Personalitatea reprezintă cea mai înaltă sinteză sufletească. Misiunea
personalității este că prin ea să se contribuie la realizarea umanității. Rolul formator al personalităţilor a reprezentat o constantă în întreaga societate umană, indiferent de spaţiul sau timpul de afirmare a acesteia. Istoria se dezvăluie, astfel, ca fiind o istorie a „Oamenilor Mari”, cum au fost denumiţi conducătorii umanităţii de către Thomas Carlyle: „Aceştia erau conducători de oameni, erau plăsmuitorii, modelele şi într-un sens larg creatorii a tot ceea ce marea masă a oamenilor s-a străduit să facă sau să dobândească; toate lucrurile pe care le vedem săvârşite pe lume sunt, la drept vorbind, rezultatul material exterior, realizarea practică şi materializarea gândurilor care sălăşluiau în Oamenii Mari trimişi în lume. Am putea foarte bine să admitem faptul că sufletul întregii istorii a lumii ar fi istoria lor” .
George Emil Palade
George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912,Iași,România și d. 7 octombrie 2008).El a fost un medic și un om de știință american de origine română,el fiind nucleul biologiei celulare la nivel mondial. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology (Revista de Biologie Celulară), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare. Dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve „for discoveries concerning the functional organization of the cell that were seminal events in the development of modern cell biology” (în traducere: „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”),cu referire la cercetările sale medicale efectuate la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale. În 1989 A fost ales membru de onoare al Academiei romano-americane de arte și științe (ARA) la Universitatea din California, iar în 2007 Președintele Traian Băsescu l-a decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Colan. Nicolae Constantin Paulescu Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, 1869, București – d. 19 iulie 1931, București) este unul dintre cei care merită o recunoștință eternă. Profesor de fiziologie a Universității de Medicină și Farmacie din București,Nicolae Paulescu este cel care a descoperit pentru prima oară, în 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care reglează metabolismul glucidelor,lipidelor,protidelor și mineralelor din organism. El este cel care a demonstrat eficiența acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și care a folosit insulina în tratarea diabetului. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. Cercetările lui novatoare în chirurgia hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing. 20 de priorități medico-chirurgicale ale prof. Paulescu, între care:
1897. Nicolae Paulescu demonstrează (contrar opiniilor unor autori ai timpului) că
coagularea sângelui obținut din vena suprahepatică se face aproximativ în același timp cu coagularea sângelui obținut din vena portă sau din venele periferice; 1897. Realizează, în colaborare cu Reynier, anastomoza mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului și coledocului. 1897. Clasifică glandele vasculare în trei categorii și anume: a) glande de natură epitelială cu secreție exocrină și endocrină, exemplu ficatul și pancreasul; b) glande de natura epitelială cu secreție doar endocrină, exemplu tiroida și glandele suprarenale; c) glande de natura conjunctiv-limfatica care nu au canale excretorii, exemplu, splina, timusul sau ganglionii limfatici. 1898. Elaborează un tratament pentru anevrisme în general și al anevrismului aortic în special, prin utilizarea injecțiilor cu colagen (gelatina) steril, introdus subcutanat. 1898. Priorități în studiul funcției tiroidei și tulburările asociate acesteia. 1898. Priorități în cercetarea „specificității celulara în cancere”, adică dezvoltarea cancerului din celulele țesutului în care acesta apare, infirmând astfel teoria „indiferenței celulare”, adică a caracterului nespecific al acestei maladii.