Mihai Viteazul (1593-1601)

Acţiunile Porţii din perioada 1538-1541 duc la sporirea dominaţiei otomane asupra Ţărilor Române
concretizată prin: numirea unor domni supuşi, creşterea tributului (haraciul), a darurilor către sultan şi dregătorii
otomani (peşcheşurile), a contribuţiilor în bunuri, a canalizării comerţului spre Istambul şi a impunerii
monopolului comercial otoman.
Imperiul Otoman ajunge în această perioadă la maxima expansiune, mai ales în urma politicii ofensive
promovată de Soliman Magnificul. Astfel, după moartea lui Soliman (1566), Imperiul Otoman desfăşura acţiuni
militare în Marea Mediterană, în Iran şi în Europa Centrală (împotriva Habsburgilor).
Imperiul Habsburgic, după ce încercase în zadar să-i alunge pe otomani din Ungaria cu forţe proprii, căuta noi
aliaţi care să-i sprijine în acest efort. De aceea, în anii 1590-1592 acceptă aderarea la o alianţă antiotomană, numită Liga
creştină, care unea Spania, Veneţia, Papa, Imp. Habsburgic şi ducatele italiene Mantua, Ferara şi Toscana.
Totodată, Habsburgii urmăreau atragerea Ţărilor Române în alianţa creştină, în condiţiile creşterii dependenţei lor faţă
de otomani.
Polonia, aflată într-o perioadă de criză politică, datorită stingerii dinastiei Jagiellonilor (1572), avea bune
raporturi cu Imperiul Otoman; mai mult, turcii se amestecă în criza dinastică şi în anul 1572, la propunerea lor,
principele Transilvaniei, Ştefan Bathory, credincios politicii otomane, este ales rege al Poloniei. Prin urmare, statul polon
nu privea cu prea multă îngăduinţă extinderea influenţei Habsburgilor asupra Ţărilor Române.
Venirea la tronul Ţării Româneşti în 1593 a lui Mihai Viteazul, marchează aderarea la Liga Sfântă a ŢR,
crearea unei apropieri a statelor româneşti şi declanşarea luptei antiotomane.
Conform obiceiului din epoca, Mihai, fost ban al Craiovei, isi cumpara domnia in 1593, dar acest semn de
fidelitate fata de turci este superficial. A avut inca de la inceputul domniei o politica antiotomana si a aderat de
bunavoie la Liga Sfanta antiotomana, creata din initiativa papei Clement al VIII-lea.
La această alianţă au aderat principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, domnul Moldovei, Aron Vodă şi
domnul muntean - MV.
Lupta antiotomană a fost jalonată de bătăliile de la Putineiu, Şerpăteşti şi Stăneşti-iarna lui 1594-1595,
Călugăreni-august 1595 şi Giurgiu-octombrie 1595.

ETAPELE DOMNIEI
A. LUPTA ANTIOTOMANĂ ȘI ADERAREA LA LIGA SFÂNTĂ
– LUPTA - e declansata de Mihai in 1594, prin uciderea creditorilor turci si masacrarea garnizoanei turcesti
din Bucuresti. Dupa aceea, el invinge o armata otomana la Stănesti si una tătară la Putinei.
– Deoarece anticipeaza un atac otoman, a incercat sa obtina alianta statelor vecine. Asadar, a trimis o delegatie de
boieri munteni la principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, pentru a incheia un tratat cu acesta.
– TRATATUL de la Alba Iulia - Incalcand indicatiile date de domnitor, boierii au incheiat, in 20 mai 1595 la
Alba Iulia, un tratat prin care - Mihai devenea subordonat principelui. Prin urmare, domnitorul roman devenea
loctiitor al lui Sigismund Bathory, dar se recunostea suprematia Mitropoliei Ordodoxe a Tarii Romanesti asupra
Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Adeziunea Ţării Româneşti s-a datorat iniţiativei domnului care avea acordul
Sfatului domnesc, în care boierii Buzeşti au deţinut un loc central. Mihai accepta tratatul si organizeaza armata de
mercenari pentru viitoarea confruntare militară.
– pe plan social ţărănimea este legată de glie şi aservită marii boierimi în 1595 – MOTIV – nevoia de bani
pentru a dota armata şi a plăti mercenari ; războiul devenise scump pt că apăruse armele de foc …. arbalete, flinte
etc.
– BĂTĂLIA DE LA CĂLUGĂRENI :
– Cauză – declanşarea luptei antiot în Ţ. Rom ;
– Efect - Reactia Portii se produce in vara anului 1595.
– Desfăşurare – 2 etape :
o O puternica armata condusa de vizirul Sinan Pasa ataca Tara Romaneasca.
o In 23 august 1595 la Călugăreni, Mihai zdrobeste avangarda turca, dar apropierea marii armate otomane
il obliga sa se retraga in munti, in asteptarea ajutorului transilvan.
o Intre timp Sinan Pasa ocupa Bucurestiul, asediaza Targovistea si incepe organizarea tarii in pasalac, prin
numirea reprezentantilor otomani in administratie.
 o O luna mai tarziu, beneficiind de ajutorul lui Sigismund Bathory si Stefan Razvan, domnul Moldovei,
Mihai trece in ofensiva, eliberand ţara de turci - orasele Targoviste si Bucuresti.
o batalia de la Giurgiu – 1595 - Suferind pierderi mari după această bătălie turcii s-au retras dincolo de
Dunare.
– Urmare : Victoria a insemnat asigurarea independentei Tarii Romanesti.

– PACE - In 1597 incheie o pace avantajoasa cu Imperiul Otoman, pe toata durata domniei sale, prin care
o se diminua considerabil tributul datorat Portii.
o Lui Mihai I se recunoaște domnia pe viață.
– TRATAT - In 1598 incheie alianta cu imparatul Austriei, Rudolf al II-lea, la Manastirea Dealu care prevedea :
o recunoaşterea domniei ereditare a lui Mihai
o promisiunea unui ajutor financiar pentru întreţinerea a 5.000 de lefegii/soldaţi plătiţi.

– PROVOCARE –
o Intre timp, Sigismund Bathory renunta la tron in favoarea varului sau, cardinalul Andrei Bathory
(cancelar polonez). Andrei Bathory s-a declarat ostil lui Mihai si i-a cerut sa paraseasca tronul.
o În Moldova polonezii înlătură pe domnitorul Ștefan Răzvan și impun ca domn pe Ieremia Movilă
(pro otoman și pro polonez)

B. ÎNFĂPTUIREA UNIRII
– In aceste conditii, Mihai isi organizeaza armata si il invinge pe Andrei Bathory in lupta de la Selimbăr din 28
octombrie 1599.
– La 1 noiembrie 1599, Mihai intra triumfal in Alba Iulia, marcand astfel, prin acest gest, unirea politica a Tarii
Romanesti cu Transilvania.
– In dieta/forul legislativ al Transilvaniei, Mihai a luat masuri in limba romana si a adoptat legi in favoarea preotilor
romani.
– In primavara anului 1600 (mai), el intra cu armata in Moldova. Ieremia Movilă se refugiaza in Polonia si
cetatile Moldovei se predau fara lupta.
C. DESTRĂMAREA UNIRII (după 4 luni)
– Ostilitatea vecinilor, lipsa coeziunii politice, opoziţia nobilimii ardelene şi a boierilor moldoveni duce la spargerea
unirii.
– PIERDE TRANS - In absenta lui, in Transilvania se rascoala nobilimea maghiara si il proclama conducator
militar pe generalul Gheorghe Basta. Mihai se lupta cu armata acestuia la Mirăslău in septembrie 1600, dar este
invins pierzand Transilvania.
– PIERDE MOLD + Ţ. ROM - In Moldova revine Ieremia Movilă, iar in Tara Romaneasca Mihai este înfrânt de
forţele poloneze la Bucov şi Curtea de Argeş care pregăteau inscaunarea lui Simion Movilă.
– Mihai pierde toate teritoriile şi apelează la sprijinul Habsburgilor.
OBS ! Între timp Sigismund Bathory sevine în Trans şi reia tronul după ce îl învige
D. PRIBEGIA ŞI FINALUL
– In aceste conditii, Mihai pleaca spre Viena pentru a primi sprijin din partea lui Rudolf al II-lea. Mihai ajunge la
Praga si cere ajutor imparatului Rudolf al II-lea ; acesta i-a acordat domnului roman banii necesari pentru a
forma o armata, dar si sprijinul generalului Basta.- cu care Mihai este nevoit să se împace.
– Acesta revine in Transilvania si castiga lupta cu Sigismund Bathory de la Guruslău din august 1601, ca aliat al lui
Gheorghe Basta. În acest fel îşi asigura recucerirea tronului muntean.
– La cateva zile dupa victorie, insa, Mihai e asasinat pe Campia Turzii din ordinul lui Rudolf al II-lea prin
intermediul lui Gheorghe Basta la 9 august 1601. (Rudolf s-a folosit de el ca sa castige Transilvania).
– Unirea realizată de Mihai Viteazul va ramâne un ideal pentru mai târziu – în epoca modernă.
 BĂTĂLII

Bătălia de la Călugăreni și de la Giurgiu (1595)

        În contextul adoptării politicii antiotomane, prin uciderea creditorilor levantini, atacarea garnizoanei otomane din
Bucureşti şi aderarea la Liga Sfântă, imeriul Otoman organizează o campanie de pedepsire a Ţării Româneşti. 
        În august 1595, o oaste otomană condusă de Sinan-paşa a trecut Dunărea şi a înaintat spre Bucureşti. La Călugăreni,
Mihai Viteazul a reuşit să obţină o victorie importantă asupra oştirii otomane, aplicând tactica de luptă a atragerii
inamicului în locuri neprielnice desfăşurării luptei, în condiţiile unei disproporţii militare. Astfel se explică alegerea făcută
de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăştinos, străbătut de râul Neajlov, în care
deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de
peste râu. În acest spaţiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorifcată.
        Prin victoria obţinută la Călugăreni la 23 aug. 1595, Mihai Viteazul a reuşit să atingă principalele obiective: a
provocat pierderi importante duşmanului, l-a demoralizat, a întârziat avansarea turcilor şi a câştigat timpul necesar pentru
concentrarea forţelor antiotomane.
        Având nevoie de întăriri, Mihai Viteazul s-a retras spre munţi, aşteptând ajutor de la Sigismund Bathory. În acest
timp, oastea lui Sinan-paşa a intrat în Bucureşti şi Târgovişte şi a început organizarea Ţării Româneşti în paşalâc.
Situaţia se complicase şi în Moldova, unde polonii l-au înlăturat de pe tron pe Ştefan Răzvan şi l-au înlocuit cu
Ieremia Movilă.
Dar, în octombrie 1595, soseau ajutorul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23.000 de ostaşi, şi o
mică oaste comandată de fostul domnitor al Moldovei, Ştefan Răzvan.
Aceste forţe reunite aveau să înceapă marşul împotriva otomanilor, care au fost înfrânţi la Giurgiu şi alungaţi
peste Dunăre.

Bătălia de la Şelimbăr (1599)

        În contextul ieşirii Transilvaniei şi Moldovei din Liga Sfâtă, prin venirea la conducerea Transilvaniei a principelui
Andrei Bathory, cu o politică favorabilă otomanilor, respectiv prin impunerea la tronul Moldovei a lui Ieremia Movilă,
Mihai Viteazul organizează acţiuni de forţă pentru a readuce cele două state româneşti în frontul antiotoman.
        În octombrie 1599 se desfăşoară lupta de la Şelimbăr, între oastea Ţării Româneşti condusă de Mihai Viteazul şi
oastea Transilvaniei condusă de Andrei Bathory. Bătălia a fost câştigată de Mihai Viteazul. Principele Bathory a încercat
să se refugieze în Moldova, dar a fost prins şi ucis de secui.
        Ca urmare a acestei victorii, Mihai Viteazul intră în cetatea Alba Iulia, de unde îi este recunoscută autoritatea asupra
Transilvaniei. Ulterior, în mai 1600, şi Moldova se alătură frontului antiotoman odată cu cucerirea ei de către Mihai
Viteazul.

Bătălia de la Mirăslău (18 sept. 1600) +++

        În contextul ostilităţii nobilimii din Transilvania faţă de politica lui Mihai Viteazul, acesta este înfrânt la Mirăslău
de nobilimea din Transilvania, care s-a alăturat generalului imperial Gheorghe Basta în bătălia de la Mirăslău ( 18
sept. 1600). Ca urmare a acestei bătălii, Mihai pierde Transilvania.
!!! În scurt timp va pierde și Moldova care va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Polonii au
pătruns în Moldova cu cancelarul și marele hatman Zamoyski, Mihai fiind învins în bătălia de la Bucov (20 octombrie
1600), astfel că Zamoyski îl reinstalează pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă.
Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei
Movileștilor, Simion Movilă. Mihai a fost înfrănt la Teleajen – oct 1600 dar și în nov. 1600
Așadar, înfăptuirea unirii manu militari nu a durat, creația politică a lui Mihai s-a prăbușit ca efect al
intereselor proprii ale Habsburgilor, Poloniei și Imperiului Otoman.

Bătălia de la Guruslău (3 aug. 1601)

        Obiectivul luptei de la Guruslău a fost înlăturarea lui Sigismund Bathory de la conducerea Transilvaniei şi
reintegrarea principatului în frontul antiotoman iniţiat de împăratul Rudolf al II-lea.
        Bătălia a avut loc la 3 august 1601, când oastea lui Mihai Viteazul şi a generalului Gheorghe Basta s-a confruntat
cu cea condusă de Sigismund Bathory. Acesta din urmă este înfrânt.
        În ciuda colaborării cu Gherghe Basta, la scurt timp după bătălie Mihai Viteazul a fost ucis de oamenii
acestuia (9 aug. 1601)
TRATATE

Aderarea Ţării Româneşti la Liga Sfântă

        Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu initiativa papei Clement al VIII-lea de infiintare a unei aliante sub numele
de Liga Sfanta (1592), la care au aderat Statul Papal, Spania, Austria, Toscana, Mantova si Ferrara. Anglia si
Polonia si-au manifestat rezerva fata de politica de cruciada initiata de Papa. Un rol aparte in planurile antiotomane
revenea Țărilor Romane, care, prin pozitia lor, erau interesate in actiunea Ligii Sfinte.
La aceasta alianta adera si Transilvania (februarie 1594), considerata un factor primordial in atragerea Tarii
Romanesti si Moldovei. Actiunea concertata a Sfantului Scaun si Habsburgilor reuseste sa-l atraga pe Aron Voda,
domnul Moldovei, care incheie un tratat cu imparatul in august 1594. Aderarea lui Aron Vodă, domnul Moldovei, oferină
un motiv în plus domnului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianţa
antiotomană.
Adeziunea Tarii Romanesti se realizeaza din initiativa lui Mihai Viteazul (septembrie - octombrie 1594), care
are acordul boierimii. Se constituie astfel un organism politico-militar atasat Ligii Sfinte, capabil sa lupte cu
Poarta. Integrarea Tarilor Romane in alianta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotomana, care
izbucneste in noiembrie 1594 la Bucuresti prin uciderea creditorilor levantini şi atacarea garnizoanei otomane care
staţiona aici.

Tratatul de la Alba Iulia (1595)

        Declanşarea răscoalei antiotomane şi perspectiva unui atac otoman iminent, l-a determinat pe Mihai Viteazul să
încheie o alianţă cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La 20 mai 1595, o delegaţie de 12 boieri din Ţara
Românească încheie la Alba Iulia, în numele lui Mihai Viteazul, un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei.
Boierii au acceptat ca Sigismund Bathory să fie suzeranul Ţării Româneşti în schimbul ajutorului antiotoman şi al
subordonării Bisericii Ortodoxe din Transilvania faţă de Mitropolia Ţării Româneşti.
        Deşi vasal al lui Sigismund Bathory, Mihai Viteazul a acceptat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor în lupta
antiotomană, în condiţiile în care otomanii se pregăteau să intervină aramat în Ţara Românească. În fapt, vasalitatea Ţării
Româneşti în raport cu Sigismund Bathory trebuie înţeleasă ca o acţiune de subordonare militară în scopul unei acţiuni
antiotomane comune.

Tratatul de la mănăstirea Dealu (Târgovişte) - (1598)

        Intervenţia poponilor în Moldova, impunerea unui domn favorabil politicii otomane şi ostilitatea principelui
transilvănean Andrei Bathory îl determină pe Mihai Viteazul să intre în contact direct cu împăratul habsburgic, Rudolf al
II-lea.
        În 1598, la Târgovişte, se încheie tratatul de alianţă dintre Imperiul habsburgic şi domnul Ţării Rmâneşti, prin care
împăratul Rudolf al II-lea îi recunoaşte lui Mihai Viteazul domnia ereditară şi îi promitea un ajutor financiar pentru
întreţinerea a 5.000 de lefegii (mercenari). În schimb, împăratul devenea suzeranul Ţării Româneşti, iar Mihai trebuia să-i
oprească pe otomani la Dunăre şi să ăi ajute pe ardeleni împotriva acestora.
        Prin încheierea acestui tratat se anulează relaţia de vasalitate impusă lui Mihai Viteazul de principele de atunci al
Transilvaniei, Sigismund Bathory, prin tratatul din 1595