Funcţiile materialului genetic ( ADN-lui)

ADN este materialul genetic al majorităţii organismelor, deoarece conţine informaţia

genetică, sub formă codificată biochimic, necesară sintezei proteinelor sau altor biomolecule.

Funcţiile ADN:A. Autocatalitică: -Replicaţia

B. Heterocatalitică:-Transcripţia (prima etapă în sinteza proteinelor)

-Translaţia ( a doua etapă în sinteza proteinelor)

Aceste funcţii sunt redate de schema „ Dogma centrală a geneticii”: ADN → ARNm →
proteine

A) Funcţia autocatalitică: Replicaţia

Definiţie: Replicaţia este procesul de sinteză (auto-copiere) a ADN-ului după modelul

semiconservativ ( dublarea cantităţii de ADN ).

Procesul se realizează sub acţiunea enzimei ADN-polimeraza. Se vor obţine două

molecule fiice de ADN, identice cu molecula mamă, fiecare având o catenă veche, care a
servit drept matriţă şi o catenă nouă, complementară catenei vechi.

Localizare: procesul are loc în nucleul celulei, înainte de diviziunea celulară, în interfază.

Desfăşurare:

-procesul începe cu parţiala desrăsucire a dublului helix în regiunea numită furcă de replicaţie,
prin ruperea punţilor de hidrogen dintre cele două catene complementare, sub acţiunea enzimei
ADN-helicază. Rezultă astfel două catene desfăcute, una în sensul 3'-5' (catena conducătoare),
cealaltă în sensul 5'-3' (catena întârziată).
-cele două catene de ADN separate pe un segment formează bucle de replicaţie, care la
eucariote( plante, animale) se numesc repliconi, iar la procariote ( bacterii) se numesc unităţi
replicative.

Nucleotidele libere din citoplasmă intră în nucleul celulei şi se aşează complementar la

catenele vechi de ADN, care servesc drept matriţă.

Catenele noi sunt:

a) Catena conducătoare: se sintetizează continuu, mai devreme; enzima ADN polimeraza

atașează nucleotidele în sensul 5'-3' prin complementaritatea bazelor azotate;
 b) Catena întârziată: se sintetizează mai târziu, discontinuu; pe ea se atașează o moleculă
de ARN numită ARN primer apoi, prin intervenția ADN polimerazelor sunt atașate la
catenă fragmente scurte de ADN preformat denumite fragmente Okazaki. Catena se va
forma in sens invers, adică în sens 3'-5'.
La sfârşit, ARN primer este îndepărtat şi se completează golul cu ADN.

B. Funcţia heterocatalitică : Sinteza proteinelor

Pe baza informațiilor genetice (codificate chimic) deținute de acizii nucleici sunt
sintetizate alte substanțe: ex-proteinele.

-proteina este o macromoleculă alcătuită din lanțuri denumite polipeptide, formate prin
policondensarea aminoacizilor.

-în proteine apar 20 de aminoacizi denumiți aminoacizi esențiali.

B.I. Transcripţia ( prima etapă a sintezei proteinelor)

Definiţie: este procesul de copiere complementară a unei catene de ADN şi sinteza ARNm.

Localizare: la procariote în citoplasmă, iar la eucariote în nucleu.

Desfăşurare: în trei etape, de iniţiere, de alungire şi de încheiere, sub acțiunea enzimei ARN-
polimeraza.
- enzima ARN-polimeraza desparte cele două catene ADN, prin distrugerea legăturilor de
hidrogen dintre bazele azotate, cu formarea unei bucle, ca și în replicație.
-în același timp, ARN- polimeraza leagă ribonucleotidele libere din mediu de catena transcrisă,
formând molecula de ARN mesager. Acesta se desprinde de catena ADN.
-catena de ADN copiată este numită catena antisens, iar catena de ADN care nu este copiată se
numeşte catena sens.

-etapa de încheiere: este diferită la procariote şi eucariote.

a) la procariote: ARNm a copiat mai multe gene din ADN, care conţin informaţia genetică
necesară sintezei mai multor proteine.

b) la eucariote: ARNm copiază o singură genă din ADN, care conţine informaţia genetică
necesară sintezei unei singure proteine și are loc maturarea ARN:

- ARNm copiază prima dată toată gena din ADN, care este formată din exoni ( secvenţe
informaţionale de nucleotide ) şi introni ( secvenţe non-informaţionale de nucleotide )
rezultând ARN premesager sau ARNm precursor.

- Din ARN premesager se elimină intronii, rezultând ARNm matur, mai scurt şi format
numai din exoni.

ARN premesager: exon 1 - intron 1 - exon 2 - intron 2 - exon 3

ARNm matur: exon 1 – exon 2 – exon 3

 B. Funcţia heterocatalitică: II. Translaţia ( a doua etapă a sintezei proteice)

Definiţie: Este procesul de decodificare a informaţiei genetice din ADN, copiată de ARNm şi
sinteza unei catene polipeptidice ( proteină / lanţ de aminoacizi ).

II.1. Codul genetic

II.2. Desfășurarea translaţiei

II.1. Codul genetic:

Definiţie: Este legătura dintre structura nucleotidelor în ADN ( transcrise în ARNm ) şi ordinea
aminoacizilor în proteina care se va sintetiza.

Alcătuirea codului genetic:

-poate fi redat sub formă de tabel

-conţine unităţi numite codoni: secvenţe de trei nucleotide

-numărul codonilor: 64, adică numărul variantelor a patru nucleotide luate câte trei.

-tipuri de codoni: - codoni sens: -61 de codoni, care codifică 20 tipuri de aminoacizi.

- 2 codoni sens au şi semnificaţia de START ( începutul

sintezei proteice): AUG, GUG.

- codoni non-sens: -3 codoni care au semnificaţia de STOP ( sfârşitul

mesajului genetic necesar sintezei proteice): UAA, UGA, UAG.

Caracteristicile codului genetic. Codul genetic este:

1. universal: la toate organismele acelaşi codon codifică acelaşi aminoacid.

- excepţie: codonul UGA: - în nucleu are semnificaţia de STOP

- în mitocondrii codifică aminoacidul triptofan.

2. nesuprapus ( neacoperit): între doi codoni succesivi nu există nucleotide comune.

3. fără virgule: între codoni vecini nu sunt spaţii goale.

4. degenerat: mai mulţi codoni codifică acelaşi aminoacid.

 5. ambiguu: un codon poate determina includerea unor aminoacizi diferiţi în proteină, în
funcţie de poziţia lui în ARNm.

Exemplu, la procariote: GUG – la începutul ARNm: codifică formilmetionina şi determină

începutul mesajului genetic ( START ).

-în interiorul ARNm: codifică valina.

Desfăşurarea translaţiei:

Definiție: Translația este procesul de formare a proteinei (polipeptidului) în ribozom pe

baza informației aduse de ARNm și cu aminoacizii aduși de ARNt.

Localizare: în ribozomi, organite celulare comune, din citoplasmă.

Ribozomul prezintă două subunităţi: mică şi mare, fiind alcătuit din ARN ribozomal și
proteine.

Desfăşurarea translaţiei are loc în trei faze, sub acţiunea a două enzime: Aminoacil-
sintetaza şi peptid-polimeraza.

ARNr ( din ribozom) se leagă de ARNm, care la rândul său se va lega de ARNt care
transportă aminoacizii liberi din citoplasmă în ribozomi. ARNm va trece printre subunităţile
ribozomului ca o bandă magnetică prin dispozitivul de citire al casetofonului. Pe măsură ce
ARNm se va deplasa cu câte un codon, informaţia genetică din ARNm va fi tradusă şi câte un
aminoacid va fi inclus în lanţul proteic.

1) Faza de iniţiere:

Aminoacizii liberi din citoplasmă (AA) sunt activaţi prin legarea de o substanţă donatoare
de energie:ATP ( adenozintrifosfat), sub acţiunea enzimei aminoacil-sintetaza.

AA + ATP → AA – AMP + 2P

Aminoacidul activat se leagă de ARNt specific sub acţiunea aceleaşi enzime aminoacil-
sintetaza:

AA – AMP + ARNt → AA – ARNt + AMP

Subunitatea mică a ribozomului se leagă de ARNm la nivelul codonului START: AUG

şi de ARNt1 ( iniţiator) care transportă primul aminoacid, cu funcţie START: metionina. Se
formează legături de hidrogen între bazele azotate complementare ale codonului din ARNm şi
ale anticodonului din ARNt. La cele trei componente se ataşează subunitatea mare a
ribozomului.

2)Faza de alungire:
Are loc adăugarea aminoacizilor în proteina ce trebuie sintetizată, aduşi de câte un ARNt
specific, pe măsură ce ribozomul înaintează cu câte un codon, la nivelul ARNm, în direcţia
C5→C3. ARNt2 aduce aminoacidul 2, ARNt3 aduce proteina3, etc. Aminoacizii se leagă între ei
sub acţiunea enzimei peptid-polimeraza.

AA1-ARNt1 + AA2-ARNt2 + AA3-ARNt3……………→ AA1-AA2-AA3-………. + ARNt1

+ARNt2+ ARNt3………….

3)Faza de încheiere:

Ribozomul întâlneşte un codon STOP din ARNm. Încheierea sintezei proteice se face
prin legarea la capătul lanţului de aminoacizi a unei molecule de apă.

Proteina sintetizată se desprinde din ribozom şi toate componentele se dezasamblează.

Pentru a se sintetiza mai multe exemplare din aceeaşi proteină, aceeaşi moleculă de
ARNm va trece succesiv prin mai mulţi ribozomi. ( ansamblul ARNm şi mai mulţi ribozomi se
numeşte poliribozomi).