Briofitele

Introducere
Muschii sunt talofitele cele mai evoluate, prezentand o organizare superioara. Cele 4
filumuri de plante avasculare, cunoscute in sens larg ca muschi sau briofite, sunt grupate in
subregnul Bryobionta.
Unii sistematicieni ii caracterizeaza drept plante cormofite primitive, datorita
tulpinitei si frunzisoarelor, precum si prezentei organelor de reproducere sexuata, anteridia si
archegonul. Se cunosc cca 25 000 de specii actuale de briofite. Acestea sunt plante autotrofe, de
dimensiuni reduse, de la cca 1 cm pană la, rar, cca 50 cm (Dawsonia).
Majoritatea sunt terestre si cresc in locuri umede, umbrite si in general mai racoroase,
si in locuri uscate, stanci, pe scoarta copacilor etc. dar exista si specii acvatice. Sub raportul
raspandirii geografice, muscineele se intalnesc in toate climatele si in toate zonele de vegetatie.
La muscinee, predomina generatia gametofitica.

Caracteristici generale:

- Plante cunoscute sub numele popular de “muschi”

- in general de talie mica si preponderent perene
- se intalnesc peste tot, atat in zonele de joasa altitudine cat si in cele inalte, pana in alpin
- se de dezvolta pe toate substraturile posibile (pamant, pietre, stanci, lemne putrede) si in
toate formatiunile de vegetatie (pajisti, paduri, mlastini, turbarii), inclusiv in medii
acvatice.
- fiind plante in general iubitoare de umiditate si umbra, se intalnesc mai mult prin paduri,
in special zonele montane pana in subalpin, unde se dezvolta deosebit de luxuriant,
precum si prin mlastini si turbarii unde predomina
- contribuie – alaturi de plantele superioare - la edificarea multor asociatii vegetale, unde
sunt adesea considerate ca si specii caracteristice, incluse in denumirea cenataxonilor
respectivi.
- reprezinta grupul cel mai important de plante inferioare luat in considerare in cercetarea
covorului vegetal.

MORFOLOGIA SI ANOTOMIA

a) GAMETOFITUL

PROTONEMA rezulta din germinarea unui spor . In contact cu umiditatea

endosporul isi mareste volumul , exosporul crapa , iar prin diviziuni repetate ale primului se
formeaza un filament verde ramificat , care la suprafata solului se prezinta ca o pasla delicata ,
asemanatoare unei alge verzi . Unele ramuri ale protonemei patrund in pamant , isi pierd
clorofila si devin rizoizi.

RIZIOZII iau nastere din celulele epidermale de la baza tulpinitei , sunt intotdeuna
pluricelulari , ramificati si prezinta membranele transversale oblice . La maturitate , de obicei , se
coloreaza in galben-bruniu . Rizoizii lipsesc numai la genul Sphagnum.

TULPINITA pe unele ramuri ale protonemei , ramase la suprafata solului , se

formeaza un fel de mugurasi din care se va dezvolta o noua planta . Cresterea tulpinitei si a
ramurilor se face printr-o celula initiala trivalenta , care ocupa intotdeauna varful tulpinitei sau a
ramurilor acesteia .Aceasta celula piramidala se divide continuu alternativ dupa cele trei fete
laterale ale sale prin membrane oblice , paralele intre ele . Tulpinitele pot fi erecte sau repente
(plagiotrope ) , simple sau ramificate , foarte mici ( sub 1 mm ) pana la foarte robuste (
Polytrichum commune pana la 30-40 cm inaltime ). La majoritatea briofitelor tulpinitele sunt
perene , insa exista si muschi anuali . Anatomic , tulpnitele prezinta o structura foarte simpla ,
avand la exterior o epiderma , urmata de scoarta si in interior de un funicul central , care poate sa
lipseasca .

EPIDERMA este alcatuita dintr-un singur strat de celule mici cu membrane usor
cutizate la exterior , putin diferentiate de celule externe ale scoartei . Uneori acest strat poate fi
format din celule mari , hialine ( la unele specii de Sphagnum) , purtand numele de Hialoderma .

SCOARTA este formata din celule ceva mai mari , parenchimatice , care la randul ei
poate avea o scoarta externa alcatuita din celule cu membrane ingrosate ( sclerenchimuri ) numit
inel mecanic si o scoarta interna , formata din celule cu pereti subtiri , celulozici . In mijlocul
tulpinitei se afla , de cele mai multe ori , furniculum central , format din celule alungite , cu
lumen foarte mic .

FRUNZISOARELE au o sructura foarte simpla fiind formate de obicei , dintr-un

singur strat de celule . Intotdeauna sunt verzi bogate in graunciare de clorofila si sesile . Ca
forma prezinta o mare variabilitate putand fi inguste ( Lanceolate ) , late ( ovale ), cu varful
ascutit sau obtuz , cu marginea intreaga sau dintata , cu sau fara nervura , care poate fi lunga ,
excurenta , foarte scurta , simpla sau dubla . Frunzele iau nastere din unele celule laterale ale
tulpinitei si se formeaza pin diviziuni repetate. Ca dispozitie de cele mai multe ori sunt alterne (
in verticil ) insa exista si unele genuri ( Fissiden , Schistostega ) la care inertia este evident
bilaterala .

ORGANELE SEXUALE , arhigoanele si anteridiile , au nastier din celule

superficiale ale gametofitului . Ele se dezvolta la extremitatea tulpinitei sau a unor ramuri, fie pe
acelasi individ sau pe indivizi diferiti. Totalitatea arhegoanelor poarta numele de Gineceu si sunt
ocrotite de niste frunzisoare modificate , concave , numite Perichetiu , iar totalitatea anteridiilor
formeaza Androcelul , ocrotit si el de frunze modificate numite Perigoniu . Atat arhegoanele cat
si anteridiile sunt insotite de niste formatiuni sterile , alungite , numite Parafize .

1
 b) SPOROFITUL

Se numeste astfel generatia producatoare de spori , careia i se mai spune si sporogon .

Acesta este alcatuit , in general , dintr-o capsula , prevazuta apical cu un capacel numit opercul ,
iar bazal avand o portiune mai dilatata numita apofiza . Capsula este sustinuta de un filament ,
numita seta , care se termina cu un haustor , cu ajutorul caruia se fixeaza in tesutul gametofitului
de unde isi absoarbe hrana . La maturitate operculul se desprinde si cade , cand devine vizibila
gura urnei marginita , de cele mai multe ori , de 1-2 cercuri de dintisori numiti peristom , cu rol
in diseminarea sporilor . La maturitatea lor deplina , sporii eliberati din capsula sunt luati de vant
si , daca ajung intr-un mediu favorabil , germineaza . In contact cu umiditatea endosporul isi
mareste un filament verde numit protonema . Unele ramuri ale acestuia se adancesc in pamant ,
isi pierd clorofila si devin rizoizi , iar pe ramurile de la suprafata se formeaza un fel de mugurasi
din care se va dezvolta - in cazul muschilor frunzosi - o noua planta . Pe acestea se vor dezvolta
arhegoanele si anteridiile si ciclul se repeta . In rezumatul , evolutiv al briofitelor cuprinde 2
generatii alternative : una Gametofitica care incepe cu sporul haploid ( n ) si se continua cu
protonema , planta propriu- zisa pe care se formeaza arhegoanele si anteridiile , terminandu-se cu
formarea gametilor , si o alta generatie Sporofitica diploida ( 2n ) care incepe cu zigotul si
sfarseste cu formarea sporilor haploizi ( n ).