SIMPTOME DIN BOLILE CARDIACE

 Durerea precordială
 Dispneea
 Palpitațiile
 Simptomele extracardiace
 Sincopa

DUREREA PRECORDIALĂ
Cauză coronariană Alte afecţiuni cardiovasculare: aortite, disecție de
aortă, pericardite, miocardite.

Cauze extracardiace: afecţiuni parietale, mediastinale sau pulmonare

(pneumotorax, pleurită, embolii pulmonare, zona zoster, nevralgii
intercostale etc.).

DURERE RETROSTERNALĂ: DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

 Angina pectorală stabilă
 Sindrom coronarian acut
 Disecţia de aortă
 Embolia pulmonară:
 dispnee
 durere toracică sau pleuretică
 ± hemoptizie, condiţie emboligenă
 Pericardita acută:
 durere care apare în special la tineri
 nu cedează la nitroglicerină
 pot prezenta frecătură pericardică
 ± modificări caracteristice pe ECG-ST supradenivelat concordant
 apare în context febril
 ecocardiografia evidenţiază lichid în pericard
 biologic este prezent un sindrom inflamator
  Bolile esofagiene: refluxul gastro-esofagian, tulburări de
o motilitate esofagiană –spasmul esofagian
 senzaţie de arsură, în special în legătură cu modificări posturale şi
 alimentaţia
 disfagie
 durerea este ameliorată de antiacide, lapte, lichide calde, antispastice
 Colica biliară:
 durerea poate iradia în umărul drt., în spate, declanşată de alimente
 diagnosticul suferinţei abdominale este confirmat de ecografia abd.
 Sindromul condro-costal Tietze:
 durere a peretelui toracic anterior asociată cu inflamaţia cartilajelor
costale, accentuată la apăsarea pe art. condro-costale
 durerea parietală se poate asocia cu boala coronariană şi nu o exclude
 Alte anomalii musculo-scheletale:
 radiculite cervicale, spondiloză cervicală, dorsală, scolioză, cifoză
 periartrite scapulohumerale
 coastă cervicală

DUREREA PRECORDIALĂ DE ORIGINE CORONARIANĂ

Se declanşează după câteva minute după momentul în care se produce un
dezechilibru între necesar şi aportul insuficient de oxigen (hipoxie),
determinând ischemia miocardului.

Originea ischemiei este, în peste 90% din cazuri ateroscleroza, proces care
obstruează lumenul coronarian, dar ea poate fi determinată şi de un spasm
coronarian persistent, o coronarită reumatismală sau infecţioasă, de anemii
severe, de insuficienţa sau stenoza aortică, de disproporția dintre cererea și
oferta de oxigen a miocardului etc.

BOALA MIOCARDICĂ ISCHEMICĂ STABILĂ

Anamneza relevă principalul element subiectiv:

Durerea anginoasă tipică:

 Sediu: median, retrosternal sau precordial;

 Iradiere în membrele superioare (umeri, braţe,antebraţe), gât,
epigastru, interscapulovertebral.
  Senzaţia încercată – de la simpla strângere la durere “ca o gheară” (de
la simplă jenă la durere vie).
 Fenomene însoţitoare – transpiratii reci, eructaţii, anxietate,
slăbiciune, dispnee.
 Circumstanţe de apariţie – efort fizic, frig, vânt,emoţii violente, raport
sexual.
 Durata – scurtă de 1– 2 minute, maxim 5 minute.
 Circumstanţe de dispariţie – încetarea efortului şi/sau administrarea de
Nitroglicerină.
 Durerea anginoasă atipică:
– sediu – mamar stâng, epigastric, posterior.
– durata – prelungită.
– nitrosensibilitatea poate lipsi la coronarienii vechi.
 Dar durerea poate lipsi, cu ischemie miocardică prezentă

CARACTERUL DURERII DIN ANGINA PECTORALĂ

Condiţii de apariţie. Disconfortul toracic în timpul mersului prin frig, pe o
pantă ascendentă sau după masă este tipic pentru angina pectorală

Localizare: tipică este retrosternală, cu iradiere în braţul stâng

Intensitate: creşte gradual, având un maxim după câteva minute. Pacienţii

preferă să stea liniştiţi în timpul episodului dureros pentru a nu accentua
durerea

Caracter: senzaţie de constricţie, sufocare, apăsare, arsură, greutate sau

durere mai vagă

Durată: minute; durata scurtă, câteva secunde nu este tipică, la fel durata
lungă, de mai multe ore

Condiţii de dispariţie: cedează în câteva minute de repaus sau după NTG

“Echivalenţe de angină” (simptome de ischemie miocardică) sunt

reprezentate de: dispnee de efort, astenie, eructaţii
DUREREA DIN INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Localizare frecvent precordială.

Intensitate atroce.

Durată prelungită.

Apare după stress, eforturi mari, frecvent nocturn.

Nu dispare la administrarea de nitroglicerină, ci doar la opiacee.

Este însoţită de paloare, transpiraţii, agitaţie psihomotorie dată de senzaţia

morţii iminente, anxietate extremă, tulburări de ritm, greţuri şi vărsături (mai
ales în cel inferior), stare de colaps cardiogen.

Uneori, la pacienţii diabetici, durerea din infarct poate fi atenuată sau poate
lipsi; în formele localizate postero-inferior, simptomele pot fi predominent
digestive.

DISPNEEA
Dispneea reprezintă totalitatea modificărilor de frecvenţă, intensitate şi ritm a
respiraţiei.

Reprezintă unul din simptomele majore ale insuficienţei cardiace, mai ales
stângi.

Dispneea de cauză cardiacă este de tip inspirator şi este însoţită de polipnee,

progresivă ortopnee, care este cu atât mai intensă cu cât hematoza este mai
afectată. Apariţia ei la un pacient semnifică instalarea insuficienţei cardiace
stângi, care duce la: creşterea presiunii telediastolice în ventriculul stâng,
stază în venele pulmonare, cu creşterea presiunii în capilarele pulmonare.

DISPNEEA CARDIACĂ - FORME CLINICE:

1.Dispneea de efort

Este primul semn de insuficienţă cardiacă.

Iniţial apare la eforturi mari, apoi la eforturi mai mici, cedând sau
ameliorându-se la întreruperea efortului.

Frecvent, dispneea de efort este mai evidentă seara, fiind denumită dispnee
vesperală.
Examenul clinic remarcă tahipnee şi reducerea amplitudinii mişcărilor
respiratorii.

Dispneea de efort se reduce în cazul apariţiei insuficienţei ventriculare

drepte, prin preluarea de către circulaţia periferică a unei părţi din staza
pulmonară, ducând la o falsă stare de bine a pacientului.

2. Dispneea de repaus cu ortopnee este o formă mai gravă de insuficienţă

cardiacă stângă, debitul cardiac neputând fi asigurat nici în repaus. Bolnavul
stă în poziţie şezândă cu capul pe două, trei perini, prezentând polipnee
inspiratorie.

3. Dispneea paroxistică nocturnă reprezintă o formă acută de insuficienţă

cardiacă stângă, care poate să apară în infarct miocardic acut, stenoza mitrală,
stenoza aortică, hipertensiunea arterială, aritmii paroxistice (tahicardie
ventriculară, fibrilo-flutter atrial). Acest tip de dispnee este mai frecventă
noaptea, dar poate apărea şi ziua şi poate fi declanşată de eforturi fizice,
regim hipersodat,etc. Se manifestă sub două forme:

Astmul cardiac se manifestă prin dispnee marcată, frecvent nocturnă, însoţită

de anxietate marcată. Pacientul prezintă tuse, expectoraţie, transpiraţii care se
ameliorează prin poziţia ortopneică. Uneori apariţia fenomenelor de
bronhospasm determină instalarea unui tablou clinic asemănător astmului
bronşic cu wheezing, greu de deosebit de astmul bronşic.

Edemul pulmonar acut este o formă agravată de dispnee paroxistică

determinat de apariţia unui transudat hematic care inundă alveolele şi căile
respiratorii determinând apariţia unor secreţii nazale şi orale de tip
serosanguinolent, aerate.

4. Dispneea Cheyne-Stokes poate apărea uneori la bolnavii cu insuficienţă

ventriculară stângă, constând din alternanţe de tahipnee cu bradipnee.
Creşterea pCO2 în sânge determină o hiperexcitaţie a centrului respirator ce
duce la creşterea frecvenţei şi amplitudinii ventilatorii; hiperventilaţia
determină eliminarea CO2 urmată de o scădere a ritmului şi amplitutidinii
ventilatorii până la apnee ceea ce duce la creşterea pCO2 în sânge şi ciclul se
repetă.Se manifestă prin cicluri de respiraţii crescendo-descrescendo
intercalate de perioade de apnee şi poate să apară în: insuficienţa cardiacă
stângă, ateroscleroză, intoxicaţii cerebrale, meningite.

PALPITAŢIILE
După Laennec şi Potain palpitaţiile „sunt bătăile inimii pe care bolnavii le
simt şi îi incomodează”. Ele pot să apară şi la indivizi normali, după eforturi
fizice mari, emoţii, consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente. Factorii
responsabili de apariţia palpitaţiilor sunt creşterea forţei de contracţie a
inimii, creşterea frecvenţei şi perturbarea ritmului cardiac, excitabilitate
crescută a sistemului nervos.

Cele mai frecvente cauze cardiace de palpitaţii sunt aritmiile paroxistice:

extrasistolie, tahicardie ventriculară, fibrilaţie atrială, flutter atrial.

Cauzele extracardiace care produc palpitaţii sunt: neurozele,

hipertiroidismul, anemiile, stările febrile

SINCOPA
Sincopa - pierdere tranzitorie a stării de conștiență (“Transient Loss of
Consciousness”=T-LOC; “Pierdere de conștiență”=PC) datorata
hipoperfuziei cerebrale globale tranzitorii și se caracterizează printr-o
instalare rapidă, durată scurtă și recuperare spontană și completă

În unele cazuri, sincopa poate fi precedată de o perioadă prodromală:

greață, transpirații, slăbiciune, tulburări vizuale

Tipic, sincopa durează cel mult 20 s; rar este mai lungă, durând până la
câteva minute.

Sincopa de cauză cardiacă aceasta poate apărea în:

- tulburările de ritm şi de conducere care duc la scăderea debitului cardiac:

tahicardii paroxistice (frecvenţă cardiacă crescută cu scurtarea diastolei),
blocuri atrioventriculare de gradul II şi III, care prin bradicardia severă sub
35bătăi/min pot conduce la sincope Adams-Stokes urmate uneori de
convulsii şi comă;

- valvulopatii aortice (stenoză aortică) care prin debitul cardiac scăzut pot
duce la sincope mai ales de efort;
- mai rar în obstrucţia bruscă a circulaţiei în caz de tromb sau mixom atrial
stâng, proteză valvulară colmatată, care pot obstrua orificiul mitral,
determinând uneori chiar moartea.

- uneori, în cazul hipertensiunii arteriale cu valori crescute sau în

ateroscleroză cerebrală, datorită modificărilor vasculare locale pot apare
hipoventilaţie sau anoxie, care pot determina sincopă.

SIMPTOME EXTRACARDIACE
Simptome pulmonare – bolnavii prezintă tuse, dispnee în caz de stază
pulmonară (când apare hipertensiunea venoasă pulmonară); în edemul
pulmonar apare sputa spumoasă, rozată.

Simptome digestive – datorită stazei venoase din viscerele abdominale din

insuficienţa ventriculară dreaptă apar: inapetenţă, greaţă, meteorism,
constipaţie, dureri în loja hepatică.

Simptome urinare – scăderea debitului cardiac duce şi la scăderea secreţiei

de urină (oligurie) şi rar la oprirea totală (anurie). Diureza este unul din cele
mai importante simptome ale insuficienţei cardiace, în ceea ce priveşte
răspunsul la tratament, fiind corelată cu retenţia de apă.

Simptome cerebrale – unul din cele mai importante semne este sincopa
(pierdere tranzitorie a cunoştiinţei) determinată de scăderea fluxului sanguin
cerebral, secundar scăderii debitului cardiac. Emboliile inimii stângi din
stenoza mitrală, fibrilaţia atrială, cardiomiopatiile dilatative pot duce la
ameţeli, cefalee şi până la accidente vasculare cerebrale.

EXAMENUL CLINIC
•inspecția – cianoza periorală sau generală,

subicter/ icter scleral,

aspect tipic distrofic cardiac,

edeme declive

•auscultația – sufluri, zgomote cardiace, raluri pulmonare

•percuția – matități, timpanism pulmonar

 • palparea – șocul apexian, palparea pulsurilor periferice, palparea ariei
hepatice

INVESTIGAŢII PARACLINICE

1. ELECTROCARDIOGRAFIA

2.ELECTROCARDIOGRAMA ECG

3. EXAMENUL RADIOLOGIC AL CORDULUI

4. ECOGRAFIA CARDIACĂ

5.ECOCARDIOGRAFIA TT - 2D

6.ECOCARDIOGRAFIE TRANSESOFAGIANĂ

7. TESTUL DE EFORT CARDIOVASCULAR

8. ANGIOCORONAROGRAFIA