Aberatiile lentilelor

Aberatiile lentilelor Teoria potrivit careia razele de lumina ce fac un unghi mic cu axul optic principal sunt stranse de o lentila convergenta intr-un singur punct, cunoscuta si sub numele de aproximatia lui GAUSS. Aceasta nu este valabila si in cazulrazelor de lumina care fac unghiuri mari cu axul optic principal, depasind spatiul Gauss.Pt acest caz se produc deformari ale imaginii numiteaberatii De-i aparatele de analizat sistemele optice sunt tot mai performante i mai uor de folosit, este deosebit de folositor a avea metode sintetice de estimare rapid a performanelor lentilelor. Aceasta nu numai pentru c salveaz timp preios n fazele iniiale ale proiectrii, dar asigur i o implementare pentru sisteme automatizate de calcul n vederea optimizrii ulterioare. Primul pas n sensul dezvoltrii acestor metode este descompunerea n serie Taylor a funciei sinus din ecuaia lui Snell: Prima aproximare pe care o putem face este nlocuirea sinusurilor cu argumentele lor. Aceasta se numete teoria de ordinul nti sau teoria paraxial deoarece doar primii termeni ai descompunerii sunt folosii, restul fiind neglijai. Orice proiectare a unui sistem de lentile ncepe cu aceasta aproximaie. Conventia este valabil pentru unghiuri apropiate de zero. Pentru suprafee puternic curbate (i raze marginale) aceast teorie paraxial greete masiv i apar deviaii de la realitate, deviaii cunoscute ca aberaii.

Seidel a elaborat o metod de a calcula aberaii rezultate de la termenul al dezvoltrii. Asfel, aberaiile ce rezult din acest calcul sunt numite aberaii de ordinul 3. Pentru simplificarea calculelor, Seidel a clasificat aceste aberaii ale sistemelor optice. Pentru lumina monocromatica avem: - aberaia sferic - astigmatismul - curbarea imaginii la margini - coma - distorsiunea Pentru lumina policromatic mai avem - aberaia cromatic - culoarea lateral