ARN mesager.

Transcripția
Introducere

• Termenul a fost propus în 1961 de către Jacob și Jacques Monod

François pentru a descrie porțiunea ARN-ului responsabilă de
transmiterea mesajului din ADN la ribozomi.
• ARNm este o moleculă intermediară care conține informațiile
codificate în ADN-ul care specifică o secvență de aminoacizi care
are ca rezultat o proteină funcțională.
• Procesul de sinteză a unui ARNm din catena ADN-ului este
cunoscut ca transcripție și apare diferențiat între procariote și
eucariote.
 Structura ARN-ului
• Acidul ribonucleic este diferit de ADN-ul bicatenar prin faptul că este o
macromoleculă monocatenară care conține un singur lanț polinucleotidic ce
are ca bază azotată uracilul (U) în loc de timină (T) și ca pentoză riboza în
locul dezoxiribozei.
• La fel ca și ADN-ul, ARN-ul are structură primară, secundară și terțiară.
Unitatea de bază a structurii primare este nucleotidul alcătuit din bază azotată,
pentoză și radical fosfat. Este mai puțin stabil decât ADN-ul întrucât pentoza sa
are o grupare hidroxil (OH) liberă în poziția 2’.
• Structura secundară apare numai la ARN de transfer (ARNt) și ARN ribozomal
(ARNr) este reprezentată de ARN-ul dublu catenar format pe baza
complementarității bazelor azotate legate între ele prin legături de hidrogen.
• Structura terțiară este responsabilă de aspectul tridimensional al
macromoleculei și de dispunerea spațială a buclelor. Cu cât dimensiunea
moleculei ARN este mai mare, cu atât stabilitatea ei se reduce, prin urmare
ARN-ul nu poate crește foarte mult în dimensiuni.
Sinteza ARN-ului
• Sinteza ARN-ului sau transcripția se realizează folosind ca bază ADN-ul;
• O catenă nouă de ARN se construiește pe principiul complementarității
bazelor azotate la fel ca în cazul replicării ADN-ului, însă de data aceasta
responsabilă este ARN-polimeraza;
• Enzima acționează în momentul în care cele 2 catene de ADN matriță se
despart, dar spre deosebire de replicarea ADN-ului care se face folosind
ambele catene ADN, sinteza ARN-ului se face folosind doar una dintre
catenele moleculei de ADN matriță, numită catenă sens;
• Sinteza este inițiată prin legarea enzimei de secvență promotor din ADN,
aceasta progresând de-a lungul catenei matriță în direcția 3’- 5’;
• Nucleotidele libere în citoplasmă, care se vor alinia pe baza
complementarității în catena nouă de ARN vor conține riboza, iar în dreptul
adeninei de pe catena matriță se va atașa uracilul în catena nou sintetizată.
• Polimerizarea ribonucleotidelor (elongarea) cu construirea noii catene se va
desfășura în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor
în sinteza ADN-ului și anume de la 5’ la 3’;
• O secvență terminus specifică din molecula de ADN va dicta terminarea
sintezei, când catena nouă de ARN va atinge numărul suficient de nucleotide
polimerizate în lanț;
• ARN-ul astfel transcris din ADN-ul matriță se numește ARN mesager
precursor (ARNmp).
• Pre-ARNm este apoi supus unei procesări care implică splicing - eliminarea
intronilor și fuzionarea exonilor adiacenți - și capping - adăugarea de 7-
metilguanosină la capătul 5' al ARNm, astfel încât ARNm să nu poată fi scindat
de către exonucleaze;
• De asemenea, servește ca loc de recunoaștere a ARNm înainte de traducere pentru
subunitatea ribozomală mică.
• Structura unui ARNm eucariot matur. Un ARNm complet procesat include
un capac 5', o UTR 5', o regiune codantă, o UTR 3' și o coadă poli(A);
• Polimeraza se leagă de caseta TATA, care acționează mai mult sau mai puțin
ca un promotor, situat la aproximativ 25 de perechi de baze în amonte de
Transcription Start Site-TSS, împreună cu factorii de transcripție, dând
naștere la Transcription Initiation Complex-TIC;
• Pentru ca acest complex să fie funcțional, trebuie să aibă loc o secvență
adecvată de evenimente de legare a TF și a polimerazei pe promotor: TFII-D,
TFII-A, TFII-B, ARN pol II, TFII-F, TFII-H, TFII-E, TFII-J;
• Imediat ce TIC este format, începe transcrierea, dând naștere la ARNm care include atât
exoni, cât și introni;
• Transcripția se termină fără recunoașterea unei zone bogate în adenină, ci mai degrabă
prin dezasamblarea automată a complexului de transcripție;
• După ce molecula de ARNm și-a îndeplinit funcția, este supusă hidrolizei enzimatice
realizată de ribonucleaze (enzime litice ribozomale) și degradată la nucleotidele
componente care vor rămâne libere în citoplasmă și disponibile pentru sinteza de noi
acizi nucleici pe baza principiului complementarității bazelor azotate ale nucleotidelor
libere cu bazele azotate ale catenei matriță.