CURS 1

SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNILOR CARDIACE

1.

Dispneea: Senzatie subiectiva de lipsa de aer Poate fi de efort progresiva, de repaus, cu caracter paroxistic Reprezinta cresterea presiunii in capilarele pulmonare, cel mai frecvent ea insasi consecinta a cresterii presiunii in atriul stang In insuficienta cardiaca severa, cresterea presiunii in venele pulmonare si sistemice poate realiza hidrotoraxul ce intensifica dispneea Ortopneea(dispneea de decubit) atac de alterare al respiratiei favorizata de modificarea fortelor gravitationale in decubit: creste presiunea venoasa pulmonara si presiunea capilara si scade capacitatea vitala Dispneea paroxistica nocturna- realizeaza astmul cardiac la care se asociaza destul de frecvent componenta de bronhospasm. Astmul cardiac: accese de dispnee aparute brusc in cursul noptii, trezesc pacientul din somn, cu ameliorarea in pozitia sezanda.

2. Tusea: Simptom respirator prezent si in afectiunile cardiace si realizat prin stimularea inflamatorie, mecanica sau chimica a receptorilor Tusea in edemul si hiperemia interstitiala din staza pulmonara ca fiind o tuse seaca ca si cea din compresiunea mediastinala din anevrismul de aorta Este insotita de o expectoratie spumoasa, rozata in edemul pulmonar acut si este hemoptoica sau bolnavul prezinta hemoptizie in hipertensiunea pulmonara, infarctul pulmonar, anevrismul de aorta rupt in trahee.

3. Durerea anginoasa (cardiaca)

Localizata retreosternal in 1/3 inferioara a sternului, iradiaza clasic in umarul stang si pe marginea cubitala a bratului stang pana in ultimele 2 degete Ischemie miocardica care apare cand oferta de oxigen este mai mica decat cererea. Cauza cea mai frecventa o constituie stenoza arterelor coronare sec. aterosclerozei. Durere extrem de intensa cu caracter de apasare, opresiune, arsura Durata : de la 1min la 10-15 min Cedeaza la administrarea de nitroglicerina sau spontan la oprirea efortului Se insoteste de stare de anxietate, senzatia de moarte iminenta, posibil transpiratii Poate avea localizari si iradieri mai putin specifice: hemitoracele stang anterior, umarul drept, ambele brate, epigastru. Durata peste 15 min sugereaza posibilitatea unui infarct miocardic Factorii favorizanti: efort, stress, fumatul, contactul brusc cu frigul Se poate asocia cu: transpiratii, paloare, hipertensiune arteriala, tulburari de ritm si de conducere

Electrocardiograma evidentiaza in angina acuta prezenta modificarilor de tip ischemic: T negativ simetric(ischemie subepicardica), T pozitiv simetric (ischemie subendocardica), modificari de segment ST( leziune)

4. Durerea extracardiaca: Poate tine de perete toracic: de tegument, ex-inaintea instalarii eruptiei veziculoase din zona zoster, de grilajul costal: fracturile costale, inflamatii ale cartilajelor condrocostale, dureri toracice anterioare iradiate de la nivelul coloanei, in suferinta coloanei cervicale inferioare, durerea din periartrita scapulo-humerala Durerea pleuro-pulmonara: se localizeaza in hemitorace, se insoteste de frison, febra, si se coreleaza intotdeauna cu respiratia sau este accentuata de respiratie Durerea din afectiunile digestive: pot iradia in 1/3 inferioara a sternului; spasmul cardial realizeaza o durere retrosternala foarte intensa , legata de momentul alimentar. Hernia hiatala poate da dureri in epigastru, cu iradiere spre stern; esofagita de reflux realizeaza cel mai frecevnt diagnosticul diferential al anginei. Diverticulii esofagieni durere retrosternala postalimentara

5. Palpitatiile: Senzatia de oprire, poticnire, falfaire, de scapare(rateuri) Modul de debut: acut sau greu de precizat Caracterul: paroxistic de scurta/lunga durata sau permanent Severitatea palpitatiilor: fara semnificatie hemodinamica(doar senzatia de palpitatie, anxietate) sau semnificative hemodinamic, severe( se insotesc de lipotimie, sincopa, angina, dispnee)

6. Alte simptome majore:

Lipotimia sincopa, pot apare la efort in scaderea debitului cardiac din stenoza aortica, insuficienta aortica, cardiomiopatia hipertrofica, spontan in cazul prezentei tulburarilor de ritm, pot fi deasemenea posturale: hipotensiunea ortostatica, mixomul atrial Febra : poate exista ca si complicatie a unei boli de baza ce a prins cordul-pneumonii, septicemii, sau in contextul unor boli de baza cardiace: endocardita bacteriana, reumatismul articular acut. Simptome digestive- inapetenta, greturi, varsaturi ce pot insoti staza viscerala - disfagie in compresiunile esofagiene din atriomegalia stanga - singultus(sughitul) in compresiunea mediastinala a atriului stang sau a unui anevrism aortic - dureri abdominale-hapatalgii ce pot precede decompensarea cordului drept, sunt prezente in insuficienta cardiaca dreapta Raguseala (disfonia): se realizeaza prin compresiunea atriului stang gigant pe nervul recurent; se asociaza frecvent cu dispnee prin compresiunea bronsiilor

 Tulburari de vedere: vedere incetosata in hipotensiunea arteriala, muste volante in hipertensiunea arteriala, tulburari grave de vedere brutal instalate in accidente embolice sau hemoragice locale sau neurologice. Epistaxis: se asociaza frecvent salturilor tensionale, favorizat de conditiile locale ale mucoasei nazale, traumatisme, viroze; supradozaj cu medicamente anticoagulante Claudicatia intermitenta: durere la mers in gambe, cel mai frecvent relatata de catre bolnav ca aparand la un numar relativ fix de pasi, se intalneste in ischemia cronica a membrelor inferioare. Cefalee: cu caracter occipital sau in casca, frecvent matinala in hipertensiunea arteriala si cefalee difuza din cordul pulmonar cronic cu hipoxie si hipercapnie Tulburari de somn: de recunoscut sindromul de apnee-somn la pacientii cu cord pulmonar cronic sau la obezi (hipersomnie diurna si insomnie nocturna, fragmentarea somnului)

CURS 2
VALVOLOPATIILE

STENOZA MITRALA

Reprezinta leziunea valvei mitrale ce produce un obstacol la trecerea fluxului sanguin din atriul stang (AS) in ventriculul stang (VS) avand drept consecinta dilatarea atriului stang, hipertensiune pulmonara si insuficienta cardiaca dreapta.
La majoritatea cazurilor (peste 98%) obstacolul este produs de remanierile valvelor si aparatului subvalvular ca urmare a reumatismului articular acut (RAA) ce constituie inca o cauza de mortalitate si morbiditate in tarile in curs de dezvoltare. Stenoza mitrala reumatismala poate fi izolata sau asociata cu insuficienta mitrala. In cadrul etiologiei reumatismale pot fi afectate si celelalte valve, dar mai frecvent stenoza mitrala se asociaza cu insuficienta aortica sau stenoza tricuspidiana.

Clasificare: Aria normala a orificiului mitral este intre 3,5-6 cm , situatie in care fluxul sanguin din AS trece cu usurinta in diastola in ventriculul stang O apreciere obiectiva este bazata pe masuratori obtinute prin examenul ecocardiografic si examenul Doppler (sau prin cateterism cardiac): - stenoza mitrala usoara - are aria orificiului mitral > 1,5 cm - stenoza mitrala forma moderata - orificiul mitral este de 1,4 - 1 cm - stenoza mitrala forma severa - are orificiul mitral <1 cm.

Semne si simptome: Anamneza - stenoza mitrala se observa cel mai frecvent la femei si boala poate ramane asimptomatica multi ani. Descoperirea se poate face la un examen clinic efectuat cu diverse ocazii, sau cand apar fenomenele subiective sau complicatiile. Dispneea este cel mai frecvent simptom in stenoza mitrala si se produce la diferite grade de efort, in functie de severitatea stenozei. In stenozele usoare dispneea apare la eforturi fizice mari. In stenozele mitrale medii si severe dispneea apare la eforturi mici, uneori si in repaus (ortopnee) sau ca dispnee paroxistica nocturna In acelasi timp bolnavii se plang de fatigabilitate (uneori simptomul dominant) datorita debitului cardiac scazut Cand apare hipertrofia ventriculului drept apar edemele periferice. Dupa gradul dispneei, sau mai exact dupa intensitatea efortului la care apare dispneea, stenoza mitrala se clasifica in patru clase functionale: - clasa I: stenoza mitrala fara dispnee; - clasa functionala II: stenoza mitrala cu dispnee la eforturi moderate; - clasa functionala III: stenoza mitrala cu dispnee la eforturi obisnuite; - clasa functionala IV: stenoza mitrala cu dispnee in repaus.

 Hemoptiziile se intalnesc la 10-20% dintre bolnavii cu stenoza mitrala; apar in orice moment al evolutiei, dar mai frecvent la inceputul evolutiei bolii. Uneori poate fi prima manifestare, situatie cand diagnosticul diferential se face cu tuberculoza pulmonara, bronsiectazia si neoplasmul pulmonar. Emboliile arteriale apar datorita migrarii trombilor din AS. Ca rezultat al unei embolii arteriale, bolnavii cu stenoza mitrala pot dezvolta brusc: 1) tulburari neurologice, produse de embolii in arterele cerebrale; 2) dureri abdominale sau in regiunea lombara, produse de embolia arterelor mezenterice sau renale; 3) sindrom de ischemie periferica acuta produsa de embolia in arterele membrelor; 4) mai rar dureri retrosternale si aparitia unui infarct miocardic, produs de embolie intro artera coronara.

Alte simptome Tusea este frecventa si este exagerata de efort. Palpitatiile reprezinta un simptom obisnuit la bolnavii cu stenoza mitrala si indeosebi la cei cu fibrilatie atriala sau inainte de aparitia acesteia. Dureri toracice, in afara emboliei arterelor coronare, pot aparea frecvent in stenoza mitrala si pot fi de doua categorii: a) dureri difuze toracice nelegate de efort, de lunga durata si b) dureri de tip anginos, intalnite rar, apar la bolnavii mai in varsta, la care cauza durerii este o leziune stenozanta coronariana asociata. Vocea ragusita este un simptom intalnit rar. Poate fi intermitent, uneori progresiv pana la afonie.

Examenul fizic
Cel mai adesea boala afecteaza femeile, care au uneori un facies caracteristic, descris sub numele de facies mitral. Faciesul mitral consta in aspectul vinetiu al pometilor, buzelor si varful nasului. Palparea regiunii precordiale arata ca element principal prezenta freamatului diastolic la apex. Auscultatia este o etapa ce aduce elemente importante pentru aprecierea leziunii si gradul severitatii.

Explorari paraclinice
Electrocardiograma - in stenozele mitrale largi electrocardiograma este normala. De obicei, este o buna relatie intre modificarile electrocardiografice ce arata hipertrofia ventriculara dreapta si severitatea leziunii. Ecocardiografia si examenul Doppler - precizeaza existenta stenozei, gradul stenozei, starea aparatului subvalvular, consecintele anatomice, consecintele hemodinamice

Tratament medical:
Bolnavii cu stenoza mitrala asimptomatica in ritm sinusal nu necesita trataemnt, dar au indicatie de profilaxie a endocarditei infectioase in momentele cu risc crescut. La bolnavii asimptomatici restrictia de sare si diureticele pot fi utile. Daca apare fibrilatia atriala se va administra digoxin si daca este necesar pentru reducerea frecventei un betablocant (antenolol, sotalol, propranolol) sau un antagonist de calciu (diltiazem sau verapamil).

Corectarea leziunii:
Corectarea leziunii este indicata la bolnavii din clasa functionala III sau la cei care au avut embolii. Valvuloplastia cu balon a fost introdusa recent in tratamentul stenozei mitrale si consta in introducerea unui cateter cu un balon pana la nivelul valvei mitrale prin vena femurala - vena cava inferioara - atriul drept - septul interatrial - atriul stang valva mitrala. Prin umflarea balonului pozitionat la nivelul valvei mitrale stenozate se dilata orificiul stenozat.

INSUFICIENTA MITRALA

Insuficienta mitrala inseamna trecerea anormala in sistola a unei parti din volum sanguin al ventriculului stang in atriul stang datorita afectarii integritatii aparatului valvular mitral

Etiologie
Insuficienta mitrala poate fi produsa de un numar mare de cauze ce intereseaza valvele, inelul valvular, cordajele tendinoase si muschii papilari.

1. Reumatismul articular acut (RAA) cea mai frecventa cauza de I Mi , boala afecteaza panza valvulara si aparatul subvalvular; valvele devin rigide, se deformeaza, aparatul subvalvular sufera deformari in sensul scurtarii sau fuzionarii, iar treptat apar depuneri calcice. 2. Cardiopatia ischemica a doua cauza-IMi apare prin disfunctia/ruptura de muschi papilari, dilatarea VS si/sau anevrismul ventricular. Ruptura de muschi papilar produce o forma dramatica de insuficienta mitrala, de obicei mortala. Ruptura apare in primele zile ale infarctului, pot fi afectati ambii muschi papilari, dar mai frecvent este interesat muschiul papilar posterior.

3. Calcificarea inelului mitral apare la persoane in varsta si produce insuficienta mitrala datorita inelului mitral rigid si calcificarii care intereseaza uneori si baza de implementare a valvelor. 5. alte cauze de Imi sunt: dilatatia VS, cardiomiopatia restrictiva, dilatativa, DSV, DSA, purtatorii de proteze-unde a aparut un viciu in stabilitatea protezei valvulare sau in cazul degenerarii protezei biologice

Semne si simptome
Insuficienta mitrala cronica In insuficienta mitrala cronica semnele fizice preced cu multi ani simptomele. Simptomele apar treptat, dupa multi ani de la infectia reumatismala, in cazul insuficientei mitrale reumatismale. Initial apare dispneea de efort si astenia cu evolutie progresiva. Dispneea se poate insoti de tuse si transpiratii, iar in formele severe la eforturi, poate aparea edemul pulmonar acut. Treptat, daca regurgitarea devine importanta, apare dispneea paroxistica nocturna si ortopneea. Rar, bolnavii au angina pectorala (datorita debitului cardiac mic) si episoade de embolii periferice, cand este prezenta fibrilatia atriala (emboliile periferice sunt mult mai rare fata de stenoza mitrala

Insuficienta mitrala acuta

Insuficienta mitrala acuta realizeaza o crestere brusca de presiune in atriul stang si circulatia pulmonara, ducand rapid la EDEM PULMONAR ACUT. In general este produsa de ruptura cordajelor tendinoase, ruptura partiala sau totala a muschilor papilari si de endocardita infectioasa ce distruge atat panza valvualra cat si cordajelecauza cea mai frecventa fiind IMA. Bolnavul cu insuficienta mitrala acuta este intens dispenic, cu dispnee paroxistica nocturna si adesea poate preciza debutul brusc al simptomelor. Tusea este frecventa, uneori cu expectoratie usor spumoasa si striuri sanghinolente.

Explorari paraclinice
1. Electrocardiograma - arata ritm sinusal sau fibrilatie atriala; in insuficienta mitrala acuta electrocardiograma este normala, in afara insuficientei mitrale ischemice, unde apar semnele infarctului miocardic. 2. Examenul radiologic - arata in cord de dimensiuni crescute in formele moderate si severe de insuficienta mitrala, cu atriul si ventriculul stang marite. 3.Ecocardiografia si examenul Doppler - aduc cele mai importante date privind diagnosticul insuficientei mitrale, severitatea leziunii, date privind etiologia, precum si aprecieri privind functia ventriculului stang. 4. Cateterismul cardiac - arata presiunea in atriul stang crescuta; la un bolnav cu insuficienta mitrala cateterismul cardiac si angiografia nu aduc elemente in plus fata de investigatiile neinvazive.

Tratamentul medical
Insuficienta mitrala cronica usoara si moderata nu necesita tratament medical, in afara masurilor igieno dietetice privind reducerea aportului de sare si evitarea eforturilor fizice deosebite. Profilaxia endocarditei infectioase se va face la orice forma de insuficienta mitrala produsa prin mecanism valvular. Tratamentul cu vasodilatatoare este util la bolnavii cu insuficienta mitrala, aceasta realizand un important beneficiu clinic si hemodinamic. Vasodilatatoarele imbunatatesc mult simptomatologia si prognosticul Tratamentul chirurgical Tratamentul chirurgical consta in inlocuire valvulara cu proteza metalica sau biologica si interventii de reconstructie si reparare (plastie) valvulara.

STENOZA AORTICA
Stenoza aortica reprezinta obstructia fluxului sanguin prin valvele aortice. Atunci cand valvele aortice devin stenotice apare rezistenta la ejectia sistolica si se dezvolta un gradient de presiune sistolica intre ventriculul sting si aorta. Acest fapt conduce la incarcarea presionala a ventriculului sting care in timp determina cresterea grosimii peretelui ventricular (hipertrofia concentrica)

 Orificiul normal a valvelor aortice este de 3-4 cm2. Tulburarile hemodinamice apar cind orificiul este redus cu o treime din dimensiunile sale normale, cand se dezvolta un gradient presional sistolic intre ventriculul sting si aorta. Presiunile ventriculului sting si ale aortei normale sunt aproximativ egale in timpul sistolei. Hipertrofia ventriculara stinga. Desi hipertrofia ajuta la compensarea functiei ventriculare are si un rol patologic si este responsabila de simptomele clasice ale stenozei aortice. Aceasta creste presiunea intracavitara ventriculara stinga pentru a ajuta la umplerea ventriculara. Astfel functia diastolica ventriculara este anormala, cu presiuni de umplere ventriculara crescute care determina consecinte in circulatia pulmonara.

Semne si simptome:
Triada simptomatica clasica a stenozei aortice cuprinde angina pectirala, sincopa si insuficienta cardiaca care se manifesta cel mai adesea dupa decada a sasea de viata. La pacientii la care obstructia atrioventriculara ramine nedescoperita, debutul acestor simptome prezice un prognostic negativ. Intervalul de timp de la debutul simptomelor pina la deces este de 2 ani pentru insuficienta cardiaca, 3 ani pentru sincopa si 5 ani pentru angina. Dispneea de efort este cel mai intilnit simptom initial, chiar cind fractia de ejectie ventriculara stinga este normala, corelandu-se cu functia diastolica ventriculara stinga anormala. Hipotensiunea de efort se poate manifesta ca sincope, vedere colorata in negru, cefalee usoara sau ameteli dupa efort. Mai poate fi determinata de tahiaritmiile ventriculare, frecvent cu simptome premonitorii. Hemoragiile gastrointestinale, idiopatice sau prin angiodisplazia intestinala sau alte malformatii vasculare este prezenta la o frecventa crescuta la pacientii cu stenoza aortica calcificata, se rezolva de obicei dupa interventia chirurgicala.

Examenul fizic
In cazurile severe pulsul arterial carotidian este mic si creste lent, totusi la persoanele in virsta acest element poate sa nu fie prezent in ciuda stenozei severe prin aorta rigida si vasele carotide. Hipertensiunea sistolica poate coexista cu stenoza, dar o presiune sistolica peste 200 mm Hg este rara la pacientii cu stenoza critica. In boala avansata presiunea sistolica si presiunea pulsului sunt scazute.

Examinari paraclinice
1. Radiografia toracica poate arata cardiomegalia. 2. Echocardiografia transtoracica bidimensionala poate confirma diagnosticul clinic al stenozei aortice si permite acumularea de date specifice despre functia ventriculara stinga. . 3. Electrocardiografia arata hipertrofia ventriculara stinga, inversarea undei T si depresia segmentului ST 4. . Cateterizarea cardiaca si coronarografia permit masurarea mai atenta a stenozei aortice.

Tratament:
1. Terapia medicala Se pot folosi digitalicele ca agenti inotropici si pentru controlul frecventei ventriculare in caz de fibrilatie atriala . Diureticele pot fi utile in simptomele congestive pulmonare iar vasodilatatoarele pentru insuficienta cardiaca si hipertensiune. Profilaxia endocarditei este recomandata la toti pacientii fara a tine seama de etiologia stenozei sau de virsta pacientului 2. Terapia chirurgicala Valvuloplastia percutana cu balon. Inlocuirea valvei aortice

CURS 3
MIOCARDITA SI PERICARDITA

Miocardita: Miocardita este o boala inflamatorie a muschiului inimii (miocard). Miocarditele infectioase sunt majoritare -virale principalele tipuri de virusuri implicate sunt: virusuri Coxsackie B (30 % dintre miocarditele acute din Romania), virusul hepatitei B si C, virusuri ECHO, virus gripal, virus citomegalic, virus Epstein-Barr, HIV, rujeola, rubeola, varicela. -bacteriene poststreptococice (reumatism articular acut), din septicemii, din pneumoniile cu germeni gram negativi, din pneumonia pneumococica, tuberculoza, salmonella, legionella, chlamidii, mycoplasme -rickettsiene -fungice candida, hystoplasma, aspergillus -parazitare toxoplasma -spirochete sifilis, leptospiroze -helmintiaze trichineloza, ascaridioza, schistosomioza

 Miocarditele neinfectioase -boli de colagen lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, sclerodermie -tratament cu citostatice adriamicina, cisplatin, ciclofosfamida -fenomene alergice la medicamente ampicilina, tetraciclina, antituberculoase, amfotericina -intoxicatii cu toxice arseniu, cobalt postiradiere -in transplantul cardiac, in cadrul reactiei de rejet al grefei Procesul miocarditic prezinta mai multe etape, fiind initiat in majoritatea cazurilor de agentul agresor infectios. Acesta are un efect citopatic direct, adica actioneaza pe celula miocardica (se numeste miocit) si o necrozeaza (o distruge). Ulterior, organismul incearca sa se apere si apare o reactie inflamatorie postagresiva, care poate persista luni de zile dupa ce actiunea agentului agresor a incetat. Reactia inflamatorie face ca miocitele sa nu-si mai pastreze arhitectura normala, aparand in final remodelarea cardiaca. Se manifesta prin pierderea progresiva a functiei de pompa a cordului.

SIMPTOME: Majoritatea miocarditelor sunt asimptomatice (nu prezinta nici un simptom), sau au o simptomatologie discreta mascata de semnele afectarii din cadrul virozei, dar evolutia lor poate merge pana la insuficienta cardiaca severa sau moarte subita (peste 20% din mortile subite la persoanele sub 30 ani). Miocardita poate prezenta simptome grave de insuficienta ventriculara stanga acuta, cu edem pulmonar acut: dispnee extrema, tuse, expectoratie abundenta si spumoasa, respiratie stertoroasa, transpiratii profuze, piele palida, umeda si rece. Alteori prezinta simptome de insuficienta cardiaca globala: coloratie cianotica a extremitatilor, jugulare pulsatile, dispnee, hepatomegalie. Unele forme de miocardita evolueaza cu colaps si/sau soc Alteori bolnavii pot prezenta o oboseala extrema, neobisnuita si neexplicabila insotita de o crestere a frecventei batailor inimii.

DIAGNOSTICUL Diagnosticul este dificil de pus, simptomele fiind inselatoare (nu sunt specifice acestei boli). Se efectueaza urmatoarele investigatii: semne de inflamatie acuta: -VSH, Fibrinogen, PCR crecute Examenul radiologic poate fi normal sau poate arata un cord marit cu pulsatii reduse si stagnarea sangelui in plamani (cordul nu mai poate sa pompeze tot sangele, excesul de sange intorcandu-se in plamani) Electrocardiograma -poate fi normala sau poate prezenta modificari difuze, nespecifice -modificarile sunt de obicei evolutive in timp -pot apare: diverse aritmii sau diverse tulburari de conducere recent instalate (blocurile atrio-ventriculare sunt de obicei tranzitorii si se vindeca fara sechele, dar uneori se asociaza cu moarte subita

TRATAMENT Tratamentul are mai multe componente. 1. Tratamentul etiologic -vizeaza boala care a declansat miocardita, cand aceasta este cunoscuta. -terapia antivirala (Ribavirina, Interferon gamma) are eficienta daca se aplica inainte sau imediat dupa patrunderea virusului, lucru greu de presupus ca se poate reusi in practica. Totusi se poate incerca in formele fulminante, in cazul unor epidemii la nou-nascuti in maternitati. 2. Tratamentul patogenic antiinflamatorele nesteroidiene (aspirina, ibuprofen), desi se folosesc inca pe scara larga, studiile din ultimii ani au aratat ca nu au nici o eficieanta, ci chiar pot agrava boala (pot accentua procesul miocarditic si cresc mortalittea) imunosupresoarele (corticosteroizi, ciclosporina, azathioprina) benefice in cazul unor forme particulare la copii pe perioada scurta

3. Tratamentul suportiv (modereaza simptomatologia) masuri generale evitarea efortului fizic (inclusiv repaus la pat in formele severe), regim alimentar hiposodat monitorizare electrocardiografica terapie antiaritmica se trateaza in functie de tipul aritmiei 4. Terapia insuficientei cardiace congestive cuprinde: IEC diuretice cu prudenta beta- blocante Carvedilol digitala (Digoxin) cu mare prudenta transplantul cardiac se poate incerca la cei la care functia de pompa nu se amelioreaza, desi, mai ales in primele 4 luni, exista o frecventa crescuta a episoadelor de rejet acut (organismul respinge cordul strain) 5. Terapie anticoagulanta orala se indica urmatoarele categorii de pacienti: trombi intracardiaci fibrilatie atriala

Pericardita: Inima este inconjurata la exterior de un sac numit pericard. Pericardul este format din doua foite lucioase si alunecoase: una se muleaza perfect pe cord si se numeste viscerala, iar cealalta o inconjoara pe cea dintai si se numeste parietala.

 Pericardul are roluri fiziologice importante: -de fixare a cordului -de aparare fata de traumatisme, infectii -de prevenire a dilatatiei cordului -de cuplare diastolica a ventriculilor Pericardita reprezinta o inflamatie a celor doua foite ale pericardului din cauza unei infectii bacteriene sau virale cel mai adesea. Apare de obicei la barbati intre 20 si 50 de ani, frecvent dupa o infectie respiratori

ETIOLOGIE idiopatice cauze neidentificate invectii virale cu virus Coxsackie A sau B, ECHO virusuri tuberculoza infectii bacteriene cu: pneumococ, streptococ, stafilococ infectii parazitare, fungice reumatism articular acut neoplasme metastazate in pericard: cancer bronhopulmonar, leucemii acute boli autoimune: lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, poliarterita nodoasa, sclerodermie infarct miocardic acut: fie in timpul perioadei acute, fie la 3 saptamani de la debut (sindrom Dressler) tratament de lunga durata cu: tuberculostatice (Hidrazida), citostatice (Doxorubicina). posttraumatic traumatisme sau interventii chirurgicale pe torace insuficienta renala

TABLOU CLINIC In pericardita acuta fibrinoasa (inflamatia foitelor pericardice , dar cu cantitate normala de lichid < 50 ml): -durere pericardica intensa, ascutita, in mijlocul pieptului, se intensifica la inspir profund si se modifica ca pozitia, nu cedeaza la nitroglicerina sublingual, dureaza ore sau zile -dispnee -febra sau subfebrilitate -uneori frisoane -tuse iritativa care exarcebeaza durerea -La examenul fizic se percepe frecatura pericardica zgomot de tonalitate joasa suprapus peste zgomotele cardiace.

 Dupa drenajul pericardic este necesar tratamentul etiologic care consta in: -antibiotice in cazul unei pericardite bacteriene -citostatice in cazul unei pericardite neoplazice -tratament tuberculostatic in cazul pericarditei tuberculoase -corticoterapiE prednison 40-60 mg/zi timp de 3-4 zile, cu reducerea progresiva a dozelor Se mai pot adauga: -medicatie analgezica pentru reducerea durerii -antiinflamatoare Indometacin, cu regresia simptomelor in cateva zile -In cazul pericarditei constrictive, tratamentul este chirurgical si consta in pericardiectomie partiala (se scoate o portiune din pericard) sau totala (se scoate pericardul in intregime). -Repausul la pat si dieta hiposodata si hiperproteica completeaza tratamentul. -Tratamentul anticoagulant este strict contraindicat.

 Pentru pericardita acuta lichidiana (cantitatea de lichid pericardic o depaseste pe cea normala, dar presiunea intrapericardica ramane normala; cresterea presiunii din sacul pericardic mult peste valoarea normala caracterizeaza tamponada cardiaca): -daca acumularea de lichid este lenta - fara simptome -daca acumularea de lichid este rapida senzatie de opresiune toracica, senzatie de sufocare, dificultate la inghitire, sughit, tuse. -la examenul fizic se constata prezenta variabila a frecaturii pericardice.

In cazul tamponadei cardiace: -hipotensiune arteriala -jugulare crescute de volum (turgescente) -tahicardie -dispnee -transpiratii

TRATAMENT
In cazul pericarditelor cu cantitati mari de lichid, tratamentul de electie este evacuarea prompta a lichidului din sacul pericardic prin pericardiocenteza. Echipamentul necesar consta in: seringi cu ace lungi, manusi, campuri sterile, electrocardiograf, defibrilator, trusa de resuscitare. Bolnavul se asaza culcat, ridicat la 60 grade, se sedeaza daca este agitat cu Diazepam/Midazolam. Acul se introduce, dupa anestezie locala, sub stern, orientat spre umarul drept. Se aspira continuu cu seringa. Eficienta pericardiocentezei: creste tensiunea arteriala, se amelioreaza starea generala.