URGENȚE CARDIOVASCULARE

Dr. Luca Petronela

Medic specialist S.P.M., formator S.A.J. IAŞI
As. Agachi Ana – Maria
Asistent principal licenţiat, formator S.A.J. IAŞI
As. Dima Corina Lidia
Asistent principal licenţiat, formator S.A.J. IAŞI

OBIECTIVE:
Să înțeleagă noțiunile de monitorizare și a rolului acesteia în evaluarea
pacienților în urgență.
Să cunoască mijloacele de monitorizare cardiacă.
Să recunoască ritmului normal și tulburările de ritm (rapid sau lent).
Să interpreteze în context clinic a aspectului EKG monitorizat.
Să abordeze corect și prompt un pacient cu durere toracică.
Să recunoască un pacient cu suspiciune de sindrom coronarian acut.
Să adopte o atitudine terapeutică în situația unui astfel de pacient.
Să știe să definească tipul de urgență cardiovasculară
Să știe să recunoască semnele clinice ale fiecărui tip de urgență
cardiovasculară
Să știe să aplice măsuri de urgență specific fiecărui tip de urgență
cardiovasculară
Să recunoască complicațiile urgențelor cardiovasculare

Definiţie:
DUREREA TORACICĂ = include orice fel de disconfort care apare în
zona dintre partea superioară a abdomenului şi partea inferioară a
gâtului.

Descriere
Poate apărea la orice vârstă şi în orice populaţie
Durerea toracică poate fi un simptom a mai multor afecțiuni grave și se
consideră în general o urgență medicală.
Simptom – durere la nivelul toracelui anterior, în aria de proiecţie a
cordului
Origine:
somatică – localizată, accentuată de mişcare
viscerală – difuză, slab localizată
durerea în piept poate dura puţin şi să dispară rapid (hiperventilaţie sau
atunci când se respiră aer foarte rece).

DUREREA TORACICĂ - forme:

 de gheară,
 arsură,
 apăsare,
 constricţie toracică,
 durere violentă,
 durere surdă, etc.

DUREREA TORACICĂ – localizare

 localizată în dreptul inimii,
 în spatele sternului,
 în spate între omoplaţi,
 pe membrul superior stâng,
 sau ambele membre superioare,
 în mandibulă,
 în epigastru,
 în capul pieptului,
 mai rar la nivel abdominal.

Durerea toracică – cauze

• Este o cauză cu potenţial vital:
- IMA,
- disecţie de aortă,
- TEP,
- pneumotorace,
- pericardită cu tamponadă.
 • Durerea cronică apare în cazul:
- boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) sau
- a cancerului pulmonar.
• Alte cauze de durere toracică:
- pneumonie,
- pleurală,
- esofagiană,
- musculoscheletală.
• Sunt cauze abdominale cu durere proiectată în aria precordială:
pancreatită,
ulcer.
• Alte cauze: anxietate,
abuz de cocaină,
siclemie,
Zzona Zoster.
• Durerea toracică poate apărea ca urmare a unor condiţii uşoare
sau moderate cum ar fi:
- consumul excesiv de cafea,
- indigestia,
- hiperventilaţia sau
- un atac de panică.

Evaluare anamnestică - Istoric imediat

Analiza clinică a durerii:
• Descriere
• Condiţii de apariţie: repaus, activitate
• Debutul (brusc, insidios, intermitent)
- brusc: - IMA
- embolie pulmonara
- progresiv - pneumonie
- cancer

• Iradiere:
- spre gât, maxilar şi braţ – durere coronariană;
- spre spate – durere aortică şi pancreatică;
- intercostal - nevralgie, Zona Zoster;
- epigastru;
- în braţul stâng - angina pectorală, IMA;
- în umăr: - colica biliară, PSH, IMA;
- la nivelul abdomenului: - IMA, disecţia de aortă.
 • Boala de origine cardiacă poate să producă durere de la mandibulă
până la epigastru, cu iradiere în brațe, umeri sau posterior
(interscapular).
• Este descrisă variat ca (caracter):
- o arsură, traheobronşică;
- o înțepătură;
- o durere lancinantă / sfâșietoare;
- strangere, constrictivă, în meninghină evocand o origine coronariană;
- o presiune;
- lovitură de cuţit.
- constrictiv: - angină pectorală
- IMA
- violent: - embolie pulmonară
- pneumotorax
- disecţie de aortă
- IMA
- arzător - Zona Zoster
- surd - mediastinite
- înţepatură - nevroze cardiace

• durata?
• ce o calmează / ce o accentuează:
- nitroglicerina – origine coronariană;
- poziţia aplecat în faţă – pericardită şi pancreatită;
- alimentaţia – ulcer gastroduodenal

• condiţii de apariţie (trauma; efort fizic; ingestie de alimente)

- după efort: A.P, IMA
- dupa alimentaţie: esofagită,
gastrite,
hernie diafragmatică
- infecţii respiratorii: pneumopatii acute
- expunere la frig: nevralgii, miozite

• Alte episoade
• EGK vechi
• alte internari
• simptoame asociate:
- febră;
- cianoză;
- dispnee;
- sincopă;
- lipotimie;
 - tuse;
- hemoptizie;
- disfagie;
- transpiraţii abundente;
- greţuri şi vărsături;
- stare de ameţeală;
- stare de şoc;
- tulburări de respiraţie cu scurtarea perioadei de inspir;
- stop cardiorespirator.

Durerea precordială management diagnostico – terapeutic

Aspectul general al pacientului la prezentare:
• Stare generală alterată, anxietate, transpiraţii – risc vital
• Pacientul ce indică durerea cu mâna – cauză ischemică
• Pacientul dispneic cu jugulare turgescente – insuficienţă
ventriculară dreaptă

Examinarea clinică cuprinde:

1. Semnele vitale - este conştient?
- respiră, cum respiră, frecvenţa ?
2. Aspectul general: stare generală, obez / caşectic, traumă, gravidă,
poziţie
3. Aspect tegumentar: palid, cianotic, emfizem subcutanat, transpiraţii
4. Gât : VJI destinsă
5. Examinare plămân / torace: mobilitate anormală, hemoptizie
6. Examinare cardio - vasculară: caracteristicile durerii toracice
7. Examinarea abdomenului: durere iradiată
8. Extremităţi: edeme
9. Examinare neurolgică: deficite motorii, deficit de vorbire

Aspecte clinice în urgenţă

• Durerea toracică - principalul simptom al afecţiunii cardiace
ischemice
- anamneza trebuie să stabilească:
- intensitatea: pe scala de la râs la plâns

Faces Pain Scale

Semne de gravitate:
• Hipotensiune arterială, cianoză sau paloare, extremităţi reci,
transpiraţii, tulburări nervoase, respiratorii, digestive (stare de şoc)
• Dispnee, ortopnee, tuse cu expectoraţie albă rozată, aerată (edem
pulmonar)
• Afectarea stării generale (transpiraţii, slăbiciune)
• Hipotensiune arterială, congestie venoasă, puls paradoxal
(tamponadă cardiacă)
• Sincope sau lipotimii, agitaţie sau tulburări de conştienţă

Factorii de risc cardiovascular

• Ficşi: vârsta, sex masculin, AHC pozitive pentru cardiopatie.
• Influenţabili: HLP - colesterol > 2,4 g%;
fumatul;
HTA - atenţie la hipoTA;
diabet zaharat;
• mai puţin legaţi: obezitate;
gută;
sedentarism;
alimentaţie foarte sărată;
pilula contraceptivă;
consum de alcool;
colesterol normal - crescut (200 mg/dl- 240 mg/dl),
LDL colesterol între 130 mg/dl -160 mg /dl.

Simptome respiratorii asociate durerii în piept pot fi

• Tusea (poate fi productivă);
• Evazarea (dilatarea) nărilor;
• Wheezing (respiraţie şuierătoare).

Simptome grave care pot indica o afecţiune ce ameninţă viaţa sunt:

• Modificări ale stării de conştienţă şi alertă cum ar fi leşinul sau lipsa de
reacţie;
• Durerea toracică care iradiază la nivelul braţului stâng, maxilarului,
umărului sau în spate;
• Durere care durează câteva minute, dispare şi reapare sau variază în
intensitate;
• Durere toracică apărută în timpul respiraţiei sau la tuse;
• Tegumente reci şi umede, cianoza (culoare violacee) pielii, buzelor sau
a unghiilor;
• Spută (secreţie de la nivelul căilor aeriene inferioare) galben-verzuie
asociată scurtării respiraţiei sau în prezenţa wheezing-ului;
• Ameţeală sau dezorientare;
• Palpitaţii;
• Febră mare (mai mult de 38,3°C);
• Presiune, crampe, constricţie sau senzaţie de ruptură toracică;
• Probleme respiratorii cum ar fi scurtarea respiraţiei, dificultate la
respiraţie, respiraţie greoaie, wheezing (respiraţie şuierătoare), apnee
(lipsa respiraţiei) sau sufocare;
• Transpiraţii;

Evaluarea și monitorizarea cardiacă

• Monitorizarea cardiacă reprezintă înregistrarea grafică a activității
electrice a inimii (cordului).
Cordul este singurul mușchi al corpului care posedă capacitatea de
a genera ritmic impulsuri electrice, care produc contracții regulate
ale
atriului și ventriculului, realizând astfel sistola și diastola cardiacă.

Evaluarea și monitorizarea cardiacă - Indicații:

• durerea toracică,
• dispneea,
• sincopă, lipotimie
• palpitațiile;
• stopul cardio-respirator,
• comă,
• politraumatismul,
• șocul,
• insuficiența respiratorie / circulatorie acută.

Ce este o electrocardiogramă?
• Inima produce mici curenţi electrici care se distribuie în tot
muşchiul cardiac făcând-o să bată, adică să se contracte.
Electrocardiograma (EKG) înregistrează această activitate electrică
a inimii, afişând modul în care circulă curenţii electrici prin muşchi.
Ȋn acest fel, EKG-ul dă medicului foarte uşor indicii asupra modului
 în care se contractă inima, ritmicitatea, frecvenţa şi normalitatea
bătăilor acesteia.

Cum se face o electrocardiogramă?

• Electrocardiograma este complet nedureroasă şi neinvazivă,
aparatul doar înregistrează curenţii electrici ce vin din corpul
pacientului şi nu produce niciun fel de electricitate către corpul
acestuia. Nişte electrozi mici (în număr de 10) se aplică pe mâinile,
picioarele şi pe pieptul pacientului (există aparate unde electrozii
se aplică numai pe piept). Electrozii sunt conectaţi de aparatul
ECG, care înregistrează în timp real impulsurile electrice ce apar la
fiecare bătaie a inimii, afişându-le pe o hârtie specială sau în
calculator.

Ce arată o electrocardiogramă?
• Cei 10 electrozi cu poziţii diverse înregistrează impulsurile electrice
care circulă în direcţii diferite prin muşchiul inimii. Există aspecte
normale pentru înregistrarea ce provine de la fiecare electrod,
aceasta numindu-se pe EKG o derivaţie (există 12 derivaţii
corespunzatoare celor 10 electrozi, numindu-se diferit în funcţie de
direcţia curenţilor pe care îi înregistrează). Majoritatea bolilor de
inimă modifică aspectul ECG, arătând dacă pacietul are:

• Aritmii: inima bate prea repede, prea lent sau neregulat;

• Infarct: EKG-ul arată faptul că o parte din muşchiul inimii a murit
sau nu are destul sânge pentru a funcţiona corect;
• Hipertrofie (adică o inimă mărită): în principiu se vede faptul că
toate derivaţiile înregistrează impulsuri electrice mai ample.

Metode și mijloace de monitorizare

A. Padelele / patch-urile defibrilatorului:
• este o metodă rapidă de identificare a ritmului;
• permite abordarea terapeutică rapidă prin defibrilare / cardioversie;
• se aplică padelele / patch-urile în poziție:
 anterioară: în spațiul 2 intercostal, pe linia medioclaviculară,
parasternal drept și respectiv
la apex, în spațiul 4-5 intercostal pe linia axilară anterioară.
• - antero - posterioară: la apex, în spațiul 4-5 intercostal pe linia
axilară anterioară și respectiv posterior subscapular stâng.

B. Electrozii de monitorizare:
• - cu 3 electrozi: umăr drept (cablul roșu), umăr stâng (cablul
galben), apex (cablul verde) sau
 • 3 derivații: DI, DII (cea mai utilizată pentru a vedea unda P) -
triunghiul de monitorizare Einthoven;
• cu 4 electrozi: umăr drept (cablul roșu), umăr stâng (cablul
galben), subcostal stânga (cablul verde) și subcostal dreapta
(cablul negru); !!!!!!!!!!!
• cu 5 electrozi: umăr drept (cablul roșu), umăr stâng (cablul galben),
subcostal stânga (cablul verde), subcostal dreapta (cablul negru) și
apex (cablul alb).

C. Electrocardiograma în 12 derivații standard: până la 20 de derivații:

standard, drepte și posterioare;
• Cu toate că se numește EKG sau ECG în 12 derivații, se aplică
numai 10 electrozi în contact cu corpul. Prin cei 10 electrozi care
culeg informațiile sunt obținute cele 12 derivații.
Poziţionarea corectă a electrozilor EKG
Electrod Descriere / Poziionare Culoare
Cutia toracică
V1 extremitatea internă a celui de al IV-lea roşu
spaţiu intercostal drept
V2 extremitatea internă a celui de al IV-lea galben
spaţiu intercostal stâng
V3 la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4 verde
V4 în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia maro
medio-claviculară stângă
V5 în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia negru
axilară anterioară
V6 în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia violet
axilară mijlocie

Tehnica de monitorizare:
• Se confirmă identitatea pacientului
• Se explică procedura și faptul că nu trebuie să vorbească sau să
se miște în timpul investigației
• Se vor expune mâinile și picioarele pentru a atașa electrozii
(toracele anterior)
• Dacă anumite zone prezintă pilozitate crescută, aceasta va fi
îndepartată prin radere
• Pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi,
aceştia se ung cu un gel bun conducător de electricitate;
• Se aplică gel pe locurile de plasare a electrozilor (nu alcool,
deoarece se pot distruge electrozii)
• Se verifică electrozii să fie curați și se aplică pe extremitățile
membrelor conform indicațiilor și culorilor ajutătoare
• Dacă electrozii sunt aplicați la o femeie, aceștia se vor plasa sub
sâni
• Se deschide EKG-ul și se lasă cateva secunde să apară traseul
• Se verifică dacă traseul înregistrat indică poziționarea corectă a
electrozilor
• Se cere pacientului să stea nemișcat și să nu vorbească
• Se printează rezultatul
• Se îndepartează electrozii
• Se şterge pacientul de gel
• Se şterg electrozii cu o lavetă îmbibată în soluție dezinfectantă și
se strânge aparatul de EKG

• https://www.youtube.com/watch?v=Ht-g_NG6Do0
EKG
• Ritmul normal (sinusal) și tulburări de ritm cu ritm rapid sau lent
• Un ritm sinusal corespunde unui ritm cardiac normal, adică
declanșat de nodul sinusal și cu prezervarea secvenței: contracția
atriilor / contracția ventriculilor.
• Expresia electrocardiografică a unui ritm sinusal este reprezentată
de prezența undei P (depolarizare atrială), urmată de complexul
QRS (depolarizare ventriculară), la o frecvență de 60-80/min.
• O tulburare de ritm corespunde, deci, unui ritm cardiac care nu
îndeplinește unul dintre criteriile:
 ritm nesinusal: nu se evidențiază unda P de activitate atrială
declanșată de nodulul sinusal;
 ritm tahicardie: când frecvența cardiacă este rapidă, peste
100/min;
 ritm bradicardic: când frecvența cardiacă este lentă, sub 60/min.

Pe electrocardiogramă se notează:
– numele și prenumele pacientului
– vârsta, înălţimea, greutatea;
– medicaţia folosită (care influenţează înregistrarea);
– data şi ora înregistrării;
– semnătura celui care a înregistrat;

Cauze care pot conduce la apariția artefactelor pe traseul EKG:

• interferențe de curent;
• tremor al musculaturii;
• artefacte respiratorii;
• dezlipirea electroziilor;
• firul cablului monitorului / defibrilatorului
Evaluarea pacientului cardiac va avea în vedere evaluarea primară
și evaluarea secundară
- siguranța salvatorului;
- starea de conștiență: scala AVPU, GCS.
• Dacă pacientul este conștient și răspunde, atunci calea aeriană a
acestuia este liberă, iar pacientul respiră și se va trece direct la
monitorizarea funcțiilor vitale (pulsoximetrie, verificarea pulsului,
măsurarea TA, stabilirea ritmului pe monitor, EKG în 12 derivații,
etc). Ȋn cazul în care pacientul este inconștient se va urmări
protocolul ABCDE de evaluare al pacientului.

Evaluarea pacientului cardiac

A (airway) - eliberarea căilor aeriene:
• hiperextensia capului (NU în caz de suspiciune de traumatism la
nivelul coloanei cervicale);
- subluxația mandibulei (în caz de suspiciune de leziune de
coloană cervicală);
• evaluarea cavității bucale, cu îndepărtarea corpilor străini sau a
secrețiilor sub control vizual.

B (breathing) - evaluarea respirației:

• calea aeriană se menține deschisă;
• urechea aplecată peste fața pacientului cu ochii îndreptați spre
toracele acestuia;
• metoda PAS: privim mișcările toracice; ascultăm zgomotele
respiratorii; simțim pe obraz fluxul de aer;!!!!
• cele trei acțiuni trebuie să dureze timp de 10 secunde;
• respirație anormală / absentă / nesigură – se încep manevrele de
resuscitare cardiopulmonară;
• respirație normală - se trece la evaluarea circulației și reevaluarea
frecventă a pacientului; pulsoximetrie;
• ascultația toracelui.

C (circulation) - evaluarea circulației:

• verificarea pulsului (maxim 10 secunde): central (la artera carotidă
- unilateral; la artera femurală; la artera brahială - la sugari) și
periferic (la artera radială; la artera pedioasă);
• măsurarea tensiunii arteriale - bilateral;
padele / patch-uri / electrozi de monitorizare pentru stabilirea
ritmului cardiac;
• EKG în 12 derivații;
• montarea unui cateter venos periferic.
D (disability) - scurt examen neurologic: reevaluarea stării de conștiență:
scala AVPU, GCS;
- pupile: dimensiune; egalitate; reactivitate;

E (exposure) - expunerea la factorii de mediu și la toxice: expunere la

toxice, droguri, alcool (ingestie / inhalare);
- dezbrăcarea rapidă, cât mai completă a pacientului;
- protejarea de hipotermie și respectarea demnității pacientului.
- glicemie: < 80 mg/dl - se tratează.

Particularitățile evaluării unui pacient care prezintă o bradiaritmie sau o

tahiaritmie
1. Evaluare:
• cum se simte pacientul?
• stabil sau instabil hemodinamic?
• există manifestări adverse?
• ce tip de aritmie prezintă?
2. Semne clinice de debit cardiac scăzut:
• paliditate, transpirații, extremități reci, alterarea statusului mental;
• hipotensiune arterială (TAs < 90 mmHg);
• tahicardie extremă > 150/min;
• bradicardie marcată absolută < 40/min și relativă < 60/min la
pacienții cu rezerve cardiace reduse.
3. Semne de insuficiență cardiacă:
• edem pulmonar acut, turgescența jugularelor, hepatomegalie.
4. Există durere toracică?

Principii de abordare a pacientului cu o bradiaritmie sau o tahiaritmie:

• repaus;
administrare de oxigen;
acces intravenos;
monitorizare EKG;
EKG în 12 derivații.
• Atitudine terapeutică:
• pacient instabil hemodinamic - terapie electrică;
• pacient stabil hemodinamic – terapie medicamentoasă.

Diagnosticul diferenţial trebuie să:

Identifice patologiile cu risc vital pentru pacient
• Angina instabilă
• Infarctul miocardic acut
• Embolia pulmonară
• Ruptură anevrism aortic
 • Disecţie acută de aortă
• Pneumotorax
• Tamponada cardiacă

Tratament
• Tratamentul va varia, în funcție de cauza care stă la baza durerii
toracice.
• Ȋn situaţia în care durerea toracică este determinată de o patologie
cu risc vital tratamentul pacientului trebuie efectuat de urgenţă,
imediat după debutul simptomelor.

Durerea precordială: management diagnostico – terapeutic

• Evaluarea funcţiilor vitale
• Administrare de oxigen
• Obţinere acces venos

Investigarea ţintită a datelor anamnestice:

• Antecedente personale patologice
• Factori precipitanţi: efort, inspir, mişcarea toracică
• Factori ce ameliorează durerea: repausul, poziţia, niroglicerina,
AINS, antialgicele uzuale

Sindroame Coronariene Acute

Sindroamele coronariene acute sunt consecinţa obstrucţiei acute a

unei artere coronare,
- reprezintă o serie de afecţiuni asociate cu fluxul redus de sânge către
inimă.
Sindromul coronarian acut este asociat cu ruptura unei plăci
aterosclerotice și obstruarea parțială sau completă a unei artere
coronare.
Sindromul coronarian acut poate să apară și în situații care duc la
creșterea necesităților miocardice de oxigen și substanțe nutritive.

Tipuri de sindrom coronarian acut

Implică 3 entităţi diferite:
• infarct miocardic cu supradenivelare ST (STEMI)
• infarct miocardic fără supradenivelare ST (non STEMI)
• angină pectorală instabilă
Evaluarea iniţială a pacientului
• 1. Anamneza
- episoade anterioare de ischemie miocardică
- evaluarea acuzelor pacientului
• 2. Examinare fizică
- stabilirea extinderii, localizării, prezenţei complicaţiilor
- examinare neurologică
• 3. ECG
- în primele 10 min de la debut
- ECG-uri seriate la intervale de 5-10 min / înregistrare continuă
- derivaţii precordiale drepte
• 4. Examen de laborator – markeri de necroză miocardică
- troponine cardiac specifice
- determinări seriate (aprecierea eficienţei trombolizei)
• 5. Explorări imagistice
- Rx toracic
- Ecocardiografie,
- CT,
- RMN (dg. diferenţial STEMI / disecţie de aortă)

Factori de risc pentru sindromul coronarian acut

• Vârsta - bărbaţi de 45 de ani sau mai mari, femei cu vârsta de 55
de ani sau mai mult;
• Hipertensiune arterială sau colesterol;
• Fumatul;
• Lipsa activităţii fizice;
• Dieta nesănătoasă, obezitatea sau excesul de greutate;
• Diabet;
• Istoricul de familie

Semne și simptome în SCA:

 încep în general rapid, uneori fără avertizare.
Durerea toracică în SCA:
• este localizată retrosternal, precordial sau epigastric, indicată de
bolnav cu toată palma, cu iradiere în umărul și în membrul superior
stâng (de-a lungul marginii ulnare) sau în gât, mandibulă, toracele
posterior;
• poate avea caracter constrictiv (ca o gheară), de apăsare, de
înțepătură, cu intensitate variabilă de la medie la mare, depășind
frecvent ca durată 15 minute;
• apare frecvent la efort fizic și dispare la repaus, dar poate apărea
și în condiții de stres;
Durerea anginoasă tipică
• Durata
• > 30 minute sugerează instalarea unui IMA
• Caracter
• constrictiv, de strivire, apăsare sau strângere toracică
• Localizare
• retrosternală, uneori doar în zonele de iradiere (articulaţia
pumnului, cotului, mandibulă)
• atipică – epigastrică
• Iradiere
• baza gâtului, membrul superior stâng pe faţa cubitală a braţului
până la nivelul mâinii şi degetelor
• uneori la nivelul mandibulei sau în regiunea interscapulară

Simptomele SCA
Simptomele comune includ:
• Dispnee;
• Palpitații;
• Cefalee;
• Sincopă;
• Ameţeli sau senzaţie de leşin;
• Indigestie;
• Anxietate;
• Durere în piept sau disconfort;
• Durere sau disconfort la una sau ambele braţe, spate, maxilar, gât
sau stomac;
• Greaţă sau vărsături;
• Transpiraţie.

Condiţii de apariţie a durerii

• condiţii care cresc cererea de oxigen la nivel miocardic: exerciţiu
fizic, stres emoţional, intervenţii chirurgicale
• Sau produc spasm coronarian: consum excesiv de tutun, cofeină
• Reduc aportul de oxigen: anemie acută, intoxicţie cu monoxid de
carbon

Condiţii de ameliorare sau dispariţie a durerii

• cedează parţial / total la repaus sau la administrarea de
nitroglicerină s.l.
• se ameliorează după antialgice majore – opiacee, administrare de
oxigen, coronarodilatatoare

Management în prespital:
 • evaluarea A, B, C, D, E a pacientului;
• anamneza, istoricul bolii actuale, examen clinic;
• monitorizarea TA bilateral, pulsoximetrie;
• EKG în 12 derivații.
• oxigenoterapie - doar dacă pacientul are semne de hipoxie,
dispnee, insuficiență cardiacă;
• nitrați - produc vasodilatație coronariană și contribuie la
ameliorarea durerii.

Diagnosticarea sindromului coronarian acut

• bărbaţii >30 de ani şi femeile >40 ani la care sindromul principal
este durerea sau disconfortul toracic.
• Durerea trebuie diferenţiată de cea cauzată de:
pneumonie,
embolism pulmonar,
pericardită,
fracturi costale,
spasm esofagian,
disecţie aortică acută.

Atitudinea terapeutică
• tratament igieno - dietetic, simptomatic şi profilactic
• stoparea fumatului (implicarea fumatului în dezvoltarea
aterosclerozei coronariene)
• Tratarea factorilor de risc cardiovasculari:
- hipertensiunea, diabetul zaharat, obezitatea şi hiperlipemia prin
modificarea dietei, pierderea în greutate, executarea exerciţiului
fizic, reducerea valorilor de LDL colesterol;
- administrarea nitroglicerinei sublingual (tratament simptomatic de
elecţie în criză).

Atitudinea de urgență
A - asigurarea permeabilității căilor aeriene
B - menținerea controlului căilor aeriene și a ventilației adecvate
(monitorizarea frecvenței respiratorii, amplitudinii respirației, eficiența
respirației)
- oxigenoterapia
C - monitorizarea hemodinamică cu asigurarea abordului venos

Tratamentul imediat aplicabil Ia toate sindroamele acute

coronariene
• “MONA”
 - Morfină (Analgetic major Se administrează 2 - 4 mg intravenos,
repetat la 5-15 min)
Monitorizare TA, conştienţă, frecvenţă respiraţie, bronhospasm
- Oxigen pe mască (4 – 8 litri / minut, Se administrează la toţi
pacienţii cu sindrom coronarian acut)
Oxigen - dacă SaO2 < 90%

- Nitraţi (Efecte venodilatatoare, coronarodilatatoare, arteriodilatator

periferic; determină scăderea marcată a tensiunii arteriale şi a debitului
cardiac)
Nitroglicerină ►sl 1 – 2 puff (0,4 mg), eventual repetat
►iv – indicaţii: durere persistentă, hipertensiune,
insuficienţă ventriculară stg. / EPA
Monitorizare TA

• Nitroglicerină
NU se administrează când:
– TA sistolică < 90 mmHg
- FC < 50 b/min
- FC > 100 b/min
- suspiciune IM ventricul drept
- inhibitori de fosfodiesterază

- Aspirină 300 mg oral (pisată / mestecată) (Efect antiplachetar se

administrează cât mai precoce).
Doza: 160 – 325 mg, administrare orală – tablete - se vor mesteca
Aspirina – în primele 24h
- doza iniţială 162-325 mg
- doza de întreţinere 75-162 mg

Particularități de transport al pacientului

• Însoțit de un medic
• Evitarea mobilizării excesive
• Oxigeno-terapie pe mască cu 10 l/min
• Materiale pentru asigurarea intubație orotraheale la nevoie
• Monitorizare cardiacă și pulsoximetrie
• Defibrilator
• Acces venos
• Injectomate

Complicaţii acute ale S.C.A.

• EPA
• Tulburări de ritm cu ritm malign
 • Şocul cardiogen
• Tamponada cardiacă
• Disecţia de aortă

Prevenirea sindromului coronarian acut

• Practicarea unui stil de viaţă sănatos:
• Adoptaţi o dietă sănatoasă: care include fructe, legume, cereale
integrale şi proteine slabe;
• Renunţaţi la fumat (medicamente şi consiliere pentru a-i ajuta să
renunţe);
• Fiţi activ: exerciţiu moderat de cel puţin 2-3 ore pe săptămână;
• Acordând atenţie tensiunii arteriale şi nivelul de colesterol;
• Menţineţi o greutate sănătoasă;
• Consumaţi alcool cu moderaţie: creşte tensiunea arterială.
• Pacienţii cu antecedente cardiace (atac de cord) pot fi instruiţi să ia
o aspirină pe lângă medicamentele lor zilnice. Aspirina ajută la
prevenirea formării de cheaguri de trombocite.

1. Angina pectorală

Angina pectorală este un tip de durere toracică ce este cauzată de

scăderea fluxului sanguin către inimă, fiind un simptom al bolii
coronariene.
Angina pectorală reprezintă termenul medical ce defineşte durerea
precordială cu caracter constrictiv (angere = a strânge).
Angina este modul prin care inima ne spune că nu are suficient
oxigen pentru ceea ce i se cere să facă.
Durerea toracică este un semn important și frecvent apărut în cadrul
afectărilor sistemului cardiovascular.

Durerea toracică în angina pectorală este caracterizată prin

următoarele:
• sediul durerii: în regiunea precordială, superficial sau profund,
localizare difuză, indicată de către pacient cu toată palma plasată
pe regiunea sternală; mai poate fi resimțită și în spațiul
interscapular, regiunea epigastrică, mandibulă, apofiza
mastoidiană și chiar vertexul;

• iradierea durerii: în umărul și membrul superior stâng, până la

nivelul ultimelor două degete;
 ca iradieri atipice sunt ambele membre superioare,
gâtul, regiunea mandibulară și porțiunea posterioară a toracelui;
• caracterul durerii: este descris ca fiind constrictiv (de "gheară" sau
"de cerc care strânge pieptul") sau de apăsare. Adesea durerea
toracică este însoțită de parestezii ("amorțeli") în teritoriul iradierii
sale;
• intensitatea și durata durerii: este un factor cheie în aplicarea unui
diagnostic precoce și corect. Se poate folosi scala numerică pentru
aprecierea durerii pacientului (ex. Să se dea o notă de la 1 la 10)
sau compararea cu alte dureri din trecut (ex: „ați mai avut astfel de
dureri?"). Intensitatea este mare sau medie.
• Ca durată, aceasta depășește, câteva minute (maximum 15
minute);
• condiții de apariție a durerii toracice:
- durerea apare la efort fizic și dispare la încetarea acestuia;
- expunerea la frig,
- mesele copioase,
- stres-ul emoțional,
- actul sexual, etc.
• durerea anginoasă dispare la repaus în interval de câteva minute;
• în angina pectorală durerea toracică este manifestarea dominantă,
însoțită de o stare de anxietate, care poate merge până la senzația
de moarte iminentă; iar uneori mai poate să apară dispneea
inspiratorie.

Cauzele anginei pectorale

• Ȋngustarea arterelor coronare = ateroscleroza (depozite grase
numite plăci)  plăăcile cresc în dimensiuni şi ajung să realizeze
îngustări (stenoze) ale vaselor
• scăderea fluxului sanguin către muşchiul inimii - muşchiul inimii nu
primeşte oxigen suficient = ischemie.

Factori de risc pentru angina pectorală

• Efortul fizic. Un stil de viaţă inactiv contribuie la apariţia
colesterolului ridicat, a hipertensiunii arteriale, a diabetului de tip 2
şi a obezităţii;
• Antecedente familiale de boli de inimă;
• Vârsta. Bărbaţii de peste 45 de ani şi femeile de peste 55 de ani
prezintă un risc mai mare;

• Obezitatea (este asociată cu niveluri ridicate de colesterol din

sânge, hipertensiune arterială şi diabet);
• Stresul emoţional;
 • Expunerea la temperaturi foarte calde sau foarte reci;
• Mesele copioase;
• Fumatul şi expunerea pe termen lung la fum permit depuneri de
colesterol şi blochează fluxul de sânge.

Caracteristicile anginei pectorale stabile

• – Durerea apare la efort
• – Episoadele de durere sunt de obicei similare
• – De obicei durează o perioadă scurtă de timp
• – Durerea dispare odată cu întreruperea efortului sau după
administrarea de nitroglicerină (în jur de 5 minute)

SIMPTOME:
a. Durerea este cel mai important semn
• Durata - sub 15 minute
• Caracter - constrictiv, de strivire, apăsare, de gheară
• Localizare - retrosternală, uneori doar în zonele de iradiere
(articulaţia pumnului, cotului, mandibulă)
- atipică – epigastrică
• Iradiere - baza gâtului,
- membrul superior stâng pe faţa cubitală a braţului până la
nivelul mâinii şi degetelor
- uneori la nivelul mandibulei sau în regiunea interscapulară
• Durerea poate fi provocată şi de alte circumstanţe cum ar fi:
- o masă bogată,
- expunerea la frig,
- o emoţie puternică,
- actul sexual etc.
- o serie de medicamente.
b. Simptome de insoţire:
- anxietate,
- stare de oboseală,
- transpiraţii reci,
- tulburări de vedere

TIPURI DE ANGINĂ
1. Angina stabilă
- determinată de un anumit efort şi dispare la repaus
- dacă pacientul are angină stabilă, cu siguranţă că este în stare să
prevadă care sunt activităţile care îi declanşează criza anginoasă.

2. Angina instabilă
 - este o stare evolutivă mai gravă, care poate apărea şi în repaus sau
chiar în somn, fără să poată fi prevazută în vreun fel, durată >15 min,
simptome accentuate
- trebuie să fie interpretată ca un semn al unei afectări cardiace severe,
care precede, mai devreme sau mai tarziu, un infarct.

2. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

Durere toracică:
• intensitate?
• durată?
• localizare?
• durere iradiată?
• modificare cu poziţia / mișcarea?
• influențată de ingestia de alimente?
• răspuns la nitroglicerină?

Infarctul miocardic reprezintă o urgenţă medicală, care are ca

substrat blocarea unei artere de la nivelul inimii, cel mai frecvent de către
un cheag de sânge. Oprirea bruscă a fluxului arterial la nivelul
muşchiului inimii, duce la distrugerea acestuia şi poate determina
decesul pacientului.

Infarctul miocardic (sau atacul de cord) intervine atunci când o parte

a muşchilor inimii este complet lipsită de sânge, iar celulele muşchilor
inimii mor din această cauză.
 Un atac de cord poate avea loc atunci când placa de aterom din
interiorul arterelor inimii se rupe formând un cheag care blochează
circulaţia sângelui prin arteră.

Evaluare Anamnestică: Factori de risc – IMA

• absoluţi:
– istoric familial, HTA, Hipercolesterolemie, fumat, consum de
medicamente
• relativi:
– vârsta peste 30 de ani, bărbat, obez, sedentar

• Alţi factori care vă pot creşte riscul de atac de cord includ:

 Stresul;
 Lipsa de exerciţiu;
 Utilizarea anumitor medicamente ilegale, inclusiv cocaina şi
amfetaminele;
 Istoric de preeclampsie sau tensiune arterială ridicată în timpul
sarcinii.

Simptomele infarctului miocardic

• dureri la nivelul toracelui, brusc instalate, tipic ca o presiune sau
strangere, care pot iradia la nivelul mandibulei, în braţe sau în
spate
• lipsa bruscă de aer (dispnee)
• senzaţie bruscă de slăbiciune sau ameţeală
• transpiraţii reci, paloare
• Durerea precordială
- apare brusc retrosternal
- durează mai mult de 15 minute
- durere apăsatoare, de parcă ar fi o greutate pe piept, foarte intensă,
de nesuportat
- durerea care apare se răspandeşte de la piept la gât, maxilar, unul
sau ambele braţe şi umeri
- nu trece la repaus

Simptome de insoţire :
- greaţă, vărsături,
- dispnee cu ortopnee,
- sincopă,
- paloare,
- transpiraţii reci,
- anxietate,
- agitaţie psihomotorie,
- senzaţie de moarte iminentă,
- ameţeli,
- palpitaţii,
- lipotimie,
- confuzie până la comă.

Caracteristici clinice: Angor

• episodic, mai puţin de 5-15 min, indusă de efort
• dispare în 3-5 min prin administrarea sublinguală de nitroglicerină

Durerea anginoasă tipică

• Durata: > 20 minute, uneori câteva ore
• Caracter: durere constrictivă, de strivire, apăsare sau strângere
toracică.
• Localizare: retrosternală, Atipică – epigastrică
• Iradiere: baza gâtului, membru sup. stg. ,pe faţa cubitală a braţului
până la nivelul mâinii şi degetelor; uneori la nivelul mandibulei sau
în regiunea interscapulară.
• Simptome de insoţire: dispnee, transpiraţii, greaţă, vărsături, febră.

Plan de îngrijire pentru pacientul cu infarct miocardic acut

• Obiectivele îngrijirii - vizează:
- combaterea durerii
- combaterea anxietăţii
- prevenirea complicaţiilor imediate şi tardive
- limitarea extinderii necrozei miocardice
- recuperare socio-profesională

Ce facem...
• ABC-ul: oxigen, monitor, linie IV
• diagnosticul specific:
– RX toracic,
– EKG,
 – Enzime cardiace
– Arteriografie coronariană
– Gaze arteriale

Măsuri de prim ajutor în A.P. şi IMA

• Diagnosticul şi tratamentul precoce salvează vieţi
• Orice durere toracică persistentă, care nu cedează în 15 minute de
la debut, necesită atenţie medicală de urgenţă.

1. PACIENT CONŞTIENT
- Ajutaţi să se aşeze într-o poziţie confortabilă, de preferat în şezut, cu
spatele şi capul sprijinite de un perete. Dacă nu aveţi prin preajmă un
scaun, îngenuncheaţi în spatele victimei, pentru a-i oferi un suport.
- Nu oferiţi victimei nimic de băut sau de mâncat.
- Incurajati victima să îşi păstreze calmul. Starea de agitaţie poate cauza
complicaţii majore.
- Indepărtaţi accesoriile şi piesele vestimentare din jurul gâtului şi al
taliei, pentru facilitarea respiraţiei
- Ȋntreruperea imediată a activităţii care a declanşat durerea (eforturi
fizice intense, după mese copioase sau în timpul expunerii la temperaturi
ambientale deosebit de scăzute)
- Sunaţi la 112 deoarece angina pectorală poate fi prima manifestare a
unui infarct miocardic acut.

2. PACIENT INCONŞTIENT
a. care respiră
- asezaţi pacientul în PLS
- sunaţi la 112
- reevaluaţi periodic semnele vitale --> dacă apare o modificare reapelaţi
112
b. care nu respiră
• sunaţi de urgenţă la 112 şi incepeţi efectuarea manevrelor de
resuscitare cardio - respiratorie.

Manifestările atipice de I.M.A.

• insuficienţă cardiacă congestivă cu instalare sau agravare bruscă;
• angină pectorală fără durere mai îndelungată / mai severă;
• localizare atipică a durerii;
• manifestări ale S.N.C.: AVC;
• decompensare psihică bruscă: manie sau psihoză;
• sincopă;
• indigestie acută;
• embolii periferice sau cerebrale;
 • agitaţie psihomotorie .

Capcane clinice” (vârstnici)

• manifestări apărute în “plină sănătate”
• hipotensiune arterială,
• tahicardie, aritmie extrasistolică
• anxietate, agitaţie, stare subfebrilă neexplicată,
• fenomene digestive (meteorism, vărsături),
• vertij subit,
• E.P.A.
• dispnee.

IMA – complicaţi
• Hemodinamice
• Mecanice;
• Tulb. de ritm (Ritmuri cardiace anormale - aritmii);
• Pericardită;
• Ischemia recurentă;
• AVC ischemic;
• Embolie pulmonară;
• Insuficienţă cardiacă;
• Stop cardiac brusc.

Management înainte de IMA

Educaţia pacienţilor pentru recunoaşterea precoce şi răspuns în cazurile
de IMA
1. Pacienţii cu simptome de IMA (durere cu / fără iradiere, dispnee, stare
lipotimică, diaforeză, greaţă, cefalee) trebuie transportaţi la spital cu
ambulanţa mai frecvent decât de către prieteni sau rude.
2. Serviciile de sănătate vor instrui pacienţii sau familiile acestora:
• Pacienţii cu factori de risc IMA
• Recunoaşterea simptomelor de IMA
• Numărul de apel pentru serviciile medicale de urgenţă 112
3. O singură tb. de nitroglicerină în durerea toracică.
• După 5 minute durerea nu se ameliorează – 112.

Debutul IMA – SCR - Lanţul supravieţuirii

• Acces precoce ALS precoce

Intervenţia în prespital
A. Serviciile Medicale de Urgenţă
Serviciile medicale de urgenţă - EMS first responders - formare şi dotare
pt. defibrilare.
• Defibrilare semiautomată - AED
• Dispeceratul 112 necesită training continuu, protocoale naţionale
şi un sistem de îmbunătăţire a calităţii
B. Evaluarea şi tratamentul durerii toracice în prespital
• 162 to 325 mg aspirină.
• Ecg- 12 derivaţii.
• "checklist“ de reperfuzie
- comunicare cu spitalul.

3.Boala arterială coronariană (cardiopatia

ischemică)

Boala arterială coronariană = cardiopatie ischemică = boala cardiacă

coronariană.
Este suferinţa muşchiului cardiac (miocard) produsă de îngustarea
(stenoza) sau blocarea (ocluzia) arterelor coronare.
Miocardul este irigat de două artere coronare – artera coronară
stângă şi artera coronară dreaptă, artere care dau mai multe ramuri.

Cardiopatia ischemică (sau boala cardiacă coronariană) este un

termen general folosit pentru a descrie bolile inimii cauzate de
alimentarea insuficientă cu sânge a miocardului, cum ar fi:
- ateroscleroza coronariană,
- angina pectorală,
 - angina pectorală instabilă (preinfarctul),
- infarctul miocardic şi moartea subită cardiacă.

Factori de risc:
Principalii factori de risc pentru ateroscleroză sunt:
• Fumatul,
• Hipercolesterolemia,
• Hipertensiunea arteriala,
• Diabetul zaharat,
• Obezitatea,
• Sedentarismul,
• Stresul,
• Alcoolul excesiv,
• Factorii genetici

Simptomele cardiopatiei
- Simptomele anginei stabile
- Simptomele anginei instabile
- Simptomele infarctului miocardic

Diagnosticul cardiopatiei ischemice se face printr-o combinaţie de

proceduri:
• examinarea pacientului şi istoricul bolii
• electrocardiograma de repaus
• electrocardiograma în timpul durerii – Testul ECG de efort
• coronarografie – metoda de diagnostic laborioasă, care permite
vizualizarea directă a arterelor coronare.

Tratament
• Tratamentul cardiopatiei ischemice constă în corecţia factorilor de
risc:
 se interzice fumatul
 se tratează corect hipertensiunea arterială
 hipercolesterolemia
 obezitatea
 se modifică obiceiurile alimentare

4.Insuficienţa cardiacă

Insuficienţa cardiacă reprezintă un sindrom complex, care rezultă

din afectarea structurii şi funcţiei inimii ducând la incapacitatea cordului
de a pompa insuficient sânge pentru a acoperi necesităţile metabolice
ale organismului.

Cauzele insuficienței cardiace

• boala arterelor coronariene,
• infarct miocardic anterior (atac de cord),
• presiune mare a sângelui,
• fibrilație atrială,
• boală valvulară cardiacă și cardiomiopatie.

Tipuri insuficiență cardiacă

• Există două tipuri principale de insuficiență cardiacă în funcţie de
partea afectată
• Insuficienţa cardiacă stângă (ventriculul stâng)
• Insuficienţa cardiacă dreaptă (ventriculul drept)
• Insuficienţa cardiacă globală (ambele ventricule)

Clasificarea în funcţie de simptome:

• Clasa I Nyha – activitatea fizică nu este limitată; pacientul este
asimptomatic la efort
• Clasa II Nyha - activitatea fizică este limitată uşor, simptomele
apar la activitate fizică mai mare decât cea zilnică; fără simptome
în repaus
• Clasa III Nyha – activitate fizică uzuală produce simptome,
simptomele dispar în repaus.
• Clasa IV Nyha – limitarea severă a activităţii fizice, simptomele
apar şi în repaus.

Cauzele cardiace cele mai frecvente de ICC

• Decompesarea unei ICC cronice
• Ischemia coronariană
• HTA severă
• Boala Valvulară Cardiacă
• Cardiomiopatiile / miocardite
• Pericardite
• tamponada
• Altele: disfuncţii diastolice, boli congenitale cardiace

Simptomele insuficienței cardiace

– Respirație grea (dispnee) la efort sau în repaus cu sau fără ortopnee
(dispnee în poziţia culcat care se ameliorează când se ridică în picioare).
– Edeme – umflarea gleznelor, picioarelor și a gambelor sau a
abdomenului
– Creștere în greutate
– Tuse (în special noaptea sau la efort)
- astenia fizică şi oboseală,
• Simptomele care apar depind de tipul de insuficiență cardiacă:
– Insuficiența cardiacă stângă se manifestă prin dispnee (lipsa de aer),
care se agravează la efort, uneori însoțită de tuse.
– insuficiența cardiacă dreptă este umflarea picioarelor și a gambelor
(edemele gambiere), datorită excesului de apă.
• Alte simptome ale insuficienței cardiace sunt
- oboseală,
- fatigabilitatea (scăderea anormal de rapidă a forţei musculare,
oboseală cronică),
- scăderea apetitului,
- durere în piept la pacienții cu boală coronariană,
- palpitații (perceperea bătailor inimii),
- scăderea în greutate,
- senzaţie de greaţă.

Managementul în prespital:
• Poziţie şemisezândă cu picioarele atârnând
• Administrarea suplimentară de O2 (ambulanţier)
• Obţinerea accesului IV (asistent + ambulanţier)
• Monitorizarea cardiacă / Pulsoximetrie (asistent + ambulanţier)
• Iniţierea terapiei suportive dacă este necesară (medic + asistent)

Managementul căilor respiratori:

• Toţi pacienţii necesită o evaluare imediată a căilor respiratori:
• bolnavii obnubilaţi sau agitaţi necesită IOT
• la bolnavii cu respiraţia adecvată se suplimentează O2

5. HTA

Hipertensiunea arterială (HTA) este o "boală tacută", fără simptome

specifice, doar creşterile bruşte şi importante ale tensiunii arteriale
(salturile hipertensive). Multe persoane sunt hipertensive de mulţi ani,
fără să ştie acest lucru dacă nu îşi controlează tensiunea periodic.
• cunoscută sub numele de tensiune arterială crescută sau
hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori
crescute ale presiunii arteriale a sângelui.
• Presiunea arterială este de două tipuri:
- presiunea arterială sistolică (presiunea sângelui în artere în timpul
contacției mușchiului cardiac) și
- presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui în perioada de
relaxare a mușchiului cardiac).

Clasificarea TA
• TA optimă: <120 mmHg TAS şi <80 mmHg TAD
• TA normală: 120-129 mmHg TAS şi / sau 80-84 mmHg
TAD !!!!!!!!
• TA înalt normală: 130-139 mmHg TAS şi/sau 85-89 mmHg TAD
• HTA gradul 1: 140-159 mmHg TAS şi/sau 90-99 mmHg TAD
• HTA gradul 2: 160-179 mmHg TAS şi/sau 100-109 mmHg TAD
• HTA gradul 3: ≥180 mmHg TAS şi/sau ≥110 mmHg TAD
• HTA sistolică izolată: ≥140 mmHg TAs şi <90 mmHg TAD.

Factorii de risc ai HTA

 Predispoziţie genetică;
 Consumul de alcool;
 Dislipidemiile;
 Obezitatea;
 Fumatul sau mestecatul tutunului;
 Diabetul;
 Strămoşii afro-americani;
 Vârsta;
 Anxietatea şi stresul;
 Alimentaţia bogată în sare;
 Istoricul familial de hipertensiune arterială;
 Sexul masculin;
 Prehipertensiunea;
 Stilul de viaţă sedentar.

Semne și simptome
• rareori simptomatică
• dureri de cap (în special în zona cefei și în cursul dimineții),
• amețeli,
• vertij,
 • acufene (zgomot sau vâjâit în urechi, tiuituri în urechi),
• tulburari de vedere (fosfene = steluţe verzi)
• episoade de leșin.

Complicații ale HTA

- deces prematur;
- cardiopatie ischemică;
- boli vasculare periferice;
- insuficiență cardiacă;
- anevrism aortic;
- ateroscleroză difuză și embolie pulmonar;
- demență;
- retinopatia hipertensivă și nefropatia hipertensivă;
- insuficiență renală cronică;
- anevrismul;
- boala arterială coronariană;
- crizele hipertensive;
- hipertensiunea arterială malignă;
- deterioarea anumitor organe;
- accidentele vasculare cerebrale;
- modificări ale vederii sau orbire.

Managementul hipertensiunii arteriale - Noul ghid recomandă:

• Scăderea în greutate: minimum un kilogram pentru pacienții
supraponderali;
• Dietă alimentară sănătoasă: bogată în fructe, legume, cereale
integrale și săracă în grăsimi saturate;
• Scăderea aportului alimentar de sodiu: sub 1,5 g/zi;
• Creșterea aportului alimentar de potasiu: între 3,5 și 5 g/zi;
• Activitate fizică variată: exerciții aerobice și exerciții pentru
rezistență;
• Renunţarea la fumat. Fumul poate interfera şi cu efectele pozitive
ale unor medicamente antihipertensive;
• Limitarea consumului zilnic de alcool: 1 băutură alcoolică pentru
femei și 2 pentru bărbați.

Hipertensiunea arterială – Tratament

• Măsuri farmacologice - există la ora actuală multe medicamente
indicate în tratamentul hipertensiunii arteriale, alegerea schemei
terapeutice este însă de competenţa medicului specialist.
 6. Pulsul

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur şi

este sincronă cu sistola ventriculară.
Frecvenţa normală a pulsului arterial este de 60-80 bătăi pe
minut.

Prin măsurarea pulsului se apreciază:

• Ritmul
• Amplitudinea
• Frecvenţa
• Celeritatea (repeziciune)

Loc de măsurare
• Artera temporală superficială la copil
• Artera carotidă (A)
• Regiunea apicală
• Artera humerală (B)
• Artera radială ( cea mai des folosită – C)
• Artera femurală (D)
• Artera din regiunea poplitee (E)
• Artera pedioasă (F)
• Artera tibială (G)

Pregătirea pacientului
• Se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute
• I se explică tehnica şi se obţine consimţământul
• Reperăm artera
Tehnica
• Se fixează degetul index mediu şi inelar pe traiectul arterei
• Se exercită o uşoară presiune până când se simt pulsaţiile
• Se măsoară pulsaţiile timp de un minut, ghidându-ne după ceas

Rezultate
• Pulsaţii cu pauze egale = PULS RITMIC
• Pulsaţii cu pauze inegale = PULS ARITMIC SAU DICROT
• Puls greu perceptibil = PUL FILIFORM cu volum redus
• Puls diferit la artere simetrice = PULS ASIMETRIC
• Peste 100 pulsaţii pe minut = TAHICARDIE
• Sub 60 de bătăi pe minut = BRADICARDIE
• Ȋntre 60-80 bătăi pe minut = PULS NORMAL

7.Tensiunea arterială (TA)

Tensiunea arterială (TA) reprezintă presiunea exercitată de coloana

de sânge asupra peretelui vascular, în special asupra tunicii interne -
endoteliul) în timpul contracţiei şi relaxării ritmice a inimii.
Tensiunea arterială sau presiunea arterială este forța exercitată de
sânge asupra unității de suprafață a arterelor.

Măsurarea tensiunii arteriale – reguli

• măsurarea tensiunii arteriale (TA) să se facă după 5 minute de
repaus, sezând
• braţul să fie la nivelul inimii
• să nu se fumeze cu minim 15 minute înaintea măsuratorii
• să nu se consume cafea în ora precedentă examinării
• să nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirnă)
• la pacienţii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament
antihipertensiv tensinea arterială (TA) se va măsura şi în picioare
(ortostatism), imediat şi la câteva minute după schimbarea poziţiei
 • Presiunea arterială crește fiziologic la:
- efort fizic,
- în stări emoționale puternice,
- la trecerea de la ortostatism la clinostatism,
- în somnul cu vise și
- diferă de la sex la sex, precum și de la vârstă la vârstă.
• Ea scade în timpul somnului liniștit. Patologic, crește în cazuri de
febră sau hipertensiune arterială.

Valorile normale ale TA

• Valorile normale sunt 100 - 130 mmHg pentru bărbați si 90 -
120 mmHg pentru femei.

Loc de măsurare
• Artera humerală
• Artera radială
Materiale necesare
• Tensiometru
• Manometru
• Stetoscop
• Sau tensiometru electronic

• Pregătirea pacientului
 Se informează pacientul cu privire la efectuarea tehnicii
 Se obţine consimţământul pacientului
 Se lasă pacientul în repaus 10 minute
 Se atenţionează pacientul să nu vorbească în timpul efectuării
tehnicii

Tehnica – tensiometru manual

 Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului (se înfăşoară
manşeta la nivelul 1/3 medii a braţului), în zona arterei radiale sau
humerale
 Braţul trebuie să fie în extensie
 • prima rulare a manşetei trebuie să acopere în întregime faţa
anterioară a braţului; manşeta se aplică potrivit de strâns
 Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a
manşetei la nivelul plicii cotului, în locul unde se palpează cel mai
bine pulsul pe traiectul arterei brahiale → nu se percep zgomote
deoarece curgerea sângelui prin artera necomprimată este
laminară, deci liniştită
 Se introduc olivele stetoscopului în urechi
• Se pompează aer în manşeta pneumatică prin intermediul pompei
de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile → nu se percep
zgomote deoarece circulaţia este întreruptă la nivelul arterei
comprimate
• Se decomprimă progresiv aerul din manşeta prin deschiderea
supapei (2-3 mm Hg/sec) până la perceperea în stetoscop a
primului zgomot Korotkoff (Zg.I) ce corespunde pe manometru cu
valoarea TAS
• se continuă decomprimarea, zgomotele cresc în intensitate, au un
caracter suflant şi devin mai puternice, perceperea în stetoscop a
ultimului zgomot Korotkoff (Zg.II) corespunde pe manometru cu
valoarea TAD
• Apariţia primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice, iar
ultimul zgomot reprezintă valoarea tesiunii diastolice

REZULTATE
• Peste 139/90 = HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
• Sub 100/65 mmHG = HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ
• Ȋntre minim şi maxim = tensiune arterială normală

Recomandări pentru determinarea corectă a TA - Condiţii pentru

pacient
• Postura - la prima determinare - decubit dorsal 5 min, poziţie
orizontală, şi la 2 min după ridicarea în ortostatism; la determinări
de rutină - poziţie şezândă, braţul ridicat la nivelul inimi
• Circumstanţele determinării - după repaus 15 minute, la 1 oră de la
consumul de cafea, la 15 minute după ultima ţigară, fără medicaţie
adrenergică (picături decongestionante nazale, picături pentru
dilatarea pupilei, etc.); condiţii de confort termic