Filum Bryophyta

Se cunosc aproximativ 23 000 de specii de briofite care includ hepatice

şi musci. Cei mai mici muşchi, care apar după ploaie pe pământul neacoperit de
vegetaţie, au numai 1 – 2 mm mărime şi-şi desfăşoară ciclul de dezvoltare în
câteva săptămâni. Muşchii din turbării au un rol foarte important fiindcă produc
aciditatea caracteristică şi împiedică dezvoltarea bacteriilor şi fungilor favorizând
depozitarea carbonului organic.
Apa este esenţială pentru briofite în procesul sexual. Nici o briofită nu
are xilem şi floem, dar multe briofite au celule speciale care conduc apa cu
sărurile minerale (numite hidroide) şi seva elaborată (numite leptoide).

Clasa Hepaticatae
-aproape 6 000 de specii de plante mici şi greu de observat
 Ord. Marchantiales
Fam. Marchantiaceae

Talul este lamelar, cu simetrie dorsoventrală, mai mult sau mai puţin ramificat
dichotomic.

Marchantia polymorpha
-tal târâtor, ramificat mai mult sau mai puţin dichotomic.
-median talul este uşor concav şi delimitat de o linie (ca o nervură) mai închisă la
culoare.
-Pe faţa superioară a talului se observă figuri în formă de romb, la mijloc cu câte un
por. Romburile corespund camerelor aerifere.
-Pe faţa inferioară a talului sunt rizoizi aşezaţi pe două şiruri de o parte şi de alta a
crestei mediane.
-În partea superioară a talului se află ţesutul asimilator, constituit din spaţii aerifere,
numite camere asimilatoare sau aerifere ce conţin peri asimilatori
-Planta se înmulţeşte prin propagule, care se formează în coşulete pe suprafaţa
superioară a talului.
MARCHANTIA
• Organele sexuale (anteridiile şi arhegoanele) se dezvoltă pe taluri diferite
(planta este dioică) în organe numite gametangiofori (arhegoniofor şi
anteridiofor).

• Anteridioforul are un pedicel terminat cu un disc lobat, cu 6-9 lobi largi şi

rotunjiţi, prevăzut pe partea superioară cu mulţi pori mici (fiecare por
corespunde unei camere anteridiale în care există câte o anteridie ovală,
pedicelată în care se formează anterozoizii spiralaţi şi biflagelaţi).

• Arhegonioforul are un pedicel terminat cu un receptacul de obicei cu 9 braţe

lungi şi înguste, dispuse stelat. Între acestea sunt 8 şiruri de arhegoane. În jurul
fiecărei serii de arhegoane se află un înveliş numit pericheţiu.

• După fecundare rezultă oul (zigotul) din care se dezvoltă sporogonul format din
setă (pedicel) şi capsulă.
Marchantia
 Clasa Musci
• Cuprinde un număr mare de specii. Plantele au corpul (gametofitul) diferenţiat
în tulpiniţă, frunzişoare, fixat de substrat prin rizoizi.

Subclasa Sphagnidae
Cuprinde muşchi lipsiţi de rizoizi.

Ordinul Sphagnales
Fam. Sphagnaceae

Sphagnum nemoreum

Tulpiniţe ramificate, cu ramuri în smocuri (câte 2-6) şi fără rizoizi.

Tulpiniţele cresc în mod continuu, în timp ce partea lor bazală moare
şi se carbonizează lent (datorită mediului acid) transformându-se
treptat în turbă.
Frunzişoarele sunt alcătuite dintr-un singur
strat de celule şi sunt dispuse altern pe
tulpiniţă şi ramuri. Sunt sesile fără
nervatură, ascuţite şi cu marginile răsucite
spre vârf.

Celulele limbului sunt de două categorii: unele

vii cu clorofilă, înguste şi lungi, numite
clorocite,
clorocite iar altele mari, moarte fără
clorofilă cu membrana prevăzută cu
îngrosări inelare şi cu pori, numite hialocite
sau hidrocite.
hidrocite Prin pori hialocitele absorb
apa care se ridică astfel în lungul tulpiniţei.
Datorită acestor structuri muşchiul de turbă
înmagazinează o cantitate de apă de 25 de
ori mai mare decât greutatea sa în stare
uscată.

La extremitatea tulpiniţelor se formează, pe

ramuri diferite, anteridii şi arhegoane. După
fecundarea oosferei va rezulta un embrion
din care ia naştere sporogonul. Capsula
sporogonului nu are setă, dar are la bază o
prelungire sub formă de picior numită
pseudopodiu, care aparţine gametofitului.
 Subclasa Bryidae
Sporogonul este alcătuit din setă lungă şi capsulă. Capsula se deschide
la maturitate printr-un opercul (căpăcel) sau prin rupere

Ordinul Polytrichales
Fam. Polytrichaceae

Polytrichum communae
- muşchi de talie mare atingând 20-40 cm înălţime.
- Aparatul vegetativ (cormoid) este format din tulpiniţe erecte, simple pe
care se găsesc frunzişoare alterne, nervate, alcătuite dintr-o parte bazală
subţire şi hialină (teaca) ce se prelungeşte cu un limb lanceolat, lung,
ascuţit şi puternic dinţat pe margine. În partea inferioară a tulpiniţei sunt
rizoizi pluricelulari de culoare brună.
Polytrichum – secţiune prin frunzişoară
• Arhegoanele şi anteridiile se dezvoltă în vâful tulpiniţelor (muşchiul
este dioic).
• Din zigot se dezvoltă sporogonul alcătuit din setă şi capsulă. În
creştere sporogonul rupe peretele arhegonului din care rămâne la
baza setei o vaginulă, iar pe capsulă o "căciuliţă" numită caliptră ori
scufie.
• Capsula este formată din urnă, acoperită cu un căpăcel (opercul)
terminat cu un rostru. La baza urnei există o porţiune, care aparţine
setei, mai dilatată numită apofiză.
• Intr-o secţiune longitudinală prin capsulă se observă, în centrul
urnei, o coloană numită columelă, care se lăţeşte la vârf într-o
membrană numită epifragm. Epifragmul acoperă sau închide urna.
În spaţiul dintre urnă şi columelă se află ţesutul sporogen învelit într-
un manşon numit sac sporifer.
• Pe marginea urnei sunt dinţişori scurţi, care formează peristomul.
Dinţişorii închid şi deschid urna apăsând sau nu asupra epifragnului
după cum atmosfera este umedă sau uscată.