Cutia Pandorei


"Cutia Pandorei" : semnifică ceva aparent frumos dar care
ascunde vicii secrete.
Pandora a fost în mitologia greacă prima femeie de pe
pământ. Ea a fost creată de zeii care, geloși pe Zeus
care crease bărbații, au hotarât să creeze o femeie
perfectă. Hefaistos, zeul meșteșugăritului, folosind
apă și pământ, i-a dat corp și chip. Ceilalți zeii au
înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat
frumusețea, Minerva înțelepciunea, Apollo talentul
muzical, Hermes puterea de convingere. De aici și
numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate
darurile.
 Cutia Pandorei (2)

După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuși oameni
perfecți din lut, oameni cărora le-a dat viață cu razele
soarelui și cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus
s-a simțit jignit de îndrăzneala acestuia și a decis să se
răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care
zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganța
(Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea
(Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească
(Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo),
lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și
subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și, nu în cele din
urmă, suferința și moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate
mai probabil Atena, zeița înțelepciunii) s-a deosebit de
 Cutia Pandorei (3)

Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui
Prometeu pe Pandora drept soție și cutia (Cutia
Pandorei) drept cadou. Simțind că la mijloc este un
șiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a
îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu,
care, subjugat de frumusețea Pandorei, a acceptat-o
de soție. Împins de firea sa curioasă, Epimeteu a
deschis cutia și astfel toate relele din interior au
scăpat și s-au împrăștiat pe pământ. Înfricoșat, s-a
grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru
care rămăsese pe fundul cutiei era Speranța.
 Cutia Pandorei (4)

Pandora - prima femeie din lume, potrivit mitologiei greceşti
(prin Hesiod) a fost creată cu scopul de răzbunare a zeilor, în
special a lui Zeus pentru că Prometeu a furat focul din Olymp şi
l-a dăruit oamenilor. Astfel Pandora ar fi fost cea dintâi femeie
din lume, creată de Hefaistos şi Athena cu ajutorul celorlalţi
zei, la porunca lui Zeus. Fiecare zeu a înzestrat-o cu felurite
calităţi; i-au dăruit frumuseţe, graţie, iscusinţă, puterea de a-l
fermeca pe bărbat ş.a.m.d. (Şi într-adevăr, cuvântul "Pandora"
în greceşte înseamnă "cea dăruită cu toate darurile").
Hermes i-a sădit în inimă şi viclenia şi minciuna; iar Zeus a
hotărât ca prin ea să fie pedepsită omenirea - căreia
binefăcătorul Prometeu îi dăduse din cer focul. Acestea au fost
deci darurile (şi bune, şi rele) pe care, prin cea dintâi femeie,
zeii le-au făcut oamenilor.
 Marul discordiei

"Mărul discordiei" : un subiect de neÎnţelegere.
Se spune că în timpul nunţii zeiţei Thetys cu Peleus, un rege din
Tesalia, în timp ce zeii dănţuiau, şi-a făcut apariţia Eris,
personificarea discordiei, care nu fusese invitată, şi a
aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris
“celei mai frumoase”. Văzând mărul, Hera, Atena şi Afrodita
l-au revendicat, fiecare susţinând că le întrece în frumuseţe
pe celelalte 2. Văzând că nu pot ajunge la o înţelegere, cele
3 zeiţe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au
ales ca arbitru pe prinţul troian, Paris. Paris i-a oferit în cele
din urmă mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca
soţie pe cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeiţa a
făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu
el în Troia. Agamemnon, regele cetăţii Micene a hotărât să
 Calul Troian

Expresia originară a Calului troian a generat o multitudine
de utilizări moderne, cele mai multe fiind folosite la
modul figurativ.
In mitologia greaca, in timpul asediului Troiei, armata
aheana (greaca) a lasat in afara zidurilor cetatii un cal
de lemn urias. Cand grecii s-au retras, troienii, crezand
ca era o ofranda religioasa, au adus calul in cetate.
Soldatii greci au navalit atunci afara din calul gol pe
dinauntru si au deschis portile cetatii permitand astfel
capturarea Troiei.
 Calul troian de Mihai Eminescu
Şi ascultând aşa fel de-al unora îndemn, mare,
Băgară în cetate pe calul cel de lemn
Ş-apoi pe veselie, pe chef se aşternură
Pân-ce în miezul nopţii pe toţii somnu-i fură…
 Ostaşi în floarea vârstei şi tinere
fecioare…
Şi-s chiote, blesteme din inimă, rărunchi.
Din calul acel mare elinii se coboară, Prin porţile cetăţii curgeau pân-în genunchi
Cu pază ei prin uliţi în pândă se strecoară; Şiroaiele de sânge… pe pruncii cei de ţâţă
Îi aruncau în flăcări, să nu rămâie viţă
Cum văd că mic şi mare căzuse-n somn ca
Şi urmă de Troada… Şi dând în visterie
morţi,
Grămezile de aur răpeau cu lăcomie.
Ei gâtuie străjerii, ce stau lungiţi la porţi
Trei zile pustiiră cetatea şi olatul
Ş-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Împlând cu jale ţara lui Priam-împăratul.
Din Tenedos văzură luminile aceste Când oamenii-s grămadă ucişi în orice loc,
Şi-mplătoşaţi cum fură, armaţi cu lănci şi săbii, Elinii atunci dederă cetăţii mândre foc
S-apropie de ţărmuri pe negrele corăbii. De răsărea din ziduri o mare de jeratec
Când peste lumea toată domnea a nopţii Roşind bolta întreagă şi crugul singuratec.
slavă Ard turnurile-n vânturi de vaietele mumii
Ei prea cu molcomişul şi fără de gâlceavă Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii
Intrară în cetate… oricare repezi
Şi începur-în toţii a da şi a snopi.
Tăiau bătrâni şi tineri, din mic până la
 Calcaiul lui Ahile

"Călcâiul lui Ahile" : desemnează punctul slab, vulnerabil al
unei persoane.
Dupa ce l-a nascut pe Ahile, mama sa l-ar fi cufundat in
apa Sfinxului pentru a-l face invincibil. Ahile a fost
cufundat in apa aproape in intregime..calcaiul de
unul din piciorul sau nefiind atins de apa. Ahile a
devenit un razboinic iscusit , facand adevate fapte
eroice in razboiul Troiei.
In cele din urma Ahile a fost ucis de catre Paris care
l-a nimerit pe acesta cu o sageata otravita chiar in
calcaiul vulnerabil