BAC - ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL al XVI-lea

EUROPA
 Pentru istoria europeană, secolul al XVI-lea este perioada în care se afirmă Umanismul şi Renaşterea, dar
au loc şi mari convulsii provocate de Reformă şi Contrareformă.
 Noua dinamică continentală a cuprins în sfera sa şi Ţările Române, confruntate cu seismele provocate de
fenomenele civilizaţiei moderne.
 Ţările noastre au fost şi în acest secol angrenate în disputele politico-militare dintre puterile
competitoare: Imperiul Otoman, Monarhia Habsburgică şi Polonia.
PRIMA JUMĂTATE A SEC. AL XVI-LEA – ȚĂRILE ROMÂNE ȘI OTOMANII
 La începutul secolului, Imperiul Otoman reprezenta cea mai importantă forţă militară din Europa, atingând
apogeul în vremea sultanului Soliman Magnificul (1520-1566).
o 1521 - cucereşte Belgradul, cheia defensivei creştine.
o 1526 - zdrobirea armatelor maghiare la Mohacs
o 1529 - primul asediu al Vienei (eşec)
o instaurarea supremaţiei în Mediterana.
 Tot acum, teritoriul Principatelor este redus, prin crearea unor întinse raiale pentru supravegherea
principilor români, obligaţi să-şi mute capitalele la Bucureşti şi la Iaşi, în zone de câmpie greu de apărat.
Apar, astfel, raiaua Tighinei sau Benderului ( 1538), care cuprindea sud-estul teritoriului dintre Nistru şi
Prut, raiaua Brăilei (1540 – ocuparea oraşului Brăila, 1542 – înfiinţarea raialei Brăila), care acoperea o
mare parte a Bărăganului, şi paşalâcul Timişoarei (1552), care îngloba cea mai mare parte a Banatului.
 În vederea stăvilirii expansionismului habsburgic spre răsărit, sultanul ocupă Ungaria centrală, pe care o
transformă în paşalâc (1541).
 În aceste condiţii Transilvania devine, în acelaşi an 1541, principat autonom sub suzeranitate otomană.
 Astfel, se instaurează hegemonia otomană asupra celor trei state româneşti.
 Prezenţa austriecilor în vecinătatea Ţărilor Române determină apropierea treptată a acestora de Monarhia
Habsburgică, cea mai importantă putere antiotomană din regiune.
 Dar Ţările Române se menţin în continuare în sfera intereselor economice ale Porţii, suzeranitatea
otomană devenind tot mai evidentă. – DUCE LA SCĂDEREA AUTONOMIEI ŢĂRILOR ROM.
 Conflictele turco-habsburgice vor aduce Ţările Române în prim-planul politicii europene în amurgul
cruciadei târzii.
 Ţările Române şi-au păstrat în secolul al XVI-lea existenţa statală, dar cu o autonomie ştirbită.
 Sultanul se amestecă tot mai mult în treburile lor interne, numind domnii şi încălcând astfel obiceiul de
alegere a acestora de către ţară. Această ingerinţă în viaţa internă provoacă o vizibilă instabilitate politică,
durata medie a unei domnii fiind de 2 ani şi jumătate în Moldova, 4 ani şi jumătate în Ţara Românească şi de
6 ani în Transilvania.
o Din secolul al XVII-lea, sultanul recurge tot mai mult la boierii greci pentru exercitarea unui control mai ferm
asupra domnilor români.
 Ţările Române îşi pierd în bună parte libertatea de acţiune pe plan extern, ele fiind reprezentate de
Poartă în relaţiile internaţionale (pe principiul „prieten prietenilor, duşman duşmanilor”).
A DOUA JUMĂTATE A SEC. AL XVI-LEA – ȚĂRILE ROMÂNE ȘI OTOMANII
 A doua jumătate a secolului al XVI-lea a însemnat, totodată, şi afirmarea Poloniei, care revine la politica
pontică, direcţionată de cancelarul Jan Zamoisky.
 Polonia la sfârșitul sec. XVI– duce însă o politică pro-otomană – instaurează un „condominium„ polono –
otoman asupra Moldovei – odată cu venirea fam. Movileștilor la putere.
 Criza Imperiului Otoman, acutizată în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, s-a răsfrânt şi asupra Ţărilor
Române, conducând la agravarea dominaţiei otomane.
 ECONOMIA - Această situaţie a determinat o sporire fără precedent a obligaţiilor tradiţionale ale Ţărilor
Române faţă de Poartă, haraciul (tributul), peşcheşurile/daruri către sultani şi paşalele de la S Dunării şi
mucarerul/taxă pt confirmarea la domnie.
 POLITICA - În plan politic, amestecul Porţii este tot mai evident prin nesocotirea tradiţiei dinastice şi
introducerea arbitrarului în numirea domnilor. Desele schimbări de domnie, cumpărarea tronului cu
 sume în continuă creştere şi-au pus amprenta asupra condiţiei economice a ţărilor româneşti, prin
destabilizarea gospodăriei libere ţărăneşti şi accentuarea rumâniei/vecinie (țărani legați de glie), consecinţă a
fiscalităţii excesive.
Înrăutăţirea situaţiei Ţărilor Române s-a manifestat în următoarele moduri = scăderea autonomiei:
1. Ştirbirea autonomiei. Domnul era ales din familia domnitoare de către boieri (în Ţara Românească şi
Moldova) şi de către dietă (în Transilvania). Treptat, domnii au început să fie numiţi sau revocaţi de către
sultan fără a se consulta ţara. Între diverşii pretendenţi la tron a izbucnit o adevărată competiţie câştigată de
cel care oferea cei mai mulţi bani. Cu toate acestea, cele trei ţări româneşti şi-au păstrat instituţiile şi o politică
internă proprie.
2. Creşterea dependenţei politice a însemnat integrarea treptată a politicii externe a Ţărilor Române în cea
otomană. Domnii Ţărilor Române aveau obligaţia de a nu avea iniţiative de politică externă.
3. Pierderile teritoriale. Otomanii au sporit presi¬unea asupra Ţărilor Române prin anexarea unor teritorii:
Tighina a devenit raia sub numele de Bender (1538), Brăila a fost transformată, de asemenea în raia (1542),
iar Banatul a devenit Paşalâcul de la Timişoara (1552).
4. Creşterea obligaţiilor materiale. Tributul (numit haraci) a crescut până la sume ameţitoare. În acelaşi timp,
au fost introduse noi obligaţii materiale: daruri pentru sultan şi dregătorii otomani (peşcheşuri), confirmările
de domnie (mucarerul mic, o dată pe an şi mucarerul mare, la trei ani).
5. La acestea s-a adăugat instituirea monopolului otoman asupra comerţului exterior al Ţării Româneşti şi
Moldovei, care a adus mari pierderi economice acestor state. Pentru otomani, păstrarea sub control a Ţărilor
Române era de o importanţă vitală, acestea fiind principalele furnizoare de alimente ale capitalei imperiului
(cereale, oi, vite etc). Cea mai mare pierdere materială era reprezentată de sumele imense provocate de
practica de cumpărare a tronului.
Obligaţiile Principatului Transilvaniei au fost mult mai uşoare decât ale celorlalte Ţări Române,
din cauza poziţiei lui mai puţin expuse şi a vecinătăţii altei mari puteri a epocii, Imperiul Habsburgic.
DOMNITORI DIN SEC. AL XVI-LEA
ȚARA ROMÂNEASCĂ
 Neagoe Basarab (1512-1521) a dus o politică externă prin care a căutat să mărească prestigiul internaţional al
Ţării Româneşti în lumea est-europeană. În cadrul acestei politici se înscrie ceremonia de sfinţire a bisericii de la
Argeş, la care au fost prezente marile personalităţi religioase ale Orientului ortodox, în frunte cu patriarhul
ecumenic de la Constantinopol. A întreţinut bune relaţii cu Ungaria, Veneţia, Polonia, Imperiul Romano-German,
dar şi cu celelalte ţări româneşti. A urmărit să participe la o cruciadă antiotomană. A fost şi un teoretician al
ştiinţei politice şi diplomaţiei în vestita lucrare „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.
 Radu de la Afumaţi (1522-1529, cu întreruperi) a păstrat independenţa Ţării Româneşti, ameninţată cu
ocuparea militară şi transformarea în paşalâc. În doar patru ani (1522-1525), Radu de la Afumaţi a purtat circa 20
de lupte împotriva turcilor, conduşi de paşa de la Vidin, Mehmed, cu sorţi schimbători de izbândă. În cele din
urmă tenacele domn a acceptat plata unui tribut ridicat, în schimbul respectării autonomiei. A căutat să aibă relaţii
bune cu Ungaria. După ce armata maghiară a suferit înfrângerea de la Mohacs (1526), s-a amestecat în luptele
pentru tronul Ungariei, sprijinind diverşi pretendenţi. Un complot boieresc a pus capăt vieţii acestui viteaz domn
(1529). Trupul lui odihneşte în vestita ctitorie a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş.
MOLDOVA
 Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546), fiu al lui Ştefan cel Mare, a fost un adevărat predecesor al lui Mihai
Viteazul.
 Astfel, a iniţiat o politică foarte activă în Transilvania, profitând de luptele pentru tronul Ungariei, după
moartea regelui Ludovic al II-lea la Mohacs – între Ferdinand de Habsb (fratele lui Carol V) şi Ioan Zapolya
(voievod al Trans – susţinut pt tronul a ceeace a rămas din Trans de nobilimea maghiară şi turci).
 Prin victoria de la Feldioara (1529) împotriva unuia dintre pretendenţii la tronul a, a ajuns practic stăpânul
Transilvaniei, unde stăpânea numeroase cetăţi şi oraşe: Bistriţa, Rodna, Unguraşul, Ciceul şi Cetatea de
Baltă. Spre deosebire de tatăl său, Petru Rareş era prea impulsiv.
 în 1538 cei 2 pretendenţi au semnat pacea de la Oradea :
o Ferdinand acceptă ca rege al Ungariei pe Zapolya
o la moartea lui Zapolya Ungaria să revină habsburgilor (Zapolza nu avea urmaşi)
 o Ulterior Zapolya s-a căsătorit cu Izabella de Jagello şi a avut un fiu – Ioan Sigismund – se va
complica pb succesiunii
 A deschis un nou conflict cu Polonia, pentru teritoriul Pocuţiei şi a suferit o grea înfrângere la Obertyn
(1531).
 A dejucat acţiunea prin care turcii încercau să-şi impună influenţa în Ţările Române prin intermediul
aventurierului veneţian Aloisio Gritti şi a fiilor săi.
 S-a declarat vasalul lui Ferdinand de Habsburg şi a aderat la o coaliţie împotriva otomanilor alcătuită
din Imperiul Romano-German/habsb, Ungaria, Veneţia.
o 1535 – alianţă cu Imp. Habsburgic - Petru s-a declarant vasalul său
o 1537 – Rareş a refuzat să trimită oşteni sultanului pt o luptă împotriva lui Ferdinand
 Acţiunile sale de politică externă au produs îngrijorarea lui Soliman Magnificul, care a fost chemat de boierii
nemulţumiţi de politica sa internă autoritară, şi a invadat Moldova în 1538. Suceava a fost ocupată, iar Petru
Rareş s-a refugiat în Transilvania. În acel moment dramatic, probabil că Moldova putea fi transformată în
paşalâc, dar sultanul s-a mulţumit să mai smulgă un teritoriu din sudul Basarabiei (1538 - Tighina - a fost
transformată în raia sub numele de Bender) şi să mărească obligaţiile materiale ale ţării.
 A revenit la tron în 1541, acceptând mărirea tributului, dar nu a avut posibilitatea să participe la o nouă
coaliţie antiotomană. Cu toate acestea în 1542 a încheiat un tratat secret cu electorul de Brandemburg
(Ioachim al II-lea) care urmărea să elibereze Buda şi i-a oferit un important ajutor financiar – dar – expediţia
prinţilor germani nu a avut succes.
 Domnia lui Petru Rareş s-a caracterizat printr-o mare înflorire culturală - realizarea picturilor exterioare de la
Humor, Moldoviţa, Arbore, capodopere ale artei medievale româneşti.
 Alexandru Lăpuşneanu 1552 – 1561 ; 1564 – 1568 - fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea
 Despot Vodă (Iacob Eraclit) 1561 – 1563 -fiul unui ţăran din Creta;
 ajunge să slujească un nobil grec după moartea căruia moşteneşte titlul său;
 studiază medicina la Montpellier;
 călătoreşte în Franţa, Danemarca, Suedia, Prusia, Polonia,
 Ajunge în Moldova (la curtea lui Lăpuşneanu) – pretinde că este rudă cu soţia sa (Ruxandra Brancovici –
origine sârbă);
 Ca domn:
o încurajează toleranţa religioasă;
o înfiinţează prima şcoală superioară românească – Colegiul latin de la Cotnari
 Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574).
o Între urmaşii lui Petru Rareş, cel care a reluat politica externă de rezistenţă împotriva otomanilor a fost Ion
Vodă cel Viteaz (1572-1574). A fost numit de boieri „cel Cumplit”, deoarece i-a eliminat fără milă pe
membrii clasei boiereşti care i-au pus la îndoială autoritatea.
 Motivul ridicării sale împotriva otomanilor l-a constituit cererea acestora de a dubla tributul (de la 40.000 la
80.000)
 Iniţial, campania sa antiotomană a înregistrat un succes (victoria de la Jiliştea, arderea Benderului, Brăilei
şi Cetăţii Albe).
 A încercat, fără succes, să impună un domn aliat pe tronul Ţării Româneşti.
 În bătălia decisivă de la Iezerul Cahului (10 iunie 1574) apoi la Roşcani Ion Vodă a fost învins datorită
trădării boierimii condusă de pârcălabul Ieremia Movilă.
 Turcii – A de 60.000 ostaşi + hoardele tătare
 Ioan – A de 30.000 soldaţi
o La Iezer – ploaia a distrus praful de puşcă
o La Roşcani – moldovenii rămân fără provizii
o Hatmanul Ieremia – trimis la Dunăre pt a împiedica intrarea turcilor în Mold – s-a lăsat cumpărat de
turci ; l-a dezinformat pe Ioan
 Prins de turci, a fost omorât în chinuri groaznice, fiind legat de două cămile care l-au rupt în bucăţi.
 Aron Vodă/Aron Tiranul 1591 – 1595 – a aderat la Liga Sfântă, odată cu Mihai Viteazul ; moare otrăvit + acuzat
pe nedrept de infidelitate de Sig Bathory
 Ştefan Răzvan 1595 – pus ca domn de Sig. Bathory ; nerecunoscut de turci ; se implică în bătălia lui Mihai de
la Giurgiu (oct. 1595) ; este ucis de boieri.