Structura ARN-ului[modificare | modificare sursă]

Structura unui ribonucleotid. Baza azotată prezentată aici este

uracilul.
Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un
complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul
rezultă din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi,
monocatenare.
Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o
pentoză (riboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina. Polimerizarea
ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’.

Pliere și apariția unei regiuni din molecula unui ARN ce

conține o secvență repetată inversată cu formarea unei regiuni dublu catenare terminată cu o
buclă.
Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă) definește structura
primară a moleculei de ARN. Datorită complementarității bazelor în unele regiuni mai mari sau
mai mici ale moleculei de ARN, în soluție și în funcție de temperatură, prin pliere și aparierea
regiunilor complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o structură parțial bicatenară.
Această structură” secundară este deosebit de importantă în funcția unor tipuri de ARN, ca, de
exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională
numită structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice
A-T și C-G.

Sinteza ARN[modificare | modificare sursă]

ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de
matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi
transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele
azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN
polimerază copiază una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena
de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens.
Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în
cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță
a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor
în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor
din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'.

Funcțiile celulare ale ARN[modificare | modificare sursă]

Suport temporar al informației genetice[modificare | modificare sursă]
Acest rol este realizat de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de
proteine de la ADN-ul localizat nuclear la ribozomii localizați în citoplasmă.

Catalizator enzimatic[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN au capacitatea de a cataliza reacții chimice modificând
atât aminoacizi sau proteine cât și acizi nucleici.

Ghid pentru enzime[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN sunt componente ale unor complexe ribonucleoproteice ce participă la
ghidarea lor spre secvențele specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de
ARN nucleolar (snoARN – small nucleolar ARN în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului
ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic numit
telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere).

Reglarea expresiei genelor[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai
multor gene.

Rol în translație[modificare | modificare sursă]

ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice.

Suport al informației genetice[modificare | modificare sursă]

Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul gripei,
virusul hepatitei C sau virusul Imunodeficientei umane dobandite. Replicarea acestor virusuri se
face cu o fidelitate mult mai redusă, deoarece în cazul ARN-ului nu există un proces de corijare a
erorilor, frecvența mare a erorilor ducând la o mare variabilitate genetică.

Tipuri de ARN[modificare | modificare sursă]

În celule se găsesc diferite tipuri de ARN. Proporția lor este diferită: o mare cantitate este
reprezentată de ARNr (80-90% din ARN-ul celular), ARNt în proporție de 10-15% și doar o
cantitate mică de ARNm (mai puțin de 5%).

ARN mesager - ARNm[modificare | modificare sursă]

Matisarea exonilor și formarea ARN-

ului mesager matur. Structura ARN-ului

mesager matur: "capul" situat la extremitatea 5' (în roșu), regiunea 5'UTR (în galben),
regiunea codantă (în verde), regiunea 3'UTR (în violet) și coada poli-A (în negru).
ARN-ul mesager este ARN-ul ce va servi ca tipar pentru sinteza proteinelor. Complexul
enzimatic ARN polimerază sintetizează inițial un ARN mesager precursor ce conține
secvențele corespunzătoare exonilor și intronilor genei. Prin procesul ulterior de maturare ARN-ul
premesager este modificat pentru a duce la formarea ARN-ului mesager matur:

 la capătul 5’ se adaugă un „cap” (o moleculă de 7-metil-guanozină);

 la capătul 3’ se adaugă o serie de 100-200 de ribonucleotide conținând
adenină ce formează coada poli-A;
 sunt eliminate secvențele corespunzătoare intronilor prin procesul
numit matisare (splicing în engleză) fiind păstrate doar secvențele
corespunzătoare exonilor, secvențe ce conțin informația necesară sintezei de
proteine prin procesul numit translație.
ARN-ul mesager matur este format din trei regiuni : regiunea 5’ netranscrisă (5’UTR – 5'
untranslated region – în engleză), regiunea 3’ netranscrisă (3’UTR – 3' untranslated region –
în engleză) și regiunea codantă.

Vedere spațială a unui ARNt. Situl de fixare a

aminoacidului este în portocaliu, bucla ce conține anticodonul în albastru și anticodonul în
negru.
ARN de transport - ARNt[modificare | modificare sursă]
ARN-ul de transport (notat ARNt) este un ARN scurt, de 75-100 nucleotide, cu o structură
terțiară „în treflă” (cu patru regiuni scurte dublu catenare și trei bucle) ce fixează un
anumit aminoacid la capătul 3’ și care are o regiune specifică de trei nucleotide
numită anticodon în bucla opusă capătului 3’. Acest ARN fixează un aminoacid pe care îl
transportă și îl poziționează în dreptul unui codon (prin complementaritatea codon (de pe
molecula de ARNm) – anticodon (de pe molecula de ARNt) în cursul procesului de translație.

ARN ribozomal - ARNr[modificare | modificare sursă]

ARN-ul ribozomal este un constituent principal al ribozomilor, structuri celulare la nivelul
cărora se realizează sinteza proteinelor. ARN-ul ribozomal este sintetizat prin
transcripția genelor corespunzătoare situate în anumite regiuni ale cromozomilor numite
organizatori nucleolari (sau NOR în engleză). Prin transcripție sunt sintetizați precursori de
talie mare ce vor fi ulterior scindați în patru tipuri de ARNr: ARNr 28S, ARNr 5.8S, ARNr 5S
(ce intră în compoziția subunității mari, 60S, a ribozomului) și ARNr 18S (ce intră în
compoziția subunității mici, 40S, a ribozomului).

ARN regulatori[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN au ca rol regularea expresiei genelor:

 ARN antisens, ARN ce conține regiuni complementare ARN-ului mesager și

care, prin apariere, poate determina formarea de regiuni dublu catenare ARN-
ARN, regiuni ce pot fie modifica capacitatea ARNm de a fi translat , fie pot
duce la degradarea moleculei de ARNm. Acest proces de degradare este
numit interferență ARN și a fost descoperit de Andrew Z. Fire și Craig C.
Mello (premiul Nobel de Fiziologie și Medicină în 2006).
  ARN regulator de talie mare ce determină modificări
epigenetice (condensare a cromatinei și oprirea expresiei genelor localizate
în regiunea respectivă). Un exemplu îl reprezintă ARN-ul Xist la mamifere ce
intervine în procesul de inactivare a unui cromozomul X la organismele de
sex feminin.
ARN catalitic (ribozime)[modificare | modificare sursă]
Unele molecule de ARN (numite și ribozime, prin contracția cuvintelor ribonucleotid
și enzime) au capacitatea de a cataliza reacții chimice de clivare sau de transesterificare
în absența proteinelor enzimatice. Un exemplu îl reprezintă siturile
active (peptidil și aminoacil) ale ribozomilor care sunt formate exclusiv din segmente
de ARN ribozomal. Ribozimele pot cataliza și reacții de modificare ale acizilor nucleici,
spre exemplu spliceozomii, complexe ribonucleoproteice implicate în procesul de
matisare al ARN-ului premesager. Pentru identificarea ribozimelor Thomas Cech și
Sidney Altman au primit premiul Nobel pentru Chimie în 1989.

ARN viral