Durerea toracică din

afecțiunile aparatului
cardio-vascular
 ANGINA PECTORALĂ
• Este definită ca о durere (disconfort) retrosternală sau în regiunile toracice adiacente, care are
caractere relativ specifice: apariţie în accese de scurtă durată (3-15 minute), declanşate cel mai adesea
prin efort sau emoţii puternice, care încetează promt la repaus sau nitroglicerină.
• Angina este expresia ischemiei miocardice şi reprezintă în acelaşi timp forma cea mai frecventă de
cardiopatie ischemică.
• Etiologie:
• principală: ateroscleroza arterelor coronare.
• afectarea coronariană neaterosclerotică (malformații)
• AP prin afectarea organică sau funcţională a microvascularizaţiei coronariene (cu a. coronare
epicardice normale la explorarea coronarografică).
• Ischemia miocardică şi AP, fară afectare a arterelor coronare, se poate întâlni în stenoza aortică
stransă, în cardiomiopatia hipertrofică, în hipertensiunea arterială pulmonară severă și sporadic în
alte câteva boli cardiace (stenoza mitrală, insuficienţă aortică, prolapsul de valvă mitrală).
• Unele condiţii generale, însoţite de sindrom hiperkinetic, pot produce sau agrava angina prin
mecanismul fiziopatologic general al ischemiei miocardice (dezechilibru dintre aportul de oxigen
la miocard şi nevoile miocardice). Astfel de situații sunt: sindroamele anemice severe,
hipertiroidia, febra.
 Clasificarea Canadiană a Anginei Pectorale

• Clasa I: angină pectorală la efort fizic intens, prelungit. Fără angină la activităţi
fizice normale.
• Clasa II: angor la activităţi fizice normale (mers rapid, urcarea rapidă a scărilor).
• Clasa III: angor la activităţi fizice uzuale, cu limitare marcată a vieţii cotidiene.
• Clasa IV: angor de repaus, incapacitatea de a efectua orice activitate zilnică.
 Durerea anginoasă, care defineşte în mod esenţial boala, are
caractere care о fac uşor de recunoscut, dacă este tipică şi
anamneza este riguroasă.

1. Sediul durerii anginoase este

tipic retrosternal. Mai rar
durerea este precordială sau
epigastrică, interscapulară sau
numai într-o zonă de iradiere.
 2. Iradierile cele mai frecvente sunt: în umărul stâng şi pe faţa internă a
braţului, antebraţului şi în ultimele două degete ale mâinii stângi, sau
la baza gâtului.

Există însă о mare variaţie în iradierea

durerii, care poate fi:
 în tot toracele anterior,
 în ambii umeri,
 bibrahial,
 interscapular,
 laterocervical stâng,
 în mandibulă, dinţi,
 regiunea faringeană,
 epigastru.
În unele cazuri durerea poate debuta
într-o zonă de iradiere, pentru ca apoi
să se extindă retrosternal sau precordial.
3. Senzaţia dureroasă anginoasă este tipic de constricţie sau
presiune retrosternală sau/şi precordială. Alte descrieri:
senzaţie de arsură, strivire sau ,,disconfort“ greu de definit.

4. Durata şi intensitatea durerii

sunt de asemenea variabile.
Relativ tipic este accesul
dureros de 3-5 minute, de
intensitate medie. Angina
începe gradat, atinge un maxim,
apoi senzaţia dureroasă se
şterge sau dispare spontan după
încetarea efortului sau după
administrarea de nitroglicerină.
 5. Condiţiile de apariţie ale durerii anginoase la un pacient cu angină cronică
stabilă sunt, în principal, cele care cresc consumul miocardic de oxigen şi mai
puţin cele care scad fluxul coronar. Durerea anginoasă poate fi produsă tipic
de efort, factori psiho-emoţionali, frig, prânzuri bogate, tahiaritmii.
 Factorul cel mai comun care induce durerea anginoasă este efortul fizic: durerea apare
la începutul efortului şi cedează în câteva minute de repaus. Relaţia strânsă cu efortul
(angina de efort) face ca AP să fie uşor de recunoscut.
 Nivelul de efort la care poate apărea angina este de multe ori fix şi previzibil (angină
cu prag fix).
 Expunerea la frig poate produce angină de repaus sau la efort mic, la peste 50% din
pacienţii cu boală coronară. Mecanismul producerii ischemiei miocardice include
creşterea nevoilor miocardice de oxigen - prin creşterea nivelului ТА şi a frecvenţei
cardiace ca răspuns la frig - sau/şi vasoconstricţia coronară reflexă. AP cronică stabilă
este astfel mai severă în lunile de iarnă.
 Factorii psiho-emoţionali se regăsesc la originea multor accese anginoase. Anxietatea,
frica, emoţiile intense pozitive sau negative produc ischemie miocardică tranzitorie prin
creşterea nevoilor miocardice de oxigen induse de stimularea simpatică, creşterca
frecvenţei cardiace şi a ТА şi posibil prin vasoconstricţie coronară. În comparaţie cu
angina produsă de efort, care de obicei încetează promt în repaus, angina indusă de
factori emoţionali tinde să persiste mai mult.
6. Frecvenţa acceselor anginoase ţine de prezenţa condiţiilor care declanşează
durerea. Unii pacienţi au accese rare (de ex. о dată pe săptămană), la alţii
frecvenţa acceselor este mare (simptome zilnice).

7. Durerea poate fi singura manifestare clinică a AP, dar la о parte din pacienţi,
mai ales dacă ischemia este mai severă, se poate însoți de simptome asociate,
tranzitorii: dispnee, transpiraţii, greață, slăbiciune, sincopă.

8. Încetarea accesului anginos poate surveni spontan, după încetarea efortului

sau după administrarea perlingual de nitroglicerină. De regulă accesul
anginos cedează prompt în cateva minute (1-3 minute) după nitroglicerină.
Răspunsul prompt la administrarea de nitraţi este un test diagnostic.
 Diagnosticul diferențial se face cu:
• Afecţiuni gastro - intestinale: angor abdominal, pancreatită, reflux gastro-
esofagian, ulcer peptic, hernie hiatală, afecţiuni ale vezicii biliare.

• Afecţiuni cardiace: pericadită, IMA, aritmii, valvulopatii.

Durerea de repaus, cu durată mai mult de 10-15 minute este neobişnuită în AP stabilă
şi se întalneşte mai ales în angina instabilă. În cazul în care durerea depăşeşte 20-30
de minute şi este intensă, ischemia miocardică care о produce este severă şi
probabilitatea constituirii unui IMA este relativ mare.

• Afecţiuni toraco-pulmonare: infarct pulmonar, pneumotorax spontan, pleurezie,

tumori pulmonare, zona - zoster.

• Afecţiuni musculo-scheletale: leziuni spinale, costo-condrită.

 INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
• Debut brusc, declanșată de un efort fizic intens, emoții puternice, stress acut, frig sau de o masă
copioasă
• Localizare retrosternală sau precordială
• Intensitate foarte mare, insuportabilă
• Caracter constrictiv, de gheară, strivire sub o menghină sau arsură
• Iradiere în amândoi umerii, în special în umărul stâng și coboară pe braț până la ultimele două
degete ale mâinii. Uneori poate iradia țn mandibulă sau în epigastru, făcând diagnosticul mult mai
dificil.
• Are o durată de peste 20-30 de minute.
• Nu cedează la repaus sau la administrarea de nitroglicerină sublingual (sau se ameliorează puțin).
• Este însoțită de agitație, anxietate, palpitații, tahicardie, transpirații reci, dispnee, paloare (semne
ale hipercatecolaminemiei din infarctele anterioare) sau bradicardie, hipotensiune arterială, diaree,
greață, vărsături (manifestări parasimpatice în infarctele inferioare).

La pacienții diabetici infarctul de

miocard poate fi NEDUREROS.
PERICARDITA ACUTĂ

Durerea:
• apare gradual sau brusc
• ascuțită (junghi)
• iradiază către spate, gât sau umeri
• se poate accentua odată cu respirația (Inspir)
• se accentuează în decubit dorsal
• se ameliorează atunci când bolnavul este în ortostatism și se
apleacă în față.
• se însoțește de frecătură pericardică și modificări ECG.
• nu răspunde la nitroglicerină
 DISECȚIA DE AORTĂ
Debutul disecției aortice este brutal, dramatic, cu dureri toracice intense și posibil deces imediat.

Durerea – reprezintă simptomul major care trebuie analizat privind: debutul, localizarea, intensitatea,
iradierea, modificarea în timp și simptomele asociate.
• Debutul durerii: brusc
• Caracter: ascuțit, de înjunghiere
• Intensitate: maximă de la început.
• Localizarea: este retrosternală în
• disecțiile aortei ascendente și interscapulară
în cele ale aortei descendente.

Două caracteristici ale dureri ne pot orienta spre un proces de disecție:

- intensitatea sa, care este maximă la debut
-apariția simultan sau secvențial și în alte zone. Apariția simultană supra și subdiafragmatică a durerii
acute intense - proces extensiv de disecție al aortei.
 DISECȚIA DE AORTĂ
• Asocierea de simptome și semne neurologice
(sincopă, paraplegie, comă) – odată cu debutul durerii, denotă afectarea trunchiurilor
arteriale supraaortice de către faldul de disecție.

• Apariția de fenomene acute ale insuficenței cardiace

poate fi dată de extensia procesului de disecție către rădăcina aortei, cu detașarea
valvei aortice și insuficență aortică acută, cu sau fără afectarea ostiilor coronare și
infarct miocardic acut.

• Ischemia periferică și viscerală acută

poate fi semnul de debut înșelător în 10 % din cazurile de disecție prin faldul de
disecție care poate obstrua axe vascuale importante, iliace, trunchi celiac, a. renale,
femurale, mai rar arterele axilare, cu fenomene ischemice în teritorile afectate.