Familiile din tablourile votive din bisericile din Țara Românească și Moldova în

secolul al-XVII-lea.

O temă importantă a iconografiei ortodoxe religioase o reprezintă tabloul votiv.

Ctitorii, cinstiţi de-a lungul secolelor prin realizarea portretelor acestora pe pereţii
monumentului pe care l-au înălţat, figuraţi, în primele secole, în picioare şi
îmbrăcaţi în straie de ceremonie, purtând pe mâini macheta bisericii.

La noi în ţară, urmând tradiţia bizantină, şi înrâuriţi în parte şi de influenţa

apuseană (în Transilvania sau Moldova), ctitorii sunt reprezentaţi în mod solemn,
cu macheta bisericii în mâini, prezentându-o Mântuitorului sau Maicii Sale. În
ceremonia inspirată din moda curţilor domneşti se citeşte un uşor caracter lumesc
de paradă. Portretele, menite să-i păstreze în memoria colectivă pe cei care au
înălţat monumentul sau au făcut daruri importante, sunt concepute şi zugrăvite într-
un spirit puţin diferit de cel clasic bizantin.

Tema tabloului votiv împodobeşte, la început, peretele de apus al naosului, ca mai

apoi să-şi rezerve un loc important în pronaos. Chiar denumirea de tablou votiv ne
duce cu gândul la mesajul transmis de acesta, respectiv: tablou al închinării, al
oferirii lăcaşului de cult Ocrotitorului ceresc.

Ctitorul oferă ctitoria sa Mântuitorului Iisus Hristos

Figurile de ctitori întâlnite în pictura moldovenească, realizate cu un fin simţ al

observaţiei, au rol atât documentar, cât şi artistic, reflectând, pe lângă documentul
social-politic, şi realitatea unor conţinuturi culturale neîntrerupte, o legătură
permanentă între trecut şi prezent. Spre deosebire de celelalte zone, tabloul votiv
are în Moldova o caracteristică proprie: ctitorul oferă ctitoria sa Mântuitorului Iisus
Hristos, care stă aşezat pe tron, printr-un intermediar: fie Maica Domnului, fie un
sfânt - patron al lăcaşului. Aceştia îl conduc pe ctitor, care este urmat îndeaproape
de membrii familiei care se roagă.

Un alt element important al tabloului votiv este reprezentarea ierarhilor, care atestă
împlinirea regulilor canonice cerute de sfinţirea unei biserici. Atât ierarhii ctitori,
cât şi cei eparhioţi, reprezentaţi în pronaos pe peretele de apus, dreapta, zugrăviţi în
calitatea lor de întâistătători ai eparhiei sunt redaţi în mantie sau mai târziu în sacos
şi mitră (cum apare prima dată la noi în ţară la Biserica "Sfânta Marie Orlea" din
Transilvania). Deoarece lucrarea era executată în timpul păstoririi, aceasta era
întemeiată de regulă pe observaţia şi studiul personajului.

Am ales sa aprofundez exemplul picturii de la Trei Ierarhi.

În epoca lui Vasile Lupu, principalul ansamblu de pictură murală l-a constituit,
complexul de la Trei Ierarhi pentru care domnul a adus zugravi de renume de la
curtea țarului Moscovei.

Lucrarea a fost terminata in luna august 1642, dar in urma unui incendiu al Iașului
de catre tătari și cazaci în 1650, picturile au avut de suferit, urmînd ca pentru
refacere, Vasile Lupu să aducă un meșter din Constantinopol.

Despre aceste picturi din care acum au mai rămas doar fragmente decapate de
Lacomte de Nouy in secoulul 19, au scris 2 calatori straini și anume Paul de Alep
și Evlia Celebi care povestesc despre farmecul si precizia de care dau dovada
acesta.

Zugravii sunt preocupati de dorinta de a sublinia formele, de încercarea de a depăși

schema și de a sugera anumite stări sau tăiri umane.

Un proces de desacralizare a imaginii, care încearcă să se apropie de lumea reală.

Cea mai de seamă realizare din cadrul picturii de la Trei Ierarhi o reprezintă însă
tabloul votiv. In cele câteva fragmente care s-au păstrat sunt prezentați în mărime
naturală, Vasile Lupu împreună cu membrii familiei sale, Doamna Tudosca, Ioan,
Ruxandra și Maria.

Spre deosebire de Sucevița de exemplu, unde se păstrează unele accente cu valoare

de simbol, în cazul Trei Ierarhi aceste elemente sau dispărut.

Pentru prima oară în istoria picturii moldovenești ne aflăm în fața unui veritabil
portret colectiv care încearcă să surprindă tot ceea ce ține de trăsăturile particulare
ale personajelor reprezentate :

 Rangul social
 Varsta
 Trasaturile fizionomice individuale
  Somptuozitatea vesmintelor.

Chipurile personajelor sunt redate cu pricepere, chiar cu virtuozitate, ele

apropiindu-se vizibil de tipul de portret occidental.

Libertatea de exprimare a zugravilor este deplină.

Vasile Lupu :

 Bărbat matur, cu chipul frumos și inteligent

 Fața este negricioasă și palidă, în formă ovală încadrată de o barbă scurtă
și neagră.
 Poartă mustața lungă
 Fruntea este înaltă și netedă, ochii mari negrii și alungiți cu privirea
pătrunzătoare, ușor vicleană.
 Sprîncenele frumos arcuite și nasul acvilin sporesc nota de dictinție pe
care o degaja întreaga sa figură.

Chipul lui Ioan, adica fiul lui Vasile si al Doamnei Tudosca, este redat de
asemenea cu puternice trăsături individualizante ce pot fi recunoscute și pe vălul
bordat.

Ioan:

 Imberb
 Cu ochii negri, nasul drept, gura mică și cărnoasă, care îl fac să semene mult
cu mama sa
 Este încă adolescent
 Rangul său social este subliniat de bogatul costum de ceremonie pe care-l
poartă accentuînd nota de autenticitate a portretului

Doamna Tudosca și fiica sa Maria:

 Poartă costume bogate, de mare ceremonie, cu multiple podoabe grele din

aur.
 Ele au trăsături fizionomice asemănătoare : ffața ovală, bărbia și obrajii
rotunjiți, gura mica și cărnoasă.
  Ochii căprui la doamna Tudosca și albaștri la Domnița Maria sunt calzi și
expresivi

Modelajul plastic al chipurilor prin tratarea volumetrică cu treceri fine și subtile a

meșteșugului de către artistul-zugrav.

Prin cele prezentate, se poate afirma că tablourile votive realizate in vremea lui
Vasile Lupu în Moldova anticipeaza cu mai bine de un secol pictura de șevalet
modernă, genul portretistic.

* Țara Românească a secolului al 17 lea a fost perimetrul in care au inflorit si s-au

zidit mari ctitorii boieresti, iar in zona Argesului s-au remarcat familii de boieri
prin rang si personalitati.

In pictura murala a Tarii Romanesti din sec 17, tablourile de familie se

concretizeaza treptat, mai ales in bisericile Sadova, Artona si Dobreni.

Schema tabloului votiv ramane clasica, in schimb laicizarea picturii religioase va

reiesi evident din tratarea portretelor in parte.

Alexandru Dutu formuleaza o idee care sustine ca in sec 17 incepe sa se

individualizeze pictura “patronala” care da la iveala particularitatile particulare ale
ctitorilor, interesati mai mult de propriul lor destin decat de al umanitatii.

1. Tabloul votiv al bisericii Negru-Vodă din Campulung-Muscel.

 Petru Bogdan Baksev , un calugar minorit catholic viziteaza Tara
Romaneasca si descrie Campulung si aceasta biserica:

”Din secolul XVII-lea Campulung pastreaza cele mai sfinte amintiri de la Mateiu
Basarab, care le-a zidit din temelie manastirea Negru-Voda”

Se considera ca ansamblul manastirilor de la Negru Voda au fost construite de

Basarab I si au fost continuate de fiul sau Nicolae Basarab.

 Dupa cutremurul din1628 Matei Basarab o reface din temelie

Pictura din interior pastreaza 3 grupuri de tablouri votive.

a) Primul in timpanul peretelui de vest – 4 personaje

b) Al doilea in peretele de vest al pronaosului – 2 personaje
 c) Al treilea in naos – 2 personaje

a) Matei Basarab si Doamna Elena iar in dreapta Radu Negru si Nicolae Alexandru
Voievod

b) Petru Movila( probabil) in dreapta si Patriarhul Iustinian Ctitor in stanga

c)Grigore IV Ghica/Dimitrie – care reface biserica intre anii 1827-1832 si un

monah posibil sa fie episcopal de la Arges din acea vreme Ilarion Gheorghiadis.

Cei patru ctitori prezinta inscriptii, insa acestea sunt greu de observat, literele fiind
de mici dimensiuni si scrise cu negru pe un fond cenusiu. Nici macar o ulterioara
modificare pe contrast si editare a imaginilor nu a putut scoate in evidenta aceste
mici inscriptii.

In stanga machete este intunecata la culoare iar in dreapta este alba. Este posibil ca
cea dintai sa fi fost pictata intetionat de la inceput intr-o culoare mai inchisa avand
in vedere ca timpul nu a afectat si cealalta macheta. Acestea nu corespund cu
arhitectura bisericii.

Din cromatica nu prea se mai deslusesc foarte multe culori decat anumite urme de
rosu si auriu.

Gruparea personajelor este facuta organizat, distantele fiind aproape egale

Matei Basarab si Elena:

 Semiprofil
 Guler larg imblanit el
 Coroana bogata si tine in mana dreapta o cruce
 Ea. Se mai disting doar cateva elemente ale vestimentatiei
 Nu este exclusa prezenta ornamentelor care acum insa nu se mai
observa

Negru Voda si Nicolae Alexandru

 Negru voda cel din stanga pentru ca are gesture asemanatoare cu Matei
Basarab
  Ba chiar pare sa fie acelasi voieivod in vesminte diferite avand in vedere
conturul fetei

In orice caz trasaturile lor nu se pot distinge din cauza unui strat gros de fum ce le
acopera intregile fețe. Se fac presupunei in functie de haine si gesture.

Tablourile votive ale bisericii din Bajesti

Intreg ansambul pictural al bisericii se datoreaza zugravului Tudoran ce se remarca

in special ca portretist fiind precursor al unei modalitati de pictare a tablourilor
votive care mai tarziu va fi copiata.

Tabloul votiv central al marelui ban ,Mareș Băjescu alaturi de familie acopera
planul peretelui de vest al naosului.

 9 personaje grupate dupa gen

 4 fete alaturi de mama si baietii 3 langa tata.
 Acest tip de grupare este deja intalnit in cadrul mai multor biserici devenind
chiar un leitmotiv in reprezentarea familiilor de ctitori
 Personajele organizate descrescator de la mijloc spre extremitati
 Cu toate acestea fii nu sunt reprezentati descrescator
 Lipsesc inscriptiile
 Predomina oranj-albastru, alb-ocru, rosul.
 Siluetele ctitorilor sunt compuse din pete mari de culoare
 Mainile parintilor par sa fie desenate in oglinda spre deosebire de fiii si
fiicele ce prezinta anumite gesturi ceea ce ofera un dinamism mascat si o
simbolistica sau un joc visual al compozitiei.
 Vesmintele toate lucrate in oranj , ocru-galben si alb numai Mareș mai
poarta un vesmant lung ce seaman cu o vesta .. de culoare rosie.
 Chipurile baietilor sunt lucrate in relief, toti sunt tuns scurt ceea ce specifica
moda vremii
 Maria poarta pe cap un val alb in timp ce toate fetele au parul prins in benzi
de material alb
 Particularitate dat a de machete bisericii – acoperis alb peste zidaria alba- in
cromatica cu vesmintele.
 Desenul atent al chipurilor si siluetelor