Acidul ribonucleic 

(ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format

prin copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază
azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (riboză) și un fosfat. În molecula de
ARN uracilul înlocuiește timina.

Structura ARN-ului[modificare | modificare sursă]

Structura unui ribonucleotid. Baza azotată prezentată aici este uracilul.

Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un
complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul rezultă
din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi, monocatenare.
Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o
pentoză (riboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina. Polimerizarea
ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’.

Pliere și apariția unei regiuni din molecula unui ARN ce conține o secvență repetată inversată cu formarea unei
regiuni dublu catenare terminată cu o buclă.

Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă) definește structura

primară a moleculei de ARN. Datorită complementarității bazelor în unele regiuni mai mari sau mai
mici ale moleculei de ARN, în soluție și în funcție de temperatură, prin pliere și aparierea regiunilor
complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o structură parțial bicatenară.
Această structură” secundară este deosebit de importantă în funcția unor tipuri de ARN, ca, de
exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN poate adopta o structură tridimensională
numită structură terțiară ce rezultă din aparieri între bazele azotate diferite de aparierile clasice A-T
și C-G.

Sinteza ARN[modificare | modificare sursă]

ARN-ul este sintetizat prin procesul numit transcripție. În acest proces, ADN-ul are rol de
matriță. Molecula dublu catenară de ADN este desfăcută, pe intervalul care urmează a fi transcris,
de anumite complexe proteice prin ruperea punților de hidrogen între bazele
azotate complementare. Un complex proteic cu funcție enzimatică numit ARN polimerază copiază
una din catenele de ADN pentru a produce un ARN complementar. Catena de ADN care
funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens.
Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în
cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță
a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în
transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din
cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre 3'.

Funcțiile celulare ale ARN[modificare | modificare sursă]

Suport temporar al informației genetice[modificare | modificare sursă]
Acest rol este realizat de ARN-ul mesager ce transportă informația genetică necesară sintezei de
proteine de la ADN-ul localizat nuclear la ribozomii localizați în citoplasmă.

Catalizator enzimatic[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN au capacitatea de a cataliza reacții chimice modificând
atât aminoacizi sau proteine cât și acizi nucleici.

Ghid pentru enzime[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN sunt componente ale unor complexe ribonucleoproteice ce participă la
ghidarea lor spre secvențele specifice. În această categorie pot fi încadrate moleculele mici de ARN
nucleolar (snoARN – small nucleolar ARN în engleză) ce participă la clivarea ARN-ului
ribozomal sau ARN telomeric ce reprezintă matrița folosită de complexul ribonucleoproteic numit
telomerază pentru sinteza extremităților moleculelor de ADN (numite telomere).

Reglarea expresiei genelor[modificare | modificare sursă]

Unele molecule de ARN (ARN antisens, spre exemplu) sunt implicate în represia uneia sau mai
multor gene.

Rol în translație[modificare | modificare sursă]

ARN-ul de transfer transportă aminoacizii și îi poziționează în cursul sintezei proteice.

Suport al informației genetice[modificare | modificare sursă]

Genomul unor virusuri este constituit din ARN. În această categorie intră virusul gripei,
virusul hepatitei C sau virusul Imunodeficientei umane dobandite. Replicarea acestor virusuri se face
cu o fidelitate mult mai redusă, deoarece în cazul ARN-ului nu există un proces de corijare a erorilor,
frecvența mare a erorilor ducând la o mare variabilitate genetică.