Sunteți pe pagina 1din 3

Curente şi idei economice: economii liberale şi economii dirijate

În societatea de astăzi există două modele economice majore: economia


capitalistă, cea mai reprezentativă economie liberă şi economia comunistă,
reprezentativă pentru economiile dirijate de către stat.

Economia capitalistă – economie liberă

Economia capitalistă este un sistem economic în care preţul şi produsele depind


de legea cererii şi a ofertei.

Caracteristicile economiei capitaliste:

 se bazează pe proprietatea privată a mijloacelor de producţie (adică


utilaje, terenuri, clădiri, capital);
 deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme;
 agenţii economici urmăresc să obţină profitul maxim;
 preţurile se fixează pe baza cererii şi ofertei;
 statul are rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei; el nu trebuie
să intervină în problema preţurilor, a cererii şi a ofertei.

Modelele economiei capitaliste:

În timp s-au conturat şi în cadrul economiei capitaliste două modele, în


încercarea de a face faţă cât mai bine crizelor economice inevitabile: capitalismul
clasic sau liberalismul şi modelul keynesian sau neoliberalismul.

 Capitalismul clasic (liberalismul) presupune o intervenţie minimă a


statului în economie.

Acest model şi-a dovedit ineficienţa în timpul marii crize economice din 1929-
1933, care a pornit din S.U.A. dar a cuprins întreaga lume capitalistă. Această
criză a început prin căderea bursei din New-York în ziua de 24 octombrie 1929
(supranumită joia neagră), apoi a continuat prin falimentul celor mai multe bănci
americane, care creditau întreaga industrie mondială şi prin falimentul multor
întreprinderi din întreaga lume. Drept urmare şomajul a ajuns la cote alarmante.
În acelaşi timp s-a înregistrat o criză de supraproducţie în agricultură: datorită
producţiei mari şi a scăderii puterii de cumpărare a populaţiei, au scăzut foarte
mult preţurile la produsele agricole, ceea ce a dus la ruinarea fermierilor.

Criza a fost depăşită în SUA datorită politicii de intervenţie a statului în


economie, promovată de preşedintele Franklin Roosevelt, politică numită NEW
DEAL (Noul Curs). Statul a stabilit preţuri minime la produsele de bază, a finanţat
câteva bănci private pentru a-şi putea relua activitatea, a început o serie de
lucrări de infrastructură (construcţii de autostrăzi, poduri, defrişări etc.) datorită
cărora a angajat mulţi dintre şomeri.

- Modelul keynesian (neoliberalismul), teoretizat de economistul englez


Maynard Keynes, propune intervenţia statului în economie pentru a reducerea
şomajului şi inflaţiei. Scopul intervenţiei statului trebuie să fie susţinerea creşterii
economice şi bunăstării.

Moduri de producţie în economia capitalistă

 Fordismul (de la uzinele Ford): presupune producţia în serie, costuri de


producţie mai mici şi creşterea salariilor muncitorilor datorită creşterii
vânzărilor.
 Toyotismul (de la uzinele Toyota): pune accent pe realizarea unor
produse de calitate superioară, producţia se face la comandă, se cere
părerea muncitorilor în conducerea întreprinderii.

Economia comunistă – economie dirijată de stat

Economia comunistă este un sistem economic în care statul fixează preţul


produselor şi producţia.

Caracteristicile economiei comuniste:

 aproape toate mijloacele de producţie (adică utilaje, terenuri, clădiri,


capital) sunt în proprietatea statului;
 bunurile nu sunt produse în raport cu cererea, ci pe baza unor planuri
economice întocmite de birocraţi funcţionari de stat), planuri cincinale (
fixau producţia pentru fiecare ramură industrială pe o perioadă de 5 ani);
 industrializarea forţată, cu accent pe dezvoltarea industriei grele;
 colectivizarea în agricultură.

Consecinţele economiei de tip comunist:

 produsele realizate sunt de slabă calitate şi de multe ori nu există piaţă de


desfacere pentru ele pentru că planurile economice ţin cont de nişte
obiective politice, nu de cererea reală;
 nu există şomaj, dar acest lucru pozitiv se dovedeşte a crea dezechilibre
grave pe termen lung;
 accentul pus pe dezvoltarea industriei grele are drept consecinţe neglijarea
producţiei alimentare.
Pentru a face faţă eventualelor probleme legate de piaţa de desfacere, statele
comuniste europene au creat, în 1949, o organizaţie economică numită Consiliul
de Ajutor Economic Reciproc (CAER), care s-a autodizolvat după căderea
comunismului. În cadrul acestei organizaţii aveau loc schimburi de produse între
statele membre.

Globalizarea economiei lumii

Globalizarea este un proces început în anii ’80, care constă în deschiderea


frontierelor şi generalizarea schimburilor de oameni, idei capitaluri şi bunuri la
scară mondială. Globalizarea este economică, politică şi culturală. Cel mai
reprezentativ proces al globalizării economice este crearea companiilor
multinaţionale: o întreprindere îşi deschide sediu în străinătate. Un simbol al
globalizării este compania Coca-cola, ale cărei produse au ajuns în toate colţurile
lumii.

Primul pas înspre globalizarea economică a fost făcut prin crearea, în 1945, a
unei organizaţii economice mondiale numită Acordul General pentru Tarife
vamale şi Comerţ (GATT). Statele membre îşi oferă între ele clauza naţiunii celei
mai favorizate, prin care micşorează taxele vamale la produsele comercializate.
Astăzi această organizaţie se numeşte OMC sau WTO şi cuprinde 123 de state.

Consecinţele globalizării:

 facilitează schimburile şi creşterea productivităţii


 propagă rapid crizele economice.