ARHITECTURA RELIGIOASA IN SPATIUL ROMANESC IN EPOCA CONTEMPORANA

Secolul XIX inseamna, atat in Tara Romaneasca cat si in Moldova, disparitia aproape totala a vechiului stil romanesc din arhitectura bisericeasca, din cauza influentelor occidentale si a celor rusesti (acestea din urma vizibile mai ales in Moldova, in tendinta de inmultire a turlelor de diverse forme, mai ales cepiforme). in nordul Moldovei, arhitectul austriac Romstorfer restaureaza citeva monumente de arta ca : Putna (in forma din secolele XVII-XVIII), Sf. Gheorghe din Suceava (de la inceputul secolului XVI), Mirautii din Suceava (in forma din sec. XVII) s.a., respectand oarecum vechiul stil moldovenesc. In Tara Romaneasca, in epoca domnitorilor Barbu Stirbei si Gheorghe Bibescu, arhitecti ca austriacul Schlatter, fara nici o intelegere fata de valorile artei bizantine si romanesti, refac intr-un stil neogotic hibrid, la moda pe atunci in Austro-Ungaria,biserici vechi, ca Bistrita din Oltenia (secolele XV-XVI), Tismana, Arnota, Antim si Sf. Spiridon din Bucuresti s.a., modificandu-le substantial formele initiale. Opera aceasta de falsificare a infatisarii originare a vechilor noastre monumente e continuata, dupaUnirea Principatelor, de arhitectul, francez Andre Lecomte du Nouy, care "restaureaza", unele vechi ctitorii, fara sa le darame (manastirea lui Neagoe de laCurtea de Arges si Trisfetitele de la Iasi), dar daramand pe altele, pentru a le reface din materialele vechi, in forme cu totul noi, sau prea putin asemanatoare cu cele vechi (mitropolia din Targoviste, Sf. Nicolae domnesc din Iasi, Sf. Dumitru din Craiova s.a.). Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX aduce renasterea nu numai a stilului national in arhitectura civila (prin arhitecti ca Ion Mincu), ci si a celui

bizantino-romanesc in arhitectura noastra bisericeasca, datorita arhitectilor si istoricilor de arta grupati in jurul fostei Comisii a Monumentelor Istorice (N. Iorga, Gr. Cerkez, N. Ghika-Budesti s.a.). Sub conducerea acestora se ridica din ruine si se restaureaza in formele lor originare (sau cat mai apropiate de acestea) monumente ale artei bisericesti, ca : Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Cozia, Snagovul, Mihai Voda si Curtea Veche din Bucuresti, o mare parte din bisericile moldovene ale lui Stefan s.a. Totodata, sub conducerea unor arhitecti (ca Petre Antonescu, N. Ionescu-Berechet s.a.), se cladesc biserici-catedrale si parohiale monumentale, care revin la formele arhitecturii clasice bizantine sau reproduc monumentele cele mai izbutite ale stilului national muntenesc (brancovenesc) sau moldovenesc (Sf. Elefterie Nou si Sf. Vineri-Grivita din Bucuresti, catedrala mitropolitana din Sibiu, catedrala din Tg. Mures, catedrala fostei episcopii din Constanta s.a.). Crestinismul romanesc este de origine apostolica. De vreme ce existau preoti, diaconi si credinciosi inca din a doua jumatate a primului veac crestin numarul lor sporind in cele urmatoare, - este de la sine inteles ca ei se adunau, pentru frangerea painii, rugaciune si predica, in case particulare, asa cum se petreceau lucrurile si in alte parti, acestea putand fi considerate primele lacasuri de cult ale stramosilor nostri crestini. Inmultindu-se numarul crestinilor, s-au ridicat lacasuri anume pentru cult, numite bazilici (din latinescul basilica s-a format romanescul biserica, termen necunoscut in celelalte limbi neolatine). Astfel de bazilici s-au descoperit mai cu seama in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra Dobrogea de azi care in anul 297 s-a constituit intr-o unitate politico-administrativa aparte, si anume in provincia Scythia Minor. Cercetarile arheologice, incepute inca din ultimele decenii ale secolului trecut si continuate pana azi, au dus la descoperirea a peste 30 bazilici in Dobrogea, toate din secolele IV-VI. Astfel, la Tomis, metropola provinciei (azi Constanta) desi cercetarile arheologice sunt destul de dificile, din cauza ca orasul nou este suprapus peste cel vechi s-au descoperit pana acum sase bazilici. La Tropaeum Traiani (azi Adamclisi) s-au descoperit cinci bazilici, cele mai interesante sub raport arhitectonic fiind cea de marmura, de tip elenistic,

inzestrata cu un atrium si un baptisterium, si bazilica zisa cu transept sau in forma de T, singura de acest gen din Dobrogea, dar si cea mai mare (33, 80 X 13,70 m), avand un nerthex, naos, baptisteriu, transept cu cripta si absida. Sapaturile arheologice de la Histria au scos la lumana fundatiile a sapte bazilici, toate din secolele V-VI. La Piatra Frecatei j. Tulcea anticul Beroe s-au dezgropat fundatiile unei bazilici ce pare sa dateze din timpul lui Constantin cel Mare, fiind considerata cea mai veche din tot sud-estul Europei. La Callatis (azi Mangalia) s-a descoperit o bazilica paleocrestina de tip sirian, sau cu atrium lateral, ceea ce constituie o raritate nu numai pentru teritoriul fostei provincii Scythia Minor, ci pentru intreaga Peninsula Balcanica (sec. IV-V). la Dinogetia (azi Garvan j. Tulcea) exista o bazilica din secolele IV-V, refacuta la inceputul celui urmator, din care au ramas nu numai fundatiile, ci si resturi de tencuiala cu urme de pictura. Alte trei bazilici paleocrestine s-au descoperit la Troesmis (azi Iglita-Turcoaia), doua la Axiopolis (azi Hinog langa Cernavoda), doua la Capul Dolojman (probabil fosta Constantiana), cate unal la Noviodunum (azi Isaccea), Ulmetum (azi Pantelimon), Ibida sau Libida (azi Slava Rusa), singura bazilica din Scythia Minor cu trei abside la rasarit, si Izvoarele, in sudul provinciei. In 1971 s-a descoperit o bazilica la Niculitel (j. Tulcea), sub altarul careia s-a aflat o cripta cu moastele martirilor Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, iar sub acestea, moastele altor doi martiri. La toate acestea, se adauga o serie de piese apartinatoare artei paleocrestine pe pamant romanesc: aproximativ o suta de inscriptii, mai ales pe monumente funerare, din secolele IV-VI, descoperite tot in Dobrogea un disc de argint aurit (diametrul 61 cem), care a apartinut episcopului Paternus al Tomisului (inceputul sec. VI), azi in Muzeul Ermitaj din Leningrad, o serie de opaite paleocrestine descoperite atat in Dobrogea, cat si in celelalte parti ale Romaniei. Retinem ca in teritoriile nord dunarene, in special in fosta provincie Dacia traiana, s-au descoperit bazilici la Sucidava (azi Celei Corbia) si unal la Morisena (azi Cenad jud. Timis), ambele datand din secolele IV-VI. Dar populatia autohtona ramasa aici dupa retragerea autoritatilor si armatei romane

in sudul Dunarii (271-275) a amenajat lacasuri de cult rudimentare in fostele cladiri publice romane. Asa s-a intamplat la Slaveni j. Olt, Sarmizegetusa j. Hunedoara si Porolissum (azi Moigrad j. Salaj). Trecerea unor populatii migratoare pe teritoriul tarii noastre, indeosebi marea migratie avaro-slava de la Dunare de Jos din anul 602, a dus nu numai la destramarea organizatiei bisericesti a stamosilor nostri daco-romani, dar si la distrugerea lacasurilor de cult mentionate aici, precum si altora, ale caror urme nu s-au descoperit inca. Cercetarile arheologice efectuate in ultimele patru decenii au dezgropat fundatiile unor biserici din secolele XI-XII. Una este la Garvan j. Tulcea (fosta Dinogetia, in timpul romanilor), cu un plan aproape patrat (6x6m), cu o absida la rasarit, semicirculara in interior, si cu cinci laturi in exterior, construita din piatra locala de cariera, provenita de la fostele cladiri romano-bizantine (s-au descoperit si bucati de tencuiala, cu resturi de pictura si fragmente de broderie, precum si resturi dintr-un clopot de bronz, toate fiind cele mai vechi piese de acest gen de pe teritoriul Romaniei). La Niculitel j. Tulcea s-au descoperit temeliile unei bisericute din aceeasi perioada (6x1,90 m), cea mai veche cladire de plan treflat cunoscuta pana azi la noi. (O alta biserica din Niculitel, cu hramul Sf. Atanasie, apartine secolui XIII, avand un plan in forma de cruce inscrisa).