Acid ribonucleic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți ARN (dezambiguizare).

Acidul ribonucleic (ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format prin copolimerizarea

ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G,
uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un rest fosfat. În molecula de ARN
uracilul înlocuiește timina.

Structura ARN-ului

Structura unui ribonucleotid. Baza azotată prezentată aici este uracilul.

Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un
complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul
rezultă din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi,
monocatenare.

Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C),
o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina.
Polimerizarea ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’.
Pliere și apariția unei regiuni din molecula unui ARN ce conține o secvență repetată inversată cu
formarea unei regiuni dublu catenare terminată cu o buclă.

Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă) definește structura

primară a moleculei de ARN. Datorită complementarității bazelor în unele regiuni mai mari sau
mai mici ale moleculei de ARN, în soluție și în funcție de temperatură, prin pliere și aparierea
regiunilor complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o structură parțial bicatenară.
Această structură” secundară este deosebit de importantă în funcția unor tipuri de ARN, ca, de
exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională numită
structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice A-T și
C-G.

Sinteza ARN
ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de
matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi
transcris, de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele azotate
complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază una
din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care
funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens.

Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în

cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță
a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea
ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a
dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'.

Funcțiile celulare ale ARN

Suport temporar al informației genetice

Acest rol este realizat de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de
proteine de la ADN-ul localizat nuclear la ribozomii localizați în citoplasmă.

Catalizator enzimatic

Unele molecule de ARN au capacitatea de a cataliza reacții chimice modificând atât aminoacizi
sau proteine cât și acizi nucleici.

Ghid pentru enzime

Unele molecule de ARN sunt componente ale unor complexe ribonucleoproteice ce participă la
ghidarea lor spre secvențele specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de
ARN nucleolar (snoARN – small nucleolar ARN în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului
ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic
numit telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere).

Reglarea expresiei genelor

Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai
multor gene.

Rol în translație

ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice.

Suport al informației genetice

Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul gripei, virusul
hepatitei C sau virusul SIDA. Replicarea acestor virusuri se face cu o fidelitate mult mai redusă,
deoarece în cazul ARN-ului nu există un proces de corijare a erorilor, frecvența mare a erorilor
ducând la o mare variabilitate genetică.

Tipuri de ARN
În celule se găsesc diferite tipuri de ARN. Proporția lor este diferită: o mare cantitate este
reprezentată de ARNr (80-90% din ARN-ul celular), ARNt în proporție de 10-15% și doar o
cantitate mică de ARNm (mai puțin de 5%).