Biserica Saint-Madelaine din Vezelay

Abația Vezelay, cunoscută sunb numele de Basilica Sfânta Mari- Magdalena este o
mănăstire benedictină situată în Vezelay, o comună de burghezi din regiunea
Burgundia din Franța.

Basilica este una dintre cele mai remarcabile capodopere ale arhitecturii romane
din Burgundia.

Biserica Saint-Madeleine a fost construită pe locul unei foste villa romana care a
apaținut lui Vercellus. Villa a trecut în mâinile contelui carolingian Girard din
Roussillon.

Acesta a întemeiat două mănăstiri care au fost partial distruse în urma unui raid
normand. In secolul al IX-lea, aceasta mănăstire a fost restaurată sub îndrumarea
lui Badilo, devenit afiliat al ordinului benedictin reformat al abației Cluny.

Vezelay și basilica sa au fost un punct de popas în călătorie pentru pelerinii care

treaceau prin Santiago de Compostella din Galicia, în nord-vestul Spaniei, acesta
reprezentând un factor care a făcut presiuni asupra bisericii să se extindă. Se credea
ca Abația de la Vezelay deține relicvele Mariei Magdalena, aduse din Țara Sfântă,
de aceea a acaparat atenția pelerinilor.

Basilica suferă nenumărate modificări și reparații. Restaurarea lui Viollet-le-Duc la

mijlocul secolului al XIX-lea a salvat-o de la ruina completă a cărei lipsă de
îngrijire devenise inevitabilă. Frumusețea originală a bisericii a fost păstrtă în toată
perfecțiunea ei, arhitectura dezvăluind un spațiu ce cuprinde cerul și toate relitățile
eterne, permițându-ne să vedem elemente ale raiului pe pământ.

Cu toate acestea este dificil să ne imaginăm aspectul fațadei originale din 1150,
modificat și prin adăugarea corului gotic în 1250. Timpului și intervenției omului li
s-au adăugat și ploaia, înghețul și focul, urmate si de distrugere revoluționară.

Ușile au fost reconstruite în întregime.

Timpanul central ilustrează un subiect frecvent utilizat în Evul Mediu, Judecata

de Apoi.

Viata Mariei Magdalena Învierea fratelui ei Lazăr Cina cu Simion Fariseul

Capitalul coloanei portalului descrie binecuvantarea lui Hristos înconjurată de
simbolurile celor 4 evanghelisti.

Deasupra Fecioarei Maria si Mariei Magdalena stau doi ingeri. În viziunea omului
medieval locurile de onoare din stanga si dreapta mantuitorului apartineau celor
două Mării.

PLANUL BISERICII:

Este unul simplu, sub form unei cruci latine, compus dintr-un pronaos, naos,
sanctuar și absidă.

Lungimea totală este de aproximativ 400 de piciore( 122m). Brațele încrucișate sau
transeptele sunt foarte scurte, abia depășesc pereții exteriori.

Din punct de vedere cronologic progresul construcției poate fi vazut in mod clar:

1. Naosul reconstruit dupa un incendiu in 1120, care a distrus nosul

carolingian. Se compun adesea golfuri cu coridoare lterale. Contraforturile
de zbor au fost adaugate in perioada gotica si reconstruite complet de
Viollet-le-Duc.
2. Nartexul a fost inceput cand naosul a fost terminat, in jurul anului 1140.
3. Din cauza lipsei de spațiu transeptele romane si sanctuarul au fost înlocuite
în 1185 de o structură gotică timpurie.
4. Până în 1250, clădirea a fost completată.

Dincolo de portalul interior se întinde o cale largă de lumină, modulată de

forța calmă a arcadei navei, care duce la iluminarea orbitoare a sanctuarului.
Nartexul devine un loc privilegiat de trecere de la profan la sacru, locul de a
înlătura durerea și păcatul pentru ca mai apoi credinciosul sa fie pregatit să
traverseze al doilea prag care oferă accesul la împărăția luminii, partea
luminoasă și senină a bisericii. Se observă interesul pe care l-au arătat
constructorii burgunzi încă din secolul al X-lea problemei iluminatului direct
al navelor boltite. Se regăseşte acest interes în cele două mari grupuri de
edificii construite în această regiune în cursul epocii următoare, una izvorîtă
din Cluny III, cealaltă reprezentată de Vezelay. Mintea modernă tinde să fie
lovită de contrastele dintre pronaos, naos și sanctuar. De fapt, aceste
 elemente diferite în diferite stiluri de arhitectură au o unitate uluitoare. O
importanță deosebită a fost instilată în construcția acestei clădiri. Folosită
atât ca biserică monahală, cât și ca loc de pelerinaj, credincioșii trec de la
obscuritatea apusului până la lumina soarelui care se ridică, simbol al
triumfului definitiv al lui Hristos asupra morții.

Nartexul se deschide spre cele trei nave ale bisericii iar etajul spre aceasta din urmă
printr-o tribună consacrată cultului Sfântului Mihail şi a cărei boltă constituie cea
mai veche experienţă de ogivă în Burgundia. La Vezelay, ca şi la Cluny, în ciuda
divergenţei de soluţii, dominantă este dubla preocupare pentru deschiderile
luminoase şi acoperămîntul în piatră.

Timpanul central din nartex îl înfățișează pe Hristos la Sărbătoarea Rusaliilor.

Figurile apostolilor sunt alungite aflându-se în jurul figurii centrale a lui Iisus
Hristos, ale cărui mâini întinse proiectează raze de lumină, simbolizând
răspândirea Cuvântului Domnului în întreaga lume.

Cu toate că stă pe tron, picioarele sale îndoite dau întregii figuri o mare mobilitate.
Compoziția este străbătută de mișcare așa cum rezultă din figurile de diferite
mărimi, din jocul draperiilor și din dimensiunea fondului puternic.

Sculptura nartexului a fost realizată între 1120-1130 și îl înfățișează pe Hristos, 2.

Apostolii, 3. Doi Apostoli scriind, 4. Evreii, 5. Capadocienii, 6. Arabi și indieni cu
capete, 7. Etiopienii, 8. Frigii?, 9. Bizantinii?, 10. Armenii, 11. Sciții și romanii?,
12. Giganți, pygmei, oameni cu urechi de elefant, 13.St. Petru și Pavel, 14. Un om
care taie pâine, 15. Vărsător (ianuarie-februarie), 16. Un om care se încălzește pe el
însuși, un altul dezbrăcat, 17. Pesti (martie-aprilie),18. Tunderea Podgoriei, 19.
Berbec (martie-aprilie),20. Un om care hrănește caprine cu muguri, 21. Taur
(aprilie-mai), 22. Un războinic cu scutul său, 23. Primăvara, 24. Gemeni (mai-
iunie), 25. Recoltarea, 26. Cancer (iunie-iulie), 27. Un câine, un acrobat și o sirenă
care se strecoară, 30. Leu (iulie-august), 31. Recoltarea, 32. Fecioara (august-
septembrie), 33. Treierat, 34. Grâul golit într-un recipient, 35. Balanta (septembrie-
octombrie), 36. Recoltarea strugurilor, 37. Scorpion (octombrie-noiembrie), 38.
Măcelărirea unui porc, 39. Sagetator (noiembrie-decembrie), 40. Un bărbat poartă
o bătrână pe umeri, simbol al sfârșitului anului, 41. Capricorn (decembrie-
ianuarie), 42. Un om deține o ceașcă de vin. În jurul insulei, o inscripție latină
citește: "În toate firele sale, el reprezintă decembrie."

PORTALUL DE SUD :

Portalul de sud este o mică comoară cu sculpturile sale perfecte. Parțial mutilat, el
reprezintă Copilăria lui Hristos. În registrul inferior al timpanului, admirăm scenele
clasice: Buna Vestire cu Gabriel și Maria, Vizita cu Maria și Elizabeta, Buna
Vestire către Păstori și Nașterea cu Fecioara și Copilul. Registrul superior arată
Adorarea Magilor cu Madona, Copilul și Magii. Sunt sculpturi de o calitate
excelentă, pline de mișcare. Peșterile au frunze frumoase de viță de vie și rozase.
Capitalele istorice ale celor patru pilaștri înclinate arată Ulysses și sirena, Îngerul
Nașterii la olifant, îngerul Judecății de Apoi și o Faună care vizează un demon.

PORTALUL DE NORD:

Portalul de nord prezintă ultimele episoade ale vieții lui Hristos înviat. Registrul
superior al timpanului arată Înălțarea, cu Hristos între apostoli. Capetele au fost
mutilate. Registrul inferior reprezintă episodul pelerinilor lui Emaus prin trei
scene: Apariția lui Hristos către doi ucenici ai lui Emaus, Hristos care rupe
pâinea și ucenicii care se întorc la Ierusalim. Pot fi admirate frumoasele arcade și
patru capitaluri cu scene istorice: o pasăre cu corp de șarpe, două capitale de îngerii
invingând demonii și două modele de plain-chant cu personaje purtând instrumente
musicale

Naosul:

Este, fără îndoială, cea mai frumoasă parte a bazilicii: o minune romană, construită
între anii 1120 și 1140, pătrunsă de o lumină abundentă și mistică. Arhitectura este
originală de la naosul lung cu zece golfuri, iar coridoarele sunt marginile în
întregime boltite. Arcurile semicirculare ale navei centrale sunt baroce. Acest tip
de bolta, folosit mult timp pentru culoarul marilor biserici romane, permite
iluminarea directa a navei centrale prin ferestre mari. Stâlpii care susțin arcadele
sunt cruciforme și flancate de coloane cu capitale sculptate. La Vézelay, naosul
este foarte lat, iar altitudinea este extrem de potrivită. Ultimul golf este boltit cu
ogive. Nu poate trece neobservabil echilibrul remarcabil cu corul gotic și
perspectiva arcurilor dublu policrome.
SANCTUARUL:

Continuând de la golf până la golf, se ajunge la capătul drumului. Sanctuarul este

cea mai sfințită parte a structurii. Este un sanctuar gotic, identificabil prin creasta
cu nervuri, ferestre mari și importanța dată elementelor pur decorative. Elementele
structurale care formeaza compoziția arhitecturală sunt ușor de identificat.
Coloanele care înconjoară grupurile de susținere a sanctuarului ridicat de coloane
mai mici, care, la rândul lor, sprijină coastele bolții.

*Planul inițial pare să fi solicitat 8 coloane monolitice. Cu toate acestea, o coloană

mai mică a fost încorporată în partea de sud și o pereche de coloane mai mici în
partea de nord. Aceste 11 coloane sugerează Cina cea de taină sărbătorită de
Apostoli împreună cu Hristos după plecarea lui Iuda. În galeria triforium, unde
Hristos este reprezentat de o cruce, în mijloc sunt 12 coloane, 11 rotunde și 1
pătrat, simbol al imperfecțiunii și reprezentându-l pe Iuda prezent cu fratele său.
Mai mult, fiecare din cele 8 coloane suportă 3 coloane mai mici pentru un total de
24, care amintesc de cei 24 de bătrâni din Apocalipsa care au înconjurat tronul lui
Hristos și L-au închinat. În cele din urmă, 144 de coloane mici se găsesc în capele
ambulatorii, sugerând multitudinea de sfinți (de 12 ori cele 12 triburi ale lui Israel).

Sanctuarul este înconjurat de un ambulator din care se radiază capelaje bine

dimensionate. Urme de fresce foarte vechi pot fi văzute pe coloane.

http://www.angelusonline.org/index.php?
section=articles&subsection=show_article&article_id=2206

http://www.bourgogneromane.com/edifices/vezelay.htm

https://www.scribd.com/doc/85832731/VOLUMUL1-Henri-Focilion-arta-
medievala