Sfântul Andrei Rubliov – iconarul

Sfântul Cuvios Andrei Rublev (Rubliov) este considerat cel mai renumit pictor medieval şi
iconagraf din Rusia. Numele lui Andrei Rublev nu este legat doar de înflorirea artei ruse, ci şi de
revigorarea artei bizantine la începutul secolului al XV-lea, artă care intrase în declin din cauza
dominaţiei otomane.
Viitorul mare iconograf s-a născut în jurul anului 1360, în apropiere de Moscova şi a
îmbrăcat haina monahală pe când era foarte tânăr. Modelul său de călugăr a fost Sfântul Serghie de
Radonej care s-a nevoit în Mănăstirea Sfânta Treime şi care a trecut la Domnul în anul 1392.
Imediat după moartea vestitului stareţ, Andrei a devenit frate în acestă mănăstire din Serghiev
Posad, situată nu departe de Moscova. Cu binecuvântarea părinţilor din Mănăstirea Sf. Treime el a
plecat la Mănăstirea Spaso-Andronikov, înfiinţată de Sfântul Andronic al Moscovei 1. Aici Andrei a
învăţat tainele iconografiei bizantine de la Teofan Grecul. Andrei era nedespărţit de Monahul
Daniel care de asemenea era pictor de biserici şi iconar. Amândoi erau oameni modeşti şi se
întăreau unul pe altul în luptele duhovniceşti pe care le aveau, fiind fraţi întru credinţă şi mult
doritori de a lucra numai fapte plăcute lui Dumnezeu.
În anul 1405, Sfântul Andrei a pictat alături de Teofan Grecul şi de Prohor Gorodeţ,
Catedrala Bunei Vestiri din Moscova Kremlin, fapt atestat de documentele de la începutul secolului
al XV-lea. La ordinele cneazului Vladimir, fiul lui Donskoi, în jurul anului 1408, Andrei, împreună
cu Daniel monahul, au făcut picturile murale (frescele) din Catedrala ,,Adormirii Maicii
Domnului” din localitatea Vladimir.
Într-o analiză a frescelor care s-au păstrat până în contemporaneitate se remarcă
muzicalitatea şi graţia liniilor, o lumină a întregii compoziţii, toate acestea purtând marca geniului
lui Rublev. În picturile de pe iconostase, Cuviosul Andrei l-a pictat pe Mântuitorul în ipostaze în
care arată multă bunătate, pace, grijă şi iubire pentru toţi credincioşii. Toate personajele lui Rublev
erau paşnice şi degajau lumină, iubire şi calm.
Andrei era un om modest, muncitor, credincios şi nemitarnic. Era descris de cei care l-au
cunoscut ca un om al rugăciunii, un om liniştit, plin de lumină şi extrem de ascultător. De
asemenea nu era doritor de faimă. Deşi picta ca nimeni altul, el făcea lucrări numai sub ascultarea
îndrumătorilor săi spirituali sau la insistenţele autorităţilor. De multe ori se considera nevrednic de
o aşa mare chemare legată de munca de iconar, dar de fiecare dată Dumnezeu îi arăta, de multe ori
prin mustrări sau ispite, care este calea de urmat.
Cuviosul Andrei Rublev a trăit într-o perioadă cu vremuri tulburi pentru Rusia. La
începutul secolului al XV-lea tupele tătaro-mongole, conduse de Khan Edigey, au invadat mai
multe cetăţi întenţionând să atace şi Moscova. După ce au atacat oraşele Novgorod, Rostov şi
Perslavl, cetele invadatoare au trecut prin foc şi părjol şi Mănăstirea Sfânta Treime din Serghiev
Posad. Mănăstirea era un simbol pentru întregul creştinism ortodox rus şi de aceea imediat după
distrugerea ei s-au luat măsuri pentru a se începe reconstrucţia. Astfel că între anii 1423-1424, sub
îndrumarea egumenului Nicon de Radonej s-a consturit un nou sfânt lăcaş. Pe locul fostei biserici
vechi din lemn, s-a construit o biserică din piatră albă.
Sfântul Nicon de Radonej i-a chemat pe Cuvioşii Andrei şi Daniel să picteze noua biserică
a Mănăstirii Sfintei Treimi i-ar aceştia au făcut acolo o lucrare, considerată capodoperă a picturii
medievale. În jurul anului 1410, Andrei Rublev a pictat aici Icoana Sfintei Treimi, a celor trei tineri
călători care s-au arătat lui Avraam la stejarul Mamvri. Această icoană este lucrarea reprezentativă
a Cuviosului Andrei şi este considerată un vârf al culturii ruse, o pictură fără egal. Ideea principală
a imaginii Sfintei Treimi, a celor trei tineri, care ca nişte fiinţe nepământene îi vestesc lui Avraam

1
Prăznuit în biserica rusă în 13 iunie
că i se va naşte un fiu este seninătatea, împăcarea şi pacea; lucruri spre care năzuiau mulţi dintre
oamenii din secolul al XV-lea.
După moartea prietenului său Daniel Cerni, care a fost înmormântat la Mănăstirea Sfânta
Treime, Andrei Rublev s-a mutat la Mănăstirea Andronikov din Moscova, acolo unde îşi făcuse
ucenicia ca pictor alături de Teofan Grecul. El a pictat aici frescele din interiorul Catedralei
Mântuitorului. Conform scrisorilor Sfântului Epifanie Înţeleptul, Andrei Rublev a lucrat şi la
construcţia bisericii. Frescele au fost pictate între anii 1428-1430 şi au constituit ultima sa mare
lucrare de artă.
Andrei Rublev a trecut la cele veşnice în jurul vârstei de şaptezeci de ani şi a fost
înmormântat la mănăstirea sa de metanie – Andronikov din Moscova. În cadrul mănăstirii
funcţionează în zilele noastre un muzeu care poartă numele celebrului iconar. Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe din Rusia l-a trecut în rândul sfinţilor pe Cuviosul Andrei Rublev în anul 1988,
iar data lui de comemorară este 4 iulie.