Descoperirea insulinei

Descoperirea insulinei a fost atribuită doctorului Canadian Frederick Banting în anul

1923 când acesta a obținut Premiul Nobel în medicină pentru tratarea cu succes a bolnavilor de

diabet Nobelprize ( 1923).

Frederick Banting și studentul Charles H. Best au început studiile asupra insulinei în

1921, munca lor a constat în încercarea de a separe anumite celule ale pancreasului care sunt

responsabile de producerea insulinei. La mai puțin de un an in 1922 acestia își incheie

experimentele și publică un articol unde își arată rezultatele muncii depuse de ei obținute prin

tratarea cu insulina Gheorghe Manolea ( 2011 ).

Banting si Best au administrat pentru prima oară insulin la om in 1922, aceștia au injectat

substanța unui copil bolnav de diabet reușind să-l salveze de la moarte Peter Manu ( 2010 ).

Bnating după ce a obținut Premiul Nobel a descis să-l împarta cu Charles H. Best pentru

că ar fi fost corect să ia premiu și el deoarece aceștia au lucrat împreună la descoperirea insulinei.

Uni oameni de știinta consideră că premiul a fost acordat eronat, deoarece studii despre

substanța care reduce concentrația de zahar din sânge s-au facut înca din 1911 de către Nicolae

Paulescu Gheorghe Manolea ( 2011 ).

Nicolae Paulescu a debutat în medicină încă din 1897 când și-a dobândit titlu de doctor în

medicină cu lucrarea “Cercetări asupra structurii splinei”. Până în 1904 Nicolae Paulescu a avut

o cariera medicală în Paris, urmând mai multe cursuri universitare obținând în total trei titluri de

doctor Gheorghe Manolea ( 2011 ).

 În 1904 Paulescu revine în țară și este numit profesor la Facultatea de Medicină din

Bucureşti, unde începand cu 1911 începe să studieze despre extractul pancreatic Peter Manu (

2010 ).

Paulescu încearcă să demonstreze ce efect are extractul pancreatic pregatit de el asupra

metabolismelor: glucidic, proteic, lipidic. Experimentele sale au fost facute întodeauna pe

animale in special pe câini, ne aplicandule nici o data la om.

In primăvara lui 1921 Nicolae Paulescu își încheie studiile despre pancreina si efectele

acesteia asupra metabolismelor. În vara lui 1921 sunt publicate în revista Societății din Franța și

Belgia rezultatele experimentelor sale, articol publicat s-a intitulat “Pancreină” ( Constantin

Ionescu – Tîrgoviste, 2011, Mădălina Mihalache, 2013 ).

Rezultatele lui Paulescu au fost controversate deoarece în publicațiile sale nu s-a

menționat și despre publicațiile din 1915 și 1919 ale lui Israel Kleiner care descriau proprietățile

insulenei asupra diabetului zaharat.

Între lucrarile celor doi sunt totuși câteva deosebiri importante, Paulescu vorbește despre

“extract pancreatic” iar substanța obținută de acesta a fost prin filtrare a unor bucațele mărunte

de pancreas și a adaugat 10 parți de apa distilata. În schimb Kleiner vorbește despre “emulsie

pancreatica” termen care apare și in titlul publicației acestuia, acesta adauga numai patru parți de

apă distilată peste bucatelele de pancreas și storace proba pentru a obține emulsia Peter Manu (

2010 ).