Mihai Viteazul (1558 - 1601)

Domn al Munteniei (Valahiei), a Transilvaniei (Ardeal) i a toat ara

Moldovei (Voievodatului Moldova)

nainte de a fi ajuns domn Mihai Viteazul a ocupat unele dregtorii n importante orae din ara
Romneasc. Nscut mai mult probabil la 1558, la Olt

Ader la "Liga Sfnt" cretin, constituit din iniiativa Papei Clement al VIII-lea, din care iniial
fceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova i Toscana (Anglia i Polonia au
manifestat rezerve fa de politica de cruciad a papalitii). Ulterior ader i Transilvania,
considerat factor decisiv n atragerea n alian a celorlalte dou state romneti, Moldova i
Muntenia. Aron Vod, domnul Moldovei semneaz un tratat cu mpratul habsburgic la 16
septembrie 1594, oferind astfel un motiv n plus lui Mihai Viteazul s decid, cu acordul
boierilor, intrarea n aliana antiotoman.

Campania antiotoman
Victoriile mpotriva Imperiului otoman
Aderarea Munteniei la "Liga Sfnt" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte
antiotomane soldat cu suprimarea creditorilor levantini i a ntregii garnizoane otomane
staionat n Bucureti. Pe acest fundal, Mihai pornete o ofensiv general mpotriva naltei
Pori, atacnd cetile turceti de pe ambele pri ale Dunrii (Giurgiu, Hrova, Silistra .a.).
Urmeaz o serie de victorii mpotriva ttarilor i turcilor (Putineiu, Stneti i erpteti)
culminat cu incendierea Rusciukului. Dup modelul victorios al lui Mihai, Aron Vod pornete o
campanie similar. Datorit recunoaterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de ctre Aron
Vod i succesorul su, Rzvan tefan, Mihai trimite o delegaie de boieri la Alba Iulia pentru a
reglementa diplomatic relaiile munteano-transilvnene. Nerespectnd porunca domnitorului,
delegaia de boieri condus de mitropolitul Eftimie semneaz un tratat cu Bathory prin care
Mihai devenea lociitorul acestuia pe propriul su tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc
alctuit din 12 boieri de rang nalt. Comandnd o armat de cca. 16.000 de ostai, la care se
adugau cei 7.000 de transilvneni condui de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obine victoria la
Clugreni - 13/23 august 1595 (evocat n mod strlucit n poemul "Paa Hassan" de George
Cobuc). Contraofensiva otoman l foreaz s se retrag n muni, ateptnd sprijinul lui
Sigismund Bathory. ntre timp, tefan Rzvan este nlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia
Movil, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul ncepe (cu sprijin transilvnean i moldovean)
eliberarea oraelor Trgovite (5-8 octombrie 1595), Bucureti (12 octombrie 1595) i Giurgiu
(15-20 octombrie 1595).

n 1594 i n anii urmtori Mihai Viteazul a condus o campanie militar n sudul Dunrii,
cucerind cetile Isaccea, Mcin, Cernavod, Rasgrad, Babadag, Trgul de Floci, Silistra i chiar
Rusciuc, itova, Nicopole i Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, clreii lui Mihai Viteazul
ajunseser pn la Adrianopole n est i Plevna n vest. Aceast aciune a fost coroborat cu
cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stpnirea sa Bugeacul, n aceeai
perioad. n 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dat cu instalarea sa pe tronul
Moldovei, astfel nct Dobrogea i gurile Dunrii s-au aflat sub stpnirea sa pn la moarte.
ntreaga cretintate balcanic l-a privit ca pe un eliberator, iar dup moartea sa, n hrtiile
gsite sub pern, s-a aflat o scrisoare n care aceti cretini l numeau Steaua lor rsritean.
Negocierile de pace cu nalta Poart
Pierderile suferite n urma campaniilor antiotomane, precum i dezastrele provocate de ostaii
sultanului, au adus Muntenia la o stare critic din punct de vedere financiar. Cu visteria golit,
Mihai se vede silit s aplice o soluie pe ct de nepopular, pe att de vital supravieuirii statale:
"aezmntul" sau "legarea ranilor de glie" prin care rumnii (ranii fr pmnt din Valahia)
erau silii s rmn pe moia pe care se aflau n acel moment. Dup cteva confruntri pe linia
Dunrii, Mihai decide nceperea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598)
prin care, n schimbul acceptrii suzeranitii otomane i a plii tributului, nalta Poart
recunotea domnia voievodului pe ntreaga durat a vieii sale. n paralel, domnitorul valah
ncheie un tratat i cu Casa de Habsburg (Mnstirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat
mpotriva turcilor. Prin dubla suzeranitate (otoman i habsburgic) se anula practic tratatul
dezavantajos al boierilor cu Sigismund Bathory.

Unirea rilor romne

rile romne dup Unirea de la 1600, sub domnia lui Mihai Viteazul
Domnia lui Ieremia Movil, devotat polonezilor, nsemnase practic ndeprtarea Moldovei de
Sfnta Alian. n Transilvania, Sigismund renuna la tron n favoarea vrului su, Andrei Bathory
(deasemenea nclinat ctre politica polon). n aceast situaie, unitatea militar a rilor
romne se diminueaz iar Mihai Viteazul, pus n faa destrmrii coaliiei antiotomane, decide
aplicarea "planului dacic", n spe Unirea celor trei ri romne. n iulie 1599 trimite o solie la
Praga pentru a cere ncuviinarea mpratului Rudolf al II-lea pentru punerea n practic a
iniiativei sale. Primind un rspuns favorabil, la sfritul aceluiai an, intr n Transilvania prin
pasul Buzu, i dup victoria asupra lui Andrei Bathory (elimbr, 18/28 octombrie 1599) i
face intrarea triumftoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortreei de la
episcopul Napragy. n mai 1600, Mihai Viteazul l alung de pe tronul Moldovei pe Ieremia
Movil, nvingndu-l la Bacu, i realizeaz astfel, prima unire a trei principate romne.
Titulatura folosit de voievod (ntr-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Munteniei,
Ardealului i a toat ara Moldovei".

Consolidarea Unirii
Pentru a consolida Unirea, Mihai ia o serie de msuri:
* adopt aceeai stem pentru toate teritoriile
* construiete o biseric ortodox la Alba Iulia
* acord anumite nlesniri preoilor i iobagilor romni
* numete ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de la Prislop.

Sfritul domniei
Destrmarea Unirii

n urma strlucitelor victorii ale lui Mihai Viteazul n Muntenia, Bulgaria, Transilvania i Moldova,
personalitatea sa a ajuns s inspire respect i ngrijorare n minile vecinilor, inclusiv cele ale
aliailor austrieci, care au constatat capacitatea lui Mihai de a consolida cele trei principate
romneti i a promova interesele acestora prin aciuni independente, rapide, ferme i foarte
eficace care la un moment dat ar fi putut deveni defavorabile casei regale a Austiei. Astfel
contextul internaional a devenit net nefavorabil lui Mihai Viteazul. Puterile vecine vedeau n
noul stat o contradicie cu interesele proprii. Habsburgii (austriecii) i vedeau ameninate
planurile de meninere a Transilvaniei n sfera de influen, Polonia nu dorea pierderea
controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunrii la Muntenia. Mai
mult chiar, noul stat reprezenta o formul puternic, capabil s schimbe raportul de fore din
regiune. Existau ns i conflicte interne, cauzate de insubordonarea nobililor maghiari din
Transilvania care nu acceptau msurile impuse de noul Domn. Mihai nu reueste s nfrng
revolta nobililor maghiari sprijiniti de generalul Basta (Mirslu 18/28 septembrie 1600) i astfel
pierde Ardealul. n scurt timp Moldova va reintra n posesia Moviletilor aservii intereselor
polone. Mihai ncearc s reziste atacului polon asupra Munteniei, ns i pe acest tron se va
urca un membru al familiei Moviletilor, Simion Movil.

Moartea lui Mihai Viteazul

Forat s ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul mpratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, n
contextul renscunrii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, accept s-l susin pe
romn. mpreun cu generalul Basta, Mihai pornete campania de recucerire a teritoriilor
romneti. Prin victoria de la Guruslu (3 august 1601), voievodul valah l ndeprteaz pe
Bathory din Transilvania. Continu prin a recupera Muntenia gonindu-l pe Simion Movil de pe
tron. n aceste condiii, se ntrezreau perspectivele unei noi uniri, perspectiv cu care mpratul
Rudolf al II-lea nu putea fi de acord. Din ordinul su, n 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda,
Mihai Viteazul este ucis din ordinul generalului Gheorghe Basta. Capul su este furat de unul
dintre cpitanii domnitorului, adus n Muntenia i nmormntat de Radu Buzescu la Mnstirea
Dealu, lng Trgovite. Pe lespedea sa de piatr de la Mnstirea Dealu st scris: "Aici zace
cinstitul i rposatul capul cretinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei,
Ardealului i Moldovei."

Portrete
Au rmas mai multe portrete nfindu-l pe Mihai Viteazul, unele contemporane, altele
postume. ntr-o ipostaz mai tnr este prezentat la mnstirea Cluiul, apoi i la Biserica
Domneasc din Trgovite. Ambele prezint costumul domnesc n ntregime. n 1598 Ioan
Orlandi a executat o gravur a lui Mihai Viteazul aflat la Nicopole. El este pleuv, slab i ferm,
mbrcat ntr-o plato i acoperit de o blan mioas. n mna dreap ine un baston de
comandant, iar mna stng i-o ine sprijinit pe sabia terminat cu un cap de lup. n fundalul
gravurii se vede btlia i stema cetii Nicopole, iar dedesubt apare inscripia Michel Vaivoda
della Vallachia, il qvale prese la cit di Nicopoli nella Bvlgaria l'anno 1598.

n ziua de 23 februarie 1601 Mihai Viteazul ajunge n Praga, la curtea mpratului Rudolf al IIlea. Primit cu entuziasm - dup cum relateaz H. Ortelius - i se realizeaz un portret n aram
de ctre gravorul curii, Egidius Sadeler. Acesta este cel mai cunoscut portret al domnitorului
romn, fiind rspndit n numeroase copii. Inscripia circular spune Michael Waivoda
Walachiae Transalpinae, utraque fortuna insignis et in utraque eadem virtute, aet. XLIII, iar
versurile-dedicaie: Tanti facit nomen Christi, Maiestatem Caesaris, / Rempublicam christianam

et Ecclesiae sub Pontifice Maximo concordiam sue, adic Att de mult iubete pe Cristos i
mpria cretin i unirea Bisericii sub Pap. Aproape dou secole i jumtate mai trziu, n
1847, Nicolae Blcescu i A. G. Golescu redescoper acest portret, mpreun cu alte cinci ale
aceluiai, la cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris. Cndu vezurmu pe cellu de allu
sissel strigarmu de o dat: Acesta este[...] Fizionomia principelui respunde ntocmai
nchipuirii celloru ce au studiatu caracterulu acestui brbatu extraordinariu. [...] Otrrmu n
dat a ne desierta uirele nstre pungi... pentru a comanda o copie dup acest portret, spre a
da n admirare romnilor adevrata nfiare a voievodului.
Dup moartea lui Mihai Viteazul au fost executate mai multe portrete ale acestuia, printre care
unul n 1601 ce l prezint cu o cciul i o mantie de blan, sub care scrie Michael Weyvodt
aus der Walachey, occubuit XVIII Aug. a. MDCI, precum i altele inspirate dup cel al lui
Sadeler. O dat, Mihai Viteazul este prezentat ca fiind Gheorghe tefan, domnul Moldovei.
De la Mihai Viteazul au rmas i dou criptoportrete, ambele realizate de ctre Franz Francken
II. ntr-unul dintre ele, aflat la muzeul Prado din Madrid, apare ca Irod, avnd cciula
transformat n turban i lanul i medalia druite de mpratul german. n cellalt, mai
cunoscut, aflat la Kunsthistorisches Museum din Viena, apare alturi de fiica sa Florica ntr-o
reprezentare a alaiului lui Cresus (mpratul Rudolf al II-lea). Aici pot fi vzute ntregile costume
ale lui Mihai i ale fiicei sale la curtea praghez.
Mihai Viteazul mai apare i n gravuri din secolele XVI-XVII ce prezint momentul uciderii sale,
ns de cele mai multe ori are o nfiare nchipuit.
O serie de tablouri cu Mihai Viteazul au fost pictate n secolele XIX-XX de artiti precum
Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Miu Popp sau Constantin Lecca.

Mihai Viteazul (sau Mihai Bravu, n. 1558, Trgul de Floci d. 9 august 1601, Turda) a
fost un boier romn, care a deinut dregtoriile de bni or de Strehaia, stolnic domnesc
i ban al Craiovei, nainte de a ajunge domnul rii Romneti. Pentru o perioad
(n 1600) a fost conductor de facto al celor trei mari ri medievale care
formeaz Romnia de astzi: ara Romneasc,Transilvania i Moldova.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns n panteonul na ional romnesc dup ce a fost
recuperat de istoriografia romneasc a secolului al XIX-lea, un rol important jucndu-l
opul Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Blcescu. Astfel voievodul a
ajuns un precursor important al unificrii romnilor, care avea s se realizeze n secolul
al XX-lea.
Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (nascut, dupa cele mai multe surse in 1558)in Orasul de Floci (Ialomita)
a fost, potrivit majoritatii istoricilor, fiul nelegitim al domnitorului Patrascu cel Bun, iar
dupa altii, fiul lui Parvu Buzescu, tatal fratilor Buzesti; mama sa era Teodora, membra a
familiei Cantacuzinilor, sora a lui Iane Cantacuzino. Fiind simultan domnitor in Tara
Romaneasca (1593 - 1601), Transilvania (1599 - 1600) si Moldova (1600), Mihai
Viteazul a realizat pentru prima data in istoria Romaniei unirea tuturor romanilor. In
constiinta colectiva romaneasca, el este unul dintre cei mai importanti eroi nationali ai

Romaniei. I s-a spus Viteazul pentru ca a avut curajul sa infrunte forta uriasa a
Imperiului Otoman din acele vremuri, dar si toate celelalte natiuni vremelnic potrivnice
din jurul Romaniei: ungurii, polonezii, tatarii si rusii. Era fiul natural al lui Patrascu cel
Bun, cu o avere socotita imensa.
Din ianuarie 1588 si pana in vara 1593 el va urca constant in dregatorii, de la functia
de ban de Mehedintila aceea de mare stolnic, mare postlenic, si mare ban. Nu fara
ajutorul unor bogate familii boieresti oltene, precum si al influentelor grupuri financiari
greci din capitala Imperiului, Mihai devine domn al Tarii Romanesti, in toamna anului
1593.Intr-o situatie exceptionala agravarea dramatica a independentei fata de sultan
desi stapanitor slab peste tara slaba, va indrazni sa provoace Imparatia otomana.
Umilit de trufia lui Sigismund Bathory, principele Ardealului, si de tradarea boierilor sai,
Mihai va accepta de nevoie tratatul de la Alba-Iulia din mai 1595, care-l readuce la
situatia unui vasal, carmuit de forte care pareau mai puternice ca a sa.Victoriile
recrutate pe campul de lupta ii vor solicita intrarea in Lga Sfanta, cea mai importanta
coalitie antiotomana a timpului, dar si recunoasterea politica a imperiului de la
Constantinopol.Personalitate europeana, de care, alaturi de romani, isi legau sperantele
de neatarnare si numerosi balcanici, Mihai Viteazul a raspuns chemarilor neamului
sau, pentru a opta pentru planul dacic, - unirea conationalilor sai intr-un
singur stat in defavoarea celui balcanic, care l-ar fi facut, in traditie
bizantina, imparat la Constantinopol. In confruntarea cu interesele marilor
imperii vecine, incomparabil mai puternice, Mihai a ales riscul si sacrificiul.
Eliberat de tutela lui Sigismund Bathory, aliat al lui Rudolf al II-lea, imparatul
german, el simtea permanenta amenintarea Poloniei si Imperiului Otoman
care se intelesesera sa-l doboare. Sub aceasta teribila presiune, dar si in
virtutea unei lungi istorii care consacrase
unitatea de neam a romanilor Mihai va trece, de
doua ori, muntii, ca dezrobitor in Ardeal si, mai
apoi, in Moldova.
Inalta sa fapta a coalizat impotriva-i pe toti cei care,
constienti de forta reunita a celor trei tari, vedeau
acum amenintate planuri vechi de hegemonie politica
la Dunare si in Carpati. Alungat in 1600, dar reintors
vitejeste un an mai tarziu, Mihai a fost victima unui
omor premeditat, in trista dimineata a zilei de 9/19
august 1601, pe campia Turzii. Si czu trupul lui cel
frumos ca un copac, pentru ca nu stiuse nici se
imprileji sabia lui cea iute in mana lui cea viteaza.
Amenintarea otomana se materializeaza in vara anului
1595, cand o armata, initial condusa de Ferhat pasa
apoi de rivalul acestuia, Sinan, asteapta la Dunare
inceperea ostilitatilor. Pemalul celalalt al fluviului, Mihai
isi hartuieste adversarul: numai zi si noapte ne batem () si cel mult peste o
saptamana sau doua trebuie sa dam cu el batalia, scria la 15 iulie 1595, din zona
operatiunilor, marele domn. Trupele sale nu depaseau 10 000 de ostasi, din care 2 000,
mai vechiul ajutor transilvan, pus acum sub comanda lui Albert Kiraly, dar nici otomani
nu puteau avea cu mult peste 20 000 de oameni.Neputandu-i retine la Dunare, acestia
trec fluviul pe la Rahova si Giurgiu si-l urmaresc pe Mihai pana la Calugareni. Locul,
reperatinca in cursul luptelor de iarna, oferea o pozitie excelenta unei armate mici,
dornica sa-i tina piept unui dusman superior numeric: un drum stramt, strajuit de
paduri dese, mlastinile Neajlovului si legendarul podet de lemn in jurul caruia avea sa

se consume lupta.
Batalia desfasurata in ziua de 13/23 august 1595, a inceput cu un esec in oastea
domnului: respinsa peste pod, a pierdut cele patru tunuri cu care era odata. Atunci
marinimosul Mihai o secure sau sulita ostaseasca si patrunzand el insusi in sirurile
salbatice ale dusmanului () luptand barbateste se intoarce nevatamat la ai sai.
Exemplul domnului a schimbat soarta luptei: 7 000 de ostasi ai sultanului raman pe
campul de bataie, steagul verde al profetului este capturat, Sinan-pasa cade de podul
raului Neajlov, si se socoteste fericit ca a scapat cu viata. Totusi superioritatea
numerica a fortelor otomane, care pusesera in miscare doar avangarda, il obliga pe
Mihai sa se intoarca la Copaceni, pe Arges, apoi la Bucuresti, Targoviste, in fine, la
Stoenesti, pe Dambovita, langa Bran, unde astepta la 12 septembrie 1595, ajutorul
aliatilor sai.
In acest timp, vesti ingrozitoare veneau de peste Milcov. Intre 17 27 august 1595,
Moldova devenea membru credincios si inseparabil al coroanei poloneze, asupra sa
apsnd, in regimul condominiului o dubla suzeranitate, caci celei de mai sus i se
adauga si cea otomana, mai veche.Important este ca in noile conditii aceasta tara iesea
din coalitia antiotomana, chiar daca momentan, Stefan Razvan, izgonit de la Iasi, va
ramane in randurile sale.Fara a putea interveni in favoarea aliatului sau, Sigismund
trece muntii cu circa 23 000 de ostasi, intre care 13 000 mercenari, trupele secuiesti,
mica ostire a lui Stefan Razvan si ajutorul toscan. Cum nici efectivele otomane nu erau
foarte numeroase, armata crestina matura tot ce intalni on cale.
La 6 8 octombrie, Targovistea este recucerite; la 12 octombrie, Stefan Razvan intra in
Bucuresti, repede abandonat de otomani, nu inainte de a arunca in aer mica cetatuie
abia ridicata la viitoarea Manastire Radu-Voda; in fine, dupa lupte care au durat 5 zile,
ariergarda otomana, surprinsa la Giurgiu, este aproape in intregime nmicita, iar cetatea
cucerita. Cronicari otomani, precum Mustafa Naima apreciaza ca lupta desfasurata aici
a constituit cea mai groaznica infrangere din istoria turcilor, care se datoreste exclusiv
necredinciosului si afurisitului de Mihai.
Conjunctura politica interna si internationala din 1599 - preludiul Unirii. In vara anului
1599, la Carpati si la Dunare s-a conturat un nou raport de forte. Polonia si-a consolidat
pozitiile odata cu preluarea tronului ardelean de catre Andrei Bthory. Suprematia
politica a acestei puteri crestine se asocia cu instituirea pacii cu otomanii si reprezenta
o grea lovitura pentru Mihai Viteazul si, implicit, pentru sustinatorii conflictului cu
sultanul, pana la dobandirea deplina a neatarnarii Tarilor Romane.
Amenintarile potentiale impotriva domnului muntean s-au concretizat curand. leremia
Movila si Andrei Bthory, cu acordul tacit al Imperiul Otoman, i-au cerut imperios sa
paraseasca tronul si tara. Mai tarziu, Mihai Viteazul insusi avea sa scrie: "cardinalul
(Andrei Bthory - principele Transilvaniei) imi trimite sol (...) ca eu sa-mi parasesc
tara, pentru ca nici el, nici moldovenii, nici chiar turcii nu erau multumiti si nici nu voiau
sa raman in Tara Romaneasca." Replica sa a fost pe masura: "pana ce nu-mi vor arunca
pamant peste ochi, nu voi inceta sa lupt cu turcii (...)". In ceea ce priveste retragerea
din domnie, el spunea: "nu-mi las nimanui tara si mosia pana ce nu ma vor smulge de
acolo tarandu-ma de picioare".
Devenise limpede deci ca, fara o actiune energica, menita sa-si surprinda adversarii,
cauza antiotomana ar fi suferit o grea infrangere. Domnul Tarii Romanesti a hotarat,
deci, o campanie peste munti, a carei desavarsita organizare arata indelungata ei
premeditare.

"Planul dacic" - reunirea tuturor romanilor sub o singura si energica autoritate reprezenta singura cale de a afimia neatarnarea noastra peste planurile expansioniste
ale tuturor puterilor interesate sa ne domine, de la Imperiul Otoman, la Polonia si
Imperiul Habsburgic.
Unirea Transilvaniei. Fortele armate ale Tarii Romanesti au intrat in Ardeal in doua mari
coloane: una, sub conducerea personala a domnului, era dincolo de Carpati la 4/14
octombrie 1599, dupa ce trecuse prin Buzau-Brasov, unde asteptau detasamentele
secuilor, dusmani de moarte ai Bthorestilor, care le rapisera vechile privilegii; cealalta,
avand in frunte pe Udrea Baleanu si fratii Buzesti, s-a pus in miscare ceva mai tarziu,
deplasandu-se in Transilvania pe la Turnu-Rosu. Ostile s-au unit la 16/26 octombrie, in
apropiere de Sibiu, spre completa surpriza a principelui Andrei Bthory, care abia a
avut ragazul sa-si mobilizeze fortele.
Batalia desfasurata la Selimbar, la 18/28 octombrie 1599, a fost decisa ca si la
Calugareni, de exemplul lui Mihai, intr-un moment in care superioritatea in artilerie a
inamicului parea sa-i dea castig de cauza ("cu cea mai mare viteza si indrazneala, prin
pericolul la care s-a expus domnul in fruntea celor mai buni ostasi ai sai, a reusit sa
stavileasca ofensiva dusmanului si sa-l puna pe fuga"). Nefericitul principe al
Ardealului, fugar de la locul bataliei, a fost prins si ucis de secui pe cand incerca sa
treaca in Moldova, dupa ajutor.
La 1 noiembrie 1599, Mihai isi facea intrarea triumfala in Alba-lulia. In amintirea
cronicarilor a ramas imaginea impunatoare a domnului, calare pe un cal roib, imbracat
intr-o splendida manta alba. De sold ii atarna o spada batuta cu pietre scumpe, iar pe
cap cusma impodobita cu pene de cocos. Urma "alaiul nobilimii cu lunga defilare a
ostasilor, in sunetul de vioare al lautarilor care ziceau pentru intaia oara in aceste locuri
seculare cantece lautaresti de la curtea voievozilor".
Odata intrat in Transilvania, domnul muntean se gasea intr-o situatie foarte complicata.
Actionase din proprie initiativa, dar stia ca succesul sau va fi bine primit de Rudolf al IIlea. Spre a-i menaja susceptibilitatea se va intitula insa "consilier si loctiitor al
imparatului (...) capitan general al ostirilor imperiale (...)". In hrisoavele slavone, titlul
sau este insa acela de "Domn din mila lui Dumnezeu al Tarii Romanesti si Ardealului", in
timp ce supusii sai, nobilii ardeleni, l-au numit "principe".
Mari probleme a ridicat, din prima ora, si carmuirea Transilvaniei, a carei organizare de
stat era deosebita de aceea din Tara Romaneasca. Aici, foarte puternice erau natiunile
privilegiate - nobilimea maghiara si bogatul patriciat sasesc, ridicat din orasele
ardelene, puternice economic, beneficiind de o legislatie si de privilegii, care le asezau
intr-o pozitie superioara celor de peste munti. Mihai a trebuit sa tina seama de toate
aceste realitati, dar, in acelasi timp, s-a straduit sa le si modifice intr-un sens
centralizator si unificator pe care, daca timpul i-ar fi ingaduit-o, le-ar fi putut
materializa mai convingator.
N. lorga lauda pe domn pentru ca, deprins a sta in cetatea de scaun pazita de
Dumnezeu, dupa milenara traditie bizantina, a dat Transilvaniei o capitala statornica la
Alba-lulia. Guvernul sau Sfatul princiar a fost alcatuit, in egala masura, din nobili
maghiari si boieri romani. In cetatile ardelene, la Gherla si Chioar, la Fagaras si Gurghiu
au fost instalati insa capitanii lui Mihai impreuna cu trupele corespunzatoare. Este
cunoscut faptul ca dregatori romani ai domnului au primit insarcinari speciale in
Transilvania, iar pe langa marele numar de acte latinesti si maghiare, emise de
cancelaria Principatului, cu deosebire spre sfarsitul stapanirii sale, se inmultesc actele si
scrisorile romanesti.

Domnia ardeleana a lui Mihai cuprinde si cele trei Diete ale sale: doua la Alba-lulia (2028 noiembrie 1599, 20-27 iulie 1600) si una la Brasov (12-15 martie 1600). Obiectivul
lor principal a fost acela de a vota contributii financiare net superioare celor anterioare,
"pentru ramanerea patriei noastre in unire cu crestinatatea". Un impozit de 6 florini pe
poarta, dublul celui obisnuit, nutret pentru caii ostirii, rechizitii de vite sunt acceptate in
noiembrie 1599; la Brasov se voteaza o noua contributie generala, de 4 florini pe
poarta, iar in iulie 1600, alti 6 florini, care se plateau in rate, esalonate la distanta de
20 de zile.
In schimb, Mihai Viteazul se obliga sa nu afecteze interesele privilegiatilor ardeleni. Si
totusi, cu deosebire in ultima Dieta de la Alba-lulia, Mihai, presat de cererile insistente
ale conationalilor sai, adopta masuri menite sa pedepseasca pe nobilii care vor maltrata
pe iobagi; satele unguresti si sasesti urmau sa permita si celor romanesti sa beneficieze
de pasunat liber in zona hotarnica, iar preotii romani sa fie scutiti de munca cea de
obste, de regula efectuata de iobagi.
Scurta stapanire a lui Mihai, in Transilvania a provocat o adevarata "ridicare a satelor",
atat in Ardeal, pe alocuri cu aspect de rascoala populara, cat si in Tara Romaneasca (se
cunosc situatiile locuitorilor din Loloesti si Radovanu care l-au urmat pe domn la Albalulia si apoi la lasi, spre a-si dobandi libertatea pe nedrept pierduta).
Actiunea lui Mihai, conducator politic al unui stat boieresc, nu putea depasi limitele
hotararilor dietelor mai sus mentionate. Daca pentru taranii romani nu a putut face
prea multe, domnul, crestin fervent, si-a trecut la activ realizari notabile in folosul
Bisericii Ortodoxe din Transilvania.
Inca in 1597 se ridicase, datorita lui, la Alba-lulia, o Biserica, unde, in 1600, va fi
asezat scaunul episcopal romanesc, pana la unirea cu Biserica Romei, de la inceputul
secolului urmator. Prezenta Mitropolitului Eftimie al Ungro-Vlahiei in capitala
transilvaneana a lui Mihai, in primavara lui 1600, se poate asocia cu acest eveniment.
In consecinta, mai multi prelati romani au venit de peste munti sa intareasca pozitiile
ortodoxiei in Transilvania. Astfel, Serghie, Egumen al Tismanei, primeste Episcopia
Maramuresului. In timp ce mai multi calugari intra in Manastirea de la Alba-lulia, iar
preotul Neagoslav este trimis sa oficieze in Biserica romaneasca din Scheii Brasovului.
Unirea Moldovei; Mihai - domn al celor trei Tari Romane. In primavara anului 1600
Mihai Viteazul se afla din nou in fata unei mari decizii. Campania fulgeratoare care
alaturase Transilvania Tarii Romanesti crease o noua situatie politica. In spiritul aliantei
cu Rudolf al ll-lea, consolidarea pozitiilor habsburgice in regiune nemultumea Polonia si
o indemna sa actioneze. Pe de alta parte, refuzul constant al domnului de a preda
teritoriile dobandite cu sabia imparatului si actiunea sa politica, cu totul independenta,
in Transilvania il obliga la o noua cutezanta. Stapanirea Ardealului cerea, pentru sine si
pentru blocul politic si militar pe care-l reprezenta, stapanirea Moldovei. Asigurat din
partea otomanilor, care-l recunoscusera pe Nicolae Patrascu, fiul sau, domn in Tara
Romaneasca, si apreciind corect situatia din Polonia, momentan incapabila sa i se
opuna, Mihai Viteazul a organizat campania sa la rasarit de Carpati.
La 4 mai 1600, grosul trupelor sale trecea Valea Trotusului; li se vor adauga, curand,
ostile boieresti din Tara Romaneasca, impreuna cu care efectivele lui nu treceau de
17000 de oameni. La 10 mai, Bacaul fusese cucerit, dupa care, grupata pe 4 coloane,
armata, care trecuse muntii se indrepta spre Suceava, de ale carei ziduri se izbisera,
fara izbanda, multi asediatori. Cateva zile mai tarziu, la 16 mai, aparatorii cetatii se
predara fara lupta.

Intre timp, Baba Novac a intrat in lasi, iar in sud cetatile Tighina; Cetatea Alba, Chilia si
Ismail au revenit lui Mihai. In numai trei saptamani, intreaga Moldova a fost luata in
stapanire, ostile sale dovedindu-se neputincioase doar in fata zidurilor Hotinului, vechea
cetate de la Nistru, unde leremia Movila se refugiase impreuna cu o parte a Curtii sale.
Succesul campaniei din Moldova se explica prin graba cu care ostasii Movilestilor au
trecut de partea lui Mihai care, aflat aici, stia prea bine ca se afla pe "pamant
romanesc". In punctul cel mai inalt al destinului sau Mihai se intitula, intr-un hrisov
emis la 27 mai 1600, "Domn al Tarii Romanesti, Ardealului si Moldovei" si isi
confectiona binecunoscutul sigiliu pe care figureaza cele trei tari romane surori.
Asemeni Albei-lulia, lasii au fost alesi, de Mihai, drept capitala sa moldoveana.
Constient de nevoia de a-si atrage noii supusi, s-a straduit sa adune marea boierime in
jurul sau, orasenilor si taranimii oferindu-le iertarea de dari pe o perioada de 6 ani.
Stapanirea de cateva luni asupra celor trei tari romane a pus numeroase probleme de
guvernare. Mihai a pastrat neatinsa entitatea lor statala si, la recomandarea marii
boierimi, a numit un domn in Moldova, asa cum facuse si in Tara Romaneasca. Chiar
daca timpul nu i-a ingaduit sa-si duca pana la capat intentiile, el a actionat ca principal
garant al unirii, ca factor esential de decizie politica si militara pentru intreg teritoriul
dintre Carpati, Dunare si Mare. La capatul unor indelungate negocieri, el a reusit sa
smulga Imperiului Habsburgic recunoasterea sa ca domn al Tarii Romanesti si Moldovei
si de guvernator al Transilvaniei, cu titlu de principe.
Mihai Viteazul emite la Sibiu in anul 1600 (ianuarie-martie) monede din aur cu valoarea
nominala de 10 ducati. Din aceasta emisiune se cunoaste in prezent un singur
exemplar original. La inceputul sec. al XIX-lea, cunoscutul falsificator Carl W. Becker a
gravat - la comanda unui negustor de monede din Ungaria - cel putin o pereche de
stante din fier cu care a batut mai multe exemplare ale monedei-medalie Mihai Viteazul
(inclusiv cel putin o piesa klippe). Aceste piese si stantele au fost cumparate de catre
negustorul ungur, fiind vandute ulterior pe piata internationala de antichitati. In jurul
anilor 1940 una dintre stante si o piesa de 10 ducati se aflau in posesia unui colectionar
particular din Romania.
Prabusirea operei politice a lui Mihai (toamna 1600). Consolidarea pozitiei lui Mihai
grabeste coalizarea tuturor fortelor politice nemultumite de aparitia, in regiune, a unei
noi puteri.
Este si momentul ales de starile privilegiate din Transilvania, care, in Dieta de la Turda,
intrunita la inceputul lui septembrie 1600, se rascoala impotriva lui pentru "dajdii
neobisnuite" si sarcini "care i-au slabit". Pozitia lui Mihai era subreda, multe din trupele
lui stationau in cele doua tari de dincolo de Carpati. In ajutor putea veni numai
imparatul, care trimise pe generalul Basta cu 18 000 de oameni. Era insa, si pentru
Habsburgi, o buna ocazie spre a-si apropia, in favoarea lor, stapanirea Transilvaniei, in
calea careia se asezase mereu Viteazul.
Astfel, oastea imperiala se alatura rasculatilor ardeleni. Lui Mihai nu-i ramasesera, in
ajutor, decat secuii, mercenarii cazaci si balcanici si tarani recent incorporati, cu totul,
10-12000. Lupta s-a dat la Miraslau, intre Mures si dealuri, pe 18 septembrie 1600, si a
insemnat pierderea Ardealului. In acelasi timp, oastea poloneza condusa de Zamoyski
intra in Moldova, de unde, in buna parte, trupele lui Mihai se retrasesera spre a-l ajuta
pe domnul muntean sa reziste in Transilvania.

Suceava s-a predat la 27 septembrie 1600, pentru ca, la 6 octombrie, redobandirea de

catre Movilesti a Moldovei sa fie deplina. In noua situatie, nu-i mai ramanea marelui
domn decat sa apere stapanirea sa de inceput -Tara Romaneasca. Cu 16000 de ostasi,
el a dat lupta decisiva cu ostile poloneze la Bucov, pe Teleajen (20 octombrie), dupa ce,
anterior, incercase inutil sa-i retina la Naieni si Ceptura. Superioritatea artileriei inamice
decise victoria acesteia si Mihai a fost obligat sa se retraga. Cateva zile mai tarziu era
inscaunat Simion Movila, un interpus al polonezilor, acceptat aproape imediat si de
catre otomani.
Pentru Mihai lupta nu se incheiase. Stapan inca in Oltenia, impreuna fiind cu o parte a
ostilor sale, el spera sa redobandeasca tronul de la Targoviste, dupa iminenta retragere
a fortelor poloneze. La 25 noiembrie, sortii ii fura din nou impotriva. Pierderea bataliei
de la Curtea de Argesinsemna risipirea ultimelor sperante. Buzestii, care-i fusesera
alaturi tot timpul, se inchinasera noului domn, in timp ce Mihai lua drumul exilului.
Refugiul, reintoarcerea si sfarsitul lui Mihai. Prin Ardeal, vechea lui stapanire, care se
afla, acum, in mainile lui Basta si ale imperialilor, Mihai a trecut, in secret spre Viena,
unde intra la 12 ianuarie 1601. Aici a redactat un memoriu catre imparat si o celebra
autobiografie, adresata ducelui Cosimo de Toscana (un aliat in Liga Crestina), cronica a
luptelor sale cu Imperiul Otoman.
Deteriorarea situatiei din Transilvania (unde Basta sfarsise prin a fi alungat de nobili, iar
Sigismund Bthory era reinscaunat pentru a treia oara principe), lucra in favoarea lui
Mihai, aducandu-l alaturi de Habsburgi, care intelesesera, inca o data, ca nu pot pastra
Ardealul altfel decat sustinandu-l pe voievodul roman.
In audienta la Rudolf al ll-lea, la Praga, in doua randuri (la inceputul lui martie 1601),
Mihai primi 100000 de taleri pentru echiparea unei osti si increderea imparatului.
Impacarea cu Basta se indeplinise in mai 1601; dupa ce trupele celor doi au fost
adunate, jonctiunea lor se implini, la inceputul lui iulie 1601. La 3/13 august la
Guraslau, la nord-vest de Zalau, Mihai a obtinut o stralucita victorie asupra lui
Sigismund Bthory care a pierdut pe campul de lupta toata artileria. La Cluj, o solie de
boieri munteni i-a adus la cunostinta indepartarea lui Simion Movila si eliberarea
scaunului Tarii Romanesti, care-l astepta.
Aflat din nou intr-o situatie exceptionala, Mihai isi ingrijora nu numai dusmanii, ci si
aliatii. Daca spada sa fusese de folos Habsburgilor spre a redobandi Transilvania, era
improbabil ca, dupa victorie, Mihai sa fi fost dispus sa le-o cedeze.
Asasinarea lui pe Campia Turzii, la 9/19 august 1601, raspundea perfect scopurilor
imperiale. Nu de un egal caruia sa-i sporeasca puterea avea imparatul nevoie, ci de o
unealta de care, dupa folosinta, sa te poti dispensa.
Pieirea marelui domn impune cel putin doua intrebari. Era pregatita societatea
romaneasca pentru a infaptui, in sens unificator, actiunea politica si militara a lui Mihai?
Erau dispuse puterile crestine vecine sa accepte, intr-o zona in care se interferau atatea
interese opuse, un stat independent care ar fi putut modifica, intr-un mod nou,
imprevizibil, vechile raporturi de forte?
Peste toate posibilele raspunsuri, figura tragica a lui Mihai a influentat decisiv istoria
romanilor, gandul sau cuprinzator si fapta sa temerara au impus un model si au
inaugurat o epoca.

In fata amintirii sale nu poti sa nu te gandesti "ca pentru a putea trai o viata, ce ti-a
fost daruita, esti dator s-o meriti, ca om si ca neam in fiecare clipa.

Bibliografie