Relaţia kinetologie-

structuri musculare
 Muşchii
 Au structură complexă.
 Corpul muscular are în componenţa sa atât fibre
musculare cât şi fibre conjunctive, care formează tecile
care acoperă muşchii la exterior (epimisium) sau învelesc
fasciculele musculare (premisium intern) şi fibrele
musculare (endomisium).
 Fiecare fibră musculară este alcătuită din mebrană
(sarcolemă), citoplasmă (sarcoplasmă) şi are un număr
variabil de nuclei.
 În sarcoplasmă există miofibrile care au lungimea egală
cu cea a fibrei musculare şi sunt singurele elemente
contractile ale muşchilor.
 Muşchii se pot scurta prin contracţie 45-60% din
lungimea de repaus.
 Miofibrilele sunt formate din unităţi contractile
numite sarcomeri.
 Sarcomerii sunt alcătuiţi din miofilamente
groase de miozină şi miofilamente subţiri de
actină care se întrepătrund în anumite regiuni şi
au capacitatea de a se lega între ele prin punţi
transversale în timpul contracţiei.
 Aceste punţi se fixează în timpul contracţiei şi se
desfac în relaxare cu consum energetic.
 În funcţie de acţiunile principale, structura biochimică şi
capacitatea de a genera energie fibrele musculare se
împart în :
 Fibre tonice/de tip 1 – aparţin muşchilor proximali
antigravitaţionali; acţiune preponderentă în muşchii
tonici; activitate lentă, de intensitate mică; obosesc
greu; dotate cu sisteme energetice care le permit
furnizarea de energie de lungă durată.
 Fibrele fazice/de tip 2 – sunt distribuite în muşchii
superficiali cu tendoane lungi, care realizează contracţii
rapide şi punţin rezistente la oboseală, sunt mai sărace
în mioglobină şi în enzime oxidative, nu pot genera
energie pe durată lungă.
Receptorii aparatului locomotor şi
reflexele declanşate
 Receptorii aparatului locomotor

 Fusul neuromuscular
 Este o structură senzitivă situată paralel cu
fibrele musculare, ataşată de acestea.
 Orice modificare în lungimea muşchiului este
imediat sesizată de acest receptor şi transmisă
mai departe în vederea declanşării unui răspuns
adaptativ (răspunsul la întindere este scurtarea).
 Are o structură complexă şi o inervaţie proprie.
 În structura fusului neuro-muscular există fibrele
intrafusale care au capacitate contractilă şi o
inervaţie proprie prin motoneuroni gama γ.
 Categorii de motoneuroni:
 α – inervează fibrele musculare striate (fibre extrafusale)
 γ - inervează fibrele musculare intrafusale
 Β – inervează ambele categorii de fibre musculare, intra-
și extra-fusale
 Prin stimulare, motoneuronii γ determină contracţia
fibrelor intrafusale (dispuse la capetele fusului neuro-
muscular), ceea ce duce la întinderea zonei centrale a
fusului.
 Întinderea zonei centrale a fusului este prelucrată de
sistemul nervos şi interpretată similar unei întinderi
musculare globale şi i se răspunde printr-o comandă de
contracţie.
 Fusul neuromuscular este prevăzut cu fibre
msculare intrafusale care au puţine filamente
contractile, forţă de contracţie de 36 ori mai
mică decât fibrele extrafusale.
 2 tipuri de fibre intrafusale :
 Fibre musculare intrafusale cu lanţ nuclear:
nuclei inşiruiţi în lanţ
 Fibre musculare intrafusale cu sac nuclear:
nuclei aglomeraţi în ciorchine, în zona centrală.
 Ambele tipuri de fibre musculare intrafusale au
miofibrilele contractile plasate doar polar (spre
capete).
 Fiecare fibră musculară intrafusală are o
inervaţie senzitivă şi o inervaţie motorie.
 Inervaţia senzitivă
 1. Receptorul primar, terminaţia anulo-spirală – este
formată din fibre mielinizate (conduc repede), care se
înfăşoară ca pe un mosor pe ambele tipuri de fibre
intrafusale în zona lor centrală. De la aceşti receptori
pornesc fibre de tip A1.
 2. Receptorul secundar, numit „eflorescenţa Ruffini” cu
aspect de buchet. Este format din fibre nervoase puţin
mielinizate dispuse la periferia fibrelor intrafusale, în
special pe fibrele cu lanţ nuclear. De la acest receptor
pornesc fibre nervoase de tip A2, mai puţin mielinizate
(cu conducere mai lentă).
 Inervaţia motorie a fusului muscular este
asigurată de motoneronii gamma (γ) care îşi
distribuie terminaţiile axonice spre plăcile
terminale de la nivelul fibrelor intrafusale.
 Există motoneuroni γ statici care se distribuie în
zona juxta-ecuatorială a fibrelor intrafusale şi
motoneuroni γ dinamici care se distribuie în zone
polare (capete).
 Motoneuronii gamma inervează exclusiv fibre
musculare intrafusale.
 Fusul neuromuscular mai primeşte inervaţie
motorie în zona polară de la neuronii beta β care
pot inerva şi fibre extrafusale.
 Impulsurile nervoase se transmit prin
motoneuronii γ dinamici şi motoneuroni β,
determină contracţia fibrelor intrafusale cu
scurtarea zonelor polare şi întinderea zonei
centrale.
 Întinderea zonei centrale determină stimularea
terminaţiilor anulo-spirale şi declanşează un
răspuns contractil de intensitate mică care
contribuie la păstrarea tonusului muscular.
Organul de tendon Golgi
 Este un receptor senzitiv plasat la joncţiunea
tendon-muşchi.
 În tendon există doar câteva organe Golgi,
majoritatea fiind plasate în jurul fibrelor
extrafusale şi în conexiune cu aponevroza
musculară care continuă teaca tendonului.
 Distribuţia spaţială a org. de receptori Golgi este
„în serie” cu fibrele musculare.
 În funcţionarea sa org. de tendon Golgi
monitorizează forţa musculară şi se opune la o
creştere excesivă a acesteia.
 When the Golgi tendon organ is stretched (usually
because of contraction of the muscle), the afferent axon
is compressed by the collagen fibers (see inset) and its
rate of firing increases. (Adapted from Schmidt 1983;
inset adapted from Swett and Schoultz 1975.)
 Atunci când muşchiul se contractă
întinderea tendonului stimulează organul
de tendon Golgi şi declanşează un răspuns
inhibitor care blochează apariţia unei
contracţii musculare excesive.
 Receptorii articulari
 au rolul de a informa asupra mişcării
intraarticulare.

Terminaţiile Ruffini
 mecanoreceptori care informează despre poziţia
articulaţiei, deplasarea segmentelor articulare,
viteza de deplasare, presiunea intraarticulară.
Corpusculii Pacini
 Monitorizează acceleraţia articulară
Terminaţiile Golgi
 Monitorizează starea de tensiune din ligamente
intervenind mai ales în momentul în care articulaţia
atinge amplitudinea maximă de mişcare.

Terminaţiile nervoase libere

 Sunt prezente în toate structurile articulare, formează
sistemul nociceptiv care transmite durerea şi sunt
stimulate de stresul mecanic intens sau de factorii
chimici.

Mecanoreceptorii cutanaţi
 Sunt importanţi pentru a asigura abilitatea mişcării şi
adaptarea la mediu.
 Intervin în păstrarea echilibrului şi realizarea corectă a
mersului şi a prehensiunii
 Feedback-ul de la receptorii
senzitivi
 Controlul şi continuitatea unei mişcări se realizează pe
baza informaţiilor proprioceptive, exteroceptive şi
senzoriale.
 Reflexul circuitar – asigură răspunsurile organismului
la informaţiile primite din mediul interior şi exterior.
 Reflex = răspuns stereotip, rapid, determinat de o
informaţie senzitivă şi concretizat printr-un răspuns
motor (în cazul sistemului musculo-scheletal).
 Actul reflex motor se realizează pe calea arcului reflex
care este reprezentat de structurile senzitive, neuronale
şi musculare care participă la realizarea răspunsului
stereotip.