Sunteți pe pagina 1din 4

PICTURA ROMANEASCA CONTEMPORANA

LUCIAN GRIGORESCU

Evolutia picturii romanesti a cunoscut momente cand unul cand altul dintre pictori,un
Grigorescu,un Andreescu,un Luchian, s-au ridicat la inaltimi pe care nici unul dintre artistii de azi
nu le-au intrecut,chiar daca uneori le-au atins si ei;niciodata insa ca acum n-am intalnit,ani de-a
randul,un numar asa de important de creatori condusi de acelasi ideal,avand o unitate de gandire si
de atitudine,un crez comun.In perioada dintre cele doua razboaie,de
pilda,Pallady,Petrascu,Tonitza,Corneliu Baba, Ressu Steriadi,Iser,Darascu sunt individualitati
care au lasat in pictura romaneasca opera esentiale.
De unde ii vine deci epocei actuale caracterul cu totul nou,insemnatatea sa incontestabila?Acest
character este fructul prefacerilor produse in tara noastra dupa 1944,care au avut repercutii
esentiale si in arta,intrucat priveste rolul ei in societate,directiile de dezvoltare si conditiile de
creatie.Genuri de arta neglijate altadata si aproape iesite din uz,au fost reluate cu
success;expozitiile au devenit un fenomen,nu numai obisnuit,dar dorit si reclamat de opinia
publica,devenita ea insasi,tocmai multumita acestor expozitii,mai instruita in materie de arta si mai
exagerata;muzee au fost fondate si organizate,iar vizitatorii,care,mai inainte,in putinele cateva
publice ce existau,nu treceau anual,la toate impreuna,de cateva mii,acum se numara,numai la cel
mai important muzeu din tara,la cateva sute de mii;subiectele ce retin atentia pictorilor luate din
viata,din natura,au o semnificatie uneori profunda,desteapta interes constant,si ,mai
totdeauna,trateaza teme dintre cele mai insemnate
Faptul ca o ideologie comuna ii uneste nu inseamna ca productia artistilor a incetat de a fi astazi
variata si personala.S-ar putea spune chiar contrariul,gandindu-ne la trecut,la timpul cand un tablou
care multumea pe un comparator oarecare,era cam ceea ce multumea si pe ceilalti.Subiectele n-au
fost niciodata mai felurite si mai interesante ca acum.Pornind de la trasaturile cu totul noi ale vetii
sociale din Republica noastra,dar si de la aspectul naturii insasi,foartea adesea schimbat de mana
omului,ne inchipuim de abundenta de subiecte se prezinta artistilor.Este ceea ce se petrece cu
peisajul si chiar cu un motiv atat de frecvent altadata,cum e portretul.In infatisarea omului
contemporan artistul cauta sa redea nu numai viata interioara a modelului,ci si semnificatia sa
sociala,adica sa realizeze portretul moral al constructorilor lumii noi.
In primii ani dupa Eliberare,pictorii remarcati in expozitiile ce incepusera sa aiba loc cu
regularitate si sa atraga un public din ce in ce mai numeros sunt cei care intre cele doua razboaie se
ridicasera la un inalt prestigiu,si care,acum,isi puneau talentul si experienta lor in serviciul unei
Romanii libere si doritoare de a raspandi binefacerile artei in randul maselor populare.
1
La baza picturii romanesti,au stat atat artisti care au ramas anonimi,dar si artisti care s-au afirmat
prin lucrari realizate cu un deosebit interes.Asa este si pictorul ,Corneliu Baba,care a reusit sa
detina titlul de ,,cel mai mare portretist roman’’
Corneliu Baba (1906-1997) s-a nascut la Craiova si a fost incadrat in pictura secolului XX dupa
cel de-al II ,,Razboi Mondial’’.
A studiat pentru scurta vreme (1926) la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti, dar
nu a obtinut nici o diploma. Prima expozitie publica a sa a avut loc in 1934 la Baile Herculane.
Anul urmator si-a continuat studiile cu ajutorul lui Nicolae Tonitza in Iasi, primind o diploma in
Arte Frumoase in 1938 la Iasi, unde a fost numit asistent al departamentului de pictura in 1939 si
apoi profesor de pictura in 1946.
Putin dupa debutul sau oficial la Salonul de Arta din Bucuresti cu o pictura numita Jucatorul de
sah, a fost arestat si inchis pentru scurta vreme la inchisoarea Galata din Iasi. Anul urmator a fost
suspendat fara explicatii din postul sau de la facultate si mutat de la Iasi la Bucuresti.
Desi a avut o relatie nu prea usoara cu autoritatile comuniste, care il denuntau ca fiind formalist,
Baba a reusit sa se impuna ca un ilustrator si artist. Pe distanta unui deceniu (1940-1950), intr-un
moment cand isi cauta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de inghetare a
limbajului in formele neoacademice, conventionale. A avut o scurta perioada in care a pictat in
stilul realismului socialist, otelari si tablouri cu tarani, dar si-a revenit repede. Baba, depaseste
contradictia simplificatoare a acestui climat. Solutia sa se bazeaza pe apelul la valorile marii
traditii a picturii, numit de obicei spatiu al clasicitatii. Se refugiaza in tablourile cu tarani si
picteaza foarte multe scene din timpul rascoalei din 1907. Pictorul redescopera chipul si universul
taranului roman, conferindu-le simbolul permanentei , din aceasta epoca dateaza panzele
,,Intoarcerea de la sapa’’, 1943 ,,Tarani’’, 1953, ,,Odihna pe camp’’, 1954, ,, Oameni
odihnindu-se’’. In 1955 i-a fost permisa o plecare in Rusia (pe atunci Uniunea Sovietica) si apoi a
castigat o medalie de aur la o expozitie internationala la Varsovia. In 1956, Baba a insotit
,,Jucatorul de sah’’ si alte doua picturi la o expozitie din Venetia, apoi a calatorit impreuna cu
tablourile la expozitii din Moscova, Leningrad si Praga.
In 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictura la Institutul de Arte Frumoase Nicolae
Grigorescu din Bucuresti si a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele
anterioare cu autoritatile comuniste par sa dispara.
In 1988, pictorul s-a ranit grav intr-o cazatura in atelierul lui si a fost imobilizat mai multe luni.
Desi ultimii ani ai sai nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totusi calibrul operei
sale ramane ridicat.

2
Cu putin timp inainte de moartea sa in 1997, Baba si-a publicat memoriile sale, Notele unui artist
din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelenta al Fundatiei Culturale Romane.
Arta portretului
Aproape toate operele lui Corneliu Baba au ramas in Romania, abia daca exista vreun muzeu mai
important din tara care sa nu aiba macar o opera de-a sa. Una dintre putinele opere din afara
Romaniei este tabloul impresionist numit ,,Frica”, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta.
Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii sa-l compare cu
Francisco Goya. Printre acestea sunt portretul din 1952 al lui Mihail Sadoveanu (aflat la Muzeul de
Arta Timisoara) si portretul din 1957 al lui Krikor Z. Zambaccian (la Muzeul Zambaccian, tot in
Bucuresti). Corneliu Baba a folosit un sistem dinamic de iluminare, asemanator cu cel folosit in
Baroc, scotand in evidenta figurile sau elementele importante. Cu o cromatica foarte bogata,
tablourile semnate Baba pastreaza si zone intunecate, aflate intr-un dialog permanent cu zonele de
lumina, precum in portretele unor personalitati ca Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra,
George Enescu, Tudor Arghezi sau in peisajele din Venetia si Spania - doua zone geografice care
l-au fascinat pe artist.Aceasta stapanire a portretului se dataora unei munci intense.Baba,isi
pregatea portretele printr-un numar mare de schite cu maini si ochii personajelor.
Intre saptezeci si optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensiva de tablouri de Arlechini si Regi
Nebuni, majoritatea ramanand in colectia sa privata pana la moarte.
Dupa cum multe carti,citate si alte surse cu informatii referitoare la artist,Corneliu Baba,se pare
ca va ramane o ,,forta in picture romaneasca”.Este precum o poarta deschisa urmatorilor
pictori,un profesor si un model de inspiratie spre noi lucrari de arta.Nu-i de mirare ca numele lui
inca se mai vehiculeaza,drept dovada ca va ramane viu pentru Romania si nu numai.
La 100 de ani de la nasterea lui Corneliu Baba, sotia pictorului, Constanta Baba, a scos pe simeze o
colectie unica de lucrari de pictura si grafica. Baba este un portretist unic in pictura noastra si
poate nu numai in a noastra. E vorba de scene complexe, de compozitii ample in care portretul se
resoarbe cumva, el este prezent, dar fara sa fie individualizat. Baba, in esenta, este un pictor
antropocentric, este poate ultimul pictor de filiatie clasico-renascentista in care omul ramane in
centrul tuturor preocuparilor lui.
Un fost elev de-al sau afirma: ,, Corneliu Baba a fost un spirit deosebit, atat ca prestatie
profesorala, cat si ca pictor, ca om. De la el am invatat cum sa ne comportam in societate, cum sa
ne legam o cravata, cum sa oferim o floare unei fete, pe langa lucrurile de meserie propriu-zisa.
Prima oara cand a venit la noi, in clasa de pictura, l-am asteptat infrigurati si cu nerabdare. El s-a
uitat la ceea ce facuseram noi pana atunci si ne-a spus urmatorul lucru: ,,Eu stiu ca la sfarsitul
perioadei de studiu, orice artist intra intr-o perioada de gestatie, in care isi cauta propriul drum.
3
Eu va propun sa intrati in aceasta perioada de gestatie. Eu plec. Revin peste doua luni, in care sa
puteti face ce vreti, sa pictati ce vreti, sa va descoperiti.’’