Sunteți pe pagina 1din 8

CENTRUL DE EXCELEN ȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE FARMACEUTICE


UNITATEA DE CURS BOTANICA FARMACEUTICĂ

UNITATEA DE CONȚINUT: SISTEMATICA PLANTELOR SUPERIOARE CU SPORI.

Ludmila IVANCOV,
profesor, grad didactic I

Chișinău
PLANUL:

1. Plante superioare Cormobionta. Plante superioare cu spori. Filum


Bryophyta. Muşchii: caractere generale.
2. Clasa Bryopsida: caractere generale. Importanţa briofitelor.
3. Filum Lycopodiophyta. Brădişorul. Caractere generale.
1. Plante superioare Cormobionta. Plante superioare cu spori. Filum
Bryophyta. Muşchii: caractere generale.

Include cca 300000 de specii - cele mai evoluate plante, cu corpul vegetativ
diferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze, numit corm, de unde şi denumirea.
Cormofitele se caracterizează prin prezenţa:
 ţesuturilor conducătoare, grupate în fascicule conducătoare, distribuite în
cilindru central, numit stel;
 organelor sexuale pluricelulare şi permanent de două tipuri: mascule -
anteridii, în care se dezvoltă celule sexuale mascule - gameţi masculi şi
femele - arhegonii, în care se dezvoltă celule sexuale femele - gameţi femeli.
În urma fecundării (contopirii) gametului mascul cu cel femel se formează o celulă
nouă, diploidă, cu cromozomi paterni şi materni, numită zigot, din care se dezvoltă
sporofitul;
 organelor asimilatoare (nutriţie autotrofă).
Briofitele Bryophyta aparţin cormofitelor datorită prezenţei arhegoniului, deşi
lipseşte rădăcină şi stelul, de aceea sunt grupate араrtе - plante superioare cu spori
avasculare. Brădişorii Lycopodiophyta, coada calului Equisetophyta, ferigile
Pteridophyta alcătuiesc plantele superioare cu spori vasculare. Plantele cu sămânţă
Spermatophyta se divizează în plante cu sămânţa golaşă Gymnospermatophyta
(Pinophyta) şi plante cu sămânţa acoperită Angiospermatophyta sau plantele cu
flori Magnoliophyta.

PLANTE SUPERIOARE CU SPORI


Filum Bryophyta. Muşchi
Caractere generale. Filumul cuprinde 22000-27000 de specii de muşchi -
preponderent, plante perene, mai rar - anuale, însă toate sunt de talie mică - de la
1-2 cm la 40-50 cm. Muşchii vegetează pe toate continentele şi cresc pretutindeni:
pe soluri umede, locuri umbroase; nu se întâlnesc doar în deşerturile cu salinizare
clorată şi sulfată. Până în prezent nu sunt cunoscute briofite marine, însă unele
specii cresc pe fundul bazinelor cu apă dulce până la adâncimea de 40 m.
La muşchi predomină gametofitul față de sporofit. Gametofitul (însuşi planta)
apare dintr-un spor haploid (n). Iniţial se dezvoltă talul numit protonemă, după
care apare gametofitul. Pe gametofiţii masculi apar organele sexuale mascule -
anteridiile, în interiorul cărora se formează spermatozoizii (n); pe gametofiții
femeli apar arhegoanele, în care se formează oosfera (n). Prin intermediul apei,
spermatozoizii pătrund în arhegon şi fecundează oosfera, drept urmare se
formează zigotul diploid (2n) pe gametofit, din care ia naştere sporogonul ce
reprezintă sporofitul. Sporofitul este alcătuit dintr-un picior absorbant, o tulpină -
setă şi o capsulă producătoare de spori. Sporii la maturitate sunt expulzaţi şi,
nimerind în condiţii de mediu prielnice, germinează, dând naştere unor protoneme
noi, care se dezvoltă în gametofiţi masculi şi femeii.
Muşchii au o organizare simplă a structurii interne. În corpul lor se observă
ţesutul asimilator şi foarte slab evidenţiate ţesuturile mecanice, de rezervă, de
apărare şi conducătoare, însă traheidele şi vasele conducătoare adevărate lipsesc.
Nutriţia muşchilor este autotrofă. În urma asimilării clorofiliene se produc
diverse substanţe organice.
Filumul include 3 clase:
1. Anthocerotopsida - antocerotele.
2. Marchanliopsida - hepaticele.
3. Bryopsida - muşchii adevăraţi sau briopsidele.

2. Clasa Bryopsida: caractere generale. Importanţa briofitelor.


Caractere generale. Include cca 15000 de specii - muşchi frunzoşi care se
întâlnesc în bazine acvatice, pe soluri umede, pietre, stânci. Tal divizat în tulpini
erecte sau târâtoare; frunze sesile, întregi, uninerve, dispuse altern. Rizoizi
ramificaţi şi pluricelulari. În frunze se notează 2 tipuri de celule; 1 - asimilatoare,
clorofiliene, lungi şi înguste; 2 - romboidale, fără protoplast, late, incolore, moarte,
cu rol de absorbţie a apei, pe care o reţin mai multă vreme.
Polytricum commune – Muşchiul de pământ (inul cucului) - muşchi
întâlniţi prin păduri, mlaştini, zone muntoase, alcătuind un covor verde. Dezvoltă
tulpini erecte, cilindrice, cu numeroase frunze liniar-lanceolate, dispuse spiralat.
La baza tulpinii sunt rizoizii - analogi ai rădăcinilor. Tulpina este acoperită cu
epidermă, sub care se disting ţesuturile mecanic şi fundamental, iar în centru -
fascicule conducătoare foarte primitive din celule alungite ce amintesc xilemul şi
floemul. Pe plante diferite, în vârful tulpinii, primăvara devreme, se dezvoltă
anteridiile şi arhegoanele. Prin intermediul picăturilor de apă spermatozoizii
pătrund în oosferă şi în urma fecundării se dezvoltă sporogonul, format din picior,
setă şi capsulă în care se află sporii, acoperită de caliptră. La maturitate, capsula se
desface şi sporii duşi de curenţii de aer în mediu favorabil, germinează, dând
naştere protonemei - faza iniţială a gametofitului.
Sphagnum acutifolium – Muşchiul de turbă (muşchiul alb) sunt plante
dioice sau monoice, dezvoltă tulpini ramificate care cresc apical, iar părţile bazale
permanent mortifică; rizoizii lipsesc din care cauză planta obţine hrana minerală
prin absorbţia capilară a soluţiilor ce se ridică prin tulpini şi frunze.
Organele sexuale se dezvoltă pe ramuri diferite: anteridiile - în axila
frunzelor, iar arhegoanele - în vârful ramurilor. Frunze dispuse spiralat, lipsite de
nervaţiuni şi formate dintr-un singur strat de celule de 2 tipuri:
 asimilatoare (clorociste) lungi, înguste, clorofiliene cu. funcţie de
fotosinteză;
 hialinoice - incolore, trasparente, lipsite de protoplast, moarte, cu pereţii
inelaţi îngroşaţi spiralat, străbătuţi de pori cu rol de absorbţie. Acest tip de
celule absorb uşor apa şi o reţin multă vreme. S-a calculat că masa apei
acumulată de o plantă este de 25 de ori mai mare în raport cu masa
substanţei uscate a ei.
Muşchiul de turbă uscat se utilizează în calitate de pansament absorbant în
chirurgie graţie capacităţii sporite de absorbţie şi a prezenţei sfagnolului cu
proprietăţi antiseptice.
Funaria hygrometrica - plante dioice cu capsulă globuloasă, întâlnite pe sol
umed şi umbros, pe ziduri.
Importanţa briofitelor
Posedă capacitatea de a absorbi uşor apa şi a o reţine. Constituind suprafeţe
imense cu grosimea stratului de 1-3 m. iar în unele locuri – 9-11 m, au un rol
esenţial în economia globală a naturii - reglează balanţa acvatică a continentelor,
împiedică erozia stratului fertil şi sunt pionerii substratului nepopulat, sporind
pătura de humus, favorizând creşterea şi a altor specii de plante. Briofitele
acumulează multe substanţe nocive din atmosferă, inclusiv radioactive. Din unele
specii (g. Sphagnum) se obţin: alcool, zaharuri, proteine, vopsele, hârtie,
îngrăşăminte; conţin sfagnalol - substanţă cu acţiune bactericidă. Aceste specii
alcătuiesc turbării, iar turba formată se utilizează ca îngrăşământ, combustibil,
pentru producerea gudronului şi a nămolului terapeutic.

3. Filum Lycopodiophyta. Brădişorul. Caractere generale.

Caractere generale. Cuprinde specii actuale şi fosile, semipervirescente,


microfile, numite brădişori. Vegetează mai mult în zonele reci, montane. Corpul
este reprezentat printr-un corm diferenţiat în rădăcini, tulpini şi frunzuliţe mici,
liniare sau aciforme, uninerve, dispuse opus sau spiralat. Frunzele de două tipuri:
asimilatoare şi sporofile. Sporofilele alcătuiesc spicele sporifere (strobiluri) la
vârful ramurilor ascendente asimilatoare. La baza sporofilelor, pe suprafaţa
superioară se formează sporangii, care produc izosporii. În condiţii favorabile
izosporii germinează formând protale monoice, lipsite de clorofilă, pe care se
dezvoltă anteridii cu spermatozoizi şi arhegoane cu oosfere. În rezultatul
fecundaţiei apare sporofitul - o nouă plantulă de brădişor.

Clasa Lycopodiopsida
Caractere generale. Include specii terestre, veşnic verzi, preponderent plante
ierbacee, dar se întâlnesc şi semilemnoase. Dezvoltă rădăcini subţiri, tulpină
ramificată dichotomic, frunze simple, mici.
Familia Equisetaceae
Include un singur gen cu 32 de specii.
Equisetum arvense - Coada calului. Plante perene ierbacee ce vegetează în
flora spontană a Moldovei pe soluri umede din lunci, poieniţe din păduri, pe
malul bazinelor acvatice. Pe parcursul perioadei de vegetaţie apar 2 tipuri de
tulpini: fertile care sunt iniţiate în sol pe rizomi de cu toamnă, dar apar la
suprafaţa solului primăvara devreme; sunt groase, suculente, cu frunze solzoase,
neramificale, de culoare brună-deschisă, înalte de 15-20 cm şi terminate cu spic
conic sporifer ce poartă sporangi sesili cu spori din care se dezvoltă protalul
dioic. La maturitatea deplină a sporilor, aceste tulpini se usucă, schimbându-se cu
al doilea tip de tulpini - estivale, înalte de 50-60 cm, sterile, asimilatoare,
articulate, fistuloase, rigide care se dezvoltă din aceeaşi rizomi, cu frunze reduse
membranoase.
Produsul medicinal: Equiseti herba - tulpini sterile, conţin saponoizide,
flavonoizide, săruri de siliciu, ulei volatil. Se utilizează în afecţiuni renale, în
calitate de diuretic. Plantă toxică.

Filum Polypodiophyta (Pteridophyta). Ferigi


Caractere generale. Cuprinde cca 12000 specii de ferigi - cele mai
numeroase pteridofite actuale, macrofile răspândite prin păduri pe tot globul.
Pteridofitele sunt cormofite tipice şi primele plante superioare apărute pe uscat.
După aspectul morfologic sunt foarte variate şi răspândite pe tot globul. În emisfera
de nord sunt cunoscute numai plante ierbacee, care vegetează în păduri, lunci, pe
malurile bazinelor acvatice. În zona tropicală vegetează variate forme vitale -
arbori, plante ierbacee terestre şi epifite. Corpul vegetativ al pteridofitelor este un
corm vascularizat şi diferenţiat în rădăcină, tulpină şi frunze, fără flori.
Rădăcina principală la ferigile mature lipseşte. În sol, ele au o tulpină
metamorfozată – rizom, pe care se formează numeroase rădăcini adventive
ramificate dichotomic. În rizom este diferenţiat tesutul conducător lemnos,
reprezentat de vase lemnoase sub formă de traheide şi liberiene, deaceea pte-
ridofitele se mai numesc plante vasculare. Tulpina este ramificată dichotomic sau
pseudodichotomic - un caracter morfologic primitiv; mai rar monopodial. În
secţiunea transversală a tulpinii evidenţiază epidemia, scoarţa şi cilindrul central.
Ţesutul conducător lemnos este reprezentat prin traheide, însoţite, mai rar, de
trahee. Frunzele, dispuse verticilat sau spiralat, sunt de două tipuri: mai primitive -
microfile şi mai evaluate - macrofile. În structura anatomică a frunzei se observă
epiderma superioară, mezofilul bogat în cloroplaste şi epidemia inferioară, cu
stomate.
Pteridofilele reprezintă două generaţii autonome care alternează în mod
obligatoriu:
 sporofitul (2n) - planta propriu-zisă, pe care se formează sporangii cu spori;
 gametofitul (n) - un protal mic asimilator, efemer, producător de gameţi.
Gametofitul, denumit protal lamelar, autotrof care se fixează de substrat prin
rizoizi se dezvoltă din spori care pot fi izospori - la pteridofitele primitive şi
heterospori - la cele evoluate. Pe protal se formează organele de reproducere
sexuată - arhegoanele cu oosfera - gemetul femel şi anteridiile cu spermatozoizi -
gameţi masculi, înzestraţi cu cili. Fecundarea oosferei de către spermatozoid are
loc numai în mediu acvatic, drept urmare se formează zigotul. Zigotul pune
începutul generaţiei sporofite. Prin diviziuni repetate se formează embrionul care
mai apoi se transformă în planta propriu-zisă. Pe faţa inferioară a frunzelor plantei
mature se dezvoltă sporangii pluricelulari, grupaţi în formaţiuni, denumite sori.
Din celulele sporogene, în urma diviziunii reducţionale, apar tetradele de
spori haploizi care, ajunşi în condiţii favorabile de mediu, germinează, rezultând
protalul – gametofitul.

Familia Aspleniaceae

Conform sistemului de clasificare al academicianului A. Taktadjan – familia


Aspleniaceae, dar frecvent în literatura de specialitate întâlnim fam.
Polypodiaceae.
Caractere generale. Ferigi perene, cu rizomi. Sporangii sunt grupați în spori
dispuți pe fața inferioară a frunzelor. Sporii – tip izospori, dau naștere protalelor
monoice.
Genul Dryopteris
D. filix-mas – Feriga comună sau feriga masculină – plante perene întâlnite
în Codrii Moldovei. Tulpina este un rizom subteran, oblic, gros cu solzi cenușii –
resturi ale pețiolurilor frunzelor din anii precedenți. De la rizom pornesc rădăcini
adventive subțiri. Are frunze dublu penat-sectate cu rachis gros ce cresc direct din
rizom, lungi de până la 1m. Vara, pe fața inferioară a frunzelor apar sorii reniformi,
acoperiți de o induzie membranoasă. În sori se dezvoltă sporangii cu spori. O
plantă produce milioane de spori care, nimerind în condiții prielnice de mediu,
germinează în protal independent, autotrof, cordiform cu anteridii și arhegoane. În
urma contopirii gameților sexuali se formează zigotul care dezvoltă mai târziu o
nouă plantulă – sporofitul.
Produsul medicinal: Filicis maris rhizomata – conține acid filicic, ulei gras.
Are acțiune antihelmintică prin paralizia musculaturii netede a animalelor cu sânge
rece. Se utilizează, în calitate de vermifung. Plantă toxică.
SURSE BIBLIOGRAFIECE:
1. Calalb T., Bodrug M. Botanica farmaceutică, Chişinău 2009
2. Grati V. Citologie generală. Ed. Prut internaţional, partea I, 2006, partea II,
Chişinău, 2007
Avram R., Andronescu E., Fuzi I., Botanica farmaceutică. Ed. Didactică şi
pedagogică. Bucureşti, 1981