Arhitectura Mănăstirii

Curtea de Argeș
Student: Dumitru Ionela-Raluca
Secția Istoria Artei
 Biserica Mănăstirii Argeșului reprezintă o
adevărată capodoperă a arhitecturii românești.
Aceasta stârnește admirația contemporanilor
de la vremea ridicării acesteia de către Neagoe
Basarab.
Datorită legendei ridicării și eforturilor imense
depuse de voievod în timpul construirii si al
sfințirii, mănăstirea capătă un prestigiu de care
nu se mai bucura nici o altă biserică într-un
interval mare de timp
 Data începerii șantierului nu este cunoscută, ci
doar anul în care construcția este sfințită, și
anume 1517.
Referitor la locul ales, legenda confirmată în
cazul acesta și de ralitatea istorică, ne spune că
însuși ctitorul caută un zid părăsit/ și neisprăvit
care să-i poarte numele peste veacuri : Iată zidul
meu! Aici aleg eu/ loc de monastire și de
pomenire.
Nu s-a păstrat nici o dovadă certă
referitoare la arhitectul sau meșterii
implicați la conceprea și construirea
edificiului, ccea ce a contat cel mai
mult fiind, fara îndoială, gustul și
opțiunea comanditarului.

Memoria efortului meșterilor fără

pereche se păstrează într-o scrisoare
emoționantă înșiruită pe prima
pissanie de pe fațada de vest a
bisericii și care le este adresată de
Neagoe însuși.
Exteriorul era realizat integral din piatră fățuită și sculptată.
Învelitoarea – din foi groase de plumb amestecat cu cositor,
fixate cu cuie de fier pe o bază de pământ bătătorit.
Pardoseala
Secțiunea laterală a mănăstirii
Fațada laterală
Planul mănăstirii
Similitudini între elementele de detaliu
De-a lungul timpului mănăstirea a suferit multe restaurări începând de la Gabriel
Bathory când clopotnița a fost iremediabil distrusă, Matei Basarab intervenind asupra
restaurării ulterioare.
În urma devastrării din perioada războiului ruso-turc, a cutremurelor din 1802,1838 și a
incendiilor din 1866, 1867, urmează restaurarea condusaă de Andre Lecomte du Nouy (
1875-1886).
Acesta își asumă ambițiosul proiect ca pe o veritabilă capo d’opera a propriei
desăvârșiri profesionale.
Cea mai controversată problemă ridicată de această restaurare este dacă biserica de la
Curtea de Argeș a fost sau nu demolată și apoi rezidită de echipa arhitectului francez.
Însă studiul documentelor de arhivă reiese fără echivoc că restaurarea nu a constat într-
o refacere, ci în înlocuirea anumitor elemente artistice degradate sau considerate
nepotrivite în spiritul originar al monumentului.
În a doua jumătate a secolului al XIX-ul au fost demarate cercetări amănunțite ale
ansamblului argeșean ceea ce a dus la popularizarea monumentului și la transformarea
acestuia într-unul dintre cele mai importante simboluri identitare ale tinerei națiuni si
principalul titlu de glorie al artelor române din trecut.
 Bibliografie
• Emanuela, Cernea si Lucretia, Patrascanu, Destine Artistice, in
Marturii Frescele Manastirii Argesului, Bucuresti , MNAR, 2012,
p. 10-18
• Horia Moldovan, Arhitecura Bisericii lui Neagoe Basarab, in
Marturii Frescele Manastirii Argesului, Bucuresti , MNAR, 2012,
p.18-37
• Vasile, Florea, Arta Romaneasca Medievala Secolul al XVI-lea,
in Istoria artei romanesti, Bucuresti-Chisinau, Ed. Litera
International, 2007, p. 138-215

• Marian Coman, In scaunul vechilor domni, in Marturii Frescele

Manastirii Argesului, Bucuresti, MNAR, 2012, p. 44-50;