Domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601)

Fiu al domnitorului muntean Pătrașcu cel Bun, Mihai Viteazul va ajunge domn al Țării
Românești din anul 1593. Deși nu se cunosc foarte multe aspecte ale copilăriei și tinereții
sale, este cunoscută rapida sa ascensiune politică de la ban de Mehedinți la mare ban al
Craiovei. Din septembrie 1593, cu sprijinul boierimii muntene, al patriarhului
Constantinopolului, dar şi al otomanilor, devine voievod al Munteniei.
Contextul politic extern al ajungerii sale pe tronul Țării Românești este acela al constituirii
Ligii Sfinte din inițiativa papei Clement al VIII-lea, Ligă în componența căreia intrau Statul
Papal, Spania, Ferrara, Mantova, Toscana şi Austria. Ulterior va adera și Transilvania, apoi
Moldova în 1594.
Mihai Viteazul aderă și el la Liga Sfântă, ceea ce determină răscoala antiotomană de la
București din noiembrie 1594. În cadrul acestei revolte, vor fi uciși creditorii turco-levantini și
garnizoana otomană ce staționa în oraș. Domnul muntean va porni, apoi, campania de la
Dunăre, atacând în iarna lui 1594-1595 cetățile turcești aflate pe ambele maluri ale Dunării:
Silistra, Hârșova, Giurgiu, Rusciuc etc. Mihai obține primele victorii împotriva otomanilor și
tătarilor în bătăliile de la Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti.
În 1595, voievodul muntean trimite o delegație de boieri, care semnează la Alba Iulia un
tratat de alianță munteano-transilvănean, prin care Mihai Viteazul obține sprijinul lui
Sigismund Bathory, în schimbul recunoașterii suzeranităţii Transilvaniei. Urmează, în august
1595, lupta de la Călugăreni împotriva otomanilor conduși de Sinan Pașa, confruntare în
care Mihai iese victorios și zădărnicește, astfel, încercarea Porții de a transforma Țara
Românească în pașalâc. Mihai purcede, în octombrie, la eliberarea orașelor Târgovişte,
Bucureşti şi Giurgiu. Acțiunile lui Mihai îl determină pe sultanul Mahomed al III-lea să încheie
pace cu Țara Românească în 1597, recunoscând domnia acestuia pe durata vieții, în
schimbul acceptării suzeranităţii otomane şi a plăţii tributului.
Mihai Viteazul va încerca să se apropie de Imperiul Habsburgic, încheind în acest sens, la
Mănăstirea Dealu, în 1598, un tratat cu împăratul Germaniei, Rudolf al II-lea de Habsburg.
Acesta anula tratatul dezavantajos încheiat de boierii munteni cu Sigismund Bathory la Alba
Iulia. Prin intermediul acestui acord, Mihai Viteazul obține sprijin în vederea continuării luptei
antiotomane.
Unirea de la 1600
Contextul politic din țările române vecine îl determină pe Mihai să treacă la unirea acestora.
Astfel, Moldova se apropie de Polonia în timpul domniei lui Ieremia Movilă și acest fapt are
drept consecință îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. În Transilvania, principele
Sigismund Bathory renunță la tron în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Bathory, de
asemenea fidel politicii poloneze.
În 1599, Mihai Viteazul pătrunde în fruntea oștirii sale în Transilvania și îl învinge pe Andrei
Bathory în octombrie, în bătălia de la Șelimbăr. Urmează apoi intrarea triumfală în Alba-Iulia,
la data de 1 noiembrie 1599, primind cheile orașului de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul întreprinde o expediție în Moldova, unde, în urma confruntării de
la Bacău, îl alungă de pe tron pe Ieremia Movilă. Acesta este momentul istoric al primei uniri
politice a celor trei Țări Române. Mihai Viteazul se intitulează Domn al Munteniei, Ardealului
şi a toată ţara Moldovei. În încercarea de a consolida unirea proaspăt înfăptuită, Mihai
Viteazul va adopta aceeași stemă pentru toate teritoriile unite.
Acțiunile lui Mihai Viteazul vor aduce îngrijorare în rândul puterilor europene, în special casei
regale austriece, care începea să vadă în politica domnitorului român un real concurent și
care își vedea amenințate, astfel, planurile privind menținerea Transilvaniei în sfera sa de
influență. Pe de altă parte, Polonia nu dorea să își piardă influența asupra Moldovei. Poarta
nu renunțase nici ea la ideea transformării țărilor române în pașalâc.
Pe lângă acest context extern, domnului român i se diminuează și sprijinul intern. Pe de o
parte, Mihai a luat niște măsuri în urma cărora țăranii dependenți au fost legați de glie, iar pe
de alta, nobilimea maghiară din Transilvania nu dorea să se supună măsurilor impuse de el.
Nobilii maghiari se revoltă și, sub conducerea generalului Basta, obțin victoria de la Mirăslău
în septembrie 1600. Urmează apoi pierderea Moldovei, care ajunge în stăpânirea
Movileştilor. Înfrânt de polonezi în Țara Românească, pierde și tronul Munteniei, care ajunge
în mâna lui Simion Movilă.
Mihai Viteazul ia calea Vienei, dorind să ceară ajutorul împăratului Rudolf al II-lea. Acesta
acceptă să îi ofere sprijinul cerut, în contextul în care Sigismund Bathory s-a reînscăunat pe
tronul Transilvaniei. Astfel, Mihai Viteazul pornește împreună cu generalul Basta campania
prin care urmărea recucerirea Țărilor Române.
Obține victoria de la Guruslău în august 1601 și îl alungă pe Sigismund Bathory din
Transilvania. Continuă acțiunea recuperatoare și reușește să îl alunge pe Simion Movilă din
Țara Românească.
Cum o nouă unire a Țărilor Române era aproape de a se înfăptui, Rudolf al II-lea îi dă ordin
generalului Basta să îl înlăture pe domnul român, care este ucis în august 1601, la Câmpia
Turzii.

Trupul său neînsuflețit este înmormântat pe ascuns, iar capul viteazului domnitor este furat
de unul dintre căpitanii credincioși lui Mihai și adus la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște.
Pe lespedea de mormânt de la Mănăstirea Dealu scrie: Aici zace cinstitul şi răposatul capul
creştinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului şi Moldovei.