LP 2 Osos

Osteomielita = are un tablou clinic tipic de process inflamator activ, in plus asociaza durere foarte mare.
Teoretic, poate sa apara oriunde la nivelul oaselor, insa apare preponderent la nivelul oaselor lungi, in
regiunea diafizo-epifizara, unde vascularizatia este mai slaba. Ca modificari tipice intalnim:
- datorita inflamatiei avem un grad de acidoza care moblizeaza calciul osos, producand
demineralizare
- se asociaza cu un grad de tromboza vasculara si ulterior osteoliza, cu inlocuirea cu tesut
necrotic si detrisuuri celulare
- in formele avansate, inflamatia e atat de violenta incat nu se produce din loc in loc, ci
agresiv, detasand fragmente osoase – in acest sens, apare sechestrul osos
Toate aceste caracteristici, demineralizarea, osteoliza si sechestrul osos sunt modficarile din cadrul
OSTEONECROZEI, caracteristica principala a osteomielitei.
Reactia periostala este LAMELARA, de cele mai multe ori, insa oricum, nu exista osteomielita fara un
grad de reactie periostala, si niciodata nu e spiculara.
In prezent, nu se mai ajunge la sechestrul osos, fiind un stadiu avanasat pe care stim sa il prevenim.
Actual, diagnosticul de osteomielita se pune doar in contextul DEMINERALIZARII → NU EXISTA UN ALT
MOTIV PENTRU CARE SA AVEM DEMINERALIZARE OSOASA SI CONTEXTUL CLINIC CORESPUNZATOR.

Pentru modificarile structurale, am spus ce sunt sistemtizate ca osteoliza si osteocondesare, insa e

important sa ne dam seama daca sunt benigne sau maligne. Caracterele enuntate mai jos sunt valabile
atat pentru osteoliza cati si pentru osteocondesarea bengina, iar opusul lor este caracteristic malignului:
- net delimitate de osul sanatos
- nu intrerupe corticala/compacata
- restul osului e normal (fara modificari la distanta)
 - reactia periostala nu exista/e liniara
- lipsa infiltrarii tesuturilor moi din vecinatate
- particular pentru osteoliza – daca prezinta un lizereu osteocondensant, este marker al
benignitatii.
-
*la examen, nu vom avea de pus diagnostic de leziune - ex, osteom (pentru ca seamana foarte mult intre
ele si diferentele nu sunt pentru experienta noastra), ci sa spunem daca e benign, malign, osteolitic,
osteocondesant etc

Osteoliza benigna Osteoliza maligna

O tumora bine definita pe care trebuie sa o

recunoastem = tumora cu celule gigante/cu
mieloplaxie – apare frecvent la epifizele oaselor
lungi, este o tumora benigna, deci nu intrerupe
corticala, insa nu o lasa cu dimensiunea ei normala,
bomband-o. Ca leziune, dpdv semiologic, este
osteolitica, exista multe focare de osteoliza care ii
dau aspectul de tumora cu bule de sapun ce umfla
epifiza. Totusi, aceasta tumora poate maligniza,
evoluand catre osteosarcom osteolitic. Primul
marker al malignizarii este intreruperea corticalei,
de aceea urmarirea radiografiilor in timp a acestor
pacienti este foarte importanta, insa si contextul
clinic → epifiza afectata de tumora cu mieloplaxe
este oricum mult mai fragila decat un os normal, asa
ca la un traumatism minor, se poate produce
fragmentarea corticalei, astfel incat sa nu fie
amprenta malignizarii ci doar a traumatismului.
Putem discuta despre modificari osteolitice si la nivelul craniului – foarte frecvent sunt metastaze.

Insa, cand sunt foarte multe si mici, si in plus, intereseaza nu doar craniul ci si alte structuri, mandibula,
corpuri vertebrale (plus alte oase, dar nu sunt surprinse pe radiografia de craniu) – aspect de craniu
mancat de molii – mielom multiplu.
Din punct de vedere al patologiei tumorale, pt osteosarcoame exista
osteosarcoame osteolitice sau osteocondensante. Reactia periostala de tip
spiculara este clasica, dar putem intalni si inca un tip de reactie = triunghi
Codman = marginea in unghi ascutit la limita tumorii, asemanatoare pintenilor
maligni de la digestiv. (In imagine, osteosarcom condensant, pe marginea din
stanga, triunghi Codman si reactie spiculara, pe marginea dreapta reactie
liniara si lamelara. )

Exista si CONDROSARCOAME, care nu au punct de plecare

osos, asa le putem recunoaste radiografix, dezvoltandu-se
periferic. (stanga)

La radiografiile de bazin, trebuie sa fim atenti la proiectia cecului, deoarece va asigura un

grad de eterogenite imaginii osoase, cand de fapt, nu exista niciun fel de leziune la acel
nivel.
Daca avem o imagine ca cea de mai jos, ne gandim din start la patologie maligna. Nu e
mielom multiplu, neavand aspectul de multe si mici si nici nu prezinta regiuni de
osteocondensare, mai degraba ne gandim la metastaze. Daca e barbat, cel mai frecvent
e vorba de cancer de prostata, care metastazeaza cel mai urat

In ceea ce priveste tuberculoza vertebrala, ea este o spondilodiscita, adica inflamatia unui disc
intervertebral, de natura micobacteriana (exista si spondilodiscita de cauza stafilococica, pneumococica
etc). Discul este inflamat, spatiul este edematiat iar procesul inflamator se extinde la nivelul platourilor
intervertebrale. Problema cu TBC osoasa este ca este cea mai severa forma de demineralizare.
Radiologic, vom observa largirea spatiului corespunzator discului, pe seama edemului, spatiul
intervertebral parand opacifiat, datorita tesutului inflamator, iar platourile vertebrale corespunzatoare
sunt neregulate, cu eroziuni, afectarea fiind in oglinda, pe ambele platouri. Patognomonic este fusul
paravertebral (imagine dreapta)(opacifiere fusiforma in jurul vertebrelor interesate), care reprezinta
expresia radiologica a extensiei procesului inflamator in tesuturilor moi adiacente. Poate duce la abcese
masive care sa creasca mult in continutul cazeos si sa curga de-a lungul spatiilor paravertebrale pana la
nivel sacroiliac.

*daca avem TB osoasa le examen, vom avea asta, nu Morbul Pott – care reprezinta spondilodiscita deja
calcificata.

Alte modificari patologice pe care le mai putem diagnostica radiologic sunt necroza aseptica de cap
femural si luxatia congenitala de sold.

Necroza aseptica de cap femural nu are etiologie inflamatorie, de aici si denumirea, fiind o etiologie
multifactoriala, cu substrat congenital. Initial, apare ischemia (poate sa apara si in alte locuri, tipic apare
la capul femural). Anglosaxonii o numesc avascular necrosis ( pe baza modificarilor ischemice).
Caracterele radiologice vor sta in afectarea bilaterala, dar asimetrica, cu initiala friabilitate a capului
femural care va duce la turtirea, deformarea sa. Pe capul femural afectat apar modificari de
osteocondensare, iar conturul acestuia va fi neregulat. Se poate solda cu fragmentari osoase, care fac
diferentierea intre NACF instabila/stabila. Versantul adiacent al articulatiei este perfect normal, iar
spatiul articular nu se ingusteaza, ci se largeste (FOARTE IMPORTANTE IN DIFERENTIEREA DE UN PROCES
INFLAMATOR, unde spatiul se ingusteaza si versantul adiacent este modificat si el). La adult se impune
diagnosticul diferential cu coxartoza, dar aceasta nu da neregularitati de cap femural, iar imaginea e
dominata de ingustarea pana la disparitie a spatiului articular, exista osteofite si sunt afectati ambii
versanti.
De mentionat ca in momentul de fata este de electie RMN pt aceasta patologie deoarece permite
stadializarea corecta si inceperea tratamentului.

Necroza de cap femural Coxartoza

Cealalta patologie, luxatia congenitala de sold, porneste de la displazia cavitatii acetabulare, cele doua
cavitati nefiind simetrice. Una dintre ele este mult mai deschisa, tinzand catre a fi rectilinie, iar
spranceana acetabulara nu acopera capul femural. Displazia luxanta e premergatoare luxatiei, luxatia
reprezentand pierderea contactului dintre cele doua suprafete articulare (acetabulara si femurala).