Sunteți pe pagina 1din 11

NUCLEOPROTEINELE

• Sunt heteroproteine la care gruparea prostetica este reprezentata de acizii nucleici

• Combinatia dintre proteine si acizii nucleici se intalneste numai in nucleul celulelor eucariote

• ADN-ul nuclear este legat strans de:

– proteine bazice cu masa moleculara inferioara (histone)

– dar este asociat si cu proteine mai voluminoase, albumine

– si globuline cu rol important in reglajul genetic

• In ribozomi ARN este legat de proteinele ribozomale (ribonucleoproteine)

• La procariote, bacterii si alge albastre-verzi ADN ramane intotdeauna liber nelegat de proteine

ACIZII NUCLEICI

• Acizii nucleici sunt considerati cei mai importanti constituenti ai materiei vii deoarece poarta in
arhitectura lor moleculara intreaga informatie genetica, necesara biosintezei proteinelor specifice,
inclusiv a enzimelor si a hormonilor

ISTORIC

• Denumirea a fost data de Miescher (1871) care a izolat “substanta nucleica” din nucleii leucocitelor
din infectiile chirurgicale.

• La inceput s-a considerat ca:

– acidul zimonucleic extras din drojdii (levuri) ar fi acidul nucleic caracteristic pentru vegetale in timp
ce

– acidul timonucleic, extras din glandele timus ar fi caracteristic pentru celulele animale

• In prezent se cunoaste ca toate celulele eucariote si procariote contin ambele tipuri de acizi
nucleici, numai virusurile sunt singurele care au un singur tip de acid nucleic: fie ADN fie ARN si
niciodata ambele

• Acidul zimonucleic este identificat cu ARN in timp ce acidul timonucleic este echivalentul ADN.

ACIZII NUCLEICI

• Prin hidroliza completa acizii nucleici se descompun in trei componente

- acid fosforic

- o pentoza

- baze azotate

• Cele doua tipuri de acizi nucleici difera prin natura ozelor ce intra in compozitia lor, denumirea
acestora se gaseste in nomenclatura celor doi acizi nucleici:

– riboza pentru acidul ribonucleic (ARN) si

– dezoxiriboza pentru acidul dezoxiribonucleic (ADN)


ACIZII NUCLEICI

• OZELE : oza acidului zimonucleic, azi ARN, a fost izolata de Levene si Jacobs in 1908 la Rochefeller
Institut of Biochemistry, de unde denumirea de riboza

• Oza acidului timonucleic, azi ADN, a fost descoperita numai in 1929 si s-a demostrat ca aceasta este
2-dezoxiriboza

• Ambele sunt aldopentoze si se gasesc in stare furanozica

Bazele azotate

• Bazele azotate prezente in acizii nucleici sunt in numar de 5 si apartin la doua structuri:

• PURINICE: adenina si

guanina

• Pirimidinice: citozina

timina (numai in ADN)

uracilul (numai in ARN)

Nucleozide si nucleotide

 In biogeneza acizilor nucleici se formeaza la inceput nucleozidele care reprezinta combinatiile


dintre o baza azotata si o pentoza

 Nucleozidele sunt heterozide de tip N-glicozidic legatura realizandu-se intre N9 al bazelor azotate
purinice, respectiv N1 al bazelor azotate pirimidinice si OH din C1 al pentozelor

 Astfel pentru ADN nucleozidele se numesc:

- dezoxiadenozina

- dezoxiguanozina

- dezoxicitidina

- timidina

Nucleozide si nucleotide

• Pentru ARN nucleozidele se numesc: adenozina guanozina citidina uridina

NUCLEOTIDE

• Sunt esterii fosforici ai nucleozidelor

• Legatura esterica se realizeaza intre hidroxilul din pozitia 5’ a pentozei si acidul fosforic

• Pentru ADN nucleotidele se numesc: -

acid dezoxiadenilic,
-acid dezoxiguanilic,

-acid dezoxicitidilic si

-acid timidilic

• Pentru ARN nucleotidele se numesc:

- acid adenilic,

-acid guanilic,

-acid citidilic,

-acid uridilic

ACIZII NUCLEICI

• Acizii nucleici reprezinta molecule polinucleotidice, rezultate din concatenarea mai multor
monomeri (nucleotide)

• In structura ADN exista un numar foarte mare de nucleotide

• In ARN numarul acestora este variabil, cea mai mica molecula fiind cea a ARNt (70-80 nucleotide)

• ARN este monocatenar

• ADN are o structura bicatenara in forma de spirala dubla

• Legarea nucleotidelor vecine dintr-un lant are loc prin intermediul acidului fosforic care realizeaza
punti fosfodiesterice.

• Acidul fosforic esterificat in pozitia 5’ al unei nucleotide mai formeaza o legatura esterica cu
hidroxilul din 3’ al nucleotidei vecine

• Se obtine astfel o orientare a catenelor polinucleotidice de la 5’ spre 3’ dupa cum este liber OH din
3’ sau 5’ al ribozei sau dezoxiribozei

STRUCTURA ADN

• Proportia intre diferitele baze in cadrul ADN difera cu specia

• Raportul A+T/G+C este intotdeauna 1

• Aceasta proportie le-a sugerat lui Watson si Crick (1953) ca bazele se gasesc in perechi in ADN (A-T
si G-C)

• Prin difractie cu raze X a ADN pur, Wilkins a stabilit ca acesta se gaseste in dublu helix sau spirala
dubla in jurul unui ax imaginar

STRUCTURA ADN

• Scheletul fiecarei catene (barele verticale) este format din succesiuni regulate de acid fosforic si
dezoxiriboza

• In interior barele orizontale sunt formate din perechile de baze azotate


• Legaturile dintre cele 2 catene polinucleotidice, una descendenta si alta ascendenta se realizeaza
prin legaturi de hidrogen intre o baza azotata purinica si una pirimidinica: 2 legaturi de H pentru A-T;
T-A si 3 legaturi de hidrogen pentru G-C ; C-G

STRUCTURA ADN

• Succesiunea bazelor azotate dintr-o catena polinucleotidica de ADN determina automat


succesiunea de baze din lantul antiparalel care va avea baze complementare

• S-a determinat si distanta dintre doua puncte suprapuse ale unei spirale care este de 34 Å si
cuprinde 10 nucleotide, de unde se deduce ca doua nucleotide vecine dintr-o catena sunt situate la o
distanta de 3,4 Å

• Aceasta structura a ADN permite interpretarea modului de duplicare, dupa modelul


semiconservativ al ADN, in care legaturile de H dintre baze se rup, cele doua catene se desfac si
fiecare isi va sintetiza o alta catena, complementara, identica cu cea dinainte de separare

STRUCTURA ARN

• Exista 3 tipuri de ARN ce au structuri si functii diferite ARN de transfer

• Se noteaza ARNt , se mai numeste de transport sau solubil

• Are cea mai mica molecula fiind format din 70-80 nucleotide in forma de trefla (frunza de trifoi) sau
cu 3 bucle si o portiune bicatenara (petiolul frunzei) mentinuta prin legaturi de hidrogen

• Contine o serie de baze azotate rare

• In bucla mediana contine o succesiune de 3 nucleotide specifice formand anticodonul adica bazele
complementare codonului din ARN- mesager

• De aceasta imperechere codon-anticodon depinde insertia corecta a unui aminoacid in lantul


polipeptidic, proces ce are loc la nivelul ribozomilor

• Exista atatea tipuri de ARNt cati AA exista (20)

• Rolul ARN t este de a transporta AA la locul sintezei proteice in procesul de translatie si de a


asigura insertia corecta a AA conform codului genetic din ARNm.

ARN ribozomal

 Se noteaza ARN r

 Are o molecula superioara ARN t, cu structura deformabila (in forma de ghem) cu scurte regiuni
helicoidale

 Contine numeroase baze azotate metilate, si un continut ridicat de guanina si citozina

 Se sintetizeaza in nucleoli, este format din mai multe fractiuni care se asambleaza in ribozomi dupa
ce el este “exportat” din nucleu in citoplasma prin membrana nucleara
 In ribozomi ARN r se cupleza cu proteinele ribozomale formand un ribozom functiona

ARN mesager

• Se noteaza ARN m

• Contine informatia genetica pentru sinteza proteinelor specifice in care succesiunea codonilor
(formatiune de cate 3 nucleotide) determina succesiunea aminoacizilor din lantul proteic

• Se sintetizeaza in nucleu in contact cu ADN nuclear prin procesul de transcriptie in care una din
catenele ADN determina secventa bazelor complementare in ARN m (A – U; T – A; G – C, C - G)

• ARN m are o structura monocatenara, de lungime variabila, in functie de cantitatea informatiei


genetice continute in molecula sa

• Este instabil el se reinoieste continuu in contact cu ADN nuclear

• Dupa eliminarea unor portiuni noninformationale (introni) ARN m este transportat prin membrana
nucleara in citoplasma unde isi desfasoara functia sa biologica de codificare a proteinelor specifice
fiind un intermediar (mesager) intre ADN si proteinele specifice

• Poate fi sintetizat si in vitro pornind de la ribonucleotide sau in prezenta unor secvente de ADN,
tehnici utilizate in biologia moleculara si in ingineria genetica

Localizarea acizilor nucleici in celula

• ADN-ul este localizat in nucleul interfazic la nivelul cromatinei nucleare si la nivelul cromozomilor in
timpul diviziunii

• Exista si ADN extranuclear descoperit dupa 1960, localizat in cloroplaste si mitocondrii

• In aceste organite continutul in ADN este scazut dar are un rol genetic important determinind asa
numita ereditate citoplasmatica

• ARN se formeaza in nucleu in contact cu ADN dar cea mai mare parte a sa migreaza in citoplasma

• In nucleu numai nucleolul est bogat in ARN

• ARN se gaseste la nivelul ribozomilor citoplasmatici (ARN r), fie solubil (ARN t) sau sub forma de
ARN m in citoplasma

• Mitocondriile si plastidele contin in interior ribozomisi toate tipurile de ARN

EFECTORI BIOCHIMICI

• Reprezinta substante cu rol de reglare a proceselor metabolice, de crestere si de dezvoltare

• La inceput au fost denumite biocatalizatori prin analogie cu catalizatorii din chimie, astazi acest
termen a fost inlocuit cu cel de efectori biochimici

• Efectorii biochimici:
– Vitamine

– Enzime

– Hormoni vegetali

VITAMINELE

• Sunt substante indispensabile pentru cresterea si dezvoltarea normala a organismelor

• Lipsa sau insuficienta lor determina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze
sau hipovitaminoze, ce constituie boli carentiale

• Organismele animale nu pot sintetiza aceste vitamine; ele si le procura impreuna cu hrana vegetala;
de asemenea vitaminele nu pot fi stocate in organismele animale

• Pentru organismele vegetale vitaminele indeplinesc de cele mai multe ori un rol coenzimatic

• In prezent marea majoritate a vitaminelor se pot obtine prin sinteza chimica si sunt utilizate ca
factori profilactici si curativi

• Unele vitamine sunt preluate din plante sub forma de precursori, numiti provitamine si apoi sunt
transformate in vitamine propriu zise in organismul animal

VITAMINELE

• Numele de vitamine deriva de la prima vitamina descoperita B1 de catre Funk (1911) in tegumentul
de orez si care este capabila sa vindece boala beri-beri; acesta este din punct de vedere chimic o
amina (vit+amina= amina vitala)

• Ulterior s-a constatat ca celelalte vitamine nu contin o grupare aminica si nici chiar azot in molecula
lor, dar s-a pastrat acest nume pentru a arata semnificatia acestor substante

• In organismele vegetale si animale exista substante cu rol opus vitaminelor, care inhiba sau suprima
activitatea lor si acestora li s-a dat numele de antivitamine

Nomenclatura vitaminelor

• Nomenclatura veche denumeste vitaminele cu litere din alfabetul latin (A, B, C, D, etc.) iar in cadrul
aceleiasi grupe cu ajutorul indicilor (B1 , B2 , B6 , etc)

• Dupa rolul fiziologic pe care il indeplinesc in organismul uman:

- antixeroftalmica (combate xeroftalmia) pentru vitamina A

- antihemoragica sau coagulanta pentru vitamina K


- antirahitica pentru vitamina D

- antisterilica pentru vitamina E

• Dupa structura chimica:

- tiamina B1

- riboflavina B2

- piridoxina B6

- acid ascorbic

– vitamina C

Clasificarea vitaminelor

• Dupa solubilitatea lor:

- liposolubile sunt solubile in solventi organici sau lipide (ex: vitaminele A; D; E; K; F)

- hidrosolubile sunt solubile in apa (ex: vitaminele B; C si P)

VITAMINELE LIPOSOLUBILE VITAMINA A

• Se mai numeste: retinol; antixeroftalmica sau vitamina cresterii

• Rol: in cresterea organismelor tinere

– In protejarea tesuturilor epiteliale

– In procesul vederii

• In plante se gaseste sub forma de provitamine care sunt substantele carotenoidice

• Cea mai importanta provitamina A este β-carotenul din care prin degradare oxidativa in organismul
uman rezulta doua molecule de vitamina A

• Din xantofile prin degradare oxidativa rezulta o molecula de vitamina A

• Alte carotenoide (capsantina din ardeiul rosu sau licopenul din rosii) nu formeaza prin degradare
vitamina A, deoarece nu au structura de provitamina A neavand in molecula lor ciclul β-iononic

VITAMINA A

• Carotenoidele sunt continute in cromoplaste (plastide de culoare galben-portocalie-rosie), dar ele


insotesc si clorofila in cloroplaste

• Surse de provitamina A:

- radacinile de morcov

- fructele de macese
- florile de culoare galben-portocalie

-frunze

VITAMINA D

• Se gaseste in natura atat libera cat si sub forma de provitamine D care sunt sterolii vegetali

• Se cunosc 6 vitamine D:

- vitamina D2 provine din ergosterol

-vitamina D3 provine din dehidrocolesterol

- vitamina D5 din dehidrositosterol

- vitamina D6 din dehidrostigmasterol

• Putere vitaminica D mare au D2 (calciferol) si D3 (colecalciferol)

VITAMINA D

• Transformarea sterolilor in vitamina D are loc sub actiunea radiatiilor ultraviolete printr-un proces
fotochimic

• Rol: favorizeaza absorbtia Ca si P in tesutul osos

• In avitaminoza D apare rahitismul la copii, osteoporoza si osteomalacia la adulti

• Surse animale: uleiul de peste; ficat; oua; lapte

• Surse vegetale: drojdiile; uleiurile vegetale (floarea soarelui, soia, dovleac, masline); ciupercile
(bogate in ergosterol)

VITAMINA E

• Se mai numeste tocoferol, vitamina antisterilitatii sau a reproducerii

• Este sintetizata de plante si se gaseste in cantitate mai mare in frunze, muguri, seminte germinate
(germeni) si uleiuri de germeni de porumb si grau, uleiuri vegetale

• In organismele vii are rol antioxidant protejand de oxidare vitaminele liposolubile

• In avitaminoza E se instaleaza sterilitatea

• Favorizeaza reactiile de fosforilare si de formare a compusilor macroergici

VITAMINA K

• Se mai numeste vitamina antihemoragica sau coagulanta


• In avitaminoza K apar hemoragiile

• Este sintetizata numai de plante si de microorganismele din tubul digestiv

• Favorizeaza coagularea sangelui prin transformarea fibrinogenului in fibrina

• Participa la oxidarile celulare prin sisteme redox, la fosforilari si in respiratia tisulara

• Surse: frunzele de lucerna, trifoi, spanac, conopida, cloroplaste

VITAMINA F

• Este considerata in prezent o vitaminoida (nefiind o vitamina adevarata)

• Se mai numeste vitamina antidermatitica, in avitaminoza F apar tulburari la nivelul pielii

• Este reprezentata de acizii grasi esentiali, cu mai multe duble legaturi si care nu pot fi sintetizati de
animale ci numai de plante ex: acidul linolenic, acidul arachidonic

• Surse de vitamina F: uleiurile vegetale: de in, arahide, luminita noptii

VITAMINELE HIDROSOLUBILE

• Sunt reprezentate de: vitaminele B, C si P VITAMINELE B

• Se gasesc de obicei impreuna in produsele vegetale (ex. drojdia de bere) si poarta numele de
complex B

• Din grupa vitaminelor B fac parte vitaminele: B1 , B2 , B6 , B12, acidul pantotenic (B5 ),
nicotinamida (vitamina PP, B3 ) si acidul paraaminobenzoic

VITAMINA B1

• Se numeste tiamina, anevrina sau vitamina anti beriberica

• Se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere, semintele gramineelor si leguminoaselor, in flori,


frunze, polen, este sintetizata si de flora intestinala

• In avitaminoza B1 apar tulburari la nivelul sistemului nervos, la nivel gastro-intestinal, oboseala,


nevralgii si chiar paralizii ale extremitatilor

• Intervine ca si coenzima in procesele de decarboxilare ale cetoacizilor

VITAMINA B2

• Se numeste riboflavina

• Este raspandita in toate tesuturile animale si vegetale


• Joaca un rol de coenzima in reactiile de oxidoreducere celulara, in procesul de crestere si a vederii •
Surse vegetale: conopida, porumb, germeni de grau, drojdia de bere

VITAMINA B6

• se numeste piridoxina

• Intra in constitutia unor enzime care participa la reactiile de decarboxilare si transaminare a AA

• In avitaminoza B6 apar modificari cutanate, tulburari nervoase, anemie, iritabilitate, astenie

• Este un factor de crestere pentru microorganisme

• Se gaseste in germenii de graminee si legumele proaspete

VITAMINA B12

• Se numeste ciancobalamina

• Este indispensabila pentru viata omului si animalelor intervenind in crestere, hematopoeza,


functionarea celulei nervoase

• In plante se gaseste in cantitati reduse se obtine industrial din culturile de microorganisme

• In cantitati mari este prezenta si in ficatul de animale

• Din punct de vedere chimic are in structura sa un nucleu corinic ce are in partea centrala un atom
de cobalt si o grupare CN

• Rol: stimuleaza biosinteza nucleoproteinelor si este un important factor metabolic

• Avitaminoza B12 produce anemia pernicioasa

ACIDUL PANTOTENIC

• Se mai numeste vitamina B5

• Este rapandit in toate organismele vegetale si animale (pantos=peste tot)

• In cantitati mai mari se gaseste in laptisorul de matca, faina de soia, drojdia de bere, legume

• Intra in constitutia coenzimei A, stimuleaza metabolismul celular, este un factor de crestere utilizat
mult in zootehnie, cat si pentru cultura microorganismelor

• In terapeutica se foloseste produsul de sinteza pantotenat de calciu

VITAMINA PP

• Se mai numeste vitamina antipelagroasa, niacina sau nicotinamida (amida acidului nicotinic),
vitamina B3
• Avitaminoza PP produce aparitia bolii pelagra ca apare in urma consumarii indelungate in
alimentatie a porumbului si se manifesta prin aparitia de eriteme pe maini si gat

• Denumirea de PP provine de la “pelagra preventiva”, adica proprietatea acesteia de a preveni


pelagra • Intra in constitutia coenzimelor piridinice (NAD, NADP)

• In regnul vegetal se gaseste in cantitate mai mare in tegumentele seminale (mai putin cele de
porumb), legume si ciuperci

ACIDUL PARAAMINOBENZOIC

• Reprezinta un factor de crestere pentru microorganisme

• Are o actiune antagonista fata de sulfamide

• Este raspandit atat in regnul vegetal cat si in cel animal

• Previne depigmentarea pielii si a parului si are o actiune antiinfectioasa generala

• Intra in constitutia acidului folic

Enzime vegetale cu importanta medicinala

• Ficina obtinuta din latexul de Ficus

• Papaina obtinuta din fructele de papaia (Caryca papaya)

• Ambele sunt enzime proteolitice si cheratinolitice si se intrebuinteaza in terapeutica ca


antihelmintice distrugand cuticula nematodelor (viermi intestinali) si permitand astfel distrugerea lor
de catre enzimele intestinale

• Celulaza si hemicelulaza prezente in varza, castraveti, fasole verde, descompun celuloza si


hemiceluloza si ajuta astfel procesul de digesti