Anatomie Curs

Www.cartiaz.
ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

ANATOMIE (curs)
ANATOMIE CURS 1
RECEPTORII
- aduc informatii din mediile extern si intern

- sunt transformatori de energie si aparate de codificare
Clasificare:
- dupa Sherington: extero- , proprio- si interoreceptori

- dupa natura stimulului: mecano- , termo- , chemo- si electromagneticoreceptori
- in functie de modul de receptie: sunt receptori de contact si telereceptori
1) Mecanoreceptori: tactili, de presiune, vestibulari, acustici, corpii Golgi,

fusuri neuromusculare,
2) Termoreceptori: pentru cald si rece, ei receptioneaza variatiile de temperatura
3) Chemoreceptori: olfactivi, gustativi, cei din zonele reflexogene
4) Electromagneticoreceptori: in retina
A. EXTERORECEPTORI
Sunt terminatii nervoase libere incapsulate sau intraepidermice care se gasesc in tot
corpul, pentru piele provin din derm, ajung la membrana bazala a epidermului, pierd teaca de
mielina si se fixeaza pe celulele din stratul Malpighi formand jonctiuni neuro-epiteliale care
receptioneaza durerea.
Exista terminatii nervoase si in jurul firului de par, care se numesc peritrihiale, in final fiind
prinse intre 2 celule Schwann. Se mai gasesc in periost, capsule articulare, muschi, seroase.
Sensibilitatea tactila este receptionata de:

1) Discurile Merkel – sunt sensibile la atingeri usoare, sunt situate in stratul spinos
epidermic in regiunile fara peri; au aspectul unei retele nervoase in forma de cupa care contine
o celula mare, modificata. Sunt receptori incapsulati.
2) Corpusculii Meissner – sunt sensibili la atingeri rapide, se gasesc in stratul papilar al
dermului in special in regiunile lipsite de par. Sunt formatiuni incapsulate specifice pulpei
degetului, mucoasei linguale, organelor genitale feminine si mamelonului, si au forma ovala,
dimensiune aproximativ 90µ. Sunt alcatuiti dintr-o fibra nervoasa care isi pierde mielina, o
capsula fina periferica, celule turtite printre care se afla fibra nervoasa spiralata. La periferia sa
pleaca fibre foarte fine care se continua cu tonofibrile din epiderm. Receptorii sunt foarte
sensibili la deformari ale pielii datorita acestor fibre.
Sensibilitatea presionala este asigurata de:
1) Corpusculii Vater-Pacini – se gasesc in hipoderm pe fata palmara a mainii, fata plantara
a piciorului si degetelor, hipodermul bratului, cefei, in organele genitale ale ambelor sexe, in
periost, in jurul articulatiilor; sunt mari, au 1-4 mm lungime, sunt receptori pentru presiuni mari si
vibratii.
Ei au forma sferica la adult, sunt foarte voluminosi si sunt alcatuiti dintr-o capsula
periferica formata din 20-60 de lamele celulare concentrice. In axul central sunt putine celule si
o terminatie nervoasa. Dupa intrarea in corpuscul fibrele pierd teaca de mielina si se termina
obisnuit in forma de bulbi sau butoni terminali.
Www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z
2) Corpusculii Krause – sunt situati in derm, in apropierea epidermei si receptioneaza
sensibilitatea termica (rece).
3) Corpusculii Ruffini – sunt situati in derm, mai aproape de hipoderm, si in capsulele
articulatiilor, si receptioneaza sensibilitatea termica (cald).
Sensibilitatea dureroasa – este receptionata de terminatiile nervoase libere situate in

epiderm si derm, unde formeaza un plex superficial si altul profund, Din plexul profund iau
nastere ramificatiile intraepidermice terminate in buton pe suprafata celulelor malpighiene, in
imediata apropiere a stratului granular.
B. PROPRIORECEPTORI
Pot fi clasificati dupa functie in:
a) Proprioreceptori care culeg informatii in legatura cu sensul miscarii si cupozitia capului,
a membrelor sau segmentelor de membru. Ei sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele
articulare, ligamente, tendoane, periost si in labirintul membranos al urechii interne, Din aceasta
categorie fac parte:
1) Corpusculii neurotendinosi Golgi – sunt sensibili la tensiuni puternice, raspund la
contractia activa a muschiului si sunt situati la jonctiunea muschi-tendon.
2) Corpusculii Ruffini – sunt situati in stratul superficial al capsulei articulare si deserviti de
fibre nervoase de tip 2, sunt corpusculi cu adaptare lenta si culeg informatii in legatura cu
pozitia si miscarile din articulatii.
3) Terminatiile nervoase libere – apartinand tipului 3, se ramifica in toata grosimea
capsulei articulare, sunt cu adaptare lenta si transmit sensibilitatea dureroasa articulara cauzata
de amplitudinea excesiva a miscarii.
4) Corpusculii Pacini – sunt situati in stratul profund al capsulei articulare, sunt cu adaptare
rapida si sunt foarte sensibili la miscari si modificari de presiune.
b) Proprioreceptori ce receptioneaza informatiile de la nivelul muschilor, controleaza
gradul de contractie si permit compararea miscarii intentionate cu cea executata, deci de control
al tonusului muscular. Din aceasta categorie fac parte doar fusurile neuromusculare.
Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare striate fata de care sunt
asezate in paralel si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Ele sunt alcatuite din
2-10 fibre musculare striate modificate, numite fibre intrafuzoriale.
Aceste fibre sunt de 2 tipuri:
- fibre cu sac nuclear
- fibre cu lant nuclear
1) Fibrele cu sac nuclear – sunt lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor
musculare extrafuzoriale; ele au rol in raspunsul dinamic al muschiului, controland lungimea
muschiului, gradul de contractie al muschiului si se contracta lent.
2) Fibrele cu lant nuclear – sunt subtiri si scurte, se insera fie pe capsula fusului fie pe
teaca fibrelor cu sac nuclear. Contin miofibrile mai putine, se contracta mai rapid decat primele
si au rol in raspunsul static in adaptarile lente, controland numai lungimea muschiului.
Fusurile au inervatie senzitiva si motorie.
a) Inervatia senzitiva este asigurata prin 2 tipuri de terminatii nervoase: primare si
secundare.
1. Terminatiile primare (anulospirale amielinice) apartin fibrelor mielinice groase si se
ruleaza in jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, intr-un sant adanc al sarcolemei.
2. Terminatiile secundare (in buchet) apartin grupului 2 si se gasesc la suprafata
sarcolemei, sau in santuri speciale.
b) Inervatia motorie este independenta de cea a fibrelor extrafuzoriale, fiind asigurata de 2
categorii de fibre care alcatuiesc in ansamblu sistemul fibrelor mici motorii sau fibrele gamma:
- fibrele gamma 1, cu conducere rapida, inerveaza in special fibrele cu sac nuclear in
zonele polare unde formeaza placi motorii tipice
- fibrele gamma 2, cu conducere lenta, inerveaza ambele tipuri de fibre intrefuzoriale, dar
in special pe cele cu lant nuclear, prin terminatii difuze situate in apropierea zonei ecuatoriale.
Excitarea neuronului gamma activeaza fibrele intrafuzoriale, care prin contractie excita
receptorul anulospiral, si aceste la randul sau mediaza activarea moderata a motoneuronului
α-tonic, cu cresterea tonusului muscular, iar daca stimularea este intensa, cu contractie
musculara. Inhibarea sistemului gamma reduce tonusul muscular.
C. INTERORECEPTORI
Ei receptioneaza informatii in legatura cu activitatea viscerelor, si diferite aspecte ale
homeostaziei. In general sunt terminatii nervoase libere, in peretii vaselor si organelor, dar
exista si sub forma de corpusculi lamelati in cord, pancreas, adventicea vaselor.
Dupa functie ei pot fi: chemoreceptori, baroreceptori si osmoreceptori.
alexandruAlex
ANATOMIE – CURS 2
Exista 3 tipuri de fibre nervoase:
1) Fibre mielinice A
- sunt de 2 feluri:
a) aferente – sunt de 3 feluri (dupa sensibilitate) :
=> care apartin sensibilitatii proprioceptive si au diametru > 20 µm si viteza de conducere
>100 m/s (fibre anulospirale si fibre proprioceptive constiente)
=> care apartin sensibilitatii tactile si au diametru = 5-15 µm si viteza de conducere = 20-
90 m/s
=> care apartin sensibilitatii termoalgezice si au diametru = 5-7 µm si viteza de
conducere = 5-20 m/s
b) eferente – sunt de 3 feluri :

α - fazice (fibre somatice ce produc contractii rapide)
- tonice (fibre somatice ce produc contractii lente)
β - fibre colaterale spre fusurile neuromusculare
γ - 1 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii rapide)
- 2 (asigura inervatia motorie a fusului producand contractii lente)
2) Fibre mielinice B
- au diametru de 3 µm si viteza de conducere = 5-15 m/s
- sunt fibre vegetative eferente preganglionare
3) Fibre amielinice C
- au diametru < 2 µm si viteza de conducere = 0,2-3 m/s
- sunt fibre vegetative postganglionare si ale sensibilitatii viscerale si termice
Radacina posterioara a nervului spinal
Radacina posterioara are pe traiectul sau ganglionul spinal care contine protoneuronul
tuturor cailor ascendente si care are la periferie o manta de celule satelite, acest ganglion
continand in principal 2 tipuri de neuroni: mari, de 100µ, si mici, de 20-25µ. Acesti neuroni sunt
de tip pseudounipolar, sunt rotunzi si au o singura prelungire care se divide intr-o componenta
periferica (dendrita) si o componenta centrala ce va intra in maduva (axon).
Din fibrele radacinii posterioare, 2/3 sunt amielinice sau slab mielinice iar restul sunt
mielinice. La intrarea in maduva, pentru fibrele mielinice teaca de mielina se subtiaza foarte
mult, iar pentru cele amielinice dispar celulele Schwann si aceasta zona de intrare in maduva
este considerata limita dintre sistemul nervos central (SNC) si sistemul nervos periferic.
La intrarea in maduva spinarii fibrele radacinii posterioare sunt de 3 feluri :
- scurte, care se termina in mielomerul de la acelasi nivel
- intermediare, care urca sau coboara cateva segmente
- lungi, care nu se termina in maduva.
Primele doua tipuri de fibre, odata intrate in maduva se impart in ramuri ascendente si
descendente, iar acestea la randul lor se impart in fibre subtiri si groase.
1) Fibrele subtiri – conduc sensibilitatea tactila protopatica, de presiune, termoalgezica si
dureroasa, ajung in zona ventrolaterala a cornului posterior (zona marginala Lissaner), unde se
bifurca intr-o ramura ascendenta si una descendenta, ambele participand la formarea
fasciculului dorsolateral.
2) Fibrele groase – conduc sensibilitatea tactila epicritica si sensibilitatea proprioceptiva,

se bifurca intr-o ramura ascendenta lunga si alta descendenta scurta: ramura descendenta ia
parte la formarea zonei cornoradiculare de pe fata ventromediala a cornului posterior, iar
ramura ascendenta se comporta diferit (cea a fibrelor lungi patrunde in cordonul posterior si se
termina in nucleii gracil si cuneat din bulb).
Mielomerul este un segment medular si rizomerul este radacina nervului spinal. Pentru
fibrele scurte exista echivalenta intre mielomer si rizomer iar pentru cele intermediare nu exista.
In practica:
- sectionarea tuturor radacinilor posterioare duce la disparitia oricarui fel de sensibilitate
(anestezie)
- daca sectionam numai o radacina apare o hipoestezie si de aceea cand se fac infiltratii
pe traiectul nervilor intercostali, trebuie infiltrat si nervul supraadiacent si cel subiacent.
CAILE ASCENDENTE
Caile ascendente sunt cele care pe de-o parte conduc toate modalitatile senzitive iar pe de
alta parte contribuie la elaborarea actelor reflexe si determina gradul de vigilenta al structurilor
superioare. Caile ascendente sunt formate din tracturi si fascicule grupate in doua sisteme:
lemniscal si extralemniscal.
a) Sistemul lemniscal
Din sistemul lemniscal fac parte: fasciculul gracil, fasciculul cuneat, tractul spinotalamic
lateral (partial), lemniscul lateral, lemniscul trigeminal.
Sistemul lemniscal este mai nou filogenetic, este un sistem rapid, este o cale
paucisinaptica si se proiecteaza in aria somestizica, campurile 3, 2,1 din girul postcentral al
lobului parietal si in aria somestezica secundara – pe buza superioara a santului lateral.
Deasemenea, sistemul lemniscal este un sistem de precizie:
- precizie de transmitere, deoarece neuronii de origine au o mare afinitate pentru un anumit
tip de sensibilitate.
- precizie de localizare, deoarece exista o somatotopie bine definita in fiecare segment al
acestor cai.
- precizie de discriminare, datorita fenomenelor de inhibitie reciproca si de convergenta.
b) Sistemul extralemniscal
Face parte dintr-un sistem de aparare si protectie contra agresiunilor externe si este
format din: fasciculele spinocerebeloase anterior si posterior, fasciculul spinotalamic anterior, o
parte din fasciculul spinotalamic lateral, fasciculele spinoolivar, spinovestibular, spinopontin,
spinoreticular, spinotectal, spinocortical.
Este o cale lenta, difuza, polisinaptica, indirecta, iar proiectia centrala se face in sistemul
limbic, nefiind de mare precizie.
Caile extralemniscale sunt reprezentate in cadrul somesteziei prin doua sisteme
senzoriale:
- un sistem de proiectie difuza
- un sistem de cai senzitive de asociatie
Caracteristica principala a sistemului extralemniscal este plasticitatea electrofiziologica: un
neuron solicitat, indiferent de nivelul la care este situat, raspunde la stimuli multiplii, diferiti,
aplicati pe o mare suprafata receptoare.
CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE
Sunt de doua tipuri :

- sensibilitatea exteroceptiva nociceptiva
- sensibilitatea exteroceptiva epicritica
A. Caile sensibilitatii nociceptive sunt :

- calea sensibilitatii tactile protopatice
- calea sensibilitatii termoalgezice
Calea sensibilitatii tactile protopatice

Transmite informatii tactile protopatice, de presiune fina, despre calitatea efectiva a
atingerii.
1) Receptorii – pentru aceasta sensibilitate sunt: terminatii nervoase libere, discuri Merkel,
corpusculi Meissner
2) Protoneuronul – se gaseste in ganglionul spinal, iar axonul lui intra in maduva (exista
echivalenta mielomer-rizomer) si se bifurca in ramuri ascendente si descendente ce ajung in
zona ventrolaterala a cornului posterior.
3) Deutoneuronul – se gaseste in nucleul propriu al capului cornului posterior (lamele
Rexed 2, 3, 4); axonul deutoneuronului urca 3-4 segmente medulare si se incruciseaza la
nivelul comisurilor cenusii anterioara si alba, trecand in cordonul anterior de partea opusa, unde
formeaza tractul spinotalamic anterior. Acesta ajunge in bulb, dorsal de oliva bulbara si la
iesirea din bulb se imparte in doua grupuri de fibre:
- primul grup, cel mai numeros, formeaza componenta paleospinotalamica, fibrele sale
ajung la nucleii substantei reticulate si de aici prin fibre reticulotalamice ajung in sistemul
talamic difuz unde se gaseste neuronul 3 al carui axon proiecteaza in sistemul limbic in girus
cinguli.
- al doilea grup, la iesirea din bulb, se ataseaza lemniscului medial si reprezinta
componenta neospinotalamica
4) Neuronul 3 – se gaseste in nucleul ventral posterolateral din talamus pentru
componenta neospinotalamica
5) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica primara, in girul postcentral,
campurile 3, 1, 2 si in aria somestezica medulara – pentru componenta neospinotalamica.
Calea sensibilitatii termoalgezice

1) Receptorii acestei sensibilitati sunt terminatiile nervoase libere, corpusculii Krause,
Pacini si Ruffini.
2) Protoneuronul – se gaseste in ganglionul spinal iar axonul lui intra in maduva si face
sinapsa cu deutoneuronul in nucleul capului cornului posterior (lamele Rexed 2, 3, 4 si probabil
si in lamele 6, 7, 8)
3) Deutoneuronul – se gaseste in nucleul capului cornului posterior, iar axonul lui urca 2-3
segmente medulare, se incruciseaza in comisurile cenusie anterioara si alba, trec in cordonul
lateral de partea opusa si formeaza fasciculul spinotalamic lateral. Fibrele acestuia, la intrarea
in bulb se impart in 2 grupuri:
- primul grup reprezinta componenta neospinotalamica ce formeaza lemniscul spinal care
trece dorsal de oliva bulbara si medial de fasciculul spinocerebelos anterior si urca prin trunchi
superolateral de lemniscul medial.
- al doilea grup reprezinta componenta paleospinotalamica si fibrele lui formeaza fasciculul
spinoreticulotalamic.
Fasciculul spinoreticulotalamic informeaza despre intensitatea durerii iar lemniscul spinal

despre diagnosticul durerii.
4) Neuronul 3 – pentru componenta neospinotalamica se gaseste in nucleul ventral
posterolateral (NVPL), iar pentru componenta paleospinotalamica in nucleii intralaminari:
paracentral si central lateral
5) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica primara pentru fibrele
componentei neospinotalamice si in aria somestezica secundara pentru fibrele componentei
paleospinotalamice
∗ Mai exista un fascicul protopatic, numit spinotectal, care are protoneuronul in ganglionul
spinal, deutoneuronul este probabil in cornul posterior, neuronul 3 este in coliculul superior iar
proiectia este in talamus. Acest fascicul are rol in orientarea capului si ochilor spre zona
stimulata.
Calea sensibilitatii epicritice

1) Receptorii – sunt corpusculi Meissner, Pacini pentru vibratii si terminatiile nervoase
libere pentru tact.
2) Protoneuronul – se gaseste in ganglionul spinal iar axonul lui ocupa partea mediala a
radacinii si este o fibra groasa care ajunge in partea ventromediala a cornului posterior. Aceste
fibre se impart intr-o ramura ascendenta care ajunge in cordoanele posterioare si formeaza
fasciculele Gracil (medial) si Cuneat (lateral) si o ramura descendenta; ele dau colaterale in
maduva, colaterale ce reprezinta fasciculul Reflex, care este baza anatomica a reflexului
mitotic. Fasciculele gracil (Goll) si cuneat (Burdach) ajung in bulb la nucleii omonimi.
3) Deutoneuronul – se afla in nucleii gracil si cuneat iar fibrele ce pleaca de la acesti nuclei
in directie ventrala se numesc fibre arcuate interne. Si ele se incruciseaza formand decusatia
lemniscala (senzitiva) care este o decusatie complexa: fibrele nucleului cuneat ajung dorsal, si
ale nucleului gracil ajung ventral, iar fibrele dintr-o parte se incruciseaza cu cele de partea
opusa, primele incrucisandu-se fibrele superioare.
In punte lemniscurile au dispozitie transversala si trec dorsal de corpul trapezoid; fibrele
superioare ale lemniscului sunt situate median iar cele inferioare sunt situate lateral. In
mezencefal, orientarea lemniscului este oblica, superolateral de nucleul rosu si substanta
neagra.
4) Neuronul 3 – se gaseste in talamus, in nucleul ventral posterolateral.
5) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica primara si secundara.
∗ In boala numita seringomielie, toate caile ascendente sunt lezate, cu exceptia

cordoanelor posterioare, deci individul are sensibilitate epicritica dar nu are sensibilitate termica
si dureroasa.
alexandruAlex
ANATOMIE – CURS 3
CAILE SENSIBILITATII PROPRIOCEPTIVE
Sensibilitatea proprioceptiva este impartita in doua categorii :

- sensibilitatea kinestezica
- sensibilitatea proprioceptiva de control a miscarii
Calea sensibilitatii kinestezice

Are traiect comun cu calea epicritica si vibratorie
1) Receptorii acestei cai sunt corpusculii tendinosi Golgi, terminatiile nervoase libere si
corpusculii Ruffini
2) Protoneuronul – se gaseste in ganglionul spinal, axonul lui intra in maduva si formeaza
fasciculele gracil si cuneat, care vor face sinapsa cu deutoneuronul in bulb, in nucleii omonimi.
3) Deutoneuronul – este situat in regiunea dorsala a bulbului, in nucleii gracil si cuneat, iar
axonul deutoneuronului se incruciseaza pe linia mediana si formeaza lemniscul medial, la
nivelul caruia exista o somatotopie: dinspre anterior spre posterior -> coccigian-sacral-lombar-
toracal-cervical (CSLTC) ; la nivelul puntii lemniscul medial se plaseaza orizontal iar
somatotopia este, de la dreapta la stanga -> coccigian-sacral-lombar-toracal-cervical (CSLTC).
Lemniscul medial ajunge in talamus in nucleul ventral posterolateral (NVPL).
4) Neuronul 3 – este in talamus, in nucleul ventral posterolateral, unde membrele
inferioare se proiecteaza lateral, iar membrele superioare se proiecteaza medial, aria cea mai
intinsa fiind ocupata de proiectia mainii. Toate proiectiile sunt contralaterale, cu exceptia regiunii
bucale.
5) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica primara, unele fibre trecand si in
regiunea precentrala.
* Exista o maladie (Tabes -> sifilis tertiar) care afecteaza cordoanele posterioare si ii da
bolnavului nesiguranta in miscari active (ataxie cerebeloasa) si nu isi recunoaste pozitia
membrelor.
Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii.

Sensibilitatea proprioceptiva de control are 3 tracturi:
- tractul spinocerebelos posterior, direct (Flechsig)
- tractul spinocerebelos anterior, incrucisat (Gowers)
- fasciculul cuneocerebelos.
1) Receptorii acestei sensibilitati sunt: fusurile neuromusculare, corpusculii Pacini mici,
terminatiile nervoase libere.
2) Protoneuronul – este localizat in ganglionul spinal, iar axonul este de dimensiuni
mijlocii, rizomerul fiind egal cu mielomerul plus 6-7 segmente medulare.
3) Deutoneuronul – este situat in mai multi nuclei:
a) pentru tractul spinocerebelos posterior isi are originea in nucleul toracic (lama 7 Rexed)
intins intre C8 – L2; dupa sinapsa cu deutoneuronul, axonul trece in cordonul lateral opus, apoi
urca la nivelul bulbului unde este situat ventral de nucleul tractului spinal al trigemenului si
dorsal de piramida bulbara. Prin pedunculul cerebelos inferior (PCI) de aceeasi parte, ajunge la
paleocerebel sub forma de fibre muschioase, in vermisul anterior si in regiunea paravermiana a
emisferelor cerebeloase.
Aceste fibre au rol in coordonarea contractiilor individuale ale muschilor si in coordonarea
miscarilor posturale.
b) pentru tractul spinocerebelos anterior isi are originea in lamele 5, 6, 7 Rexed din cornul
posterior. Fibrele secundare ale deutoneuronului se incruciseaza in proportie de 90% trecand in
cordonul lateral opus, pentru a forma tractul spinocerebelos anterior in care vor intra si 10%
fibre ipsilaterale. Ajung in bulb, punte, mezencefal, inconjura pedunculul cerebelos superior
(PCS), si prin valul medular superior ajung in cerebel.
Acest fascicul are rol in sinergia miscarilor voluntare.
c) fasciculul cuneocerebelos aduna informatii de deasupra lui C8, fibrele intra in maduva si
ajung la deutoneuron, care este in nucleul cuneat accesor (Von Monakov) de la nivelul bulbului,
iar axonul lui formeaza fasciculul cuneocerebelos care ajunge la cerebel prin fibrele arcuate
externe dorsale, pe calea pedunculului cerebelos inferior ipsilateral, si se termina in aria
membrului superior.
Se considera ca nucleul accesor este o continuitate a celui toracic.
Acest fascicul asigura corelatia membrelor superioare cu cele inferioare in timpul
executarii unor miscari.
* Calea proprioceptivitatii pentru cap si fata isi are receptorii in muschii masticatori, pielosi,
in dinti, gingii, muschi extrinseci ai globului ocular; protoneuronul se afla in nucleul mezencefalic
al trigemenului, ale carui prelungiri se duc spre nucleul motor al trigemenului si in formatiunea
reticulara mezencefalica.
CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE
Stimulul este fie spasmul la nivelul unui viscer cavitar, fie distensia sau tractiunea, iar
aferenta merge atat pe nervi vegetativi cat si somatici.
1) Receptorii – sunt terminatiile nervoase libere
2) Protoneuronul – se gaseste in ganglionul spinal si cei ai nervilor cranieni; axonii acestui
protoneuron sunt amielinici sau slab mielinici
3) Deutoneuronul – este in nucleul de origine al sistemului spinotalamic si in portiunea
vegetativa a substantei intermediare; axonii deutoneuronului iau o cale spinoreticulotalamica,
dau colaterale la talamus si ajung in nucleul ventral posterolateral sau in nucleii talamici difuzi
unde se gaseste cel de-al treilea neuron
4) Zona de proiectie corticala – este in aria somestezica, in girus cinguli si in aria
somatomotorie
Prima particularitate a durerii viscerale este iradierea ei spre arii cutanate, la distanta de
organul respectiv, si acest lucru se numeste durere raportata. Explicatiile durerii raportate sunt:
- fenomenul de convergenta in caile spinotalamice (convergenta de 10/1 a fibrelor
periferice fata de o fibra spinotalamica)
- iradierea influxului in fibrele alaturate
- impulsurile dureroase care vin de la un organ bolnav scad pragul de excitabilitate al
neuronilor somatici vecini, si sensibilitatea somatica ajunsa la acesti neuroni sensibilizati, chiar
sub pragul dureros, este transmisa la centrii superiori si interpretata gresit ca durere periferica
- procesul de facilitare corticala: proiectiile dureroase viscerale pe scoarta cerebrala permit
receptionarea impulsurilor cutanate sub pragul dureros ca senzatii dureroase false.
Stimulii durerii sunt: mecanici, chimici (bradikinina, histamina, prostaglandine, potasiu,
acizii, enzime proteolitice), temperatura (mai mare de 45°, frigul). Proiectia durerii este mai
redusa in aria somestezica principala si mai puternica in aria somestezica secundara.
Mediatorul intre protoneuron si deutoneuron in calea interoceptiva este substanta P
(descoperita de Von Euler, este un polipeptid cu 11 aminoacizi sintetizat de neuroni din
ganglionii spinali) a carei eliberare poate fi blocata presinaptic de enkefaline si β-endorfine
produse de neuronii intercalari din lama 2 Rexed, deci exista un mecanism intrinsec de
diminuare a durerii numit mecanism de poarta de control a stimulilor ce conduc durerea spre
sistemul nervos central.
Exista un sistem descendent de supresie a durerii, cu localizarea in substanta reticulata

din mezencefal, in substanta cenusie periapeductala si in nucleul dorsal al rafeului de unde
pleaca descendent fibre reticulospinale serotoninergice, care ajung la neuronii lamei 2 Rexed
ce vor secreta enkefaline si β-endorfine; daca acest sistem este activat, durerea este perceputa
mai putin.
Exista in organism organe care nu au receptori de durere: parenchim hepatic, endocard,
parenchim pulmonar, creier – cu exceptia meningelui.
ANATOMIE – CURS 4
CAILE SENSIBILITATII LA CAP SI GAT
Au aceeasi inlantuire neuronala, receptori si proiectie ca restul cailor ascendente.

a) Caile exteroceptive sunt :
- tactila epicritica
- tactila grosiera (protopatica)
- termoalgezica
1) Receptorii: terminatii nervoase libere, discuri Merkel, corpusculi Meissner, Krause,
Pacini si Ruffini, care sunt situati in tegumentul regiunii capului, gatului si fetei.
2) Protoneuronul: se gaseste pe traiectul ganglionilor senzitivi ai nervilor cranieni
(ganglionul trigeminal Gassel, ganglionul geniculat al nervului facial si ganglionii inferiori ai
nervilor glosofaringian si vag). Neuronii din acesti ganglioni au aceeasi structura, fiind
pseudounipolari, prelungirile lor dendritice ajung la receptori iar cele axonale ajung in trunchiul
cerebral prin nervii cranieni.
3) Deutoneuronul: se gaseste in trunchiul cerebral la nivelul nucleilor senzitivi ai nervului
trigemen (nucleul senzitiv superior din punte – in el ajung informatii tactile epicritice; nucleul
tractului spinal al nervului trigemen din bulb – in el ajung informatii tactile protopatice si
termoalgezice).
Acesti nuclei au o somatotopie, ramurile nervului trigemen sfarsesc in acesti nuclei astfel:
-> nervul oftalmic in partea anterioara
-> nervul maxilar la mijloc
-> nervul mandibular in partea posterioara
Asezare: in trunchi acesti nuclei sunt postero-lateral, la nivelul calotelor bulbara si pontina.
Datorita faptului ca aferentele nucleilor aduse de nervul trigemen patrund numai la nivelul puntii,
exista diferente intre marimea nucleilor si grosimea fibrelor ce ajung la ei (inferior – nucleii sunt
mai mari iar fibrele mai putine; superior – nucleii sunt mai mici si fibrele sunt mai multe).
Axonii deutoneuronului formeaza fasciculul trigemino-talamic, sau lemniscul trigeminal,
care are 2 parti:
A. Fasciculul trigemino-talamic anterior: este mai gros si are originea in nucleul tractului
spinal al nervului trigemen. Acest fascicul se aseaza posterior de lemniscul medial, cu care
ajunge la talamus.
B. Fasciculul trigemino-talamic posterior: este mai subtire si are originea in nucleul senzitiv
superior din punte (conducand sensibilitatea epicritica). Acest fascicul se aseaza in formatia
reticulara a trunchiului, lateral de fasciculul longitudinal medial (FLM).
Pentru ambele fascicule axonii sunt decusati.
4) Neuronul 3: este talamic si se gaseste in nucleul ventral postero-medial (NVPM)
5) Zona de proiectie corticala: se afla la baza girului postcentral, in homunculus senzitiv.
b) Caile proprioceptive.
1) Receptorii: corpusculi tendinosi Golgi, terminatiile nervoase libere, corpusculi Ruffini,
corpusculi Pacini mici, care se gasesc in muschii masticatori, globi oculari, periost alveolar,
articulatie temporo-mandibulara.
Studiile facute la om demonstreaza prezenta protoneuronului in diencefal (in nucleul
tractului mezencefalic al trigemenului, cu aceeasi somatotopie ca a nucleului inferior). Alte studii
demonstreaza prezenta protoneuronului in ganglionul trigeminal si a deutoneuronului in nucleul
tractului mezencefalic al trigemenului.
Nervii glosofaringian si vag aduc informatii exteroceptive si interoceptive in plus fata de

nervul trigemen.
Nervul glosofaringian –> aduce informatii exteroceptive de la fata posterioara a valului
palatin, mucoasa faringiana, tuba auditiva, ureche medie si antrum mastoidian
a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul superior al nervului glosofaringian
b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul senzitiv superior al nervului trigemen.
–> aduce informatii visceroceptive de la sinusul carotic
a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul inferior al nervului glosofaringian
b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul dorsal senzitiv al nervului glosofaringian din bulb.
Nervul vag –> aduce informatii exteroceptive de pe peretele posterior al meatului acustic
extern, fata mediala a pavilionului urechii (zona Ramsey-Hunt), mucoasa laringo-faringelui,
mucoasa laringelui
a) Protoneuronul: se gasestein ganglionul superior al vagului
b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul tractului solitar si nucleii senzitivi ai nervului
trigemen.
–> aduce informatii interoceptive din teritorii intinse
a) Protoneuronul: se gaseste in ganglionul inferior al vagului
b) Deutoneuronul: se gaseste in nucleul dorsal senzitiv al nervului vag.
FASCICULELE DE ASOCIATIE ALE MADUVEI
Aceste fascicule sunt formate din prelungirile interneuronilor care fac legatura intre
segmentele medulare supra- si subiacente, ipsi- si contralateral, uneori chiar bilateral fara sa
paraseasca maduva.
Pentru cordoanele laterale si anterioare, aceste fascicule formeaza fasciculele proprii ale
maduvei, situate imediat in vecinatatea substantei cenusii. Cordonul posterior are mai multe
fascicule de asociatie, si situate la distanta de substanta cenusie.
FORMATIA RETICULARA A TRUNCHIULUI CEREBRAL
Reprezinta o matrice neuronala prin ochiurile careia trec fascicule si nuclei specifici.
Aceasta formatie se intinde din partea superioara a maduvei pana in regiunea subtalamica si
este formata din mase neuronale multiple, organizate in grupuri de nuclei, si o retea imensa de
fibre dispuse in toate sensurile.
Nucleii formatiei sunt impartiti in 3 grupuri: centrali, lateral si paramedian, reticulari
mediani.
1) Nucleii centrali sunt in numar de 6 si se gasesc:
- in bulb: nucleii ventral si gigantocelular
- in punte: nucleii pontin caudal, pontin oral si reticulat al tegmentului pontin
- in mezencefal: nucleul reticular mezencefalic.
Acesti nuclei sunt traversati si impartiti de tractul central al calotei in 2 zone:
- laterala (senzoriala) – care primeste informatii nespecifice de la fasciculele
spinotalamice; de la nucleul tractului solitar cu informatii de la nervii facial, glosofaringian si vag;
de la lemniscul trigeminal cu informatii de la cap si gat; si de la nucleii acustici si vestibulari.
- mediala (efectorie) – de la care pornesc 2 grupuri de curenti: ascendenti si descendenti.
A) Curentii ascendenti folosesc 2 cai:
- calea talamica reprezentata de sistemul talamic difuz (nucleii intralaminari) spre
hipotalamus, pentru mentinerea homeostaziei, sau spre neostriat (nucleii bazali ai emisferelor
cerebrale) si cortex
- calea extratalamica ce ocoleste talamusul, traversand regiunea subtalamica si capsula
interna, spre cortexul limbic.
Ambele cai trimit informatii nespecifice cortexului prin sistemul fibrelor ascendente
activatoare corticale (sistemul reticulat activator ascendent – SRAA). Acest sistem determina
starea de alarma, vigilenta si starea de veghe. Acestea reprezinta o conditie necesara pentru
receptionarea stimulilor specifici adusi de cai specifice, si pentru realizarea reflexelor trunchiului
cerebral.
Starile intervin in mecanisme complexe de integrare, in legatura cu motivatia si emotia.
Abolirea functiei sistemului reticulat activator ascendent determina starea de somn, totodata
aparand si undele β corticale la electroencefalograf (EEG).
SOMNUL este un proces activ rezultat prin 2 modalitati:
-> prin suprimarea si abolirea activitatii sistemului reticulat activator ascendent
(dezactivare pasiva reticulata)
-> prin stimularea unor structuri care induc somnul (dezactivare activa).
Somnul se caracterizeaza prin 2 stari:
a) somnul de baza, care reprezinta 70-80% din timpul de somn si care la randul sau se
caracterizeaza prin: este superficial, mioza, pastrarea tonusului musculaturii cefei, pastrarea
activitatilor reflexe medulare, electroencefalograma este caracterizata prin unde lente corticale.
b) somnul paradoxal, care reprezinta 20-30% din timpul de somn si se caracterizeaza
prin: este profund, midriaza, abolirea tonusului muscular si a reflexelor spinale, vise, miscari
rapide ale globilor oculari (50-60/min.), modificari vegetative (hipotensiune, bradicardie,
modificari respiratorii, erectie).
Somnul profund intervine in valuri de 10-15 minute, ce se repeta periodic.
Mecanisme ce induc somnul
Exista o ritmicitate in declansarea acestor mecanisme (ritm nictemeral):
a) Se produc salve de impulsuri care pornesc din nucleii bogati in serotonina ai rafeului
bulbar si pontin, care suprima activitatea sistemului reticulat activator ascendent, determinand
somnul superficial.
b) Serotonina secretata de nucleii rafeului stimuleaza neuronii din locus ceruleus, neuroni
bogati in norepinefrina si monoaminoxidaza, care determina o noua salva de impulsuri si
intrarea in somn profund.
Cand aceste mecanisme isi epuizeaza efectul, stimuli specifici dar si nespecifici (transmisi
de sistemul reticulat activator ascendent) determina revenirea la starea de veghe.
Leziuni ale nucleului rafeului determina insomnia totala. Leziuni totale de locus ceruleus
determina abolirea somnului profund.
B) Curentii descendenti merg spre maduva formand fasciculele reticulo-spinale lateral si
medial.
a) Fasciculul reticulo-spinal lateral se gaseste in partea anterioara a cordonului lateral
medular, fibrele sale terminandu-se pe lamele Rexed 6, 7, 9. Acest fascicul are efect stimulator
pe muschii flexori si efect inhibitor pe muschii extensori.
b) Fasciculul reticulo-spinal medial se gaseste in cordonul anterior, lateral de tractul
cortico-spinal anterior. Fibrele sale se termina pe lamele Rexed 7, 8, 9, si are efecte inverse
decat fasciculul lateral.
2) Nucleii reticulati lateral si paramedian
a) Nucleul reticulat lateral se gaseste postero-lateral de oliva bulbara. Primeste informatii
extero-, si proprioceptive aduse pe calea fasciculelor spinotalamice, corticoreticulare,
spinoreticulare si de la nucleul rosu.
Eferentele sunt spre: arhicerebel (vermis si regiunea paravermiana), nucleii fastigiali,
fasciculul uncinat care ocoleste pedunculul cerebelos superior si reintra in cel inferior, nucleii
paramedian si gigantocelular.
b) Nucleul paramedian trimite eferente din nou prin pedunculul cerebelos inferior spre
cerebel.
Acesti 2 nuclei apartin unui circuit inhibitor cortico-reticulo-cerebelo-reticulo-spinal.
3) Nucleii liniei mediane sunt impartiti astfel:

a) Nucleul rafeului bulbar si pontin
b) Nucleii perihipoglosali: nucleul intercalat al lui Staderini, nucleul sublingual Rolles,
nucleul prepozitus hipoglos, nucleul paramedian dorsal.
c) Nucleul dorsal al tegmentului mezencefalic
Aferente: -> de la hipotalamus si sistemul limbic prin fasciculul medial al creierului anterior
(FMCA)
-> fasciculul longitudinal dorsal
-> fasciculul retroflex
-> fasciculul mamilo-tegmentar
Eferente: spre nucleii vegetativi ai trunchiului cerebral si spre sistemul limbic prin fasciculul
longitudinal dorsal (FLD).
Aceste 3 mari grupe de nuclei intervin in mecanismele de integrare vegetativa astfel:
- Grupul 1 -> intervine in mecanismele senzoriale de somn-veghe
- Grupul 2 -> sunt nuclei motori extrapiramidali care asigura controlul cerebelos
- Grupul 3 -> sunt nuclei vegetativi care asigura legatura dintre hipotalamus, sistemul
limbic si nucleii trunchiului cerebral.
ANATOMIE – CURS 5
CEREBELUL
Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare.

Asezare: cerebelul se gaseste in fosa posterioara a craniului, inferior de cortul cerebelului
si posterior de bulb si punte, cu care delimiteaza cavitatea ventriculului 4. Cerebelul se sprijina
postrior pe fosele cerebeloase ale occipitalului.
Forma: cerebelul are forma de fluture; el este format din 2 emisfere si vermis. In ansamblu
i se descriu 2 fete, una superioara si una inferioara. Fata inferioara prezinta median o
adancitura in care se gaseste vermisul. La limita dintre cele 2 fete, posterior, se gaseste un sant
care se numeste marele sant circumferential sau fisura orizontala.
Pe suprafata cerebelului exista santuri mai mici care il impart in lame sau folii, si santuri
mai largi care se numesc fisuri.
Filogenetic este impartit in 3 parti: arhicerebel (aparut la pesti), paleocerebel (aparut la
amfibieni), neocerebel (aparut la primate si la om).
Aceste parti sunt considerate lobi: arhicerebelul este lobul floculonodular, paleocerebelul
este lobul anterior, neocerebelul este lobul posterior.
La limita dintre partile cerebelului exista fisuri:
a) Fisura primara – este intre paleocerebel si neocerebel si se gaseste pe fata superioara
a cerebelului
b) Fisura postero-laterala – este intre arhicerebel si neocerebel si se gaseste pe fata
inferioara a cerebelului.
Fiecare lob este format din lobuli, atat pe vermis cat si pe emisferele cerebrale.
Lobulii vermisului C – culmen; P – piranus

L – lingula; U – uvula
Lc – lobul central; N – nodulus
D – declive
F – folium
T – tuber
PC – paleocerebel
NC – neocerebel
AC – arhicerebel
FS – fisura superioara
FO – fisura orizontala
FPL – fisura posterolaterala
Lobulii emisferelor FL – fraul lingulei

ALC – aripioara lobului central
P – patrulater
S – simplex
SS – semilunar superior
Si – semilunar inferior
BV – biventer
T – tonsila
F – floculus
Structura. In cerebel substanta cenusie este organizata la 2 niveluri: nuclei cerebelosi si

scoarta cerebeloasa.
a) Nucleii cerebelosi ocupa o pozitie centrala, fiind inconjurati de substanta alba, care intre
nuclei si scoarta formeaza centrul alb.
Acesti nuclei se impart in 3 grupe:
1) Nucleii fastigiali – se gasesc la nivelul vermisului sau tavanului ventriculului 4, si apartin
arhicerebelului.
2) Nucleii globos si emboliform (nucleul interpozitus la pasari) – se gasesc la limita dintre
vermis si emisfera cerebeloasa, si in hilul nucleului dintat.
3) Nucleul dintat – are forma olivei principale bulbare, cu hilul orientat postero-medial, si
apartine neocerebelului.
Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebelului, si din ei pleaca toate
eferentele.
b) Scoarta cerebeloasa este dispusa la suprafata si este uniforma (aceeasi structura la
orice nivel). Ea are 3 straturi de la suprafata in profunzime.
1) Stratul molecular – cu rol in asociatie, este format din celule nervoase stelate, celule
nervoase cu cosulete, fibre si nevroglii.
Dendritele celulelor fac sinapsa cu fibre paralele (care sunt axonii celulelor granulare din
stratul granular) si cu fibre agatatoare (fibre reticulo-cerebeloase si putine fibre ponto-
cerebeloase si oligo-cerebeloase).
Axonii celulelor fac sinapsa cu dendritele celulelor Purkinje din stratul intermediar.
Componenta fibrilara este reprezentata de fibre paralele si fibre agatatoare.
Nevrogliile sunt reprezentate de microglii, celule gliale Bergman (care formeaza
membrana limitanta externa), nevroglii multipenate Fananas.
2) Stratul intermediar – are rol efector si este format din celule Purkinje (aproximativ 15
milioane), asezate pe un singur rand. Aceste celule au forma de butelie si sunt asezate cu baza
spre stratul granular.
Dendritele celulelor ajung in stratul molecular, unde fac sinapsa cu fibre paralele, cu fibre
agatatoare, cu axonii celulelor stelate si cu axonii celulelor cu cosulete.
3) Stratul granular – are rol receptor si este alcatuit din celule, fibre si nevroglii.
Componenta celulara este alcatuita din:
A. Celule Golgi – sunt cele mai mari din scoarta cerebeloasa, dendritele lor ajung
in stratul molecular unde fac sinapsa cu fibrele paralele. Corpul celular face sinapsa cu fibrele
agatatoare si muschioase. Axonul face sinapsa cu dendritele celulelor granulare.
B. Celule granulare – sunt cele mai mici celule nervoase din nevrax (sunt
aproximativ 100-150 de miliarde). Axonii lor merg spre stratul molecular unde se ramifica in "T",
formand fibrele paralele care fac sinapsa cu celulele stelate, cele cu cosulete, celulele Purkinje
si celulele Golgi. Dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor Golgi, cu fibrele agatatoare si cu
cele muschioase.
Componenta fibrilara este alcatuita din :
A. Fibre agatatoare
B. Fibre muschioase, care reprezinta restul aferentelor cerebelului. O fibra
muschioasa prezinta pe traiectul ei pana la 40 de ingrosari unde fac sinapsa dendritele celulelor
granulare (pana la 20 de celule pentru fiecare ingrosare). Aceasta ingrosare este lipsita de
teaca de mielina si formeaza cu dendritele celulelor granulare un glomerul cerebelos.
Nevrogliile sunt mai numeroase si sunt reprezentate in special de celule gliale Bergman si
nevroglii multipenate Fananas.
Centrul alb este constituit din fibre aferente si eferente, la care se adauga fibrele proprii de
asociatie ce unesc foliile si lobii cerebelosi. Medial si ventral, in dreptul acoperisului ventriculului
4, centrul alb se despica in 2 lame: valul medular superior si cel inferior.
CONEXIUNI
Cei 3 lobi ai cerebelului apartin si intretin 3 circuite:

a) Arhicerebelul apartine sistemului vestibulo-arhicerebelos ce reprezinta centrul de
control al echilibrului vestibular sau a pozitiei capului.
b) Paleocerebelul apartine sistemului spino-paleocerebelos ce reprezinta centrul de
control al echilibrului vestibular sau a pozitiei capului.
c) Neocerebelul apartine sistemului cortico-neocerebelos ce reprezinta centrul de control
automat al miscarilor voluntare si semivoluntare.
AFERENTE
Dupa ce dau colaterale nucleilor cerebelosi ajung in scoarta cerebeloasa ca fibre
agatatoare si muschioase. In general aferentele sunt activatoare pe celulele scoartei.
Stratul granular primeste majoritatea aferentelor, de aici informatiile merg spre stratul
molecular asociativ, iar statia finala a impulsurilor aferente sunt celulele Purkinje.
Axonii celulelor Purkinje parasesc scoarta si ajung la nucleii intracerebelosi, avand efect
inhibitor pe ei. Deci singura legatura dintre scoarta si nuclei sunt axonii celulelor Purkinje.
Aferentele sunt de 2 tipuri:
1) Aferente directe: -> fibre vestibulo-cerebeloase spre arhicerebel (ajung prin pedunculii
cerebelosi inferiori)
-> fibre spino-cerebeloase anterioare si posterioare spre paleocerebel
(ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori si superiori)
-> fibre cuneo-cerebeloase spre paleocerebel (ajung prin pedunculii
cerebelosi inferiori)
-> fibre trigemino-cerebeloase de la nucleul tractului mezencefalic al
nervului trigemen spre paleocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular
superior)
-> fibre tecto-cerebeloase cu informatii acustice si optice de la coliculii
cvadrigemeni spre neocerebel (ajung prin pedunculii cerebelosi superiori si valul medular
superior)
2) Aferente indirecte: -> fibre cortico-reticulo-cerebeloase spre paleocerebel
-> fibre cortico-ponto-cerebeloase spre paleocerebel
-> fibre cortico-arcuato-cerebeloase spre paleocerebel
-> fibre cortico-olivo-cerebeloase spre neocerebel
Aceste fibre reprezinta majoritatea fibrelor muschioase si o mica parte din fibrele
agatatoare.
EFERENTE
Pornesc de la nucleii cerebelosi astfel:
-> de la nucleul dintat la nucleii ventral antero-lateral si ventral intermedio-lateral din
talamus, la nucleul rosu si complexul olivar. Toate aceste eferente sunt incrucisate si apartin
neocerebelului.
-> de la nucleii globos si emboliform care apartin paleocerebelului spre nucleul rosu, prin
fibre incrucisate care in traiectul lor spre maduva (fibre rubrospinale) sunt in continuare
incrucisate => dubla decusatie
-> de la nucleii fastigiali care apartin arhicerebelului pleaca 2 tipuri de eferente:
1) Fibre cerebelo-vestibulare directe care ajung prin pedunculii cerebelosi inferiori la
nucleii vestibulari
2) Fibre cerebelo-vestibulare indirecte incrucisate care merg prin fasciculul uncinat la
nucleii vestibulari, trecand si prin pedunculii cerebelosi superiori. Acest fascicul mai contine si
fibre aferente ale arhicerebelului spre nucleii reticulari median si paralateral.
ANATOMIE – CURS 6
CALEA VESTIBULARA
Calea vestibulara este divizata in:

- calea vestibulara a trunchiului cerebral, cu rolul de a stabili pozitia capului in spatiu si de
a controla miscarile sale
- calea vestibulara cerebeloasa cu rol esential in reglarea tonusului muscular, in special a
celui antigravitational.
1. Receptorii caii vestibulare sunt situati in crestele ampulare ale canalelor semicirculare si
in maculele utriculara si saculara.
a) Receptorii crestelor ampulare sunt celule specializate, prevazute cu cili care sunt de 2
tipuri: stereocili (microvilozitati modificate) si kinocili (cili modificati). Acesti receptori sunt
sensibili la miscarile rotatorii ale capului.
Epiteliul crestelor ampulare este alcatuit din 2 categorii de celule: senzoriale si de
sustinere. Celulele senzoriale sunt de 2 tipuri:
- celule de tip 1, piriforme, avand functie discriminativa, au polul bazal inconjurat de o
retea nervoasa provenita din terminatiile fibrelor groase cu conducere rapida ale nervului
vestibular.
- celule de tip 2, de forma cilindrica. Pe polul lor bazal se termina in buton fiibrele subtiri
ale nervului vestibular.
b) Receptorii maculelor utriculara si saculara sunt asemanatori cu cei din crestele
ampulare, cu diferenta ca cilii sunt acoperiti de o masa gelatinoasa in care se disting granule
mici, numite otoliti.
Macula utriculara are functie in echilibrul static, da informatii asupra pozitiilor capului in
raport cu fortele de gravitatie si acceleratia liniara in plan orizontal, iar macula saculara este
asociata functional cohleei, reactionand la stimuli vibratorii cu intensitate mai mare de
50 cicli/sec.
2. Protoneuronul bipolar se gaseste in ganglionul vestibular care are o parte superioara si
una inferioara: portiunea superioara primeste fibrele de la crestele canalelor semicirculare
anterior si lateral, si de la macula utriculara, iar portiunea inferioara primeste fibre de la crestele
canalului posterior si de la macula saculara.
Axonii protoneuronului formeaza nervul vestibular care patrunde in trunchiul cerebral la
nivelul unghiului bulbopontin, trecand intre pedunculul cerebelos inferior si tractul spinal al
nervului trigemen.
3. Deutoneuronul este situat in aria vestibulara a fosei romboide, unde se gasesc 4 nuclei
vestibulari.
a) Nucleul vestibular medial este situat dorso-lateral de nucleul dorsal al vagului, si este
incrucisat de striile medulare care-l separa de planseul ventriculului 4. El este cel mai mare
nucleu vestibular, intinzandu-se pana in punte.
b) Nucleul vestibular inferior este situat lateral de nucleul medial. Cranial, el se continua cu
nucleul lateral, iar caudal se intinde pana la polul superior al nucleului gracil.
c) Nucleul vestibular lateral se intinde cranial pana la nivelul nucleului nervului abducens,
la limita bulbo-pontina, unde se continua cu nucleul vestibular superior, iar caudal se
prelungeste cu nucleul vestibular inferior.
d) Nucleul vestibular superior ocupa regiunea pontina a ariei vestibulare
Aferentele nucleilor vestibulari sunt:

→ fibrele primare ale nervului vestibular, si anume: fibre ascendente provenite de la
crestele ampulare ale canalelor semicirculare si fibre descendente provenite de la macule
→ fibre cerebelo-vestibulare directe si incrucisate
→ fibre interstitio-vestibulare spre nucleul medial
Eferntele nucleilor vestibulari sunt:
a) eferente descendente care formeaza cele 2 tracturi vestibulo-spinale:
→ tractul vestibulo-spinal lateral, cu originea in nucleul lateral, este direct si conduce
impulsuri vestibulare si cerebeloase cu efect facilitator asupra tonusului extensorilor si activitatii
reflexe medulare
→ tractul vestibulo-spinal medial, cu originea in nucleii mediali de ambele parti, este partial
incrucisat
b) eferente ascendente care provin de la toti nucleii vestibulari si se termina prin
intermediul fasciculului longitudinal medial (FLM) in nucleii interstitial, comisural si nucleii
oculomotori.
4. Al treilea neuron, dupa unii autori se gaseste in nucleul ventral postero-medial (NVPM)
din talamus si de aici impulsurile ajung la scoarta temporala si frontala. Dupa alti autori, al
treilea neuron este in nucleul ventral postero-inferior din talamus, iar proiectia este in scoarta
parietala, la limita inferioara dintre campurile 2 si 5.
Sistemul vestibular, prin conexiunile sale tine sub controlul sau miscarile reflexe ale
globilor oculari, ale capului, trunchiului si membrelor, in scopul mentinerii echilibrului si a unor
reflexe cu origine labirintica: voma si pozitia capului in timpul vomei.
CALEA AUDITIVA
Calea auditiva este singura cale pe care se descriu 4 neuroni.

1. Receptorii sunt situati in canalul Corti, cei pentru sunete inalte in partea bazala a
cohleei, iar cei pentru sunete joase in partea apicala a cohleei. Organul Corti este alcatuit din
celule diferentiate, asezate intr-un sir lateral si altul medial care formeaza o serie de arcade, iar
de o parte si de alta a arcadelor se gasesc celule senzoriale ciliate si celule de sustinere.
a) Celulele senzoriale, receptoare, au cilii incrustati in membrana tectoria, si sunt de 2
tipuri:
→ celule piriforme, scurte, care alcatuiesc sirul medial
→ celule inalte asezate pe 3 siruri la baza cohleei si 4-5 siruri spre varful cohleei. Ele
alcatuiesc sirul lateral.
Unda sonora transmisa la nivelul ferestrei vestibulare pune in miscare perilimfa rampei
vestibulare pana la helicotrema, de unde se propaga in rampa timpanica pana la fereastra
cohleei. Vibratiile perilimfei se transmit membranei bazilare, celulele senzoriale specializate
sunt ridicate odata cu membrana bazilara in timpul oscilarii acesteia, si cilii lor sunt presati de
membrana tectoria si endolimfa din canalul Corti. Presiunea exercitata de membrana tectoria
asupra centriolilor si fenomenelor vibratorii, sunt transformate in influx nervos care este
transmis terminatiilor nervoase.
2. Protoneuronul este neuronul bipolar din ganglionul spinal situat in canalul spiral, iar
prelungirile sale formeaza nervul cohlear.
3. Deutoneuronul se gaseste in nucleii: cohlear ventral de pe fata ventrolaterala a
pedunculului cerebelos inferior si cohlear dorsal situat pe fata dorsala a pedunculului cerebelos
inferior, in portiunea laterala a ariei vestibulare, unde formeaza tuberculul acustic.
a) Nucleul cohlear ventral primeste ca aferente fibrele groase cu originea in regiunea
apicala a cohleei.
b) Nucleul cohlear dorsal primeste ca aferente putine fibre descendente subtiri (direct de la
nervul cohlear), care se articuleaza cu dendritele profunde ale neuronilor fusiformi.
Prelungirile deutoneuronului pot lua 3 cai:
a) fibrele groase ale regiunii ventrale a nucleului ventral formeaza stria acustica ventrala
ale carei fibre, la nivelul jonctiunii ponto-bulbare se incruciseaza, pe linia mediana, cu cele de
partea opusa, formand corpul trapezoid, situat ventral de lemniscul medial. Lateral de oliva
superioara, fibrele devin ascendente formand lemniscul lateral. Unele fibre se termina in
formatia reticulata si nucleii corpului trapezoid ipsi- si contralaterali, in nucleii complexului olivar
superior de aceeasi parte sau de partea opusa, iar altele intra direct in lemniscul lateral
contralateral. Nucleii cohleari nu dau fibre directe lemniscului lateral ipsilateral.
b) fibrele din regiunea dorsala a nucleului cohlear ventral formeaza stria acustica
intermediara ce intra in lemniscul lateral contralateral. Aceste fibre constituie calea cohleo-
reticulara.
c) fibrele regiunii dorsale a nucleului cohlear dorsal formeaza stria acustica dorsala care
intra in lemniscul lateral contralateral.
Complexul olivar superior situat lateral de nucleul corpului trapezoid, este compus din mai
multe grupe celulare:
→ grupul lateral in forma de "S" este nucleul de origine al fibrelor directe eferente, de
control a transmisiei la nivel de receptor
→ grupul medial are rol in localizarea sunetelor
→ grupul retroolivar este originea fibrelor incrucisate eferente, ce controleaza transmisia
receptorilor.
Aferentele complexului provin de la nucleii cohleari, iar eferentele intra in alcatuirea
lemniscului lateral ipsilateral, si mai putin contralateral.
Nucleii corpului trapezoid sunt: nucleii dorsal si ventral ai corpului trapezoid. Acesti nuclei
primesc aferente de la nucleii cohleari si trimit eferente prin lemniscul lateral, si cateva fibre ce
intra in fasciculul longitudinal medial pentru a se termina in nucleii nervilor oculomotor, trohlear,
abducens, trigemen si facial.
Corpul trapezoid se continua cu lemniscul lateral situat in punte si mezencefal, lateral de
lemniscul medial si de cel trigeminal, si medial de lemniscul spinal.
3. Al treilea neuron se gaseste in coliculul inferior
4. Al patrulea neuron il constituie neuronii corpului geniculat medial, situat pe fata
inferioara a pulvinarului, lateral de coliculul superior. Aferentele corpului geniculat medial provin
de la lemniscul lateral, coliculul inferior si cortexul temporal, iar eferentele formeaza radiatia
acustica (geniculotemporala)
5. Zona de proiectie corticala este situata pe girul temporal superior, girii temporali
transversi, campul 41 auditiv si campurile 42 si 22 de asociatie.
Caracteristicile cailor acustice sunt:
a) prezenta fibrelor in contracurent: cortico-geniculate, cortico-coliculare, olivo- receptoare
b) cresterea numarului de fibre transmitatoare dupa fiecare releu
c) bilateralitatea proiectiilor cohleei pe cortex
d) pluralitatea ariilor auditive
Caile acustice reflexe sunt alcatuite din:

1. Eferentele nucleului cohlear dorsal spre: formatiunea reticulata, si coliculii superiori
mediati de coliculii inferiori
Aceste 2 categorii de eferente sunt la originea reflexelor tonice ale musculaturii.
2. Eferentele nucleilor corpului trapezoid, care pe calea fasciculului longitudinal medial
ajung la nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si facial. Ele explica miscarile
reflexe ale ochilor si acomodarea auditiva prin nervul muschiului tensor al timpanului si
muschiului scaritei.
3. Eferentele complexului olivar superior, care formeaza fasciculul olivo-cohlear. Acestea

au rolul de a inhiba transmisia la nivel de receptor.
4. Pedunculul olivar format din fibre directe cu originea in nucleul principal olivar.
5. Eferente de la coliculii inferiori si fibre ale lemniscului lateral, care reintra in nucleul
cohlear pentru a ajunge la receptori periferici, cu efecte inhibitorii pentru anumite frecvente ale
spectrului auditiv.
alexandruAlex
ANATOMIE – CURS 7
ANALIZATORUL VIZUAL
Analizatorul vizual obtine 95% din informatiile externe care ajung la organism. El este
format dintr-un segment periferic (retina) si un segment de conducere care este reprezentat de
2 cai : calea retino-geniculo-calcarina si calea retino-tecto-calcarina.
La nivelul acestui analizator au loc 3 fenomene:
1. Formarea imaginii optice pe retina
2. Fototransductia (absorbtia fotonilor si transformarea lor in semnal electric)
3. Al treilea fenomen este alcatuit din 3 componente:
→ prelucrarea informatiilor in retina
→ transmiterea pe cai
→ prelucrarea corticala
Ochiul uman este sensibil la radiatii cu lungimea de unda cuprinsa intre 375 – 760 nm, dar
ochiul afak poate percepe si o gama de ultraviolete (315 nm)
Prin analizatorul vizual se percep : contururile obiectelor, stralucirea, distanta dintre
obiecte, profunzimea campului, miscarea. El are rol in orientarea in spatiu si echilibru.
RETINA este formata din 10 straturi :
1. Stratul celulelor pigmentare
2. Stratul celulelor receptoare (cele cu conuri si bastonase)
3. Membrana limitanta externa – care se afla la limita dintre corpul celulelor receptoare si
prelungirea in con sau bastonas.
4. Stratul granular extern – se afla la nivelul corpului celulelor receptoare
5. Stratul plexiform extern - se afla la nivelul sinapsei celulelor bipolare cu celulele
receptoare
6. Stratul granular intern - se afla la nivelul corpului celulelor bipolare
7. Stratul plexiform intern - se afla la nivelul sinapsei celulelor multipolare cu celulele
bipolare
8. Stratul celulelor ganglionare
9. Stratul fibrelor nervului optic
10. Membrana limitanta interna
Retina umana este de tip inversat. Ea contine 3 zone mai importante :
→ Macula lutea (pata galbena), are o suprafata de 1 mm² si este zona cu acuitate maxima
a ochiului. Ea se gaseste in dreptul axului si contine numai celule cu conuri.
→ Foveea centralis, are o suprafata de 0,4-0,7 mm² si se gaseste in mijlocul maculei.
Straturile in aceasta zona sunt deplasate, lumina cazand direct pe celulele cu conuri.
→ Pata oarba (discul nervului optic), se gaseste in partea infero-mediala a globului ocular.
Celulele pigmentare sunt unistratificate si au proprietatea de a emite pseudopode cu
pigment in jurul conurilor sau bastonaselor, formand o camera obscura. Pigmentul
pseudopodelor contine melanina si fuxina.
Aceste celule au rol in absorbtia fotonilor care nu au excitat, rezultand incalzirea vaselor
croidiene si impiedicarea reflexiei fotonilor.
Celulele receptoare: in retina sunt in total 100-120 de milioane de celule cu bastonas, 5-8
milioane de celule cu conuri, 1 milion de celule ganglionare multipolare si 500 de milioane de
celule care apartin cortexului.
Densitatea celulelor receptoare din retina este urmatoarea:
→ in fovee sunt 150.000 de celule cu con/mm²
→ in apropierea foveei sunt 30-40.000 de celule cu bastonas/mm²
→ in rest sunt 4-5.000 de celule cu con/mm² si 150.000 de mii de celule cu bastonas/mm²
Celulele cu bastonas sunt caracteristice pentru vederea nocturna si au maximum de

acuitate la lumina cu fracventa de 522 nm.
Celulele receptoare au un segment extern, o regiune ingustata, un segment intern si un
segment sinaptic prin care se leaga de celula bipolara.
Segmentul extern la celula cu bastonas este format din 2000 de discuri suprapuse, care
nu au contact cu mediul extern, iar unul dintre peretii discurilor este format 90% din rodopsina.
Segmentul extern la celula cu con este format din discuri care au contact liber cu mediul
extern, fiind plicaturate.
Segmentul ingust de conexiune contine in interior un cil care provine din centriolul celulei.
Segmentul intern contine o zona elipsoida plina cu mitocondrii, apoi o zona mieloida in
care gasim reticul endoplasmic rugos si aparat Golgi, aici avand loc sinteza pigmentului care
ascensioneaza.
Segmentul sinaptic la celula cu bastonas este ca o sperula, iar la cea cu con are aspect de
pedicul.
Analizatorul vizual este singurul analizator care face 2 transformari, fiind transductor foto-
chimico-electric (transforma energia electromagnetica, adica lumina, in influx chimic, si pe
acesta in influx electric). Pigmentii care realizeaza aceste transformari sunt: rodopsina cu
porfirodopsina pentru celulele cu bastonas, si iodopsina cu cianopsina pentru celulele cu conuri.
Acesti pigmenti sunt formati dintr-o parte proteica (-opsina) si un grup prostetic (11-cis
retinaldehida sau retinalul).
Pentru celula cu bastonas pigmentul este rodopsina iar absorbtia fotonilor de catre acesta
duce la o tranformare de configuratie spatiala, astfel 11-cis retinaldehida se transforma in 11-
trans retinaldehida. Astfel, prin modificari succesive rodopsina se transforma in metarodopsina-
2, produs care declanseaza reactii chimice ce duc la aparitia potentialului de actiune. Dupa
descompunerea rodopsinei, retinalul poate fi transformat in vitamina A si reutilizata apoi la
resinteza retinalului.
Raspunsul celulelor la agentul excitant este hiperpolarizant, la fel ca la glandele salivare si
la organele electrice ale pestilor. Aceasta hiperpolarizare se face prin cresterea permeabilitatii
membranei la clor si potasiu. La fotoreceptori se face prin scaderea permeabilitatii la sodiu.
Mesagerul intracelular (GMPciclic) scade la transmiterea impulsului nervos, ceea ce duce la
inchiderea canalelor de sodiu.
Pentru celula cu conuri pigmentul este iodopsina (partea proteica este fotopsina iar grupul
prostetic este retinalul), iar mecanismul de declansare a potentialului de actiune este probabil
asemanator cu al celulelor cu bastonas.
Celulele bipolare : - reprezinta protoneuronul pe calea optica si sunt de 2 tipuri:
→ celule bipolare pitice care se gasesc numai in foveea centralis si fac parte din calea
anatomica privata 1/1/1 (o celula cu con – o celula bipolara – o celula multipolara)
→ celule bipolare difuze, care sunt difuze propriu-zise (fac sinapsa cu 30-50 de
bastonase) si difuze plate (fac sinapsa cu 4-7 conuri)
Celulele multipolare : - reprezinta deutoneuronul pe calea optica, fac sinapsa cu celula
bipolara, iar axonul lor formeaza nervul optic. Ele codifica informatia prin modificarea frecventei
potentialelor (modulatie de frecventa) si nu prin modificarea amplitudinii.
Celulele multipolare sunt de 2 tipuri:
→ celule multipolare pitice care fac parte din calea anatomica privata 1/1/1
→ celule multipolare difuze
Aceste celule se gasesc pe retina intr-un singur strat, cu exceptia maculei lutea, unde sunt
asezate pe 8-10 straturi. Fiecare celula multipolara are un camp retinian circular, de unde
primeste informatii, numit camp receptor al celulelor multipolare. Aceste campuri sunt de 2
tipuri: → campuri receptoare cu centrul ON si periferia OFF, care raspund la inceputul excitatiei
→ campuri receptoare cu centrul OFF si periferia ON, care raspund la sfarsitul excitatiei.
Acest raspuns ON-OFF are rol in accentuarea contururilor obiectelor pe care le vedem, iar
pe retina exista succesiunea: camp ON – camp ON/OFF – camp OFF. Deci retina este
organizata in coloane cu campuri receptoare circulare.
Celulele orizontale se afla in stratul 6 si au rol de a fi asimilate cu neuroni inhibitori. La
activarea conurilor ele inhiba bastonasele, si invers. Aceste celule maresc campul celulelor
ganglionare, accentueaza contrastul si au rol in adaptarea intuneric-lumina.
Celulele amacrine se afla in partea interna a stratului 6 si are rol in asigurarea conexiunilor
dintre celulele bipolare, celulele multipolare si coloanele retiniene. Sunt descrise 22 de tipuri de
celule amacrine fara rol bine precizat, dar au foarte multi mediatori.
Celulele Muller se afla in stratul plexiform extern, iar prelungirile lor periferice si centrale
formeaza membranele limitante externa si interna.
Nervul optic este format de axonii celulelor multipolare. Fibrele nervului optic, toate
mielinice, imediat dupa iesirea lor din globul ocular, provin de la o singura retina, deci la nivelul
sau vederea este monoculara.
Chiasma optica este o lama patrulatera de substanta alba, situata la locul de trecere dintre
peretele anterior si cel inferior al ventriculului 3. Ea se continua superior cu lama terminala, iar
inferior cu tuber cinereum si infundibulul. Intre lama terminala si chiasma, ventriculul 3 trimite o
prelungire numita reces optic.
In chiasma optica exista urmatoarea distributie a fibrelor:
→ fibrele nazale din cordoanele nazale inferioare se incruciseaza facand un genunchi
anterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa
→ fibrele nazale din cordoanele nazale superioare se incruciseaza, formand un genunchi
posterior in chiasma optica, si trec in tractul optic de partea opusa
→ fibrele temporale trec in tractul optic de aceeasi parte
→ fibrele maculare si pupilare sunt si directe si incrucisate
Campul vizual
a) Campul vizual monoocular pentru un ochi normal este: lateral - 90°, superior – 70°,
medial – 50°, inferior – 40°.
b) Campul vizual bilocular se suprapune in partea mediala si astfel ne asigura vederea
stereoscopica
Imaginea obtinuta pe retina este reala, mai mica si rasturnata.
Retina are deci 4 cadrane: nazal superior, nazal inferior, temporal superior, temporal
inferior, iar cadranele inferioare ale retinei receptioneaza imagini din cadranele superioare ale
campului.
Ariile corespondente, sunt arii din retina care vad aceeasi regiune din campul vizual.
ANATOMIE – CURS 8
Exista o anumita somatotopie in calea optica:
A.
1 → fibre maculare
medial lateral 2 → fibre nazale
3 → fibre temporale
Sectiune imediat inapoia globului ocular
B.
medial lateral 2 → fibre temporale
3 → fibre nazale
Sectiune inaintea chiasmei
C.
2 → fibre nazale
Sectiune prin chiasma optica
D.
medial lateral 2 → fibre nazale
Sectiune la nivelul tractului optic
Fibrele tractului optic dau pe de o parte colaterale catre nucleii pretectali, coliculii
cvadrigemeni superiori, pulvinar si hipotalamus si pe de alta parte merg la neuronul 3 din corpul
geniculat lateral. De la corpul geniculat lateral, care are o structura laminara, fibrele se duc spre
nucleul pregeniculat (care face legatura cu hipotalamusul si nucleii pretectali) si spre cele 6
lame ale corpului geniculat, astfel:
→ fibrele incrucisate (nazale) vin in lamele 1,4,6
→ fibrele homolaterale (temporale) vin in lamele 2,3,5
Exista si aici o somatotopie: fibrele din cadranele inferioare ajung in partea laterala a
corpului geniculat iar cele superioare in partea mediala
Axonul neuronului 3 se proiecteaza pe scoarta in ariile vizuale
Toti acesti axoni formeaza radiatiile optice ce trec prin segmentul retrolenticular al capsulei
interne.
Ariie vizuale sunt aria principala (17) ce se gaseste in lobul occipital si ariile de asociatie
din jur, adica aria parastriata (18) si aria prestriata (19)
Hubel si Wissel au demonstrat ca aceste campuri vizuale se proiecteaza pe suprafata
scoartei ca niste coloane care sunt alternative de la un ochi la altul. Tot ei au evidentiat in
scoarta mai multe tipuri de neuroni.
Calea retino-tecto-calcarina
Aceasta cale contine 20% din fibrele caii optice. Are traseu, din tractul optic → coliculii
cvadrigemeni superiori (aria pretectala) → nucleii posteriori ai hipotalamusului → scoarta.
Rolul acestei cai este de urmarire a elementelor in miscare si de apreciere a profunzimii
campurilor.
Colateralele tractului optic
Colateralele tractului optic sunt spre hipotalamus (tractul retinohipotalamic)
Exista in hipotalamus, nucleul suprachiasmal la care ajung fibre din calea optica, si care
prin substanta cenusie subependimara trimite fibre catre substanta reticulara a trunchiului
cerebral (substanta periapeductala), si de aici prin fibre reticulo-spinale → coarne laterale C8-T1
→ radacina anterioara a nervilor spinali → ramura comunicanta a lantului simpatic → ganglionii
superiori cervicali simpatici → plex pericarotic comun intern → craniu, dand nastere unui
contingent de fibre ce se numeste nervus Conari, care ajunge la epifiza si ritmeaza secretia de
melatonina in functie de cantitatea de lumina.
Diencefalul, are rol in afectivitate, perceperea luminii si de aceea pentru tratarea
depresiilor se fac bai de lumina.
REFLEXUL FOTOMOTOR
Retina este excitata, informatiile au traseu prin: axonul neuronului 2 → tract optic → prin
colaterale → nucleii pretectali → nucleul accesor al nervului oculomotor → nervul oculomotor →
ganglionul ciliat → nervii ciliari scurti → muschii ciliari circulari => Mioza (scaderea diametrului
pupilei)
!!! Semnul Argylle- Robertson : - apare in sifilisul tertiar, reflexul fotomotor dispare
mentinandu-se reflexul de acomodare la distanta. Acest lucru se datoreaza leziunilor substantei
reticulate din jurul canalului Sylvius (apeductul cerebral)
Reflexul fotomotor este un reflex consensual, adica se produce concomitent la ambii ochi
(deoarece nucleii pretectali sunt uniti prin comisura posterioara).
REFLEXUL DE CRESTERE A PUPILEI (MIDRIAZA)
Acest reflex are traseu prin: colateralele tractului optic → coliculii cvadrigemeni superiori
→ tract tecto-reticulo-spinal → maduva spinarii → coarnele laterale C8-T1 → lantul simpatic
cervical → in ganglionii superiori sinapsa cu fibrele postganglionare → plex carotic intern →
plex in jurul arterei oftalmice → radacina superioara a ganglionului ciliat → nervii ciliari lungi →
muschii radiari ciliari => Midriaza.
Sindromul Claude-Bernard-Horner: in paralizia simpaticului, bolnavul prezinta mioza si
enoftalmie (ochiul impins in globul ocular)
Sindromul Pancoast-Tobias: - in cancerul de varf pulmonar, bolnavul nu face midriaza pe
acea parte.
REFLEXUL DE ACOMODARE LA DISTANTA
Stimulul acestui reflex este imaginea neclara care ajunge pe cortex la nivelul ariei 17 care
este legata cu aria 18
Aria 18 se gaseste in legatura cu aria 8 (motorie) din lobul frontal. Acest reflex
coordoneaza modificarile curburii cristalinului, convergenta axelor optice si scaderea diametrului
pupilar.
Din ariile 18 si 8 pleaca fibre descendente spre coliculii cvadrigemeni superiori → arie
pretectala → nucleul accesor al nervului oculomotor → ganglionii ciiliari → nervii ciliari scurti →
contractia muschilor ciliari circulari → relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului →
bombarea cristalinului → cresterea vederii de aproape.
Nervul optic este alcatuit din fibre descendente (in contracurent) ce vin spre ochi. Originea
acestor fibre este in talamus (pulvinar), coliculi cvadrigemeni superiori, substanta reticulata
mezencefalica. Aceste fibre se termina in celulele amacrine
Potentialul in celulele amacrine faciliteaza transmiterea prin celulele ganglionare
(multipolare) ceea ce duce la amplificarea perceptiei si cresterea cantitatii de lumina perceputa.
Perceptia poate fi modulata !!!
TULBURARI IN FUNCTIONAREA APARATULUI VIZUAL
A. Tulburari ale acuitatii vizuale

1) Ambliopie = diminuarea, aproape de pierdere a acuitatii vizuale
2) Nictalopia = scaderea acuitatii vizuale ziua
3) Hemeralopia = "orbul gainilor" – scaderea acuitatii vizuale in lumina crepusculara
4) Discromatopsie = deficit al acuitatii vizuale pentru culori. De exemplu daltonismul
este scaderea congenitala a acuitatii vizuale pentru rosu si verde.
5) Cecitatea (amauroza) = pierderea acuitatii vizuale. Este de 2 tipuri:
a) periferica – tine de globul ocular, polul anterior (cataracta, cheratita), retina, nervul optic.
Clinic: - modificari de fund de ochi, lipseste reflexul fotomotor.
b) centrala – are cauza corticala → leziune in aria 17
Clinic: - fund de ochi normal, reflex fotomotor prezent
Cauze : - leziuni vasculare, traumatisme, tumori, intoxicatii cu CO2 sau uree, accidente
de anestezie.
B. Modificari ale campului vizual
1) Scotom → fiziologic – este dat de discul nervului optic (pata oarba)
- se gaseste in campul temporal superior la 12-15° de linia
mediana
→ patologic – datorita tensiunii pe retina de cauza diferita (miopie mare,
diabet netratat => tulburari grave pe vasele mici)
2) Ingustarea concentrica a campului vizual
→ este progresiva (de la periferie spre centru) – bolnavii au vedere tubulara deoarece vad
doar cu regiunea maculara.
Cauza: - foarte frecvent este datorita glaucomului (cresterea presiunii lichidului din globul
ocular = leziune de drenaj)
3) Hemianopsie = pierderea acuitatii campului vizual pe o jumatate de camp vizual de
la fiecare ochi. Hemianopsiile sunt de 3 categorii:
a) Omonime – se refera la ariile corespondente din ambii ochi
- se explica prin leziuni la nivelul tractului optic, corpului geniculat lateral,
arterei coroidiana anterioara, radiatiilor optice, ariei corticale (artera
cerebrala posterioara.
- progresiv acestea duc la tumoare.
- leziunea se gaseste de partea opusa hemianopsiei omonime.
b) Hetronime – se instaleaza in arii opuse
1° → bitemporala – leziune pe fibrele ce pleaca din jumatatea nazala
(adenom hipofizar)
2° → binazala – compresie din exterior a chiasmei optice ( anevrism de
artera carotida interna sau tumori lateroselare
c) Altitudinale – leziunea se gaseste doar in campurile superioare sau inferioare

C. Modificarile fundului de ochi
Se vizualizeaza la oftalmoscop:
→ edem papilar (papila nervului optic)
→ atrofie de nerv optic
→ modificari vasculare in hipertensiune si diabet.
ANATOMIE – CURS 9
TALAMUS
La nivelul ventriculului 3 s-au pus in evidenta, in ependimul lui niste celule ce sunt in
contact cu cavitatea ventriculului, si care se numesc tanicite.
Organe circumventriculare:
1. Organul vascular al lamei terminale
→ se gaseste intre comisura alba si chiasma
→ are rol in secretia de hormoni gonadotropi hipofizari
2. Organul subfornical
→ se gaseste in apropierea orificiului Monroe
→ este sensibil la angiotensina 2
→ are rol in reglarea echilibrului hidric, senzatia de satietate si este componenta afectiva
si cognitiva a senzatiei de sete.
3. Organul subcomisural
→ este o diferentiere a ependimului, inferior de cavitatea ventriculului 3
→ la veretebratele inferioare si tranzitoriu la cele superioare, de la el porneste un filament
ce strabate apeductul cerebral, ajunge in ventriculul 4 si ajunge in regiunea lombara
→ secreta o proteina
→ filamentul se numeste Reissner
→ are rol in organizarea sistemului nervos central, a maduvei spinarii si a scheletului axial
4. Aria postrema
→ se presupune ca aici bariera hematoencefalica este permeabila
Talamusul este format din 2 mase nucleare (dreapta si stanga), situate de o parte si de
alta a ventriculului 3.
Sunt 2 mase de substanta cenusie despartite de lamele medulare ale talamusului
(substanta alba): lama medulara interna si lama medulara externa care este mai mica si se
gaseste la periferia talamusului.
Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe:
→ nucleii anteriori
→ nucleii mediali
→ nucleii laterali
→ nucleii ventrali
→ nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
→ nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim
→ nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
Nucleii sunt clasificati in 3 categorii:
a) Nuclei cu conexiuni specifice (R) – de releu
→ nucleii: anteriori, ventrali posteriori, corpii geniculati
b) Nuclei de asociatie specifici (A)
→ nucleii: liniei mediane, reticular
c) Nuclei cu conexiuni subcorticale (SC) sau nuclei cu proiectie corticala difuza (D)
→ nucleul ventral anterior, nucleul reticular si o parte din nucleii intralaminari.
1. Nucleii anteriori (R)
→ se gasesc in bifurcatia lamei medulare interne
→ exista 3 subgrupe: ventral medial si dorsal
→ primesc ca aferente principale fasciculul mamilo-talamic si fibre corticale
→ eferente: spre cortexul din girus cinguli, spre ariile 23,24,32, prin bratul anterior al
capsulei albe interne; spre nucleii habenulari prin stria medularis
→ sunt centru de legatura intre hipocamp si sistemul limbic, si sunt inclusi in circuitul
limbic descris de Papez
→ sindromul Korsakov se datoreaza lezarii tractului mamilo-talamic, care duce la
pierderea memoriei recente
2. Nucleii mediali
Nucleul dorso-medial → are 2 parti:
a) o parte magnocelulara (SC)
b) o parte parvocelulara care se gaseste posterior (A)
→ eferente: in regiunea preoptica, spre cortexul orbitofrontal, ariile 10-40
→ are conexiuni cu alti nuclei talamici (intralaminari laterali si ai liniei mediane)
→ este considerat releul dintre hipotalamus si cortex orbitofrontal
→ are rol in integrarea informatiilor somatice, viscerale, olfactive, in legatura cu tonusul
afectiv
→ are roluri afective si in determinarea personalitatii
→ poate da tulburari comportamentale in tumori de lob frontal
3. Nucleii liniei mediane
→ sunt 4 grupe: paramedian, paraventricular, reuniens, romboid.
Nucleul reuniens → la nivelul sau are loc adezio intertalamica, unde nu se schimba
fibre intre nuclei
→ au in structura celule asemanatoare cu neuronii vegetativi
→ au conexiuni cu: nucleii intralaminari, nucleul dorsal-medial, hipotalamus, cortex
prepiriform
→ au rol in coordonarea functiei vegetative
4. Nucleii intralaminari (SC)
→ cel mai important nucleu este nucleul centro-median sau Lewis
→ mai exista 4 grupe: nucleul central-lateral, central medial, paracentral si parafascicular
→ au rol in interconectarea nucleilor talamici, in reactia de trezire
→ aferente: de la formatia reticulata, de la nucleul emboliform si de la sistemul reticulat
activator ascendent (SRAA)
→ eferente: prin corpul striat spre arii motorii din cortex
5. Nucleii laterali (posterior si dorsal)
→ au conexiuni cu cortexul parietal si cu alte grupe talamice: nucleii ventrali si mediali.
Nucleul pulvinar:
→ aferente: caile sensibilitatii generale si caile optice, si au proiectii in ariile occipitale si in
cortexul parietal (ariile 5 si 7)
→ roluri: medierea unor informatii vizuale ce ocolesc corpii geniculati, controlul
oculomotor, al vorbirii, perceptia durerii cronice
6. Nucleii ventrali
a) Nucleul ventral anterior (SC/D)
→ aferente: de la nucleii bazali (corpii striati), nucleul centromedian, nucleul dintat,
substanta neagra.
→ eferente: difuze, nespecifice, spre lobul insulei
→ roluri: stimularea acestor nuclei duce la modificarea activitatii corticale
b) Nucleul ventral lateral
→ aferente: cerebeloase, de la nucleul dintat prin fasciculul dento-talamic, de la substanta
neagra prin fasciculul nigrotalamic, de la nucleul rosu prin fasciculul rubrotalamic
→ eferente: spre ariile motorii 4 si 6
Acest nucleu apartine unor circuite de tip cortex-cerebel-nucleu ventrolateral-cortex, sau
cortex-corpstriat (nuclei bazali)-nucleu ventrolateral-cortex
→ are rol in initierea si organizarea miscarilor
c) Nucleul ventral posterior
Acest nucleu reprezinta cea mai mare parte a nucleilor talamici si este divizat in alti 3
nuclei:
i) Nucleul ventral postero-lateral

→ aferente: lemniscul medial, aferente spinotalamice, fibre in contracurent de la cortex
(cortico-talamice)
ii) Nucleul ventral postero-medial
→ aferente: lemniscul trigeminal, fibre gustative (de la nucleul tractului solitar), fibre
descendente cortico-talamice
Eferente ale ambilor nuclei se duc in girul postcentral (in ariile 3,1,2)
iii) Nucleul ventral postero-intermediar
→ aferente: de la structuri vestibulare (neuronul 3 al caii vestibulare)
→ proiectie: postcentral de lobul parietal
7. Nucleul reticular (SC)
→ se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
→ se numeste reticular pentru ca are aspect de retea, deoarece prin el trec toate
aferentele si eferentele talamusului
→ roluri: in integrarea activitatii talamice dintre nuclei
→ aferente: de la formatia reticulata, de la ceilalti nuclei talamici si de la hipotalamus
→ eferente: spre cortex si formatiuni subcorticale
Talamusul este impartit in 3 parti:

→ Paleotalamusul, care este reprezentat de nucleii de releu
→ Neotalamusul, care este reprezentat de nucleii de asociatie
→ Arhitalamusul, care este reprezentat de nucleii cu conexiuni subcorticale si de cei cu
proiectie corticala difuza.
Talamusul este legat de alte structuri prin pediculii talamici:
1) Pediculul anterior → de la nucleii anteriori si mediali, trece prin bratul anterior al
capsulai interne spre lobul frontal
2) Pediculul superior → de la nucleii laterali si ventrali, trece prin bratul posterior al
capsulei interne spre lobii frontal si parietal
3) Pediculul posterior → de la pulvinar si corpul geniculat medial, merge prin segmentul
retrolenticular al capsulei interne spre lobii parietal si occipital
4) Pediculul inferior → pleaca de la grupe posterioare talamice si corpi geniculati mediali,
in segmentul sublenticular al capsulei interne si merge la lobul temporal
Rolurile talamusului:
1) Integrarea informatiilor senzitivo-senzoriale
2) Integrarea in activitatea motorie
3) Roluri in activitatile psihice, in procesele de constienta si atentie si de raportare
emotionala si afectiva la stimulii din mediul intern sau extern.
Leziuni talamice
Leziuni ale talamusului stang duc la tulburari in emisfera cerebrala stanga → afazie
talamica daca suntem dreptaci (acolo avem centrul vorbirii => nu vorbim articulat si avem
greutate in interpretarea si recunoasterea cuvintelor)
Leziuni ale talamusului drept duc la tulburari in emisfera cerebrala dreapta => tulburari de
tipul perceptiilor spatiale cu o dezorientare spatiala.
Balbismul (balbaiala) este cea mai simpla afectiune ce intervine la tentativa de a schimba
emisfera cerebrala dominanta.
Leziuni talamice izolate:
a) lezarea nucleului centromedial => tremur in repaus al extremitatilor si miscari
coreoatetozice
b) lezarea nucleilor liniei mediane => tulburari cardiovasculare, edeme, cianoza
Sindromul talamic este suprareactia descrisa de Head: la un stimul foarte slab face o
hiperalgie pe partea respectiva
Sindromul Dejerine-Roussy
La nivelul talamusului se considera ca el este substratul morfologic al unui tip primitiv de
constienta: recunoasterea unor atingeri, temperaturi, tipuri de durere, si caracterul lor afectiv.
ANATOMIE – CURS 10
STRUCTURA HIPOTALAMUSULUI
Hipotalamusul este format din 3 straturi de celule vegetative, care dinspre cavitatea
ventriculului 3 spre exterior sunt : stratul periventricular (mai bine dezvoltat anterior), stratul
medial, stratul lateral (mai bine dezvoltat posterior). La limita dintre straturile medial si lateral se
gasesc : columna fornixului, pediculul mamilar si fasciculul retroflex. Aceste elemente impart
atat topografic dar si functional, hipotalamusul in 2 regiuni : una laterala si una mediala. Antero-
superior de partile hipotalalmusului se gaseste o structura separata care are conexiuni cu
hipotalamusul, respectiv aria preoptica
Aria preoptica : - reprezinta stratul periventricular situat antero-superior de hipotalamus,
sau intre lama terminala si comisura alba anterioara, pana la chiasma optica. Aceasta arie este
formata din 3 nuclei, care in sens medio-lateral sunt :
→ nucleul preoptic periventricular
→ nucleul preoptic medial
→ nucleul preoptic lateral, sau nucleul intersti→ nucleul preoptic lateral, sau nucleul
interstitial al fasciculului medial al creierului anterior.
Aria hipotalamica laterala : - se continua supero-lateral cu capsula interna, si postero-
lateral cu regiunea subtalamica. Aceasta arie este situata lateral de columna fornixului si este
formata din 3 nuclei :
→ nucleul lateral – este intins ca suprafata si reprezinta aproape in intregime stratul lateral
hipotalamic
→ nucleul tuberal
→ nucleul tubero-mamilar
Ultimii 2 nuclei sunt nuclei mici situati medial de nucleul lateral
Aria hipotalamica mediala : - este cea mai bine reprezentata, cu nucleii si functiile cele mai
importante. Aceasta arie este impartita in 3 regiuni : supraoptica, infundibulara si mamilara.
1. Regiunea supraoptica este formata din 4 nuclei :
→ nucleu supraoptic – este asezat calare pe chiasma optica. Secreta vasopresina.
→ nucleu paraventricular – este asezat juxtafornical, sau la locul unde columna fornixului
se infunda in peretele hipotalamic pentru a patrunde intre straturile medial si lateral. Secreta
oxitocina.
Primii 2 nuclei formeaza glanda diencefalica.
→ nucleu suprachiasmatic – situat dorsal de chiasma optica
→ nucleu anterior
2. Regiunea infundibulara este formata tot din 4 nuclei :
→ nucleu dorsomedial
→ nucleu ventromedial
→ nucleu arcuat (infundibular)
→ nucleu posterior
3. Regiunea mamilara corespunde cornului mamilar si are 2 nuclei :
→ nucleii mamilari medial si lateral
CONEXIUNI
Aferente :
1) Corticale : – sunt de 2 tipuri, directe care sunt incerte, si indirecte care sunt la randul lor
de 2 feluri :
a) Aferente de la cortex orbito-frontal care sunt aduse de fasciculul medial al creierului
anterior (FMCA). Acest fascicul contine fibre in dublu sens, intre cortex orbito-frontal, regiunea
periamigdaliana si aria septala, trecand succesiv prin aria preoptica si hipotalamus iar unele
fibre lungi ajung pana in mezencefal.
b) Aferente de la hipocamp care sunt aduse pe calea fornixului. Prin aceste aferente,
hipotalamusul in conexiune cu formatiunile olfactive intervine in coordonarea activitatii
vegetative si in instinctele care stau la baza conservarii individului si a speciei.
2) Amigdalo – hipotalamice : - sunt pe 2 cai :
a) amigdalo-fuga dorsala, prin stria terminala, avand originea in partea cortico-mediala a
corpului sau nucleului amigdalian
b) amigdalo-fuga ventrala, care are originea in partea bazo-laterala a corpului sau
nucleului amigdalian, prin fibre ce traverseaza spatiul perforat anterior sau bandeleta diagonala
pentru a ajunge la nivelul girului paraterminal, de unde prin fasciculul medial al creierului
anterior (FMCA) impulsurile ajung la hipotalamus.
3) Palido – hipotalamice
4) Talamo – hipotalamice : - de la nucleul liniei mediane si nucleul medial dorsal prin
pediculul talamic inferior
5) Subtalamo – hipotalamice : - sunt directe si incrucisate
6) Cerebelo – hipotalamice : - sunt aferente mediate de formatia reticulara a trunchiului
7) Reticulo – hipotalamice : - vin de la formatia reticulara pe 2 cai :
a) prin pediculul mamilo-tegmentar
b) prin fasciculul longitudinal dorsal (FLD) sau al lui Schultz, care are originea in substanta
cenusie periapeductala din mezencefal, dupa care se alatura fasciculului medial al creierului
anterior (fibre mezencefalo-septale), spre arii septale, de unde prin fibre septo-hipotalamice
impulsurile ajung la hipotalamus.
8) Retino – hipotalamice : - care sunt :
a) directe : retina→nucleu suprachiasmatic
b) indirecte - cu 3 circuite :
- circuit hormonal : epifiza→hipofiza
- circuit cortical : arie vizuala→arie entorinala (olfactiva)→hipocamp→hipotalamus
- circuit polisinaptic : corp geniculat lateral→hipotalamus
9) Olfactive : - sunt pe 2 cai :
a) de la gir piriform la hipocamp si apoi la hipotalamus
b) de la corp amigdalian la hipotalamus
Eferente
Eferentele sunt de 2 tipuri, de proiectie (nervoase) care sunt omonime aferentelor si
endocrine care sunt si ele la randul lor de 2 tipuri : nervoase si umorale.
Eferentele endocrine nervoase sunt reprezentate de 2 fascicule : fasciculul supraoptico-
hipofizar si fasciculul tubero-infundibular. Cele 2 fascicule transporta pe langa impulsuri
nervoase si hormoni sau factori. Acest lucru este posibil datorita capacitatii de neurosecretie a
nucleilor hipotalamici (elaborare, transport si eliberare de hormoni).
1) Fasciculul supraoptico-hipofizar este format de axonii neuronilor din nucleii supraoptic si
paraventricular. De-alungul acestor axoni sunt secretati hormonii ce sunt depozitati in
neurohipofiza. Din aceasta, printr-un dispozitiv neurovascular, hormonii sunt deversati in
sistemul capilar venos din jurul hipofizei (sinusuri cavernoase si intracavernoase)
2) Fasciculul tubero-infundibular are originea in nucleul arcuat. Acesta secreta factori

activatori si inhibitori care sunt depozitati la nivelul eminentei mediane si infundibulului. De la
acest nivel, prin vase lungi si scurte, capilarizate la nivelul adenohipofizei atat superior cat si
inferior, sub forma de capilare sinusoide, factorii ajung la nivelul adenohipofizei.
Functii:
1. Neurosecretia
2. Controlul activitatii generale autonome a organismului (functia vegetativa). In acest
sens, aria hipotalamica mediala a fost impartita in 2 parti : una anterioara (hipotropa) cu functie
parasimpatico-mimetica, si una posterioara (ergotropa) cu functie simpatico-mimetica.
3. Termoreglare
4. Coordonarea aportului alimentar si hidric prin existenta unui centru al foamei in
hipotalamusul lateral, si a unui centru al setei in hipotalamusul medial.
5. Coordonarea activitatii sexuale si a reproducerii, prin secretia hormonilor sexuali
6. Coordonarea periodicitatii legat de ritmurile nictemerale, prin modificari ale functiilor
glandelor endocrine.
7. Coordonarea emotiilor. Emotia este caracterizata prin 2 elemente :
a) afectiv – are un substrat subiectiv
b) expresia emotiei – se caracterizeaza prin manifestari somatice si endocrine.
SISTEMUL LIMBIC
Formatiunile sistemului limbic sunt vechi din punct de vedere filogenetic, apartinand arhi-
si paleocortexului. Ele sunt atasate ca un arc de cerc pe fata anterioara a emisferelor cerebrale,
intre diencefal si neocortex, in jurul corpului calos.
Sistemul limbic este un complex de integrare a informatiilor somatice vegetative si
olfactive, intervenind in adaptarea comportamentului primar (nutritie, reproducere), in activitatea
emotionala si in procesul de memorare.
In cadrul vietii individului are rol in procesele de invatare si memorare, in orientarea si
motivarea comportamentala. Hipocampul intervine nu prin stocare de informatii, ci prin
compararea si fixarea acelor informatii care sunt repetate si intarite, si diminuarea informatiilor
neintarite. Leziuni ale hipocampului duc la pierderea memoriei recente. Corpul amigdalian
intervine in comportamentul alimentar,sexual, emotional si are drept caracteristica un prag
scazut de excitabilitate. Din acest motiv el reprezinta cu predilectie locul pentru debutul crizelor
epileptogene. Formatiile hipocampului stau la baza mecanismelor schizofrenice.
Formatiunile componente ale sistemului limbic sunt : sistemul olfactiv (rinencefal), corpul
amigdalian, stria terminala, aria septala, hipocampul.
1) Sistemul olfactiv : - are rol in perceperea mirosului si activator al unor sisteme
neuronale care influenteaza comportamentul emotional
Calea olfactiva
Protoneuronul : - este reprezentat de celulele bipolare de la nivelul mucoasei olfactive de
pe peretele superior al fosei nazale. Ele sunt in numar de 50 de milioane si sunt celule ciliate,
cu numerosi cili (10000/mm²) care sunt cuprinsi intr-o lama de lichid cu rol activ, de pe
suprafata mucoasei olfactive. Axonii acestor celule se unesc si formeaza nervii olfactivi (16-20)
care traverseaza lama ciuruita.
Deutoneuronul : - este celula mitrala din bulbul olfactiv. Axonii celulelor mitrale formeaza
tractul olfactiv care este asezat impreuna cu bulbul olfactiv in santul olfactiv. Tractul in partea
posterioara se lateste si formeaza trigonul olfactiv, care se imparte apoi in 3 strii olfactive :
laterala, mediala si intermediara (inconstanta). Calea olfactiva se continua de-alungul striei
olfactive laterale, care dupa ce da colaterale spatiilor perforate anterioare si corpului amigdalian
ajunge la girul semilunar (proeminenta de pe marginea superioara a uncusului). Girul semilunar
impreuna cu uncusul formeaza aria preamigdaliana, iar aceasta din urma impreuna cu spatiul
perforat anterior formeaza cortexul olfactiv primar. Prelungirile neuronale ale neuronilor din aria
primara ajung la aria entorinala (olfactiva – campul 28) ce apartine lobulului piriform. Aria
enorinala reprezinta cortexul olfactiv secundar. Aceasta arie trimite eferente spre : hipocamp,
lobul insulei si lob frontal.
Prioectia corticala : - este reprezentata de ariile olfactive primara si secundara. Calea
olfactiva este singura cale senzitiva fara releu talamic
Stria olfactiva mediala : - da colaterale spatiului perforat anterior si se continua prin
comisura alba anterioara spre emisfera opusa
Stria olfactiva intermediara : - da colaterale spatiului perforat anterior si sfarseste prin
tuberculul olfactiv
Spatiul perforat anterior : - este o suprafata pentagonala, prevazuta cu orificii prin care
patrund ramuri centrale ale arterelor cerebrale anterioara si medie. Acest spatiu este delimitat
astfel : -> antero-lateral si antero-medial – striile olfactive
-> postero-medial – chiasma si tractul optic la care se adauga banda si bandeleta
posterioara
-> postero-lateral – uncusul
Aferente : - de la bulb si tract olfactiv

Eferente : - spre stria medulara si fasciculul medial al creierului anterior (FMCA)
2) Corpul amigdalian : - este o masa nucleara sferoidala din grosimea polului asezat
superior si medial de cornul temporal al ventriculului lateral. El corespunde la suprafata ariei
periamigdaliene si se continua posterior, ca si substanta cenusie, cu coada nucleului caudat.
Filogenetic el are 2 parti : una cortico-mediala (veche) si una bazo-laterala (noua)
Aferente : -> de la calea olfactiva, prin stria olfactiva laterala, spre partea cortico-mediala
-> de la aria entorinala spre partea bazo-laterala
-> de la talamus, hipotalamus, arie septala, formatia reticulata mezencefalica,
prin strie terminala
Eferente : -> calea amigdalo-fuga ventrala, prin bandeleta diagonala, spre aria septala
-> calea amigdalo-fuga dorsala, prin strie terminala, spre aria septala, iar prin
colateralele ei, spre hipocamp, hipotalamus si epitalamus
3) Stria terminala : - porneste din partea postero-inferioara a corpului amigdalian, are

traiect posterior pe tavanul cornului temporal al ventriculului lateral, unde se gaseste medial de
coada nucleului caudat, traverseaza spre anterior santul talamo-striat, coboara sub orificiul
intern Monroe, si ajunge la aria septala. Aria septala e formata de septul pellucid cu nucleii lui,
si girul paraterminal cu nucleii lui. Aceasta arie reprezinta zona de asociatie a sistemului limbic
cu hipotalamusul, epitalamusul si neocortexul.
Formatia hipocampica : - este formata din : indusium griseum cu gir fasciolat si gir dintat,
hipocampul (cornul lui Amon), fornixul cu comisura lui.
1) Indusium griseum : - este o lama de substanta cenusie pe fata externa a corpului calos,
si se continua anterior cu girul paraterminal iar posterior cu girul fasciolat. In grosimea lui se
gasesc 4 proeminente perechi, longitudinale, numite strii longitudinale Longissi, 2 proeminente
laterale si 2 mediale. Indusiumul este continuat posterior de spleniul corticalis calos cu girul
fasciolat, apoi se continua cu girul dintat, ajungand pana la nivelul hipocampului.
Girul dintat este o fasie de cortex crenelata, asezata pe fata superioara a hipocampului,
care se continua anterior pana la uncus cu girul intralimbic si bandeleta lui Giacomini (coada
nucleului dintat). Girul dintat este arhicortex trilaminar, fiind format din 3 straturi : strat
molecular, strat granular si strat polimorf. Singura legatura intre aceste straturi si hipocamp este
intre stratul granular si stratul piramidal al hipocampului.
2) Hipocampul : - este o proeminenta in podeaua cornului temporal al ventriculului lateral.
El este ovoidal, alungit si mai voluminos anterior unde se apropie de nucleul amigdalian. Pe fata
lui superioara se gaseste santul hipocampic, lateral de care se gasesc formatiunile : fimbria,
santul fimbrio-dintat, cornul lui Amon acoperit de alveus (strat de substanta alba).
Girul dintat si hipocampul au structura de arhicortex trilaminar. Trecerea de la arhicortex la
neocortexul girului parahipocampic se face prin 4 zone de tranzitie numite : prosubicul, subicul,
presubicul, parasubicul.
Hipocampul este format, dinspre cavitatea cornului temporal spre centru, din 7 straturi
celulare :
-> strat ependimar
-> alveus – este o lama de substanta alba formata din fibrele ce constituie aferentele si
eferentele hipocampului (aferentele vin de la toate structurile cortexului, iar eferentele se aduna
si formeaza fimbria, care paraseste hipocampul si se continua cu stalpul fornixului)
-> strat oriens
-> strat piramidal
-> strat radial
-> strat molecular
-> strat lacunar
Aferente :
a. de la gir cinguli prin cingulum
b. de la indusium gliseum prin gir fasciolat si gir dintat
c. de la arie septala prin fornix
d. de la arie septala, hipotalamus, formatia reticulata mezencefalica prin strie terminala
(via fasciculul medial al creierului anterior – FMCA)
e. de la hipocampul opus prin comisura fornixului (care uneste stalpii)
f. directe de la aria entorinala
Eferente :
a. spre hipotalamus prin fimbrie → stalp fornix → columna fornix → corp mamilar → restul
hipotalamusului, talamusul anterior prin pedicul mamilo-talamic si spre formatia reticulata
mezencefalica prin pedicul mamilo-tegmental.
b. spre epitalamus prin fimbrie → fornix → colaterale spre strie medulara → trigon
habenular
c. spre arie septala prin fornix
VASCULARIZATIA CEREBRALA
Vascularizatia cerebrala este puternica, comparabila cu cea a cordului. Creierul foloseste

1/3 din sangele organismului si 20% din cantitatea de oxigen, iar la copil cantitatea de oxigen
folosita este de 50%.
Vascularizatia cerebrala prezinta o marja de siguranta redusa, fiind cunoscut faptul ca
suprimarea vascularizatiei cerebrale pentru 4-5 secunde conduce la pierderea cunostintei
(lipotimie), iar daca este intrerupta pentru 4 minute, se produc leziuni cerebrale ireversibile.
Reglarea vascularizatiei cerebrale este strict umorala, astfel, scaderea concentratiei
oxigenului, scaderea concentratiei dioxidului de carbon sau scaderea tensiunii arteriale conduc
la vasodilatatie cerebrala. Neuronii au capacitatea de autoadaptare, in sensul ca, la scaderea
concentratiei de glucoza in sange, acestora le creste capacitatea de absorbtie a glucozei.
Tesutul cerebral este izolat de mediul sanguin prin bariera hematoencefalica.
POLIGONUL ARTERIAL WILLIS

Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea careia
participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul vertebro-bazilar.
1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti :
-> partea cervicala
-> partea pietroasa – se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde
datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic.
-> partea cavernoasa – se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele
lateral al sfenoidului.
-> partea cerebrala – tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor clinoide
anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior.
In craniu, artera carotida interna da 2 grupuri de ramuri :
a) Ramuri colaterale – reprezentate de arterele : oftalmica, comunicanta posterioara,
coroidiana anterioara
b) Ramuri terminale – reprezentate de artera cerebrala anterioare si de artera cerebrala
medie
2) Sistemul vertebro-bazilar.
Artera vertebrala are 2 segmente, unul cervical si vertebral (la nivelul gatului), si unul
cerebral care se intinde pana la marginea inferioara a puntii, unde prin unire cu cea de partea
opusa formeaza trunchiul bazilar. Acesta, urca in canalul format de clivus (anterior) si santul
bazilar pontin pana in dreptul spatiului perforat posterior, unde arterele vertebrale posterioare se
impart in artere terminale.
Poligonul arterial este format din :artera comunicanta anterioara, 2 artere cerebrale
anterioare, 2 artere comunicante posterioare, 2 artere cerebrale posterioare. De cele mai multe
ori aceste artere sunt inegale ca lungime si calibru.
Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri) este
obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice obstructie in afara poligonului
duce la leziuni de substanta nervoasa.
Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri : ramuri corticale sau superficiale, care
trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in totalitate si o parte a
substantei albe subiacente, si ramuri centrale sau profunde ce patrund in grosimea substantei
cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul posterior), vascularizand restul
substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor.
Artera cerebrala anterioara

De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste ervul optic, patrunde
in fisura interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului calos. Aici se imparte in 2 ramuri
mari : artera pericalosala care trece in santul corpului calos si sfarseste in aria precuneusului, si
artera caloso-marginala care trece in santul cinguli si sfarseste in aria lobului paracentral.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali
mediali
-> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul paracentral, gir
frontal superior si partea superioara a girului frontal mijlociu
-> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior
Ramuri centrale : - sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale anterioare, trec
in spatiul perforat anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera recurenta Heubner).
Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul corpului calos, septul pelucid, capul nucleului caudat,
bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a putamenului.
Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin paralizie contralaterala de membru
inferior si apraxie (decoordonare intre dreapta si stanga)
Artera cerebrala medie
Este cea mai mare artera cerebrala atat din punct de vedere al calibrului cat si al lungimii.
Ea continua traiectul arterei carotide interne, lucru ce este favorizant in traiectul unei
trombembolii. Din dreptul spatiului perforat anterior, ea patrunde in santul lateral Sylvius, peste
insula, si ajunge in aria lobului parietal unde sfarseste ca artera a girului angular.
Ramuri corticale : -> ramuri orbitale pentru girii orbitali laterali
-> ramuri frontale pentru jumatatea inferioara a girului frontal mijlociu, girul frontal inferior
si girul precentral
-> ramuri parietale pentru gir postcentral si lobul parietal inferior
-> ramuri temporale mai ales pentru gir temporal superior
-> ramuri insulare
Ramuri centrale : - acestea se numesc artere striate si sunt impartite in 2 grupuri, unul
lateral si unul medial, acestea trecand impreuna prin spatiul perforat anterior spre profunzimea
emisferelor. Ele vascularizeaza : putamen, globus palidus, corpul nucleului caudat, partea
anterioara a talamusului, genunchiul, bratul posterior, bratul retrolenticular,bratul sublenticular
ale capsulei interne.
Sindromul cerebralei medii se caracterizeaza prin : paralizie de membru superior de
partea opusa prin interesarea girului precentral, tulburari de sensibilitate pana la abolirea ei pe
partea opusa prin interesarea girului postcentral sau a talamusului, afazii senzitive (surditate
verbala – nu intelege sensul cuvintelor ; cecitate vizuala – vede dar nu intelege scrisul), afazii
motorii (agrafia – nu poate scrie ; mutenia)
Artera comunicanta posterioara
Este ramura a arterei carotide interne. Ea asigura anastomoza cu arterele cerebrale
posterioare si inconjura pedunculul cerebral in traiectul sau posterior, dand putine ramuri care
treverseaza spatiul perforat posterior, vascularizand hipotalamusul si partea anterioara a calotei
mezencefalice
Artera coroidiana anterioara
Este ramura a arterei carotide interne. Are traiect posterior, pe fata inferioara a lobului
temporal, patrunzand apoi in profunzimea acestuia si ajungand in apropierea cornului temporal.
Ea vascularizeaza : formatiuni ale sistemului limbic (corp amigdalian, hipocampul cu fimbria) si
parti ale diencefalului (polul posterior al talamusului, corpul geniculat lateral)
Leziunile pe artera coroidiana anterioara (leziuni ischemice) provoaca crize de epilepsie
Artera cerebrala posterioara
Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera
cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul cerebral. Apoi trece pe partea
temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera calcarina.
Ramuri corticale : -> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru
girii temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si partial girul temporal mijlociu.
-> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
-> ramuri parietale pentru precuneus
-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a
lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul,
regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza), coliculi cvadrigemeni superiori,
parte postero-laterala a calotei mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile
sunt bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp – nazal sau frontal)
VENELE CEREBRALE
Venele creierului formeaza 2 sisteme : un sistem de vene superficiale pe suprafata

emiferelor, si un sistem de vene profunde aflate in apropierea plexurilor coroidiene.
Venele superficiale sunt impartite in 3 grupuri :
1) Vene superioare – care se gasesc pe fetele supero-laterala si mediala ale emisferei,
drenand sangele mai ales superior spre sinusul longitudunal superior, si mai putin inferior spre
sinusul longitudinal inferior. Si aceste vene superioare se impart in 3 grupuri : anterior, mijlociu
si posterior
2) Vena cerebrala mijlocie superficiala – se gaseste in santul lateral Sylvius si coboara
spre fata inferioara varsandu-se in sinusul cavernos
3) Vene inferioare – se gasesc pe fata inferioara a emisferelor cerebrale. Dintre aceste
vene exista un colector mai voluminos care se numeste vena bazala. Aceasta se formeaza in
dreptul spatiului perforat anterior prin unirea a inca 3 vene : cerebrala anterioara, cerebrala
mijlocie profunda (care insoteste artera cerebrala medie) si vena striata care iese din
profunzimea spatiului perforat anterior. Vena bazala are traiect posterior, si sub spleniul corpului
calos se varsa in vena cerebrala mare a creierului
Venele profunde
Vena cerebrala interna – dreneaza sangele profund al emisferelor cerebrale. Se formeaza
in dreptul orificiului interventricular, din 2 vene : vena talamo-striata care vine din santul talamo-
striat, si vena coroidiana ce vine din panza coroidiana a ventriculului 3. Dupa formare, vena are
traiect posterior, tot in grosimea panzei coroidiene, si ajunsa sub spleniul corpului calos, se
uneste cu cea de partea opusa formand marea vena cerebrala. Aceasta din urma, dupa un
scurt traiect posterior se uneste cu sinusul longitudinal inferior si formeaza sinusul venos drept,
care are in continuare traiect posterior, prin baza coasei creierului, pana la nivelul confluentei
sinusurilor, in care se varsa. De la acest nivel sangele e drenat prin cele 2 sinusuri venoase
transverse, apoi sigmoide, spre venele jugulare interne.
SCOARTA CEREBRALA
STRUCTURA
Scoarta cerebrala are o suprafata de aproximativ 2,5m², numai 1/3 este la suprafata, restul
fiind in santuri si scizuri. Scoarta are 1010 neuroni si este foarte groasa, avand intre 2 si 4,5 cm
grosime, si un volum de 300 de cm3.
Scoarta este alcatuita din fibre aferente, neuroni si fibre de asociatie, fibre eferente (de
proiectie) care pleaca spre alte elemente corticale. Numarul neuronilor de proiectie este mult
mai mic decat numarul neuronilor din scoarta, deci majoritatea neuronilor din scoarta sunt
neuroni de asociatie.
In scoarta exista 5 tipuri principale de neuroni:
1) Celule piramidale: - sunt celule triunghiulare cu varful orientat spre suprafata, axonul
intrand in fibrele de proiectie.
- intra in straturile 3 si 5
- formeaza unitati columnare verticale cu o grosime de 300-500µm,
care in ariile receptoare, fiecare columna corespunde unui teritoriu din periferie.
- sunt de dimensiuni variabile, fiind clasificate in mici (10-12µ),
mijlocii, mari (descrise de Betz – au 100µ) si gigantice.
2) Celule stelate: - sunt cele mai numeroase din scoarta
- se mai numesc celule granulare
- se gasesc in straturile 2 si 4 si au 4-6µm diametrul
- exista unele celule granulare mai mari (celule granulare piramidale)
descrise de Lorete de No, si care se gasesc in ariile receptoare
3) Celule fusiforme: - sunt celulele cu axul lung paralel cu scoarta, axonul lor intrand in
fibre de asociatie si de proiectie
4) Celule Cajal: - sunt celule mici cu axonii orizontali, si se gasesc in stratul superficial al
scoartei.
5) Celule Martinoti: - se gasesc in toate straturile scoartei. Ele sunt cu axonii spre
suprafata scoartei.
S-au descris 3 aspecte ale scoartei cerebrale.
1. Citoarhitectonia (dispozitia celulelor)
Scoarta prezinta 6 straturi dinspre suprafata spre profunzime:
a) Strat plexiform (molecular) = Lamina marginalis (in nomenclatorul anatomic)
- este format din celule Cajal, celule granulare mici si fibre (dendrite ale celulelor
piramidale, axoni ai celulelor Martinoti, fibre aferente)
b) Strat granular extern = Lamina corpuscularis
- este format din celule granulare mici si celule piramidale mici
c) Strat piramidal extern = Lamina piramidalis
- este format din celule piramidale mici, celule fusiforme si celule Martinoti
d) Strat granular intern = Lamina granularis
- este format din celule granulare
- in acest strat vin fibrele talamo-corticale
e) Strat piramidal intern = Lamina ganglionaris
- este format din celule granulare si celule Martinoti
- axonii celulelor piramidale formeaza fibrele aferente ale scoartei
f) Strat fusiform = Lamina multiformis
- este format din celule fusiforme, celule Martinoti, celule granulare mici, axonii lor formand
fibre de proiectie scurte (fibre arcuate)
Aceasta laminare orizontala este o caracteristica ascoartei cerebrale. Laminarea verticala

este peste tot cu exceptie lobului temporal.
Exista o impartire a straturilor corticale:
- in raport cu stratul 4 al cortexului, straturile supraadiacente se cheama straturi
supragranulare fiind ultimele straturi dezvoltate filogenetic, la om sunt cel mai bine diferentiate,
sunt bogate in fibre si neuroni de asociatie, si lipsesc in cortexul vechi (arhipalium). Aceste
straturi sunt incriminate in procesele memorative de asociatie.
- straturile subiacente stratului 4 din cortex se cheama infragranulare si sunt mai bine
reprezentate la mamifere inferioare omului, sunt mai noi filogenetic, sunt implicate in functii
motorii principale.
2. Mieloarhitectonia (dispozitia fibrelor)
Exista o dispozitie in straturi si a fibrelor si se suprapun aproximativ straturilor celulare:
→ la nivelul stratului plexiform se gaseste lama tangentiala (plexul tangential) descrisa de
Exner
→ la nivelul stratului granular extern se gaseste lamina disfibroza, care este o condensare
de fibre
→ la nivelul stratului piramidal extern se gaseste o condensare de fibre ( Stria Kaes-
Bechterew)
→ la nivelul stratului granular intern se gaseste stria externa Baillarger, la nivelul ariei
striate aceasta strie se numeste Genari sau Vicq Dazyr
→ la nivelul stratului piramidal intern se gaseste stria interna Baillarger
→ la nivelul stratului fusiform se gaseste lamina infrastriata
3. Angioarhitectonia (dispozitia vaselor)
Scoarta este vascularizata de ramuri care patrund din exterior prin pia mater, se
capilarizeaza si se ramifica, avand o dispozitie diferita in functie de densitatea celulelor din acea
regiune: reteaua are ochii mici acolo unde densitatea celulelor este mare si invers.
Din punct de vedere functional, circulatia in cortex este de tip terminal si deci obstructia
unui ram duce la infarctizarea regiunii vascularizate → AVC (accident vascular cerebral)
Din punct de vedere anatomic, circulatie nu este terminala. Exista anastomoze care pot
suplea circulatia in regiunea afectata.
Cortexul este clasificat in 2 regiuni principale: alocortex si izocortex.
A) Alocortexul este format din 1-3 straturi, este cel mai vechi filogenetic si formeaza
arhipalium.
A fost impartit in 2 subgrupe : - arhicortex → in care cele 3 straturi sunt bine
individualizate (caracteristic pentru hipocamp)
- paleocortex → in care straturile nu sunt bine
individualizate (caracteristic pentru formatiunile rinencefalice)
B) Izocortexul: - este de 2 tipuri principale:
a) Homotipic – la care se disting toate cele 6 straturi in proportii aproximativ egale
(caracteristic ariilor de asociatie)
- se disting 3 subdiviziuni ale izocortexului homotipic:
→ de tip frontal (in lobul frontal) – implicat in activitati psihomotorii
→ de tip parietal (in lobul parietal) – este legat de memoria asociativa
→ de tip polar (la polii emisferelor) – implicat in functii psihosenzoriale
b) Heterotipic: - are 6 straturi inegale, si se disting 2 subdiviziuni:
→ subdiviziunea agranulara – in care predomina straturile 3 si 5 (straturile piramidale),
straturile granulare fiind aproape absente. Aceasta subdiviziune e caracteristica pentru girul
precentral (ariile motorii 4,6,8,44)
→ subdiviziunea granulara (se mai numeste coniocortex) – in care predomina straturile 2
si 4. Exista si celule piramidale dar foarte putine. Aceasta subdiviziune este caracteristica
pentru zonele receptoare (gir postcentral)
Mai este descris un tip de cortex:
C) Mezocortex: - este o forma de tranzitie intre alocortex si izocortex, si se gaseste la
nivelul lui girus cinguli, girus retrosplenial, lobul insulei.
ARII CORTICALE
Combinarea intre structura si functie a unei regiuni corticale a dus la descrierea ariilor
corticale de catre Betz (care a descris 11 arii), Campbell (care a descris 20 de arii), Brotmann
(care a descris 47 de arii).
Nu exista o arie corticala cu o functie strict circumscrisa. Exista arii corticale la care una
din functii predomina. Sunt descrise pe cortex : arii motorii senzitivo-senzoriale (primare si
secundare) care primesc direct fibre talamo-corticale, si arii de asociatie care nu primesc nici
fibre de la nucleii talamici de releu si nu dau nici eferente in caile de proiectie. Primesc aferente
de la nucleii talamici de asociatie sau arii receptoare primare, iar eferentele lor pleaca de pe arii
corticale motorii.
SCOARTA CEREBRALA
Ariile receptoare (senzitive) sunt arii de proiectie aferenta si sunt de 2 categorii : primare si
secundare.
In ariile primare are loc discriminarea si integrarea sensibilitatii respective. Aceste
sensibilitati au releu direct talamic, cu exceptia celei olfactive. Lezarea ariei primare duce la
lezari grave ale sensibilitatii.
Ariile secundare au aferente talamice reduse, sunt in general adiacente ariilor primare, iar
lezarea lor nu duce la tulburari senzitive grave. Au o somatotopie inversa cu aria primara.
1. Aria somestezica primara : - se gaseste in girul postcentral si in partea posterioara a
lobulului paracentral. In aceasta arie sunt proiectate in special informatiile tactile si
proprioceptive.
Exista 3 arii : 3, 1, 2
- in aria 3 sosesc 70% din informatiile talamice
- in aria 1 sosesc 30% din informatiile talamice
- in aria 2 sosesc numai colaterale
Penfield a descris homunculus senzitiv, dinspre inferior spre superior se proiectandu-se :
- limba, faringe, laringe, muschii masticatori si muschii fetei, membrul superior si toracele
Partea inferioara a corpului se proiecteaza pe fata mediala.
Informatiile ajunse aici sunt discriminate, asigurandu-se o stereognoza (interpretarea
tridimensionala a unui obiect). Acest lucru se datoreaza legaturilor pe care aceasta arie le are
cu ariile somatopsihice 5 si 6 din lobul parietal, prin care compara obiectul actual cu informatiile
anterioare, din care rezulta recunoasterea sau nu a obiectului.
Lezarea ariei somestezice duce la astereognozie (nerecunoasterea tactila a obiectului) :
- tulburari de schema corporala (nu-si mai recunoaste un membru ca fiind al lui)
- tulburari de perceptie tridimensionala
2. Aria somestezica secundara : - se gaseste pe buza superioara a santului lateral. Aici vin
in principal informatii protopatice, termice, dureroase. Exista o somatotopie :
- ce este superior se gaseste anterior
- ce este inferior se gaseste posterior
3. Aria somestezica suplimentara : - se gaseste pe fata mediala a emisferelor, in girul
frontal medial.
4. Aria vizuala primara : - este aria 17 si se gaseste pe cele 2 buze ale santului calcarin,
superior de ea gasindu-se preuncusul iar inferior girul lingual.
Aceasta arie are o suprafata de 20-45 de cm², contine 10% din neuronii scoartei, fiind
localizata in coriocortex, in stratul 4 (stria genaris).
Aici exista si o somatotopie : cadranele superioare ale retinei se proiecteaza pe buza
superioara a santului, iar cele inferioare pe buza inferioara
Macula are o proiectie bilaterala care se intinde posterior spre polul occipital al emisferelor
Fiecare emisfera primeste informatii din campul temporal de aceeasi parte a retinei si din
partea nazala a retinei opuse.
Impulsurile difuzeaza spre ariile secundare 18 si 19.
5. Aria 18 ( parastriata) : - nu are strie genaris iar prin fibrele cortico-tectale si cortico-
mezencefalice este legata de centrii oculomotori din trunchiul cerebral.
Aceasta relatie explica miscarile reflexe ale globilor oculari la stimulul luminos si reflexul
de acomodare pentru distanta.
6. Aria 19 (peristriata;prestriata) : - nu are strie genaris, si se gaseste inaintea ariei vizuale

avand relatii cu arii de asociatie.
Are rol in miscarile conjugate ale globilor oculari si are rol pentru fixarea unuiobiect cu
ochiul.
7. Aria auditiva primara : - se gaseste in girul temporal superior, unde se gasesc girii
transversi ai lui Heschl
Este reprezentata de aria 41 (anterior) si o parte din aria 42 (posterior). Aici vin fibre
geniculomediale.
Exista o tonotopie : sunetele joase se proiecteaza anterior, iar cele inalte posterior.
Leziuni mici in aceasta arie duc la lacune auditive.
8. Aria auditiva secundara : - se gaseste partial in aria 42 si in aria 22 care se gaseste
inapoia ariei 42.
Daca este stimulata aria 41, auzim sunete definibile, iar daca stimulam aria 42, variatia de
tonalitate nu se percepe ci doar zgomotul primar (suieraturi, fluieraturi, etc.)
Leziunea in aria22 duce la afazie senzitiva (surditate verbala) : aude dar nu intelege
sunetele vorbite.
9. Aria gustativa : - este localizata in special in baza circumvolutiei postcentrale si in
regiunea insulei si a uncusului hipocampic (aria 43)
Extirparea acestei zone duce la pierderea gustului iar stimularea provoaca senzatii
gustative. Reprezentarea se pare ca ar fi bilaterala, in principal primind aferente de la nucleul
ventral postero-medial (NVPM).
Pierderea gustului se numeste agerusie iar scaderea lui, hipogerusie.
10. Ariile vestibulare : - nu sunt foarte bine cunoscute
- aria 1 – in gir temporal superior
- aria 2 – in lobul parietal, in vecinatatea ariei 5
- aria 3 – in gir frontal mijlociu si superior
Stimularea partii posterioare a girului temporal superior duce la senzatie de vertij
(ameteala; asemanatoare cu stimularea receptorilor R), deviatia conjugata a globilor oculari.
Fibrele merg amestecate cu cele auditve si de aceea nu se cunoaste clar releul talamic.
Putem face releu talamic prin stimulare vestibulara.
ARII CORTICALE EFERENTE
De la aceste arii pleaca fibre cortico-fugale :

- cortico-spinale
-reticulare
-pontine
-talamice
-nucleare (nucleii trunchiului cerebral)
- spre alte zone corticale → fibre de asociatie – pentru aceeasi emisfera
→ fibre comisurale – pentru emisfera opusa
11. Aria motorie primara : - se gaseste in girul precentral si partea anterioara a lobului
paracentral (aria 4)
Aceasta arie este izocortex heterotipic agranular. Aici se gasesc celule Betz, cele mai mari
in lobul paracentral
Exista aproximativ 34.000 de celule distribuite astfel : 75 % pentru membrul inferior, 18 %
pentru membrul superior si 7-9 % pentru cap
Aici isi are originea tractul cortico-spinal (care are fibre groase de 22 µ si fibre subtiri de
1-4 µ), atat in aria 4 dar si in ariile 3,1,2.
Doar 27-40 % din fibre degenereaza daca se lezeaza girul precentral

Doar 29 % din fibre se lezeaza daca se lezeaza aria 6
Restul fibrelor degenereaza daca se lezeaza lobul occipital.
Emisferectomia duce la degenerarea totala a tractului cortico-spinal.
Exista un homunculus motor.
Ablatia ariei 4 (leziune de neuron central) se manifesta diferit pe scala animala:
- pisica isi revine
- maimuta face hemiplegie flasca ce se recupereaza repede
- omul face paralizie spastica cu recuperare lenta dinspre proximal spre distal,
miscarile fine nu se recupereaza deloc si persista o hipotonie.
12. Aria premotorie (aria 6)
Cortexul este identic cu cel al ariei motorii, cu exceptia neuronilor Betz care lipsesc.
Ablatia sa nu duce la pareze si hipotonii
Ablatia ariilor 4 si 6 duce la paralizie spastica contralaterala
Aria 6 participa la caile motorii prin aria 4
Aria premotorie contine campul 44 care este centrul motor al vorbirii articulate (arie de
asociatie)
Preferinta manuala este indiferenta fata de dominanta emisferala, dar este conditionata si
determinata genetic.
La nastere cele 2 emisfere sunt egale din punct de vedere al potentialului. Diferentierea
incepe la 2 ani (pentru emisfera dominanta) si se termina la 10 ani.
Emisfera stanga este responsabila de :
→ limbaj
→ calcul matematic
→ procese rationale secventiale
→ constienta
→ memorie declarativa
Emisfera dreapta este responsabila de :
→ perceptia datelor
→ perceptia nonverbala
→ simtul tridimensional
→ simtul muzical si estetic
→ controleaza partea nesintactica a vorbirii (intonatie)
CAILE DESCENDENTE
Caile descendente sunt organizate in 2 sisteme : unul piramidal si unul extrapiramidal
1. CAILE EXTRAPIRAMIDALE
Origine: - in subcorticala, ocolind piramidele bulbare.

Controleaza miscarile automate si semiautomate. Deasemenea intervin in reglarea actului
voluntar, in sensul adaptarii mai eficiente a tonusului muscular si postural.
2. CAILE PIRAMIDALE
Origine: - in cortex
Sunt agenti de executie ai actelor motorii voluntare, si de coordonare a musculaturii distale
a membrelor. Toate aceste cai trec prin piramidele bulbare.
Mofologic, caile piramidale trimit colaterale spre centrii de origine ai cailor extrapiramidale
si unele cai extrapiramidale au origine pe cortex.
Acestea formeaza 2 cai:
a) Calea cortico-strio-mezencefalica: - cu rol in activitatea posturala si de echilibru
b) Calea cortico-ponto-cerebeloasa: - cu rol in miscarile de precizie
Din punct de vedere functional, sistemul extrapiramidal e strict dependent de cel piramidal,
avand 3 nivele de integrare:
-1- cortical
-2- corp striat
-3- tegment mezencefalic
Cai cortico-spinale
Origine: - 60% in aria motorie primara 4, aria premotorie 6, aria motorie suplimentara 45 si
47
- 40% in aria somatosenzitiva primara 3,1,2, aria somatosenzitiva secundara 40,
43, ariile parietale 5,7
Aceste ultime origini au rol in controlul si transmiterea informatiilor.
Numarul cailor este de aproximativ 1 milion, dintre care aproximativ 700.000 sunt
mielinizate; mielinizarea incepe in luna 6 de viata intrauterina si dureaza pana in luna 6 post
partrum. Din aceste fibre 95-97% sunt fibre subtiri cu diametrul de 1-7 µ, ce determina o
miscare lentapentru miscarile globale. Fibre groase sunt numai 3% si au diametrul mai mare de
10 µ, fiind reprezentate de axonii neuronilor giganti Betz din campul 4. Aceste fibre sunt pentru
miscari precise, izolate ale extremitatilor distale.
De la origine, fibrele strabat centrul alb al emisferelor, numit si coroana radiata, si patrund
in capsula interna. La acest nivel se impart somatotopic in:
1) fibre corticonucleare ce trec prin genunchiul capsulei
2) fibre corticospinale ce trec prin bratul posterior al capsulei unde prezinta si o
somatotopie, astfel incat dinspre anterior spre posterior avem:
- fibre pentru muschii membrului superor
- fibre pentru trunchi
- fibre pentru muschii membrului inferior
La nivelul capsulei mai avem fibre:

a) in bratul anterior: - fibre fronto-pontine
- fibre caudo-putameniale
- fibre caudato-palidale
b) in genunchi: - fibre cortico-nucleare
c) in bratul posterior: - fibre cortico-spinale (piramidale)
- fibre talamo-parietale
- fibre parieto-talamice
- fibre cortico-nigrice
- fibre cortico-rubrice
- fibre subtalamice
d) partea lenticulara a capsulei: - fibre parieto-occipito-pontine
- radiatii optice
e) partea sublenticulara: - fibre temporo-pontine
- radiatii acustice
Fibrele corticospinale dupa ce trec prin capsula interna ajung la mezencefal. Aici se strang
toate fibrele intr-un singur manunchi ce ajunge la pedunculul cerebral, fiind situat in a 3/5
mijlocie a pedunculului. Aici exista o somatotopie dinspre medial spre lateral:
- fibre pentru muschii membrului superor
- fibre pentru trunchi
- fibre pentru muschii membrului inferior
La nivelul puntii fibrele sunt disparate in fascicule mai mici laterale. Exista nuclei pontini si
fibre transverse pontine, si se indreapta sub aceasta forma spre bulb. La intrarea in acesta, se
regrupeaza intr-un manunchi unic formand piramida bulbara.
Pana la acest nivel, fibrele cortico-nucleare se epuizeaza (pana la marginea inferioara a
piramidelor bulbare nu mai exista)
Fibrele cortico-spinale se decuseaza in proportie de 70-90%, formand decusatia motorie.
Ordinea decusatiei dinspre superior spre inferior este: membre superioare, trunchi, membre
inferioare.
Dupa decusatie ajung in cordoanele laterale formand fasciculul corticospinal lateral. In
acesta fibrele au o somatotopie astfel incat medial se gasesc fibrele pentru segmentul cervical
(50% din fibrele cordonului), intermediar se gasesc fibre pentru segmentul toracic (20% din
fibrele cordonului), iar lateral se gasesc fibre pentru segmentul lombar (30% din fibrele
cordonului)
Fibrele cortico-spinale se termina in zona substantei cenusii intermediare a fiecarui
segment medular, unde se grupeaza in 2 compartimente:
-1- dorsomedial – cu fibre ce provin din aria somatosenzitiva, si ce se termina pe
interneuronii lamelor 4 si 5 si partea laterala a lamei 6 Rexed.
-2- ventromedial – cu fibre ce provin din aria motorie si premotorie ce se termina pe
interneuroniilamelor 7 si 8 si ce a mai ramas din lama 6 Rexed.
Fibrele care nu se decuseaza se impart in 2 grupe:
a) Cel mai numeros formeaza fasciculul corticospinal anterior din cordonul anterior.
Acesta, in dreptul fiecarui segment, o parte din fibre parasesc tractul, se decuseaza si trec in
partea ventromediala a substantei cenusii ventromediale. Se termina in nucleii din cornul
anterior, ce inerveaza muschii parietali si ai jgheaburilor vertebrale.
b) Cel mai putin numeros formeaza fasciculul corticospinal lateral direct, ce ajunge in
cordonul lateral de aceeasi parte, ale carui fibre ajung dispersate printre fibrele corticospinale
laterale. Se termina in baza cornului posterior in zona intermediara, si in partea centrala a
cornului anterior.
Cea mai mare cale motorie descendenta are 2 neuroni:
1) Neuronul cortical superior, central sau de comanda. Lezarea lui duce la paralizie
spastica, exagerarea reflexelor tendinoase, semn Babinski pozitiv si paralizie:
a) de aceeasi parte, a membrului superior si inferior (hemiplegie)

b) a unui singur membru (monoplegie)
c) a 2 membre superioare sau inferioare (diplegie)
d) la toate membrele (tetraplegie)
2) Neuronul motor inferior, periferic sau efector, se gaseste la nivel medular sau in nucleii
motori ai nervilor cranieni. Se numeste calea motorie finala comuna, deoarece in el ajung toate
caile descendente. Lezarea lui duce la paralizie totala flasca, abolirea reflexelor si atrofie
musculara.
Fibrele corticonucleare se termina in nucleii trunchiului cerebral, pe nucleii de releu
senzitiv gracil, cuneat, trigeminat si solitar. Se mai termina si in nucleii motori ai nervilor cranieni
si in nucleii formatiunilor reticulate.

Anatomie Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anatomie Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Www.cartiaz.

ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z

- aduc informatii din mediile extern si intern

- dupa Sherington: extero- , proprio- si interoreceptori

1) Mecanoreceptori: tactili, de presiune, vestibulari, acustici, corpii Golgi,

Sensibilitatea tactila este receptionata de:

Sensibilitatea dureroasa – este receptionata de terminatiile nervoase libere situate in

b) eferente – sunt de 3 feluri :

Radacina posterioara a nervului spinal

2) Fibrele groase – conduc sensibilitatea tactila epicritica si sensibilitatea proprioceptiva,

CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE

Sunt de doua tipuri :

A. Caile sensibilitatii nociceptive sunt :

Calea sensibilitatii tactile protopatice

Calea sensibilitatii termoalgezice

Fasciculul spinoreticulotalamic informeaza despre intensitatea durerii iar lemniscul spinal

Calea sensibilitatii epicritice

∗ In boala numita seringomielie, toate caile ascendente sunt lezate, cu exceptia

CAILE SENSIBILITATII PROPRIOCEPTIVE

Sensibilitatea proprioceptiva este impartita in doua categorii :

Calea sensibilitatii kinestezice

Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii.

CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE

Exista un sistem descendent de supresie a durerii, cu localizarea in substanta reticulata

CAILE SENSIBILITATII LA CAP SI GAT

Au aceeasi inlantuire neuronala, receptori si proiectie ca restul cailor ascendente.

Nervii glosofaringian si vag aduc informatii exteroceptive si interoceptive in plus fata de

FASCICULELE DE ASOCIATIE ALE MADUVEI

FORMATIA RETICULARA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

3) Nucleii liniei mediane sunt impartiti astfel:

Cerebelul este considerat centrul moderator al activitatii musculare.

Lobulii vermisului C – culmen; P – piranus

Lobulii emisferelor FL – fraul lingulei

Structura. In cerebel substanta cenusie este organizata la 2 niveluri: nuclei cerebelosi si

Cei 3 lobi ai cerebelului apartin si intretin 3 circuite:

Calea vestibulara este divizata in:

Aferentele nucleilor vestibulari sunt:

Calea auditiva este singura cale pe care se descriu 4 neuroni.

Caile acustice reflexe sunt alcatuite din:

3. Eferentele complexului olivar superior, care formeaza fasciculul olivo-cohlear. Acestea

Celulele cu bastonas sunt caracteristice pentru vederea nocturna si au maximum de

Sectiune imediat inapoia globului ocular

Sectiune inaintea chiasmei

Sectiune prin chiasma optica

Sectiune la nivelul tractului optic

REFLEXUL DE CRESTERE A PUPILEI (MIDRIAZA)

REFLEXUL DE ACOMODARE LA DISTANTA

TULBURARI IN FUNCTIONAREA APARATULUI VIZUAL

A. Tulburari ale acuitatii vizuale

c) Altitudinale – leziunea se gaseste doar in campurile superioare sau inferioare

i) Nucleul ventral postero-lateral

Talamusul este impartit in 3 parti:

2) Fasciculul tubero-infundibular are originea in nucleul arcuat. Acesta secreta factori

Aferente : - de la bulb si tract olfactiv

3) Stria terminala : - porneste din partea postero-inferioara a corpului amigdalian, are

Vascularizatia cerebrala este puternica, comparabila cu cea a cordului. Creierul foloseste

POLIGONUL ARTERIAL WILLIS

Artera cerebrala anterioara

Venele creierului formeaza 2 sisteme : un sistem de vene superficiale pe suprafata

Aceasta laminare orizontala este o caracteristica ascoartei cerebrale. Laminarea verticala

6. Aria 19 (peristriata;prestriata) : - nu are strie genaris, si se gaseste inaintea ariei vizuale

ARII CORTICALE EFERENTE

De la aceste arii pleaca fibre cortico-fugale :

Doar 27-40 % din fibre degenereaza daca se lezeaza girul precentral