Funcţia de conducere a măduvei spinării

MS conduce:
 excitaţiile sub formă de influx nervos senzitiv de la receptori către centrii nervoşi (prin
căi ascendente);
 comenzile sub formă de influx nervos motor de la centrii nervoşi la organele efectoare
(prin căi descendente).
Fibrele nervoase mielinice intră în componenţa
 fasciculelor ascendente (ale sensibilităţii) şi
 fascicolelor descendente (ale motilităţii);
Cele scurte formează fascicule de asociaţie sau intersegmentare.

RECEPTORII
- aduc informatii din mediile extern si intern
- sunt transformatori de energie si aparate de codificare
Clasificare:
- dupa Sherington: extero, proprio si interoreceptori
- dupa natura stimulului: mecano, termo, chem si electromagneticoreceptori
- in functie de modul de receptie: sunt receptori de contact si telereceptori
Exemple:
1) Mecanoreceptori: tactili (Merkel si Meissner), de presiune (Vater-Pacini), vestibulari,
acustici, corpii Golgi, fusuri neuromusculare, terminatii nervoase libere.
2) Termoreceptori: pentru cald (Ruffini) si rece (Krause), ei receptioneaza variatiile de
temperatura
3) Chemoreceptori: olfactivi, gustativi, cei din zonele reflexogene
4) Electromagneticoreceptori: in retina

A. EXTERORECEPTORI
Sunt terminatii nervoase libere incapsulate sau intra-epidermice care se gasesc in tot corpul,
pentru piele provin din derm, ajung la membrana bazala a epidermului, pierd teaca de mielina si
se fixeaza pe celulele din stratul Malpighi formand jonctiuni neuro-epiteliale care receptioneaza
durerea.
Exista terminatii nervoase si in jurul firului de par, care se numesc peritrihiale, in final fiind

1
prinse intre 2 celule Schwann. Se mai gasesc in periost, capsule articulare, muschi, seroase.

Sensibilitatea tactila este receptionata de:

1. Discurile Merkel – sunt sensibile la atingeri usoare, sunt situate in stratul spinos
epidermic in regiunile fara peri; au aspectul unei retele nervoase in forma de cupa care
contine o celula mare, modificata. Sunt receptori incapsulati.
2. Corpusculii Meissner – sunt sensibili la atingeri rapide, se gasesc in stratul papilar al
dermului in special in regiunile lipsite de par. Sunt formatiuni incapsulate specifice
pulpei degetului, mucoasei linguale, organelor genitale feminine si mamelonului, si au
forma ovala, dimensiune aproximativ 90m. Sunt alcatuiti dintr-o fibra nervoasa care isi
pierde mielina, o capsula fina periferica, celule turtite printre care se afla fibra nervoasa
spiralata. La periferia sa pleaca fibre foarte fine care se continua cu tonofibrile din
epiderm. Receptorii sunt foarte sensibili la deformari ale pielii datorita acestor fibre.

Sensibilitatea presionala este asigurata de:

1) Corpusculii Vater-Pacini – se gasesc in hipoderm pe fata palmara a mainii, fata
plantara a piciorului si degetelor, hipodermul bratului, cefei, in organele genitale ale
ambelor sexe, in periost, in jurul articulatiilor; sunt mari, au 1-4 mm lungime, sunt
receptori pentru presiuni mari si vibratii. Ei au forma sferica la adult, sunt foarte
voluminosi si sunt alcatuiti dintr-o capsula periferica formata din 20-60 de lamele
celulare concentrice. In axul central sunt putine celule si o terminatie nervoasa. Dupa
intrarea in corpuscul fibrele pierd teaca de mielina si se termina obisnuit in forma de
bulbi sau butoni terminali.

Sensibilitatea termica
1. Corpusculii Krause – sunt situati in derm, in apropierea epidermei si receptioneaza
sensibilitatea termica (rece).
2. Corpusculii Ruffini – sunt situati in derm, mai aproape de hipoderm, si in capsulele
articulatiilor, si receptioneaza sensibilitatea termica (cald).

Sensibilitatea dureroasa – este receptionata de terminatiile nervoase libere situate in epiderm si

derm, unde formeaza un plex superficial si altul profund, Din plexul profund iau nastere
ramificatiile intraepidermice terminate in buton pe suprafata celulelor malpighiene, in imediata
apropiere a stratului granular.
2
B. PROPRIORECEPTORI
Pot fi clasificati dupa functie in:
A) Proprioreceptori care culeg informatii in legatura cu sensul miscarii si cu pozitia
capului, a membrelor sau segmentelor de membru.
Ei sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele articulare, ligamente, tendoane, periost si in
labirintul membranos al urechii interne, Din aceasta categorie fac parte:
1. Corpusculii neurotendinosi Golgi – sunt sensibili la tensiuni puternice, raspund la
contractia activa a muschiului si sunt situati la jonctiunea muschi-tendon.
2. Corpusculii Ruffini – sunt situati in stratul superficial al capsulei articulare si deserviti
de fibre nervoase de tip 2, sunt corpusculi cu adaptare lenta si culeg informatii in
legatura cu pozitia si miscarile din articulatii.
3. Terminatiile nervoase libere – apartinand tipului 3, se ramifica in toata grosimea
capsulei articulare, sunt cu adaptare lenta si transmit sensibilitatea dureroasa articulara
cauzata de amplitudinea excesiva a miscarii.
4. Corpusculii Pacini – sunt situati in stratul profund al capsulei articulare, sunt cu
adaptare rapida si sunt foarte sensibili la miscari si modificari de presiune.

B) Proprioreceptori ce receptioneaza informatiile de la nivelul muschilor, controleaza

gradul de contractie si permit compararea miscarii intentionate cu cea executata, deci de
control al tonusului muscular.
Din aceasta categorie fac parte doar fusurile neuromusculare.
Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare striate fata de care sunt asezate
in paralel si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Ele sunt alcatuite din 2-10
fibre musculare striate modificate, numite fibre intrafuzoriale.
Aceste fibre sunt de 2 tipuri:
- fibre cu sac nuclear
- fibre cu lant nuclear
1) Fibrele cu sac nuclear – sunt lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor musculare
extrafuzoriale; ele au rol in raspunsul dinamic al muschiului, controland lungimea
muschiului, gradul de contractie al muschiului si se contracta lent.
2) Fibrele cu lant nuclear – sunt subtiri si scurte, se insera fie pe capsula fusului, fie pe teaca
fibrelor cu sac nuclear. Contin miofibrile mai putine, se contracta mai rapid decat primele si
au rol in raspunsul static in adaptarile lente, controland numai lungimea muschiului.
3
Fusurile au inervatie senzitiva si motorie.
a) Inervatia senzitiva este asigurata prin 2 tipuri de terminatii nervoase: primare si secundare.
1. Terminatiile primare (anulospirale amielinice) apartin fibrelor mielinice groase si se
ruleaza in jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, intr-un sant adanc al sarcolemei.
2. Terminatiile secundare (in buchet) apartin grupului 2 si se gasesc la suprafata
sarcolemei, sau in santuri speciale.
b) Inervatia motorie este independenta de cea a fibrelor extrafuzoriale, fiind asigurata de 2
categorii de fibre care alcatuiesc in ansamblu sistemul fibrelor mici motorii sau fibrele gamma:
 fibrele gamma 1, cu conducere rapida, inerveaza in special fibrele cu sac nuclear in
zonele polare unde formeaza placi motorii tipice
 fibrele gamma 2, cu conducere lenta, inerveaza ambele tipuri de fibre intrefuzoriale, dar
in special pe cele cu lant nuclear, prin terminatii difuze situate in apropierea zonei
ecuatoriale.
Excitarea neuronului gamma activeaza fibrele intrafuzoriale, care prin contractie excita receptorul
anulospiral, si aceste la randul sau mediaza activarea moderata a motoneuronului a-tonic, cu
cresterea tonusului muscular, iar daca stimularea este intensa, cu contractie musculara. Inhibarea
sistemului gamma reduce tonusul muscular.

C. INTERORECEPTORI
Ei receptioneaza informatii in legatura cu activitatea viscerelor, si diferite aspecte ale
homeostaziei. In general sunt terminatii nervoase libere, in peretii vaselor si organelor, dar
exista si sub forma de corpusculi lamelati in cord, pancreas, adventicea vaselor.
Dupa functie ei pot fi: chemoreceptori, baroreceptori si osmoreceptori.

CAILE ASCEDENTE
Transmit informaţii de la receptori (extero, proprio şi interoceptori) către centrii nervoşi.
Sunt de două tipuri:
a) specifice - pentru fiecare tip de sensibilitate (exteroceptivă şi proprioceptivă), care sunt
alcătuite din trei neuroni şi conduc impulsuri cu rol în perceperea şi discriminarea fină a
stimulilor. Proiecţia lor corticală se face într-o zonă limitată.
b) nespecifice - reprezentate de substanţa reticulată din jurul canalului ependimar şi dintre
coarnele posterioare şi laterale, conţin peste trei neuroni. Acestea, împreună cu calea
spinotalamică, conduc sensibilitatea interoceptivă.
4
Conduc sensibilităţile:
 exteroceptivă (tactilă protopatică, termică şi dureroasă, tactilă epicritică şi vibratorie);
 proprioceptivă:
- conştientă (kinestezică);
- inconştientă (de reglare a tonusului muscular);
 interoceptivă.

Căile sensibilităţii exteroceptive tactila protopatica (Merkel si Meissner), termica (Krause si

Ruffini) si dureroasa (terminatii libere) sunt reprezentate prin fascicule alcătuite din trei tipuri de
neuroni (cele spinotalamice şi cel spinobulbar).
Primul neuron sau protoneuronul se află în ganglionul spinal; prelungirea periferică (dendrita)
ajunge la receptori, iar cea centrală (axonul) intră în măduvă, pe calea radacinii posterioare.
Al doilea neuron al căii sau deutoneuronul se află în cornul posterior medular, pentru
sensibilităţile: tactilă protopatică, termică şi dureroasă. Axonii deutoneuronilor decusează (se
încrucişează) median şi formează:
 fasciculul spinotalamic anterior (în cazul sensibilităţii tactile protopatice)-
Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul posterior. Axonul acestor neuroni
trece în cordonul anterior opus, alcătuind fasciculul spinotalamic anterior care, în
traiectul său ascendent, străbate măduva, trunchiul cerebral şi ajunge la talamus.
 Fascicolul spinotalamic lateral (pentru sensibilitatea termică şi dureroasă) -
Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul posterior al măduvei. Axonul lui
trece în cordonul lateral opus, unde formează fasciculul spinotalamic lateral, care, în
traiectul său ascendent, străbate măduva şi trunchiul cerebral, îndreptându-se spre
talamus.
Al treilea neuron este situat într-un nucleu de releu talamic, iar axonii se proiectează cortical, în
ariile somestezice II (fasciculul spinotalamic anterior) şi I (fasciculul spinotalamic lateral).

În cazul sensibilităţii exteroceptive, tactile epicritice (Merkel si Meissner) şi vibratorii

(corpusculii Golgii si corpusculii Ruffini), prelungirea centrală a primului neuron (aflat in
ganglionul spinal) intră în cordonul posterior de aceeaşi parte şi formează fasciculul
spinobulbar (Goll şi Burdach), care se termină în nucleii omonimi din bulb. Axonii
deutoneuronilor se încrucişează în bulb (deutoneuronul se afla in nucleii Goll si Burdach din
bulb), formând decusaţia senzitivă, apoi urcă spre al treilea neuron talamic. Axonul acestuia se
proiectează cortical, în aria somestezică I.
5
Căile sensibilităţii proprioceptive conştiente (kinestezice) sunt aceleaşi ca şi pentru
sensibilitatea exteroceptivă tactilă fină şi vibratorie.

Calea sensibilităţii proprioceptive inconştiente (de reglare a tonusului muscular- prin fusuri
neuromusculare) este reprezentată de fasciculele spinotalamice cerebeloase direct - Flecshing şi
încrucişat - Gowers.
Primul neuron este situat în ganglionul spinal. Prelungirea periferică (dendrita) ajunge la
proprioceptori (fusuri neuromusculare, corpusculii tendinoşi Golgi), iar prelungirea centrală
(axonul) ajunge în măduvă şi face sinapsă cu al doilea neuron.
Deutoneuronul se află în cornul posterior medular.
 dacă axonul este scurt, trece în cordonul lateral de aceeaşi parte şi formează fasciculul
spinocerebelos direct.
 dacă axonul este lung, decusează, trece în cordonul lateral opus, formând fasciculul
spinocerebelos încrucişat.
Ele intră în paleocerebel (al treilea neuron)prin pedunculii cerebeloşi: inferior (PCI), primul, şi
superior (PCS), cel de-al doilea, terminându-se în scoarţa paleocerebelului. Ambele fascicule
conduc impulsuri generate de proprioceptorii de la nivelul trunchiului şi membrelor inferioare.

Căile sensibilităţii interoceptive transportă informaţii de la nivelul organelor interne.

În condiţii normale, viscerele nu reacţionează la stimuli mecanici, termici, chimici, iar influxurile
nervoase interoceptive nu devin conştiente. Numai în condiţii anormale viscerele pot fi punctul
de plecare al senzaţiei dureroase.
Receptorii se găsesc în pereţii vaselor şi ai organelor.
Protoneuronul este reprezentat prin neuronul viscerosenzitiv din ganglionul spinal; prelungirea
lui periferică ajunge la interoceptorii, situaţi în pereţii viscerelor şi vaselor de sânge, iar
prelungirea centrală intră în măduva spinării, din care se desprind colaterale spre deutoneuronul
fasciculelor spinotalamice, spre neuronii viscerosenzitivi ai substanţei intermediare medulare şi
spre substanţa reticulată periependimară.
Deutoneuronii sunt cei care aparţin fasciculelor spinotalamice şi neuronilor viscerosenzitivi.
Axonii lor se află alături de fibrele substanţei reticulate (spinoreticulotalamice). Această cale este
polisinaptică.
Al treilea neuron se află în nucleii talamici. Axonul celui de-al treilea neuron se proiectează în
ariile somestezice, în primul caz, şi difuz, în cel de-al doilea caz. În ariile somestezice se
formează senzaţiile durerii viscerale, greu de localizat, din cauza numărului mic de interoceptori
6
pe unitatea de suprafaţă viscerală.

CAILE DESCENDENTE
Căile descendente (ale motilităţii) se clasifică în:
 căi piramidale ale motilităţii voluntare
 căi extrapiramidale ale motilităţii automate şi semivoluntare.
Căile piramidale au originea în ariile corticale motorii. Axonii neuronilor piramidali (fibre
corticospinale) urmează un traseu descendent spre măduvă.
 unele fibre corticospinale decusează în partea inferioară a bulbului (80%), trecând în
partea opusă emisferei cerebrale în care îşi au originea, formânf fasciculul piramidal
încrucişat.
 celelalte fibre corticospinale ajung în cordonul medular anterior, unde formează
fasciculul piramidal direct, apoi fibrele lui decusează, ajungând în cornul anterior opus.

*** în concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:

- un neuron cortical, central, de comandă;
- un neuron inferior, periferic sau de execuţie, care poate fi situat în măduvă sau
în nucleii motori ai nervilor cranieni.
Căile extrapiramidale au origine corticală şi subcorticală. În traiectul lor descendent spre
măduvă, trec în afara piramidelor bulbare. Căile extrapiramidale descarcă impulsuri pe
motoneuronii medulari, prin fasciculele cu originea în nuclei ai trunchiului cerebral. Aceştia sunt
sub influenţa ariilor corticale şi a corpilor striaţi.

Fibrele întregului sistem motor (piramidal şi extrapiramidal) fac sinapsă în cornul medular
anterior cu neuroni somatomotori ai căror axoni urmează traiectul nervului spinal, inervând
musculatura striată scheletică.

Principalele căi ascendente medulare ale sensibilităţii exteroceptive a trunchiului şi membrelor

Grup Calea Fasc. Recepto Originea III n. Proiecţia Funcţiile
I n. II n. Traiect
rii
Sens. tactilă

Fasciculul
SENSIBILITA

Aria som. II

Mecan. Gl sp Cornul Cordon Nucleu informaţii tactile

tactili/ posterior anterior releu (atingere
pres. medular (opus) talamic uşoară/presiune
uşoară).

7
TEA EXTEROCEPTIVA

Sens. termică şi dureroasă protopatică (grosieră) şi de presiune

spinotalamic anterior

Aria somest. I
Fasciculul spinotalamic lateral

Term. n. Gl sp Cornul Cordon Nucleu sensibilitatea

libere posterior lateral releu termică şi
din medular (opus) talamic dureroasă
epiderm
.
Sens. epicritică şi simţul vibraţiilor

Fasciculul spinobulbar (Goll şi Burdach)

Aria somest. I
Mecano Gl sp Nucleul Cordon Nucleu sensibilitatea
recept. Goll şi posterior releu epicritică şi
Burdach direct talamic simţul vibraţiilor
din bulbul
rahidian

Principalele căi ascendente medulare ale sensibilităţii proprio- şi interoceptive a trunchiului şi membrelor
SENSIBILITATEA

Sensibilitatea proprioceptivă

Fasciculul spinobulbar (Goll şi

Mecanoreceptori

Gl sp Nucleul Cordon Nucleu Aria Conduce

Goll şi posterior de releu senzitivă sensibilitatea
Burdach direct talamic motorie proprioceptivă
din girul conştientă
post- şi (kinestezică)
precentra
l

8
 ea

vă
PROPRIOCEPTIVA

cepti
Sensi
bilitat

intero
Sensibilitatea interoceptivă Sensibilitatea proprioceptivă inconştientă (de reglare a tonusului muscular) conştientă (kinestezică)

Fasciculele spinotalamice Fasciculul spinocerebelos încrucişat – Gowers/anterior Flecshig/posterior Fasciculul spinocerebelos direct – Burdach)

Interoceptori şi terminaţii
- corpusculi tendinoşi Golgi; Proprioceptori:- fusuri neuromusculare;

o-
on

iv)
(neur

senzit
Gl sp

viscer
Gl sp
Cornul

neuron
senzitiv
medular
posterior
Cornul

medular
posterior

t
opus
direct

anterior
lateral
lateral

Cordon
Cordon

încrucişa
Cordonul

şi lateral
-
-

Nucleu

talamic
de releu
Ariile
Scoarţa

ebelului

ice I şi II
paleocer

somestez
Conduc
sensibilitatea
reglare a
Conduce

tonusului

interoceptivă.
muscular)
sensibilitatea
proprioceptivă
inconştientă (de

9
 anterior şi lateral

nervoase libere din viscere

Căile descendente medulare piramidale şi extrapiramidale
Grupa Denumirea Cordonul Originea Traiectul Terminaţia Funcţia
(primul
neuron)
Calea Fasciculul Lateral Arii corticale Încrucişare în Motilitatea
piramidală piramidal extinse bulb Neuroni voluntară a
încrucişat (decusaţia motori din musculaturii
piramidală) cornul striate
Fasciculul Anterior Arii corticale Încrucişare în
anterior contralaterale
piramidal piramidale măduvă
medular
direct extinse
Tectul
Fasciculul Anterior mezencefalic Încrucişat în
tectospinal (coliculul mezencefal
superior)
Fasciculul Lateral Nucleul roşu Încrucişat în
Controlează
rubrospinal din mezencefal
Neuroni contracţiile
mezencefal
Calea motori din automate ale
Fasciculele Lateral şi Nucleii Direct şi
extrapiramida cornul musculaturii
reticulospinal anterior reticulari din parţial
lă anterior striate
e lateral şi bulb şi punte încrucişat
medular
anterior
Fasciculele
vestibulospina Anterior Nucleii Direct şi
le lateral şi vestibulari încrucişat
medial
Fasciculul Lateral Oliva bulbară Direct
olivospinal

10
 Sindromul de neuron motor central (sindromul piramidal)

Date anatomo-functionale:
 Neuronul motor central:
 Situat in scoarta cerebrala.
 Celule piramidale mari (Betz) din stratul V
 Celule piramidale mici, in stratul III al ariei Brodman 4 (circumvolutia frontala
ascendenta)
 Fasciculul piramidal ia nastere si din aria 6 frontala si din ariile parietale 3,1,2,7.
 Somatotopie bine definita, de sus in jos:
 M.i.
 Trunchi
 M.s.
 Cap
 limba, faringe
 In fiecare emisfer exista o reprezentare predominanta a ½ opuse a corpului. Capul are si
o importanta reprezentare homolaterala.
 Nu exista o proportionalitate intre suprafata corticala si volumul muscular inervat.
 Exista o proportionalitate intre reprezentarea corticala a unui segment si finetea
miscarilor pe care acesta le poate realiza (functie fina → reprezentare mare).

Calea piramidala

1. Scoarta motorie → centrul oval → capsula alba interna (prin genunchi si brat posterior) →
piciorul pedunculului cerebral → protuberanta → bulb
2. Fasciculul geniculat (corticonuclear): fibre ce parasesc la diferite nivele calea descendenta
si se termina in nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul cerebral
3. Fasciculul piramidal propriu-zis (corticospinal): la nivelul 1/3 inferioare a bulbului, fibrele
se incruciseaza in proportie de 75-80% (decusatia piramidala), rezultand fasciculul
piramidal incrucisat, care trece in cordoanele laterale medulare. Fibrele neincrucisate
formeaza fasciculul piramidal direct, care trece in cordoanele medulare anterioare.
Ambele se termina la nivelul coarnelor anterioare ale maduvei, prin sinapse cu neuronii
motori periferici (calea finala comuna). Pe traseu se amesteca cu fibre de alta origine (nu este
11
 un fascicul pur), extrapiramidale in speta, fapt care justifica folosirea termenului de sistem
piramidal (corticospinal).

Leziunile la orice nivel determina aparitia sindromului de neuron motor central (sindromului
piramidal).

Manifestari clinice:

I) Tulburari de motilitate:
A) Activa: deficit motor → pareze/paralizii, distribuite functie de sediul lezional
(hemipareze/hemiplegii, parapareze/paraplegii, dipareze/diplegii , tetrapareze/tetraplegii).
Pareza - deficit usor
Plegie - deficit sever
Deficitul motor are urmatoarele caracteristici:
1. Extins
2. Exprimat mai mult distal (ectromielic)
3. Electiv (conform legii Wernicke-Mann) → predomina pe extensori, supinatori si rotatori
externi la m.s. si pe flexori,abductori si rotatorii externi ai coapsei la m.i. (invers fata de
spasticitate)
4. Mai putin exprimat pe musculatura axiala, ex. pe cea care actioneaza simultan bilateral
(abdomen, torace,gat)
5. La fata se limiteaza la facialul inferior
6. Deglutitia si fonatia nu vor fi tulburate decat in leziunile bilaterale (sdr.pseudobulbar)
(cele unilaterale sunt compensate de incrucisarea partiala)

B) Pasiva (tonus): modificarile apar din momentul instalarii leziunii.

Apare hipertonia (spasticitatea, contractura) piramidala:
1. Are extensia deficitului motor
2. Predomina distal
3. Electiva (predomina pe flexorii mainii, degetelor, antebratului, pronatori, adductori,
rotatori interni la m.s. si pe extensori, adductori, rotatorii interni ai coapselor la m.i.)
4. Elastica (dupa tentative de mobilizare cedeaza exprimand fenomenul lamei de briceag,
dupa care revine)
5. Se insoteste de exagerarea reflexelor miotatice → spasticitate

Observatie: cand leziunea se instaleaza brusc AVC, traumatisme, encefalite, encefalomielite),

apare initial hipotonie, datorita fenomenului de diaschizis (von Monakow), care consta in
inhibarea motoneuronilor periferici prin soc, timp de cateva saptamani, situatie tranzitorie si
necaracteristica sindromului piramidal.

C) Automata: m.s. afectat nu se balanseaza pe langa corp in mers.

D) Miscari asociate patologic: sincinezii globale, de imitatie, de conjugatie.

II) Tulburari de reflexe:

A. Reflexele osteotendinoase si osteoperiostale sunt exagerate, difuzate, chiar polikinetice,
frecvent cu difuziune si controlateral prin eliberarea arcului reflex spinal de sub inhibitia
corticala (in diaschizis sunt diminuate/abolite → faza flasca a sdr.piramidal instalat
brusc).
B. Reflexele cutanate abdominale, cremasteriene sunt abolite.
12
 C. Reflexe articulare: diminuate/abolite.
D. Reflexele de postura: diminuate.
E. Apar reflexele patologice piramidale.

Diagnostic topografic:

I) Sdr. piramidal cortical:

 apare hemiplegia corticala
 deficitul motor nu este egal si proportional, predomina sau chiar este exclusiv la un
membru → monoplegie crurala sau brahiala
 leziunile arterei cerebrale anterioare (vascularizeaza portiunea superioara a
circumvolutiei frontale ascendente si lobul paracentral) determina manifestari
predominant crurale
 leziunile arterei sylviene (vascularizeaza portiunile mijlocie si inferioara ale frontalei
ascendente) determina manifestari predominant facio-brahiale
 este usor de recunoscut in prezenta unor simptome cu localizare corticala
 crize jacksoniene
 crize de afazie, apraxie, agnozie
 reflexe patologice frontale → reflex de apucare fortata unilateral

II) Sdr. piramidal subcortical (capsular):

 hemiplegie capsulara
 apare un deficit motor masiv,egal distribuit in cadrul hemiplegiei
(hemiparezei),proportional atat la m.s.cat si la m.i. deoarece fibrele cortico-spinale sunt
stranse intr-un spatiu mic in bratul posterior al capsulei interne
 tulburari de sensibilitate prin coafectarea talamusului
 daca leziunea se extinde si la nivelul talamusului si al bandeletei optice->tulburari de
camp vizual (hemianopsie)

III) Sdr. piramidal de trunchi cerebral:

 apare hemipareza (hemiplegia alterna), constand in deficit motor contralateral la trunchi
si membre si deficit homolateral la nivelul unuia sau mai multor nervi cranieni
 mai pot apare tulburari de sensibilitate, tulburari cerebeloase, tulburari vestibulare
 leziuni masive de trunchi cerebral → tetrapareze/tetraplegii

IV) Sdr. piramidal medular:

 paraplegii → leziuni medulare prin afectarea bilaterala a cailor piramidale
 tetraplegii → lezarea bilaterala a maduvei cervicale
 hemiplegii medulare → lezarea hemimaduvei cervicale
 sdr.Brown-Seguard → hemisectiune medulara
 deficit motor la m.i. ipsilateral sectiunii
 tulburari de sensibilitate profunda constienta in segmentul sublezional
 tulburari de sensibilitate termo-algezica de partea opusa

Sindromul de neuron motor periferic

Neuronul motor periferic este singurul releu comun de transmitere spre efectori a impulsurilor
motilitatii, indiferent de etajul superior, fie el piramidal sau extrapiramidal.
 pericarionul → celulele mari din coarnele medulare anterioare si cele omoloage de la
13
 nivelul nucleilor motori ai nervilor cranieni (III,IV,V,VI,VII,IX,X,XI,XII), situati in
trunchi
 axonii neuronilor motori → radacina anterioara + nervi periferici sau radacini si fibre
motorii->organele efectoare (muschi)
Leziunile pot surveni la nivel:
 pericarional neuronal
 Radicular
 Plexular
 troncular

Manifestari clinice:

I) Tulburari de motilitate:
A. Activa: deficite motorii (pareze/paralizii) limitate la teritoriul inervat de un nerv,
radacina,plex, segment medular lezate sau la regiunile inervate de nervii cranieni
interesati, avand un caracter segmentar - o unitate motorie este constituita dintr-un
neuron si fibrele musculare pe care acesta le inerveaza, aflate in numar invers
proportional cu gradul de precizie al miscarilor efectuate de catre muschiul respectiv
(e.g. un neuron vagal inerveaza pana la 2000 de fibre, un axon din musculocutanat
inerveaza cca. 200 fibre-la nivelul bicepsului, iar un motoneuron din nervii oculomotori
inerveaza 2-4 fibre musculare). Un muschi primeste inervatie motorie din mai multe
segmente medulare, iar un segment medular poate inerva mai multi muschi.
B. Pasiva (tonus): hipotonie sau atonie, prin intreruperea arcului reflex tonigen si unele
formatiuni ale nevraxului (substanta reticulata), numai pe teritoriul deficitului motor.
C. Automata: disparuta, nu mai apar nici sincinezii
D. Involuntara: fasciculatii → contractii mici ale unor fascicule din musculatura afectata,
fara deplasarea segmentului. Se produc datorita descarcarilor celulelor mari motorii din
coarnele anterioare sau ale nucleilor motorii ai nervilor cranieni datorita unei stari de
hiperexcitabilitate indusa de procesul lezional; caracterizeaza leziunile pericarionale,rar
leziunile radiculare sau tronculare

II) Tulburari de reflexe:

a) Osteotendinoase si osteoperiostale: abolite (sau diminuate) deaoarece arcul reflex
miotatic este intrerupt la nivelul componentei sale motorii
b) Reflexul idiomuscular e pastrat atata timp cat atrofia musculara nu e prea pronuntata.

III) Tulburari trofice: atrofie musculara, instalata rapid in acest tip de leziuni,este strict
localizata la segmentul afectat si se datoreste faptului ca NMP este axul trofic al unitatii motorii

IV) Modificari de excitabilitate electrica:

a. examenul electric->diferite grade de reactie de degenerescenta partiala sau totala->hipo /
inexcitabilitate faradica si galvanica pe muschi - degenerescenta walleriana apare
usu.dupa 2 saptamani de la debutul bolii
b. cronaxia → are valori de pana la 10 ori mai mari decat normalul
c. modificari EMG → configuratie caracteristica de tip neurogen → arata suferinta si
gravitatea leziunilor NMP - denervare totala → activitate bioelectrica spontana de
repaus,disparitia oricarei activitati de activare

Diagnostic topografic:
I) Leziune pericarionala: manifestare clinica de tipul celor din poliomielita anterioara acuta,
14
atrofia spinala progresiva, siringomielie, tumori intramedulare.
II) Leziune radiculara: in compresiuni radiculare, radiculite, poliradiculonevrite.
III) Leziune plexulara: sdr. de plex (cervical, brahial, lombar etc.).
IV) Leziune tronculara (a axonului neuronului periferic): semne strict limitate sau generale:
 Nevrita
 Multinevrita
 Polinevrita

Sindromul extrapiramidal

Date anatomo-functionale: c9g19gl

• Etajul cortical: scoarta fronto-prefrontala (arii 4, 6, 8 Brodman)
• Etaj subcortical:
- nucleul lenticular:
- globul palid (paleostriat)
- putamen (neostriat)
- nucleul caudat (neostriat)
• Etaj diencefalo-mezencefalic:
- Substanta neagra Soemmering (locus niger)->limita dintre piciorul si calota mezencefalica
- Nucleul rosu->regiunea de frontiera diencefalo-mezencefalica
- Nucleul Luys->lentila biconvexa situata in regiunea sublenticulara;prin lezare->hemibalism
Roluri:
- Asigura postura si tonusul de baza pe care si prin care se executa miscarile voluntare.
- Asigura executarea miscarilor automate->balansarea bratelor pe langa corp in timpul
mersului,clipit, vorbire,ras
- Inhiba miscarile involuntare
Activitatea sa este asigurata de conexiuni cu:
- Scoarta cerebrala
- Hipotalamusul
- Substanta reticulata
- Formatiuni mezencefalice
- Maduva
Manifestarile clinice apar sub forma a trei mari sindroame:
I) Sdr. hipertonico-hipokinetic (palido-nigric): caracterizeaza leziunile paleostriatului si
formatiunilor subiacente (esp.substanta neagra) si este manifestarea bolii Parkinson si a

15
sindroamelor parkinsoniene.Apar:
A) Tulburari ale staticii, atitudinii si dinamicii:
1. Atitudine rigida, sudata, statuificata
2. Trunchi inclinat anterior, bratele lipite de trunchi, antebrate flectate
3. Maini in pronatie si usoara flexie
4. Membre inferioare usor flectate
5. Facies imobil, aspect fixat intr-o atitudine (“figé”,”de masca”)
6. Clipit absent sau rar
7. Mers incetinit (bradikinetic), cu pasi mici,cu trunchiul inclinat
8. Miscari active incetinite (bradi- sau akinezie)
9. Aceste modificari se datoreaza hipertoniei si pierderii automatismului kinetic datorita
proceselor inhibitorii care actioneaza asupra mecanismelor dopaminergice neostriate
B) Tulburari ale tonusului muscular: apare rigiditatea (contractura, hipertonia extrapiramidala):
1. Mai exprimata la trunchi si rizomielic,la muschii cu actiune antigravifica (muschii
paravertebrali si ai cefei)
2. Globala
3. Intereseaza egal agonistii si antagonistii ( nu este electiva)
4. Cedeaza discontinuu la mobilizare: fenomenul rotii dintate (v. semnul Negro, semnul Noica)
5. Plastica,ceroasa->membrul isi pastreaza pozitia imprimata
6. Se accentueaza daca pacientul inchide ochii sau se plaseaza in situatie critica de echilibru
7. Accentuata de frig, oboseala, mers,emotii
8. Diminua la atropina, scopolamina, antiparkinsoniene
9. Se datoreaza scaderii actiunii inhibitorii dopaminergice asupra reflexelor miotatice
C) Tremuratura extrapiramidala:
1. Oscilatii mai mult sau mai putin regulate, cu frecventa de 4-8/secunda
2. Statica si posturala
3. Diminua sau dispare in miscarile active
4. Mai accentuata distal (ectromielic)
5. Extremitate cefalica->miscari de afirmatie,negatie;poate interesa buzele,limba,musculatura
vestibulului
6. Se datoreaza blocarii inhibitiei corticale la nivelul substantei reticulate mezencefalice, ceea ce
duce la deblocarea mecanismului de facilitare supraspinala ce actioneaza asupra neuronilor
motori a spinali.
D) Tulburari de reflexe: exagerarea reflexelor de postura.
16
 E) Tulburari vegetative: hipersalivatie, hipersudoratie,sialoree,bufeuri de caldura,exagerarea
secretiei sebacee
F) Tulburari de vorbire: vorbire lenta, monotona,intrerupta de pauze (bradilalie), cu tendinta de
stingere, pana la mutism.

II) Sdr. hipotonico-hiperkinetic (sdr. de striat): apare in leziunile neostriatului

A) Hipotonie musculara
B) Miscari involuntare (diskinezii): hiperkinezii de tip coreic, atetozic, mioclonic, hemibalic.
-apare in :
-coreea acuta Sydenham
-coreea cronica Huntington
-coreea senila
-atetoza dubla (sdr.Vogt)

III) Sdr.strio-palidal: apare in leziuni mixte, manifestarile fiind o combinatie in proportie

variabila a celor de la I) si II). Este caracteristic bolii Wilson si bolii Wesphall-Strümpell, care
merg ambele cu degenerescenta hepatolenticulara.

Sindromul cerebelos

Date anatomo-functionale: n7p13pu

• Cerebelul: situat in loja posterioara, subtentorial (semne de loja posterioara, semne
subtentoriale)
• Alcatuit din vermis (portiunea mediana) si emisferele cerebeloase
• Alcatuit din substanta alba si substanta cenusie
• Fata superioara este acoperita de emisferele cerebrale iar fata inferioara vine in contact cu
trunchiul cerebral
• Trei perechi de pedunculi, care fac legatura cu mezencefalul, puntea, respectiv maduva
• Nuclei->dintat,emboliform,globiform,fastigii
• Arhicerebel: conexiuni vestibulare
17
• Paleocerebel: aferente spinale
• Neocerebel: aferente corticale
Rolul cerebelului:
- Mare centru reflex spre care converg impulsuri proprioceptive si labirintice si de la care pleaca
impulsuri reglatorii pentru tonus, functiile echilibrului, actiunile voluntare ale trunchiului si
membrelor.
- Importanta influenta asupra musculaturii, distribuind tonusul, asigurand ajustarile fine si precise
ale miscarilor care fac grupele musculare sa lucreze armonios; reglarea contractiei agonistilor si
antagonistilor participanti la o anumita actiune motorie; moduleaza intensitatea, forta, viteza,
amplitudinea, continuitatea unei miscari.
Manifestari clinice:
I) Ataxia cerebeloasa:
A) Dismetria: dimensionarea gresita a miscarilor, cu depasirea tintei propuse (dismetrie cu
hipermetrie) sau neajungand la ea (dismetrie cu hipometrie). Se poate evidentia prin:
1. Proba indice-nas
2. Proba indice-indice
3. Proba gatului sticlei (Grigorescu)
4. Proba liniilor paralele
5. Proba punctului
6. Proba prehensiunii
7. Proba scrisului->scris diform,dezordonat,linii mari neregulate,inegale
8. Proba calcai-genunchi
9. Proba calcai-creasta tibiei
B) Adiadocokinezia (disdiadocokinezia): incapacitatea de a executa miscari alternative succesive.
Evidentiata prin:
1. Proba marionetelor
2. Proba flexiei si extensiei degetelor mainii
3. Proba baterii tobei cu degetele
4. Proba flexiei plantare si dorsale a picioarelor
C) Asinergia: imposibilitatea coordonarii diverselor grupe musculare in vederea realizarii unor
actiuni motorii complexe, care astfel se descompun in miscarile componente elementare.
Evidentiata prin:
1. Proba rasturnarii pe spate->cerebelosul cade pe spate
2. Proba flexiei gambei pe coapsa si a coapsei pe bazin (calcai-fesa)
18
3. Proba depunerii piciorului pe scaun
4. Proba indice-nas
5. Proba mersului
D) Modificari de vorbire: vorbirea devine sacadata, scandata, expansiva datorita tulburarilor de
coordonare ce intereseaza musculatura fonatorie
E) Tremuratura intentionala (este kinetica, de actiune nu de postura): apare in cursul executiei
miscarilor, alterandu-le.Lipseste in repaus. Se datoreaza lipsei actiunii frenatoare a antagonistilor.
Contribuie la alterarea mersului
II) Simptome cerebelo-vestibulare:
A) Astazia: imposibilitatea mentinerii ortostatiunii.
B) Mers modificat:
- ebrios, ezitant, titubant
- nu poate mentine linia dreapta
- cu baza larga de sustinere
C) Vertij si nistagmus
D) Proba devierii bratelor: daca se intind bratele si se inchid ochii se observa devieri spre partea
leziunii; se poate sensibiliza prin pendularea verticala a bratelor.
III) Tulburari datorate alterarii aferentelor proprioceptive:
A) Hipotonia: se remarca la palpare (flasciditatea musculaturii); miscarile pasive au amplitudine
exagerata, iar reflexele miotatice sunt pendulare.
-la mobilizarea pasiva a m.s.->se atinge cu usurinta umarul cu articulatia radio-carpiana
-flexii pasive m.i.->se atinge fesa cu calcaiul;flexia coapsei pe bazin se face cu usurinta cu
amplitudine exagerata
-extensia mainii peste limitele fiziologice
-proba pasivitatii Barany->la miscari de rasucire a trunchiului se produce extensia ampla a m.s.
din articulatia scapulo-humerala
-proba rezistentei Holmes-Stewart->flexia antebratelor pe brat si opunere;daca se da drumul
antebratului pacientul loveste umarul cu mana
-proba reflexelor pendulare->reflex rotulian pendular (serie de miscari mai ample si pendulare de
partea bolnava)
-proba simetriei tonice dinamice->pacientul ridica ambele brate si le opreste brusc->pe partea
lezata bratul se ridica mai mult
B) Tulburari in aprecierea pozitiilor.
-un membru se ridica la orizontala iar celalalt membru trebuie ridicat la acelasi nivel->membrul
19
de partea afectata se ridica mai sus
IV) Crizele cerebeloase: crize de opistotonus, cu hiperextensia membrelor, care seamana cu cele
din decerebrare, dar acestea apar in leziuni cerebeloase masive, acute.
Probleme etiopatogenetice:
-tumorile cerebeloase
-afectiuni infectioase (cerebelite): in cadrul encefalitelor sau independente;pot apare abcese.;
determinari tuberculoase.
-boli demielinizante (e.g. scleroza multipla)
-afectiuni vasculare (hemoragii, hematoame, ischemii)
-atrofii cerebeloase
-ataxii toxice (alcool, plumb, mercur, hidantoina)
-sdr. cerebeloase posttraumatice
-ataxia teleangiectazica familiala: sdr. cerebelos + teleangiectazii conjunctivale, cutanate etc. +
deficit de IgA.

20