BOLILE APARATULUI

CARDIOVASCULAR
1. BOLILE INIMII
STOPUL CARDIORESPIRATOR SI MOARTEA SUBITA CARDIACA

Stopul cardiorespirator reprezinta oprirea brusca a batailor inimii si respiratiei , cu

disparitia concomitenta a pulsului si zgomotelor cardiace, prabusirea tensiunii
arteriale si oprirea circulatiei sanguine.

Prin moarte subita cardiaca se intelege intreruperea brusca, neasteptata si

ireversibila, daca nu se intervine prompt, a functiilor vitale ale organismului,
datorita unor cauze naturale, eliminandu-se astfel decesul prin agresiune, suicid,
accident.

Cauza cea mai frecventa de moarte subita si stop cardiorespirator o constituie

bolile de inima si dintre acestea, boala cardiaca ischemica, cu forma sa majora,
infarctul miocardic.

Alte afectiuni in care se poate produce moartea subita sunt: afectiunile

miocardului (miocardite, cardiomiopatii), afectiunile valvulare (stenoza aortica,
stenoza mitrala etc), boli congenitale cardiace, disectia de aorta, tamponada
cardiaca etc.

Cauze extracardiace care pot duce la moarte subita cardiaca si stop

cardiorespirator: embolia pulmonara masiva, intoxicatiile, administrarea de
droguri sau narcotice, hemoragiile cerebrale.

Pierderea constientei datorita opririi circulatiei si/sau respiratiei marcheaza

debutul mortii clinice, reversibile, careia ii urmeaza dupa 4-5 min moartea
biologica, tisulara, ireversibila, daca nu se intervine imediat. Soarta bolnavului se
hotaraste in acest interval critic de timp, interval in care trebuie instituite primele
masuri simple de resuscitare (BLS), care au cu atat mai multe sanse de reusita cu
cat sunt aplicate mai precoce, preferabil inca din primul minut.

Ritmurile stopului cardiorespirator, incompatibile cu viata, sunt:

- Ritmuri nesocabile : - asistolia

- activitatea electrica fara puls

- Ritmuri socabile : - tahicardia ventriculara fara puls

- fibrilatia ventriculara

Asistolia

Activitatea electrica fara puls

- Electocardiograma poate sa indice un ritm compatibil cu viata, insa cordul

nu isi exercita functia de pompa, ceea ce inseamna ca pacientul este
inconstient si nu putem decela puls central.

Tahicardia ventriculara fara puls

Fibrilatia ventriculara

BOALA CORONARIANA ISCHEMICA

Este o boala determinata de tuburari ale circulatiei coronariene ce induc

dezechilibru intre aportul de oxigen si necesitatile metabolice ale miocardului, cu
consecinte metabolice, mecanice si clinice.

Boala este larg cunoscuta cu numele de cardiopatie ischemica si este cea mai
frecventa cauza de mortalitate pe glob.

BCI se manifesta prin forme dureroase (angina pectorala) si forme nedureroase.

Formele dureroase pot fi:

- acute (sindroame coronariene acute) - angina instabila

- IMA

- cronice – angina pectorala stabila

Formele nedureroase se pot manifesta ca:

- tulburari de ritm si de conducere

- moarte subita cardiaca
- ischemie silentioasa
- insuficienta cardiaca ischemica

Angina pectorala

Este o forma dureroasa a BCI.

Durerea anginoasa tipica se manifesta ca durere retrosternala iradiata in umarul

stang, bratul stang sau ambele brate, torace anterior, gat si mandibula, alteori in
epigastru.
Exista si alte localizari, mai putin tipice, ale durerii anginoase: precordiala, toracica
posterioara.

Caracterul durerii este constrictiv, de apasare profunda, pe o suprafata mai mare

(si nu junghi in punct fix).

In angina pectorala stabila, durata durerii este clasic de cateva minute (sub 15
min), in timp ce in angina instabila si IMA dureaza peste 20-30 min, pana la
cateva ore.

Durerea poate sa apara la efort sau la repaus, cea de efort cedand specific la
intreruperea efortului. De asemenea, poate sa apara si in conditii echivalente
efortului (frig, postprandial, stress emotional).

Durerea dispare in 1-2 min dupa administrarea de nitroglicerina sublingual sau

sub forma de spray.

Este considerata echivalenta anginoasa dispneea care apare in aceleasi conditii ca

si criza anginoasa tipica, in absenta durerii.

Evolutia anginei pectorale este imprevizibila. Unii pacienti evolueaza catre infarct
acut de miocard, altii catre aritmii si SCR.

Infarctul acut de miocard

Presupune obstructia completa a unei coronare, cu distrugerea teritoriului

miocardic irigat de vasul ocluzionat.

Lipsa recanalizarii de urgenta a vasului ocluzionat duce la moartea celulara in

6 ore de la debutul ocluziei. Acest prag de 6 ore constituie deci momentul optim
pentru interventie chirurgicala sau pentru tromboliza.

Tabloul clinic este dominat de durere, care lipseste insa la unii bolnavi diabetici,
varstnici (procentul fara durere putand ajunge pana la 25%).

Durerea este tipic anginoasa, de repaus, dar de intensitate mult mai mare si cu
durata ce depaseste 30 min. Poate fi continua sau in crize, nu cedeaza la
nitroglicerina sublingual si se insoteste de fenomene vegetative importante
(greata, varsaturi, transpiratii profuze, anxietate).

Uneori durerea este epigastrica, putand mima o durere abdominala (ulcer,

pancreatita), generand erori grave de diagnostic.

ATENTIE! Toti pacientii cu durere toracica sau la care se suspicioneaza un posibil

infarct, necesita EKG de urgenta

SINCOPA

Reprezinta o pierdere de scurta durata a starii de constienta, produsa printr-o

scadere brusca, severa si trecatoare a perfuziei cerebrale.

La o presiune de perfuzie cerebrala mai mica de 30% din nivelul normal,pierderea

completa a constientei se produce cu regularitate. Daca insa, brutalitatea
hipoperfuziei cerebrale si dimensiunea acesteia nu sunt atat de mari, se produce
o lipotimie. Deci, diferenta intre sincopa si lipotimie este doar cantitativa, in
sensul pierderii constientei (in sincopa), sau a pastrarii acesteia (in lipotimie).

Bolnavul are:

- paloare accentuata
- puls absent sau foarte slab perceptibil
- unele miscari necontolate ale fetei sau extremitatii superioare a corpului
- respiratie superficiala, abia perceptibila
- pastreaza controlul sfincterian
- pupile dilatate
- reflexele abolite

Toate aceste manifestari dispar rapid, in zeci de secunde sau minute, pacientul
revenindu-si la normal. Episodul sincopal nu da amnezie retrograda (pacientul
isi aminteste evenimentul).

Pacientul necesita evaluare amanuntita pentru precizarea cauzei care a

determinat sincopa (INTERNARE !)
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arteriala se defineste ca o crestere constanta a TA sistolice peste

140 mmHg si/sau a TA diastolice peste 90 mmHg.

Este una dintre cele mai raspandite boli.

Se deosebesc doua tipuri de hipertensiune arteriala:

- hipertensiunea arteriala esentiala – 80% din totalul HTA

- hipertensiunea arteriala secundara – care este consecinta unor alte boli
(renale, toxice, ale SNC, endocrine, vasculare).

Masurarea TA:

Conditiile pentru masurarea TA sunt standardizate pentru a asigura diagnosticul

corect al HTA. Principalele conditii sunt urmatoarele:

 Pacientul sa fie in repaus cel putin 5-10 min inaintea masurarii TA

 TA se masoara cu pacientul in semidecubit sau decubit astfel incat
manometrul tensiometrului sa fie la nivelul atriului drept
 Masurarea se face la ambele brate; diferenta nu trebuie sa depaseasca 10
mmHg; daca diferenta intre cele doua brate este de peste 10 mmHg, se va
considera corecta valoarea cea mai mare
 Manseta tensiometrului trebuie adaptata obligatoriu la grosimea bratului
(latime 2/3 din lungimea bratului)
 Determinarea TA se face prin metoda auscultatorie, repetat la interval de
10 min, pentru a inlatura efectul de “halat alb”
 Pacientul nu va fi declarat hipertensiv dupa prima valoare crescuta a TA, cu
conditia ca aceasta sa nu depaseasca 180 mmHg.

Pacientul hipertensiv necesita:

 Regim alimentar hiposodat (este permis un consum de sare de 2 g/zi (un

varf de cutit)
  Pentru pacientii obezi, schimbarea stilului de viata include obligatoriu
scaderea in greutate
 Activitate fizica sustinuta, fara efort excesiv
 Renuntare obligatorie la fumat
 Tehnici de relaxare pentru inlaturarea stresului
 Dieta hipoglucidica stricta la bolnavii care asociaza DZ, pentru controlul
corect al glicemiei
 Reducerea consumului de alcool la sub 40 g/zi

INSUFICIENTA CARDIACA

Este un sindrom clinic caracterizat prin incapacitatea cordului de a-si indeplini

functia de pompa, deci de a asigura un debit corespunzator necesitatilor tisulare,
in conditiile unei intoarceri venoase corecte.

Se descriu mai multe forme de insuficienta cardiaca.

Astfel, in functie de ventriculul afectat, exista:

 Insuficienta cardiaca stanga

 Insuficienta cardiaca dreapta
 Insuficienta cardiaca globala, biventriculara

Dupa debut si evolutie, exista o insuficienta cardiaca acuta (stanga sau dreapta) si
una cronica (stanga sau dreapta)

Insuficienta cardiaca stanga

Insuficienta cardiaca stanga inseamna, de fapt, insuficienta de contractie a

ventriculului stang.

Simptomatologia este dominata de dispnee, fatigabilitate si astenie (oboseala),

tuse de decubit (in pozitia culcat), hemoptizie (scuipa sange cand tuseste),
respiratie cu pauze (exprima hipoxia centrului respirator).
Dispneea imbraca diferite aspecte: dispnee de efort, dispnee vesperala (de seara,
datorata oboselii ventriculului stang), dispneea permanenta- cand pacientul
adopta pozitia semisezanda (dispnee cu ortopnee). Evolutia cea mai grava este
spre edem pulmonar acut.

Insuficienta cardiaca dreapta

Simptomatologia este dominata de: cianoza, turgescenta venelor jugulare,

hepatomegalie de staza, edem de staza maleolar sau sacrat, ascita, revarsate
pleurale si pericardice, astenie si fatigabilitate.

Insuficienta cardiaca globala

Afecteaza atat inima stanga, cat si cea dreapta, fie de la inceput, fie prin evolutie
progresiva (cel mai frecvent).

Simptomatologia este comuna insuficientei stangi si drepte.

EDEMUL PULMONAR ACUT

Este o urgenta medicala vitala in care tabloul clinic este dominat de insuficienta
respiratorie si hipoxie.

Edemul pulmonar reprezinta o situatie dramatica, in care individul se “ineaca” in

propriul sau lichid care ii inunda plamanii.

Pacientul prezinta de la debut anxietate si senzatia iminenta de sufocare.

Bolnavul are dispnee, cu accelerarea respiratiilor, respira stand in sezut (nu poate
respira culcat), tuse productiva cu expectoratie abundenta, spumoasa, rozata.
Prezinta transpiratii profuze reci si cianoza a extremitatilor (are buzele si degetele
vinetii).

In afara tratamentului medicamentos, in EPA sunt necesare o serie de masuri

nespecifice care pot fi salvatoare de viata:
 Pozitia semisezanda – permite o respiratie mai usoara, faciliteaza
expectoratia si scade intoarcerea venoasa prin sechestrarea sangelui la
nivelul membrelor inferioare.
 Oxigenoterapia - se administreaza oxigen continuu 6-8 l/min. Se prefera ca
in barbotor sa existe ¾ apa cu ¼ alcool, acesta din urma avand un effect
antispumigen prin scaderea tensiunii superficiale a secretiilor, usurand
astfel eliminarea lor. Daca EPA survine la un pacient cunoscut cu BPOC,
oxigenul se va administra cu debit scazut 1-2 l/min.
 Aplicarea de garouri la radacina membrelor. Garourile se monteaza in asa
fel incat presiunea realizata sa fie sub TA diastolica cu 10 mmHg. In acest
fel, fluxul arterial este permis si este impiedicata intoarcerea venoasa.
Garourile se rotesc la un interval de 15-20 min (metoda este rar folosita
deoarece diureticele administrate prompt sunt mult mai eficiente).

! ATENTIE ! Pacientul va fi internat de urgenta!

2. BOLILE VASELOR
SINDROMUL DE ISCHEMIE ACUTA PERIFERICA

Sindromul de ischemie acuta periferica este produs de blocarea brusca a

circulatiei sanguine, de cauze variate (embolice, trombotice, traumatice,
iatrogene), cu consecinte in general grave si chiar fatale in lipsa unui diagnostic
rapid si a unei terapii adecvate.

Pacientul prezinta:

 Durere – care se instaleaza brusc si este intensa, uneori socogena.

Se asociaza frecvent cu diminuarea , limitarea sau chiar suprimarea
capacitatii functionale a extremitatii afectate. Nu cedeaza la antialgice
obisnuite.
 Absenta pulsului – distal de obstructie
 Paloare si racirea tegumentelor(initial), apoi cianoza
 Anestezie distala a extremitatii afectate
  Paralizie distala – nu isi mai poate misca degetele, apoi piciorul sau
mana
 In faze tardive apare edemul si gangrena

Masuri generale pana la internare (pacientul va fi internat de urgenta!):

 Antialgice
 Membrul afectat se mentine in pozitie decliva, se evita pozitia ridicata
 Se evita expunerea la frig sau temperaturi extreme
 Se evita lucrurile prea stramte, cu elastic compresiv, nu se aplica garou
 Nu se administreaza tratament pe membrul ischemiat

DISECTIA DE AORTA

Reprezinta patrunderea sangelui din lumenul aortei in grosimea peretelui ei

printr-o solutie de continuitate creata, de cele mai multe ori, de rupture tunicii
interne a aortei.

Pacientul prezinta:

1. Durere
2. Sincopa si soc
3. Diferenta intre tensiunile masurate la cele doua brate
4. Deficit de puls la nivelul arterelor distal de disectie
5. Infarctizarea diferitelor organe (mezenter, rinichi, intestin, inima) – in
functie de localizarea disectiei.

Durerea debuteaza brusc. Intensitatea acesteia este mare, uneori insuportabila ,

agitand bolnavul, care isi cauta o pozitie antalgica. Este o durere vie si persistenta.

In disectia acuta a aortei ascendente durerea este localizata in regiunea

anterioara a toracelui si iradiaza adesea in spate..
In disectia acuta a aortei descendente, durerea este de cele mai multe ori
localizata in spate sau in regiunea interscapulovertebrala si iradiaza, uneori, in
toracele anterior.

Sincopa si starea de soc apar la pacientii cu disectie de aorta complicata. Starea

de soc se insoteste de transpiratii profuze, agitatie, hipotensiune arteriala,
alterarea constientei.

Reprezinta o urgenta majora, amenintatoare de viata !

TROMBOZA VENOASA PROFUNDA A MEMBRULUI INFERIOR ( TVPMI )

Definitie: formare de cheaguri (trombi) in lumenul venelor profunde ale

membrului inferior, care stanjenesc circulatia de intoarcere la acest nivel.

Debutul clinic al TVPMI poate fi acut, subacut sau asimptomatic.

Debutul acut – se caracterizeaza prin durere spontana si provocata la nivelul

moletului sau regiunii plantare. In cateva ore se poate instala edemul de staza si
chiar cianoza tegumentelor gambei.

Debutul subacut – se inalneste de obicei la pacientii operati, accidentati sau la

lehuze. Se caracterizeaza prin durere si edem la nivelul gambei dupa externarea
din spital a pacientului.

Debutul asimptomatic – absenta complete a semnelor si simptomelor locale si

prezenta simptomelor si semnelor la distanta (ex. embolie pulmonara). In rare
cazuri,semnele locale de tromboza venoasa apar dupa producerea emboliei
pulmonare.

Pacientul acuza:

- Durere de intensitate variabila. Intensitatea durerii creste in ortostatism

sau in timpul mersului. Cand procesul trombotic incepe la nivelul plantei,
durerea este localizata la acest nivel. Pe masura propagarii trombului in
axul venos profund al membrului inferior, durerea se extinde catre coapsa,
putand ajunge pana in regiunea inghinala, unde are maximum de
intensitate.
 - Edemul inflamator al tesuturilor care inconjoara vena inflamata si
trombozata si edemul de staza duc la marirea circumferintei gambei
afectate (pot lipsi daca vena nu este complet obstruata)
- Cresterea temperaturii cutanate locale
- Dilatarea venelor superficiale ale membrului afectat
- Febra ( 37,5-38,5 *C) si tahicardie

Pacientul va fi internat datorita, mai ales, riscului de embolie pulmonara.