
→ cortex
2. n. Emboliform
3. n. Globulos
Ambii formează n.
Interpositus →
talamus → GB, NR,
Sub. Neagră
În vermis:
n. Fastigial (4) →
 Căile cerebelare
• Căile aferente
1.C.Corticopontocerebelo
asă cu origine din
cortexul motor → nucleii
pontini → emisfera
cerebelară (Tr.
pontocebelos)
2.Tr. Olivocerebelos
3.Tr. Vestibulocerebelos
4.Tr. Reticulocerebelos
Căile eferente
Fac legătură între
nucleii cerebelului şi :
• Bulbul rahidian
• Puntea Varole
• Talamus, de unde cu:

- N. Roşu
- Ganglionii
bazali
Programarea miscarilor
 Simptomele de importanţă clinica

1. Asinergie - îndeplinirea programului de

mişcare incomplet , mai curând
consecutiv
2. Dismetrie - mişcările se îndeplinesc in
volum suplimentar sau insuficient ,
apoi sunt compensate
3. Ataxia cerebelara - mers necoordonat ,
nesigur cu mişcări de prisos
4. Adiadohokinezie - incapacitatea de a
efectua mişcări rapide in grupurile de
muşchi antagonişti (mişcări de
pronaţie - supinaţie ale mâinilor)
5. Dizartrie - tulburarea actului vorbirii: unele
cuvinte sunt rostite prea tare , altele prea
încet; unele sunete alungite, altele sunt
rostite prea scurt – vorbirea sacadata,
neînţeleasa
6. Tremorul intenţional - lipsa tremorului in
repaos şi apariţia tremorului in timpul
mişcărilor voluntare
7. Astenie - oboseala musculara rapida
8. Distonie - dereglarea tonusului muscular ,
cel mai des scăderea lui
9. Nistagmusul cerebelos - tremor al globilor
oculari , care apare la fixarea privirii
lateral
 Simptomele ce survin la
extirparea cerebelului
• Lezarea cerebelului - dereglarea
mişcărilor voluntare, reflexelor statice şi
statokinetice
Extirparea ½ a cerebelului - dereglarea
mişcărilor pe partea operata , animalul
face mişcări circulare de manej.
Triada Luciane – astenie, atonie, astazie
(se pierde capacitatea de contracţie
tetanica)
Triada Şarco - nistagmusul cerebelos ,
tremor intenţionat , dizartrie
 FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI
(ganglionii bazali, corpii striaţi)

− struct. subcorticale interpuse între: - cortexul motor extrapiram.

- talamus
- formaţiunea reticulată
ORGANIZARE
− structurală: - nucleul caudat
- nucleul lenticular - alcătuit din putamen şi globus pallidus
− funcţională: - nucleul caudat şi putamen → neostriatul (striatum)
- globus pallidus → paleostriatul sau pallidum
 FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI
(ganglionii bazali, corpii striaţi)

FUNCŢIE:
− rol reglator/integrator al motricităţii mediate
de sist. motor descendent medial privind mişc.
de ansamblu ale corpului asociate cu mişc.
voluntare

 SRIATUM - intervine în repartiţia adecvată a

impulsurilor motorii corticale:
- în cond. de repaus pt. a fi menţ. postura
şi să nu rezulte nici o mişc.
- în timpul mişc. pt. optimizarea rel. dintre
m. extensori, flexori şi fixatori

 PALLIDUM - asigură tonusul muscular de

fond şi repartiţia adecvată a tonusului pentru
muşchii care nu participă la mişcare
 FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI
(ganglionii bazali, corpii striaţi)

PARTICULARITĂŢI ALE CIRCUITELOR CORTICO-SUBCORTICALE:

Sunt implicate formaţiuni subadiacente cum ar fi:
− talamusul - nucleii ventro-anterior, ventro-lateral
- conectează nucleii bazali la cortexul motor
– nucleul subtalamic (corpul lui Luys) - conectează nucleii bazali la formaţiunea
reticulată ventro-mediană sau sistemul reticulat descendent inhibitor
– substanţa neagră - conectează nucleii bazali la talamus şi nucleul subtalamic
Propagararea unidirecţ. a excitatiei: nucleul caudat înspre putamen şi globus pallidus
 FIZIOLOGIA NUCLEILOR BAZALI
(ganglionii bazali, corpii striaţi)

PARTICULARITĂŢI ALE CIRCUITELOR CORTICO-SUBCORTICALE:

Mediatori chimici:
– neuronii neostriatului descarcă doar atunci când este activat de cortexul motor
prin eliberarea glutamatului ca mesager sinaptic
– mediatorul chimic al sinapselor neostriatului cu paleostriatul şi structurile
subcorticale este GABA/cotransmiţători (enkefalină, substanţa P)

Neuronii din substanţa neagră - pars compacta

− se proiectează pe neostriat având ca mediator chimic dopamina cu efect
excitator
− pierderea de neuroni din această zonă sau deficitul în sinteza de dopamină
determină instalarea bolii Parkinson (tremor, rigiditate musculară şi bradikinezie)
Ganglionii bazali
• Sunt localizaţi
lateral de
talamus în
profunzimea
emisferelor
cerebrale
Includ:
• N. Caudat
• N. Lenticular
Funcţional la
aceşti nuclei se
Ganglionii Bazali
Nucleul caudat :
cap (lobul frontal)
, corp (lobul
parietal) , coadă
(lobul temporal)
Nucleul lenticular :
forma de lentila
cu baza orientata
lateral, divizat de
o lama de
substanţă albă în
 Nucleul lenticular
1. Putamen - corespunde bazei lentilei
2. Palidus - corespunde vârfului
nucleului lenticular (origine
diencefalica).

Nucleul caudat şi putamenul formează

striatul dorsal , iar nucleul
acumbens şi tuberculul olfactiv
formeaza striatul ventral şi
împreuna formează corpul striat
 Căile aferente a GB
1. Aferenţe corticale - cu origine din str.
5 - 6 al cortexului spre putamen
2. Aferenţe talamice: din nn. mediali ai
talamusului→ putamen; din nn.
laterali → n. caudat
3. Aferenţe din substanţa neagră: 2/3 din
fibre → n. caudat; 1/3 → putamen
4. Aferenţe din n. rafeului (serotonina)
5. Aferenţe din locus ceruleus (NAd)
6. Aferenţe din n. retrorubric (dopamină)
Substanţa neagră
(dopamină)
Circuitul putamenului
• Cu origine din
putamen (GABA) →
g. palid (ACh) →
nn. ventrali din
talamus → cortex
(glutamat) →
putamen
• Acest circuit
asigură executarea
mişcărilor
subconştiente
Circuitul n. caudat
• Cu origine din
capul n. caudat →
putamen (1/3) şi g.
palidus → nn.
ventrali din
talamus → cortex
(glutamat) →
putamen
• Acest circuit
controlează
rapiditate şi
 Manifestările leziunii GB
• Activitatea funcţională a GB depinde de
echilibrul între dopamină, GABA şi ACh.
• Rolul primordial – dopamina, care
modulează răspunsul corpului striat. În
lipsa dopaminei acest răspuns este atenuat
sau dispare.
• Principalele simptome în leziuni ale GB::
• Sindromul hiperton – hipokinetic (boala
Parkinson)
• Sindromul hipoton – hiperkinetic (Corea)
Sindromul hiperton – hipokinetic (boala
Parkinson)
Dereglări ale neuronilor dopaminergici
din S. Neagră → dispare acţiunea
inhibitore a dopaminei asupra
corpului striat
• Manifestările clinice:
1. Tremor static
2. Hipertonie musculară
3. Bradikinezie
4. Afectarea vorbirii
5. Tulburări vegetative
 Sindromul hipoton – hiperkinetic
• Se întâlneşte în coreea Sidenham (copii
cu boli reumatice); coreea Huntington –
boală ereditară.
• Manifestările clinice:
1. Mişcări coreice – mişcări rapide ale
muşchilor mimici ai feţei şi ai limbii.
2. Mişcări atetozice – mişcări voluntare
ample, lente la nivelul mâinilor, gâtului
3. Hipotonie musculară – ↓ tonusului
muscular
• La nivelul GB şi circuitelor acestora
există 3 sisteme neurochimice:
1. Sistemul nigro-striat – dopaminergic
2. Sistemul intrastriat – colinergic
3. Sistemul stro-palidar, strio-nigric –
GABA - ergic

În boala Parkinson este afectat 1 sistem

În Coree – celelalte 2 sisteme
 CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR

TONUSUL MUSCULAR
– este întreţinut la nivel medular prin componenta tonică sau statică a reflexului
miotatic
– se supune principiului inervaţiei reciproce
– suferă adaptări în raport cu situaţia sub acţ. zonelor de integraţie sup. care
stabilesc sinapse cu motoneuronii alfa şi gama statici, şi care se grupează în
două sisteme:
 Sistemul facilitator - de mărire a tonusului muscular
- constituit din: - substanţa reticulată dorso-laterală a
trunchiului cerebral (sistemul reticulat
descendent activator)
- nucleii vestibulari
 Sistemul inhibitor - de scădere a tonusului muscular
- constituit din substanţa reticulată ventro-mediană a
trunchiului cerebral (sistemul reticulat descendent
inhibitor) → generează stimuli inhibitori sub acţiunea
formaţiunilor supresoare din scoarţa cerebrală, nucleii
bazali, nucleul roşu şi cerebel
- este calea finală, comună a tuturor sistemelor inhibit.
- acţ. asupra motoneuronilor prin celulele RENSHAW
 CONTROLUL INTEGRAT AL TONUSULUI MUSCULAR
CEREBELUL - acţionează - facilitator prin corticocerebel
- inhibitor prin spinocerebel

TALAMUSUL
- acţionează - facilitator prin nucleul ventro-medial conectat cu corticocerebelul
- inhibitor prin - nucleul ventro-lateral
- nucleul ventro-anterior conectat cu nucl. bazali
- prin nucleul dorso-median care recepţionează informaţii hipotalamice transmit
spre scoarţă influenţe facilitatoare ale tonusului muscular

NUCLEII BAZALI
- au efect inhibitor - central - cu participarea scoarţei cerebrale
- periferic - cu participarea form. reticulate ventro-med.
- paleostriatul are ca funcţie specifică - determ. unui tonus musc. de fond
- repartiţia tonusului musc.
neparticipante în mişc. voluntară

SCOARŢA MOTORIE
– acţionează - facilitator pe baza interelaţiilor vestibulo-reticulare
- inhibitor pe baza interrelaţiilor cu nucleii bazali (paleostriatul)
Rolul formaţiunii reticulate în controlul motricităţii somatice
– este mediată de căile reticulo-spinale, parte componentă a eferenţelor
sistemului extrapiramidal
– se descriu două sisteme care realizează un control permanent asupra
reflectivităţii medulare şi, în mod deosebit, asupra reflexelor tonice şi
posturale
 SISTEMUL RETICULAT DESCENDENT FACILITATIOR
− se găseşte în regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral
− rol de întărire a reflectivităţii medulare
− are un tonus propriu care tinde să mărească continuu
excitabilitatea centrilor medulari
 SISTEMUL RETICULAT DESCENDENT INHIBITOR
− din regiunea ventromediană a trunchiului cerebral
− reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari
− nu are tonus propriu
− constituie o cale finală comună a centrilor inihibitori
supraadiacenţi - spinocerebel, nucleii bazali, nucleul roşu, ariile
supresoare din scoarţa motorie frontală