Dacia postaureliana

Dupa rertragerea romanilor la sud de Dunare, Dobrogea ramane parte integranta a Imperiului roman pana in anul 602, cand la sud de Dunare au patruns slavii. Intre romanii de la sud de Dunare si romanicii nord-dunareni au continuat legaturile si dupa retragerea aureliana (sec.III). O dovada in acest sens este raspandirea in limba Latina a Crestinismului la nord de Dunare de catre misionari veniti de la sud de Dunare de pe teritoriul Imperiului Roman intre secolele IV-VI. Crestinismul patrunde in Dacia in timpul stapanirii romane prin intermediul colonistilor si al soldatilor. Pana in vremea lui Constantin cel Mare (305-337) crestinii au fost prigoniti, inscriptiile de la Axiopolis si Niculitel (Dobrogea) consemneaza numele unor martiri. Prin Edictul de la Mediolanum (313), Constantin cel Mare recunoaste crestinilor libertatea de cult. Comunitatile de crestini de la Dunareade Jos se organizeaza in episcopii, remarcabila fiind activitatea episcopului Teotim I din epoiscopia Tomisului. Sunt construite un numar mare de basilici: Tomis, Histira, Callatis, Tropheum Traiani. Un rol important in organizarea vietii monahale si raspandirea Crestinismului l-a avut Sfantul Cassian, Dionisie cel Mic(Exiguul), care a stabilit cronologia crestina. Un rol impotant in raspandirea Crestinismului la Nord de Dunare l-au avut misionarii Ulfilas si Sava Gotul care au predicat in limbile greaca, latina si gota. Obiecte crestine au fost descoperite la Biertan (donariul Ego Zenovius votum posvi), Porolissum, Drobeta. La Sucidava au fost descoperite ruinele unei basilici care au functionat intre sec. IV-VI . Originea latina a Crestinismului romanesc este dovedita de termenii de baza ai credintei si practicii religioase: Dumnezeu (Dominus Deus), Duminica (Deus Dominica), Biserica (Basilica), inger (angelus), cruce (crux), rugaciune (rugatio), a ruga (rugare). Autohtonii si migratorii Dupa retragerea aureliana populatia romanica de la Nord de Dunare a infruntat valurile succesive de migratori: Gotii doua ramuri - pe treitoriul tarii noastre patrund in sec.IV. vizigotii (ramura apuseana a gotilor), iar in sec.V orstrogotii (ramura rasariteana a gotilor). Hunii nvingatorii gotilor sunt o populatie nomada de nem turanic, venita din Asia. Dupa victoria impotriva gotilor hunii se aseaza in Campia Pannonica.

Pe teritoriul tarii noastre organizeaza numeroase atacuri. In anul 454 ei sunt invinsi de gepizi. Gepizii- de origine germana si-au stabilit centrul in Pannonia si au exercitat o dominatie formala asupra Daciei. O parte a gepizilor sestabilesc pe tertitoriul tarii noastre. Avarii originari din Mongolia, preiau dominatia asupra regiunilor din Europa Centrala pana in sec.VIII, cand sunt infranti de Carol cel Mare. O parte a avarilor s-au stability pe teritoriul tarii noastre. Slavii sunt atestati arheologic in zonele extracarpatice (Muntenia si Moldova) in sec.VI. Patrunderea masiva a slavilor pe teritoriul tarii noastre se petrece in sec.VII, dar o mare parte a lor se deplaseaza la sud de Dunare. Dupa anul 602 slavii care au ramas pe loc au fost asimilati romanicii nord-dunareni superiori prin civilizatia lor. Slavii conlocuind cu acestia au exercitat o influenta asupra lor in domeniul lingvistic si al organizarii social-politice. Stabilirea masiva a slavilor la sud de Dunare, a rupt unitatea romanitatii de pe cele doua maluri ale Dunarii. Populatia de la sud de Dunare care n-a ramas pe loc s-a retras spre sud dand nastere aromanilor si istro-romanilor (grup etnic din pen.Istria). Deoarece pana la venirea slavilor limba latina vorbita in spatiul carpatodanubiano-pontic evoluase destul de mult spre stadiul de limba romana graiurile aromanilor nu sunt altceva decat dialecte ale limbii romane.