Barocul – particularităti de exprimare şi importanţă turistică

Secolul al XVII-lea a adus nu numai în România, dar pentru întreaga societate

europeană o stare generală de agitaţie.

Orice consideraţii privitoare la anumite fenomene petrecute în ţările

europene pe parcursul secolului al XVII-lea trebuie raportate la perioade
scurte, deoarece de la o perioadă la alta au avut loc schimbări rapide între
raporturile de forţă dintre ţări, evident şi în stadiul lor de dezvoltare sau de
involuţie economică.

Important pentru teritorul ţării noastre este faptul că s-au stabilit contacte cu
lumea vestică şi sudică a continentului prin intermediul meşterilor care erau
nevoiţi din cauza situaţiei economice precare să părăsească zonele de origine.
 Pornind de la starea de agitaţie aproape generalizată în Europa, putem observa
exprimarea artistică a acestei stări, care se poate observa, în mai mică măsură,
şi la noi.

Acest curent în artă, literatură şi în modul de exprimare

în construcţii nu este altceva decât barocul.

Termenul de „baroc”

Prin conotaţiile sale fundamentale, cuvântul baroc desemnează

un stil, o epocă, un gen specific.

Numeroase cercetări atestate de documente duc spre cuvântul portughez „ barroco”, care
putea deriva din latinescul „verruca”. În spaniolă există termenul de „barrueco” şi cel de
„berrocal” ce face referire la un ansamblu de stânci.

Mult mai tarziu, termenul de baroc apătă un sens opus iregularului, desemnând astfel un
obiect cizelat cu multă fineţe. Cei mai mulţi cercetători stabilesc acest traseu etimologic al
cuvântului baroc, care iniţial avea evidente conotaţii negative ce trimiteau către
imperfecţiune, împur, lipsit de simţire.
Barocul, ca modalitate
artistică, a excelat în
arhitectură între 1600
și 1780 în întreaga
Eropa, având o
revitalizare ulterioară
în decursul secolul al
XIX-lea care s-a extins
uneori

Manastirea Melk din Austria

 Barocul arhitectural este forma cea mai grandioasă, clară și "vizibilă" a barocului.

În arhitectura de tip baroc,

accentul cade pe folosirea
elementelor arhitectonice ce
conferă măreție și grandoare, așa
cum ar fi: coloane masive, bolti
înalte, arcade largi, domuri
copleșitoare, culori de intensități
puternic contrastante (așa-numita
metodă a clar-obscurului, care a
fost folosită în special în pictura),
volume și spații goale
impresionante.
Catedrala
Inaltarea
Fecioarei Maria a
fost construita
intre anii 1752
1779 si este
considerata cea
mai mare biserica
in stil baroc din
Romania.
Mobilierul baroc se caracterizează prin forme curbe ample, bogăție în ornamentare și detalii
sculpturale numeroase. De pildă, picioarele scaunelor sunt frecvent curbate terminându-se într-
o formă stilizată ce amintește de laba unor canine și/sau feline. Adesea, picioarele scaunelor,
canapelelor, sofalelor și dulapurilor mobilierului baroc au forme clar sculptate în forma labei
unui leu, simbol al puterii. Imaginea alăturată, luată într-un magazin specializat în vinderea
mobilierului de sorginte baroc, original, refăcut sau recreat, este edificatoare.

Mobilier baroc
 Barocul sculptural si in pictura

Precum întreaga mișcare artistică a

barocului, sculptura realizată în
acest stil este în primul rând
destinată unei citiri directe,
adresându-se direct simțurilor
umane și componentei emoționale
a privitorului.
De asemenea, sculptura barocă
este caracterizată printr-o dorință
irezistibilă a artistului de a sugera
miscarea prin surprinderea unei
acțiuni în timpul execuției sale,
preferabil în momentul său cel mai
important, relevant și/sau critic.

Prometheus de Nicolas Sebastien Adam, 1737

(expusă la Louvre)
Influenţele vestice ajung în ţara noastră cu ceva întârziere. Dacă în Italia şi în centrul
continentului se făceau simţite shimbările, la noi au ajuns abia în secolul al XVIII-lea.

Considerat prin prisma sumbră a domniilor fanariote şi catalogat ca fiind o

perioadă de declin, secolul al XVIII-lea se prezintă cu o configuraţie complexă,
realizările sale fiind capabile să demonstreze că în ciuda asupririlor existente, se
înregistra defapt o trezire socială şi naţională.

Procesul de emancipare în arhitectură este destul de vizibil. Casele mici încep să

prindă viaţă şi este semnificativă înmulţirea caselor de zid construite în mediul urban.
În Ţara Românească, bogata moştenire a arhitecturii brâncoveneşti a marcat
întreaga activitate arhitectonică. În acest stil se încadrează ca model de realizare
Palatul Mogoşoaia.

ARTA SI
ARHITECTURA
BRANCOVENEASCA
Palatul Mogosoaia

Pe balustradele
pridvorului dinspre est
și scării, sunt traforate,
în chenare
dreptunghiulare,
frunze de acant
răsucite, acolate,
intercalate, uneori
având pe mijloc câte o
floare rectangulară, cu
cele patru petale
închise.
Pe balustrada loggiei dinspre vest, în partea centrală, se află, executată prin traforare, stema
heraldică a Țării Românești din timpul lui Constantin Brâncoveanu
Scut dreptunghiular, cu baza mare pe orizontală,
încărcat cu pasărea heraldică, redată în întregime
și din față, cu corpul conturnat, aripile deschise, cu
zborul în jos, stând cu picioarele pe vârful unui
munte ce iese din talpă, cu capul întors spre
dreapta, ținând în cioc o cruce latină așezată
vertical, flancată la dextra de un soare cu 16 raze,
la senestra de o semilună; împrejur, vrejuri de
acant cu frunze și flori.
Stema de mai înainte este flancată
de două mascaroane (cap fantastic
sau grotesc, lucrat de obicei în
relief) ca, la rândul lor sunt
mărginite de doi delfini cu
înotătoarele pectorale, ventrale,
dorsale și cozile în frunze de acant.
Poarta principalade intrare in
Complexul muzeal Palatul
Mogosoaia
Fatada, dinspre lac, este dominata
de balconul, arcadele si coloanele
specifice stilului brancovenesc, si
este incadrata de doua foisoare.
Manastirea Hurezi

Biserica Stavropoleos
 Manastirea Popovragi

Interior, Manastirea Polovragi

Biserica Colțea din București

Biserica Colțea, cu hramurile Sfinții

Trei Ierarhi și Sf. Paraschiva, situată
pe principalul bulevard, axa Nord-
Sud a capitalei României, București,
lângă Piața Universității, a fost
ridicată la sfârșitul secolului al XVII-
lea de marele spătar Mihai
Cantacuzino (1650-1716)
A. Pridvorul bisericii este deschis, iar arcadele sale, în cinci lobi, se sprijină pe zece coloane de
piatră.

Capitelurile coloanelor din pridvor, lucrate de pietrarii dalmațieni și venețieni aduși de

familia Cantacuzino, sunt ornate cu frunze și flori de acant și încărcate cu următoarele
elemente:
- două cu o acvilă, redată din profil,
semnifică hotărâre, valoare, curaj, zbor
spre înălțimi

- unul cu o capră - atingând cu botul o

floare cu patru petale, simbolizează
truda și grija

- două cu un leu dormind cu coada

trecută printre picioare - simbolizează
generozitatea
- două cu un mascaron - servea, la origine, la
alungarea spiritelor rele din zona de locuințe
flancat de doi dragoni - simbolizează finețe și
prudență, adosați (spate în spate) cu capetele
așezate în fascie (orizontal)

- unul cu o oaie atingând cu botul o floare -

semnifică răbdarea născută din rațiuni
corecte

- două cu un pelican redat din profil, cu

zborul întins și care-și sfâșie pieptul cu
ciocul pentru a-și hrăni cei trei aflați într-un
cuib - semnifică binefacerile unui principe
pentru supușii săi
Între bazele coloanelor, pe balustrade, sunt sculptate în piatră, în 12 scuturi dreptunghiulare,
ornate pe exterior cu frunze de acant: floare de acant cu petalele dispuse în dreptunghi, cu
pistilul rotund (într-un singur scut, a.), spiralat (în două scuturi, b.) și cu o cruce gravată în
incizie pe mijlocul lui (în cinci scuturi, c.); acvila bicefală, cu aripile deschise, încoronată cu o
coroană deschisă cu șase fleuroane (în patru scuturi, d. )

a b c
.

Blazonul familiei Cantacuzino de

d pe balustradele pridvorului
. Bisericii Colțea
 Stema cu suporți grifoni și stema Cantacuzinilor de la
intrarea în Biserica Colțea

Portalul Bisericii Colțea

Blazonul familiei Cantacuzino de pe două tetrapoduri de la

Biserica Colțea