Renașterea artistică în Euroapa

Renașterea artistică

Spațiul german
În arhitectura germană a vremii apar diverse clădiri, în special construcții civile
ca primăriile și locuințele private. Orașele mențin aspectul medieval, dar se
îmbogățesc cu piețe în mijlocul cărora se înalță fântâni de piatră sau metal.
Casele sunt asimetrice, cu fațade înguste și verticale, cu acoperișuri ascuțite și
abrupte. Cu timpul acestea vor fi îmbogățite cu elemente renascentiste precum
balcoane, sculpturi și statui. Turnurile și turnulețele, scările răsucite, pinaclurile,
coloanele și pilaștri îmbogățesc fațadele locuințelor nobililor mijlocii și mari.
Casele simple construite din lemn și cărămidă aveau turnuri și coșuri pe acoperiș.
Sculptura germană urmează două tendințe. Prima constă în linii întortocheate
și agitate, figuri exagerate ca expresivitate, uneori lipsite de măsură și
armonie, provocând înfrigurare și neliniște. A doua tendință prezintă linii
curbe, figurile sunt calme și grațioase, reținute și potolite. Cele două coexistă
și se completează reciproc. Nu s-au fondat școli de sculptură căci maeștrii s-au
deplasat și au creat în diverse orașe. S-a practicat sculptura în lemn policromat
și acoperit cu foiță de aur, tematica a fost majoritar biblică, nudul fiind rar.
Pentru relief și ronde-bosse s-a folosit marmura fină și cu granulație mare
J
Arhitectura religioasă decade. Bisericile păstrează nota gotică,
sunt construite în stil hală, cu trei nave de înălțime egală
despărțite de stâlpi cilindrici sau octogonali înalți. Biserica
Sfântului Kilian din Heilbronn reprezintă simbioza gotico-
renascentistă. Pe scheletul gotic se aplică placajul renascentist.
Biserica a fost ridicată în prima parte a secolului XVI fiind
gotică în proporții, dar renascentistă ca ornamentație. În cazul
edificiilor religioase din această perioadă nu se renunță la
normele goticului, înfățișarea lor devenind adesea monotonă.
La sfârșitul secolului XV se afirmă o serie de artiști extrem de
talentați, pictura cunoscând o afirmare amplă în Germania. În
conformitate cu fărâmițarea feudală, școlile de pictură au fost
inegale ca valoare artistică, dar toate se bucură de trăsături
comune precum preferința pentru expresii exagerate, teme
grave, linii frânte, figuri aspre și colțuroase. Astfel de școli de
pictură au existat în localități precum Colonia, Westfalia,
Suabia, Franconia. După stingerea generației de pictori
umaniști, școala de pictură germană dispare, neavând
continuatori.
 Mathias Grunewald (1475-1528)

Mica Răstignire
 Veit Stoss
Altarul de lemn din Bazilica Sf.
Maria din Cracovia (Polonia)

Sculptura suspendată
„Engelsgruß” („Salutul angelic”) din
Biserica Sfântul Laurențiu din
Nürnberg
 Mulțumesc

Proiect realizat de Ciolacu Nicol Augusta