Henri Cartier Bresson s-a nascut in 22 august 1908, la Chanteloup-en-Brie, langa Paris intr-o

familie instarita. Pozitia sociala precum si suportul financiar al parintilor l-au ajutat pe Bresson
sa-si fructifice inclinatia catre fotografie. Inca din copilarie a inceput sa fotografieze, initial cu
un aparat Box Brownie apoi cu o camera 3 x 4 inch.

Cartier-Bresson a invatat la Paris la Ecole Fenelon, scoala catolica. Unchiul sau, Louis, pictor de
meserie a incercat sa-l indrume pe micul Henri spre pictura in ulei cand a observat ca acesta nu
are inclinatii spre muzica.
In 1927, la varsta de 19 ani, Bressson este inscris la scoala privata a pictorului si sculptorului
cubist, Andre Lhote. Educatia primita in aceasta institutie, citindu-i pe Dostoevsky,
Schopenhauer, Rimbaud, Nietzsche, Mallarm, Freud, Proust, Joyce, Hegel, Engels si Marx sau
studiind arta contemporana, avea sa-i influenteze intreaga cariera.

Influentat de furtuna culturala si politica din aceea perioada, Bresson se maturizeaza artistic.
Incepe sa realizeze ca nu poate transpune in picturile sale tot ceea ce simte. Devine frustrat din
cauza asta si isi distruge toate incercarile in pictura.

Studiaza literatura si arta engleza la Universitatea Cambridge in perioada 1928 - 1929
In 1930 se hotareste ca are nevoie de putina aventura si pleaca in Coasta de Fildes. Aici face
fotografii si se ocupa de vanatoare, lucruri ce ii vor afecta tehnicile fotografice ulterioare. Traia
vanzxand fotografii localnicilor. Din pacate, se imbolnaveste de malarie si este obligat, in 1931
sa se intoarca inapoi in Franta.

Bresson s-a recuperat la Marseille si a devenit si mai apropiat de suprarealism. Ii descopera
fotografiile lui Martin Munkacsi si are o revelatie hotarand sa renunte la pictura in favoarea
fotografiei. Isi cumpara o camera Leica cu lentila de 50 mm pe care o denumeste "extensie a
ochiului sau". Dimensiunile mici ale camerei ii permit sa se strecoare prin multimi fara a fi
observat si de a face fotografii surprinzand comportamentul natural al celor fotografiati.

Avid de a surprinde diferite momente si situarii face fotografii in Berlin, Bruxelles, Varsovia,
Praga, Budapesta si Madrid. In 1932, Fotografiile lui ajung sa fie prezentate in diverse expozitii
in New York, Madrid si Mexic.

In 1934 il intanleste pe fotograful polonez David Szymin, caruia ajunge sa-i spuna Chim pentru
ca nu ii poate pronunta numele. Prin intermediul lui Chim ajunge sa-l cunoasca si pe viitorul sau
mentor Endre Friedman (cunoscut mai tarziu ca Robert Capa). Robert este cel care il indruma pe
Bresson catre fotojurnalism.

Regizorul Jean Renoir ii acorda sansa de a vedea lucrurile si din fata camerei, ca actor.

Primele lucrari ca fotojurnalist ale lui Bresson au fost publicate in 1937 si erau fotografii de la
incoronarea regelui George al VI-lea. Fotografiile le-a semnat sub numele de Cartier. In acelasi
an se casatoreste cu dansatoarea Ratna Mohini.
In 1939 se inroleaza in Armata Frantaza ca fotograf dar in iunie 1940 cade prizonier la nemti si
este trimis intr-un lagar de munca fortata, de unde reuseste sa evadeze dupa doua incercari
nereusite si 35 luni petrecute in lagar. Se intoarce in Franta cu acte false si, impreuna cu alti
fotografi, documenteaza ocupatia Frantei si apoi Eliberarea Frantei. Realizeaza pentru Serviciul
de Informatii al Armatei Americane un documentar despre intoarcerea prizonierilor francezi (Le
Retour).
In 1947, Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, David Seymour, William Vandivert si George
Rodger fondeaza "Magnum Photos" in care fiecare dintre membrii asociatiei avea de acoperit o
anumita zona geografica; Cartier-Bresson primeste India si China. Misiunea lor era de a "simti
pulsul vietii". Printre primele proiecte s-au numarat: "People Live Everywhere", "Youth of the
World", "Women of the World","The Child Generation" etc.
Cartier-Bresson a dobandit recunoasterea internationala in anii 1948 si 1949 cand a documentat
fotografic funeraliile lui Mahatma Gandhi, ultimele luni ale Razboiului Civil din China si
primele luni ale regimului maoist si apoi eliberarea Indiilor Olandeze si formarea Indoneziei in
1952.
In 1952 a publicat un portofoliu de 126 fotografii din Est si din Vest, "Images a la sauvette" (The
Decisive Moment cu o prefata cu citate din Cardinalul de Retz si o coperta desenata de Henry
Matisse. In 1955 a avut o expozitie la Paris, la muzeul Luvru - Pavillion de Marsan.

Henri Cartier-Bresson a devenit primul fotograf "din vest" ce a fotografiat in mod liber in
Uniunea Sovietica. In 1968 a inceput sa renunte treptat la fotografie si sa se intoarca la prima sa
pasiune: pictura. Cartier s-a retras din Magnum si din 1966 s-a dedicat portretelor si peisajelor.
In 1967 divorteaza de prima sa sotie, Ratna "Elie" si se casatoreste cu fotografa Martine Franck,
c u treizeci de ani mai tanara decat el. Martine ii daruieste o fetita in 1972, pe Melanie.
Verniseaza prima sa expozitie de pictura si desene in 1975 la New York la Carlton Gallery
Marturiseste: "fotografia nu a fost niciodata mai mult decat un mod de a picta, un fel de crochiu".

Sotia si fiica sa infiinteaza Fundatia Henri Cartier-Bresson in anul 2003.
La 3 august 2004, Henri Cartier-Bresson, in varsta de 95 de ani moare la Montjustin. Cauza
mortii nu a fost data publicitatii.
Henri Cartier-Bresson a utilizat aproape in exclusivitate un Leica cu un obiectiv normal
(ocazional un superangular pentru peisaje). Folosind obiective foarte luminoase si filme rapide,
reusea sa "fure" o fotografie in practic orice imprejurare. Nu a fotografiat niciodata cu blitzul.
Solicita ca fotografiile sa fie marite fara decupaje si fara alte manipulari in laborator. A lucrat
doar alb-negru si singurul lucru care-l interesa a fost declansarea, munca de laborator o lasa
altora.
Viata publica a lui Cartier-Bresson a fost una foarte discreta, desi a realizat portrete ale
celebritatilor, cum ar fi: Pablo Neruda, Simone de Beauvoir, Pablo Picasso, Samuel Beckett,
Leonard Bernstein, Alexander Calder, Albert Camus, Truman Capote, Coco Chanel, Richard
Nixon, Marcel Duchamp, Ezra Pound, William Faulkner, Robert Oppenheimer, Mahatma
Gandhi, Alberto Giacometti, John Huston, Martin Luther King, Jr, Henri Matisse, Arthur Miller,
Marilyn Monroe si multi altii.
Despre alegerea subiectelor spunea: "in fotografie, chiar si cele mai marunte lucruri pot fi
subiecte mari. In fotografia de portret, discuta mult cu subiectele sale, inainte sa gaseasca
"momentul decisiv". De asemenea, petrecea mult timp in locatii inaintea unui fotoreportaj. Purta
intotdeauna un carnet de schite si deseori facea crochiuri.
Despre modul sau de a fotografia marturisea: "recunoasterea intr-o fractiune de secunda, a unui
eveniment, simultan cu precisa organizare a formelor [in cadru] reda adevarata semnificatie a
acelui fapt".
In repetate randuri a sustinut ca fotografia nu se poate invata. Despre sine spunea ca avea darul
de a sesiza imediat faptele interesante si ca avea o mare capacitate de reactie. Reusea sa gaseasca
subiecte care-l interesau, sa se plaseze, instinctiv, in cea mai favorabila pozitie si declansa in cel
mai bun moment, atunci cand actiunea atingea punctul culminant. Despre desen spunea ca e o
actiune meditativa, in schimb fotografia - una intuitiva. A aratat in multe interviuri: "fotografia
nu a fost pentru mine o pasiune in sine, cat dorinta de a captura acea fractiune de secunda de
emotie a subiectului si de frumusete a formei".
Intr-un interviu acordat gazetei Washington Post, in 1957, Cartier-Bresson arata: "fotografia nu
e ca pictura; exista o fractiune de secunda de creativitate. Ochiul tau trebuie sa vada
compozitia ca o expresie a ceea ce iti ofera viata si tu trebuie sa intuiesti cand sa declansezi
aparatul. Acesta este momentul de creativitate al fotografului... Oop! Momentul! Daca l-ai
ratat, e pierdut pe vecie!"
In luna mai 1975) Asociatia Artistilor Fotografi din Romania la invitatia Consiliului Culturii, a
d.lui Sylviu Comanescu a Asociatia Artistilor Fotografi din Romania avut un oaspete de
exceptie: Henri Cartier Bresson.
A fost un fericit prilej de a cunoaste o celebritate a artei fotografice; de a vedea la lucru pe unul
dintre cei care au contribuit direct la afirmarea fotografiei in lumea artelor contemporane; de a
afla "pe viu" cateva din conceptiile sale de reporter, care nu numai a parcurs toate meridianele
lumii, dar s-a facut cunoscut pretutindeni ca unul din marii artisti al momentului imortalizat pe
pelicula.
In cadrul intim al Studioului de Creatie al Asociatiei, intr-o atmosfera pe care naturaletea si
modestia oaspetelui a destins-o si a incalzit-o, s-a desfasurat o discutie prieteneasca care a avut
darul sa ne intregeasca imaginea despre acest mare artist al instantaneului.
La baza reusitelor sale stau cateva principii foarte clare, principii care l-au calauzit pe drumul
adeseori aspru al succeselor si care au ramas aceleasi de-a lungul celor peste patru decenii de
activitate, in ciuda tuturor schimbarilor care au afectat atatea domenii ale vietii contemporane
Gheorghe Epuran: Multa lume fotografiaza dar sunt putini cei care reusesc sa faca arta
fotografica. Cum explicati dvs. acest fenomen?
Henri Cartier-Bresson: Fotografia pare sa fie o ocupatie usoara, insa cere o forta de concentrare
unita cu un entuziasm si cu o disciplina spirituala precisa. Printr-o mare economie de mijloace se
ajunge la simplitatea expresiei. Intotdeauna trebuie fotografiat cu cel mai mare respect fata de
subiect si in functie de propriul punct de vedere.
G.E.: Cum explicati preferintele dvs. pentru instantaneu?
HCB: Este vorba de o preferinta personala; eu am o idee preconceputa, foarte defavorabila,
despre fotografia "aranjata", sau, cum s-ar spune, "pusa in scena". Pentru mine, fotografia nu s-a
schimbat de la inceputurile ei, in afara de aspectele tehnice, ceea ce nu constituie preocuparea
mea majora. Fotografia este o operatiune imediata de simt si de spirit. Este lumea tradusa in
termeni vizuali, in acelasi timp, o cautare si interogare necontenita. Este, totodata, recunoasterea
unui fapt intr-o fractiune de secunda si organizarea riguroasa a formelor percepute vizual, care
expima si significa acest fapt.
G.E.: Exista un secret al reusitei?
HCB: Principalul lucru este de a fi bine fixati in realitatea pe care o decupam in vizor. Aparatul
fotografic este, intr-un fel, un un carnet de crochiuri schitate in timp si spatiu. Si este, de
asemenea, un instrument admirabil, care sesiseaza viata, asa cum [aceasta] ni se ofera.
A fotografia nu inseamna nimic fara participarea intuitiei, a sensibilitatii si a cunoasterii. Toate
aceste facultati trebuie sa se conjuge in mod intens si numai atunci prinderea imaginii rare
procura o mare bucurie.
Actualmente, datorita utilizarii intense a imaginilor si datorita mijloacelor de comunciare in
masa, se atribuie fotografilor raspunderi din ce in ce mai mari. Este de netagaduit ca exista o
ruptura intre imperativul economic al societatii noastre de consum si exigentele acelora care
exprima vremurile noastre. Aceasta ne afecteaza pe toti si trebuie sa veghem, mai mult ca
oricand, sa nu ne lasam separati de ceea ce este lumea si ceea ce este uman.
G.E.: Toate acestea dvs. le-ati mai exprimat. Ultimii ani nu v-au clatinat parerile mai vechi?
HCB: De fapt, cele spuse mai sus le-am scris in februarie 1968. Dar nu am nimic de adaugat
acestui text, aparut ca prefata la "Flagrants delits", poate doar acest aditiv: fotografia este o
operatiune diversa si ambigena, in care singurul denominator comun este instrumentul folosit,
aparatul. Acest inregistrator, aparatul de fotografiat, si ceea ce el obtine, nu scapa legilor
comertului unei lumi confuze, cu teribile consecinte ecologice; si aceasta atat pentru cei care
sesizeaza imagini, precum si pentru cei care le fac.
G.E.: In concluzie?
HCB: A fotografia inseamna pentru mine un mijloc de a intelege si nu il pot separa de alte
mijloace de exprimare vizuala. Este un mijloc de a striga ceea ce simtim, nu de a dovedi, nici de
a fi originali sau stranii, ci un mod de a trai viata cu fata spre viitor.