COLEGIUL NAȚIONAL ˝A.T.

LAURIAN˝ BOTOȘANI
--ISTORIE—
STUDIU DE CAZ REALIZAT DE RUDINCIUC ANDREI-COSMIN, CLASA A XI-A G
PROF.COORD. MIHAI IOAN
16.01.2019

De-a lungul secolului XX, mulți oameni de știință și inventatori români

au făcut diverse cercetări și descoperiri sau invenții, unele de mare
importanță și recunoscute pe plan internațional. Unii dintre ei au
activat în țară, alții peste hotare, ei au avut o mare contribuție la
dezvoltarea științifică, culturală dar și economică a României în prima
jumătate a sec. XX și, de asemenea, au ajutat la consolidarea unei
imagini pozitive a României in lume.

Horia Hulubei (n. 15 noiembrie 1896, Iași -

d. 22 noiembrie 1972, București) a fost
un fizician român, membru titular
al Academiei Române.
Horia Hulubei a format generații de
specialiști în fizica atomică și nucleară. În
același timp, el s-a distins și prin
importante descoperiri științifice. Astfel, a
obținut — primul în lume — spectre de raze
X în gaze. În acest scop, el și-a construit
un spectrometru special, de concepție
proprie. Savantul român are contribuții
importante și în fizica neutronilor, în
studiul elementelor transuraniene, în studiul reacțiilor nucleare, mai
ales în ce privește interacțiile nucleare la energii joase, medii și înalte.
A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor.
Pentru meritele sale, Hulubei a primit numeroase distincții științifice
atât din țară cât și din străinătate, fiind, în același timp, membru a
numeroase academii și societăți științifice de prestigiu, naționale și
internaționale.
COLEGIUL NAȚIONAL ˝A.T.LAURIAN˝ BOTOȘANI
--ISTORIE—

Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, S.V. 30 octombrie,

1869, București – d. 19 iulie 1931,
București) a fost un om de știință
român, medic și fiziolog, profesor la
Facultatea de Medicină din
București. Nicolae Paulescu a
desfășurat o remarcabilă activitate
de cercetare științifică în domeniul
fiziologiei, privind în special
metabolismul glucidelor,
patogeneza diabetului zaharat,
rolul pancreasului în asimiliția
nutritivă, coagularea sângelui,
mecanismul morții subite ș.a. În
1916 face publică cercetarea sa,
nefinalizată, în privinţa
pancreasului şi a bolii care îl
afectează, diabetul. Implicarea
activă în Primul Război Mondial îl
face pe Nicolae Paulescu să oprească cercetarea, pe care o va relua
imediat după încetarea războiului.
Marele eveniment a avut loc pe 23 iulie 1921, când în cadrul sesiunii
Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu a expus în patru comunicări
rezultatele muncii sale de cercetare. El a găsit în interiorul
pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a numit
pancreină, substanţă ce este este cunoscută ca fiind insulina.
Descoperirea ce ar fi trebuit să aducă faimă cercetătorului român a
fost publicată în august 1921 în publicaţia de specialitate ˝Archives
Internationales de Physiologie˝, revistă care apărea simultan în
Franţă şi Belgia. Un an mai târziu, Paulescu primea de la Ministerul
Industriilor şi Comerţului din România brevetul de invenţie
¨Pancreina si procedura fabricatiei sale˝.

BIBLIOGRAFIE
https://www.scribd.com/doc/134362295/4-CONTRIBUTII-ROMANESTI-LA-
DEZVOLTAREA-STIINTEI-SI-TEHNICII-partea-I
https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Hulubei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Paulescu
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/nicolae-paulescu-si-descoperirea-
insulinei-povestea-unui-nobel-furat