Geriatrie,gerontologie și nursing specific în bolile cardiovasculare

Curs 2

Infarctul miocardic acut este o afecțiune acută care rezultă în urma ocluziei uneia dintre
arterele coronare printr-un tromb (cheag de sânge,placa de aterom).
Cauze/factori de risc
- vârsta: riscul de a face atac de cord crește odată cu vârsta
- dimensiunea genetică
- fumatul
- obezitatea
- tensiunea arterială crescută
- nivelul crescut de colesterol sau trigliceride
- diabetul
- lipsa de exercițiu fizic
- stresul
- consumul de droguri: mai ales amfetaminele sau cocaina pot determina spasme ale
arterelor coronare, iar acestea pot duce la declanșarea unui infarct miocardic acut.
- afecțiunile autoimune: cele mai importante afecțiuni autoimune (artrita reumatoidă și
lupusul) cresc riscul de atac de cord.
Inima unui vârstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi
minime. De aceea la batrâni simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea.
Tablul clasic al infarctului miocardic la batrâni, este înlocuit de tablouri asimptomatice, de
aspecte atipice si simptomatologie de împrumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false
abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care creează mari dificultăți de diagnostic.
Alteori apar tabloruri nesemnificative, care sugerează o suferință minoră: algii toracice,
articulare, curbatura, viroze respiratorii etc. Se pot întâlni și infarcte cu simptomatologie
cerebrală: confuzie acută, disartrie, agitatie psihomotorie, vertije și chiar coma. Simptomele
de împrumut cerebrale, digestive (dureri epigastrice,greață,vărsătură dupa mese copioase),
sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficienței circulatorii din teritoriul
respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala.
Investigații:
-informarea medicului specialist cardiolog cu privire la simptomele resimțite de pacient.
-verificarea temperaturii, tensiunii arteriale, pulsului pacientului.
-electrocardiograma (ECG)
-ecocardiografia
-analizele de sânge-transaminaze,troponina,CK-MB crescute
-radiografia cardiacă: permite medicului să verifice dimensiunea inimii, funcționarea vaselor
de sânge (angiografia).
-coronarografia: poate identifica angina sau infarctul miocardic.
-ergometria: este vorba despre o electrocardiogramă (EKG) în condiții de efort ( bicicletă
staționară, fie pe o bandă de alergare/ medicament pe cale intravenoasă care stimulează inima
într-un mod similar cu efectuarea exercițiilor fizice).
Tratament:
Atacul de cord necesită tratament imediat, început din primele ore (constând in
medicamente și /sau chirurgie cardiacă).
-Angioplastie: chirurgul va insera un tub lung și subțire (cateter) prin artera
-Stent: chirurgul poate plasa la locul blocajului un stent. Stentul împiedică artera să se
închidă.
-Grefă de by-pass coronariană: este o modalitate de reorganizare a venelor și arterelor, astfel
încât sângele să poată curge în jurul blocajului.
Tratament medicamentos
-Aspirina: poate dizolva/impiedica formarea cheagurilor de sânge și poate îmbunătăți fluxul
de sânge prin arterele îngustate.
-Tromboliticele: se folosesc pentru a dizolva cheagurile -Alteplaze.
-Medicamentele antiplachetare: previn formarea de cheaguri, dar și creșterea celor care deja
existente-Dipiridamol.
-Nitroglicerina: ajută la dilatarea vaselor de sânge.
-Beta-blocanții: scad tensiunea arterială,pulsul, și relaxează mușchiul cardiac-Metoprolol.
-Calmantele: reduc disconfortul resimțit de pacient (mialgin).

Principalele probleme de dependență ale pacientului cu IMA

a) Anxietate legată de durerea acută secundară ischemiei țesutului cardiac
b) Alterarea perfuziei tisulare
c) Perturbarea somnului legată de procedurile terapeutice și de mediul de spital
d) Risc înalt de alterare a menținerii sănătății
e) Posibil deficit de cunoștințe cu privire la starea de sănătate, dietă, tratament și îngrijiri
ulterioare
f) Posibilă constipație legată de imobilizare și de efectul secundar al medicației opiacee

Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea valorilor tensionale peste valorile de 140/90

mmHg. Hipertensiunea este principalul factor de risc la vârstnic, crescând incidența
accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.
HTA esentiala, nu este caracteristica vârstnicului, ea apare în cursul vârstei tinere sau adulte
si evoluează la batrâni cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-
diastolica, cu o evolutie mai blândă, cu gravitate moderată. Formele maligne sunt foarte rare.
De obicei hipertensiunea se însoțeste de ateroscleroza.
Cauze:febră;consum excesiv de alcool; stări de anxietate; dereglări hormonale; utilizarea de
medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, decongestionante nazale, medicamente utilizate
în tratamentul răcelii).
Printre factorii de risc amintim :obezitatea; fumatul; consumul excesiv de sare și de
alcool;nivelul ridicat al colesterolului; sedentarismul; stres-ul; anxietatea; apneea de somn.
Dintre factorii nemodificabili: vârsta; sexul; rasa; moștenirea genetică de la rudele apropiate.
Simptomatologia la vârstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularități:
- uneori se întâlnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fără semne clinice
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasă.
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertij, palpitații, tulburări de vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferință cardiacă: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitații,
galop.
- la vârstnicii după 70 de ani, apar semne de insuficiență circulatorie cerebrală: insomnii,
agitație, dezorientare.
Complicațiile sunt cardiace, cerebrale și renale, și țin de modificările aterosclerotice..
Diagnosticare:
Diagnosticul se poate preciza de către medicul cardiolog, medicul de familie sau internist
prin măsurări ale tensiunii arteriale în cabinet (măsurători repetate).
Medicul specialist cardiolog poate recomanda efectuarea unei electrocardiograme, ecografii
cardiace, ecografii Doppler arteriale și a unor analize de sânge și urină pentru a verifica
afectarea organelor țintă,ex.fund de ochi
Tratament:cuprinde utilizarea uneia sau mai multor clase de medicamente
- inhibitori de enzimă de conversie-Captopril,Enap,
- blocante ale receptorilor de angiotensină-grupul sartanilor,
- betablocante-Betalok,
- blocanți de receptori de calciu-Nifedipin,
- diuretice-Furosemid,
Scopul tratamentului medicamentos este de a reduce valorile tensionale sub 140/90 mmHg
Schimbările privind stilul de viață sunt esențiale în managementul hipertensiunii arteriale:
controlul greutății, eliminarea fumatului, a excesului de alcool, a consumului excesiv de sare
și efectuarea de exercițiu fizic moderat - 150 minute de activitate fizică pe săptămână pot fi
suficiente pentru a menține TA.

HIPOTENSIUNEA VÂRSTNICULUI
Tensiunea arterială mică sau hipotensiunea arterială a fost definită de OMS ca tensiune
arterială sistolică sub 110 mm Hg la bărbați și sub 100 mm Hg la femei, indiferent de
valoarea tensiunii arteriale diastolice.Tensiunea este mică atunci când are valori sub 90/60
mm Hg.
Ghidurile cardiologice actuale recomandă valori tensionale între 120/70 mm Hg și 130/80
mm Hg până la 65-70 de ani și între 130/80 și 140/90 mm Hg peste această vârstă, în repaus.
Conceptul de hipotensiune arterială constituțională se referă la condiția cronică de tensiune
arterială redusă inadecvat, independent de prezența altor factori patologici, cu valori ale
tensiunii arteriale sistolice sub 105 mm Hg.
Hipotensiunea arterială poate fi secundară, dar și ortostatică (adică cea cauzată de
probleme circulatorii la ridicarea în picioare) și sunt diferite de forma de hipotensiune
arterială constituțională.
CAUZE:
-raspunsul baroreflex la stimuli hiper si hipotensivi scade progresiv,
-creste fluxul sanguin splenic si mezenteric
-hiperinsulinemia postprandială
-vasodilatatoare,medicatia hipotensoare
Simptomatologie Prin hipotensiune arteriala se înțelege scăderea presiunii sistolice cu mai
mult de 20 mm Hg, în trecerea de la decubit la ortostatism. Frecvența crește cu vârsta. Nu
este o boală, este un sindrom. Se însoțeste de astenie psiho fizică, palpitații, vertije, sincope,
căderi, pierderi de cunostință.
Evaluare: la vârstnicii simptomatici - măsurarea TA înainte de masă, la 30 și 60 minute după
masă/medicație.
Managementul hipotensiunii arteriale postprandiale simptomatice:
1. Scăderea conținutului de carbohidrați, înlocuirea cu carbohidrați complecși sau cu alimente
cu conținut proteic sau lipidic , mese frecvente, reduse cantitativ;
2. Mersul dupa masă poate ajuta, dar hipotensiunea arterială poate apărea la încetarea
mersului;
3. Reducerea dozelor de antihipertensive, administrarea lor dupa masă;
4. Repaus la pat dupa masă la pacienții simptomatici;
5. Medicamente adjuvante: cortizon, indometacin (AINS la pacienții cu dureri articulare
artrozice), octreotide, cafeina (cafeina administrata oral la masă este utilă atât la vârstnicii
sănătoși căt și la cei fragili, dar este de preferat să se administreze dimineața, deoarece
dezvoltă toleranță dacă este administrată pe parcursul întregii zile)
Hipotensiunea ortostatica este caracterizată de o stare de amețeală și slăbiciune când
pacientul trece de la poziția decubit în ortostatism ( apare ca un efect advers comun al
antidepresivelor, antihipertensivelor, antipsihoticelor, sedativelor). Pentru a preveni
accidentele ca de exemplu căderile, se va atenționa pacientul să nu se ridice brusc din pat.

ATEROSCLEROZA VÂRSTNICULUI reprezintă rigidizarea pereților arteriali asociată cu

depuneri de grăsimi în lumenul vascular,afecând cu precădere aorta,carotidele,arterele
cerebrale.
Cauze:colesterol crescut,încetinirea vitezei de curgere a sângelui,lupus,artrite.Factori de
risc:obezitate,diabet zaharat tip II,exces de alcool,HTA,sedentarism,fumat,stres,ereditate

Simptomatologie sugestivă
-dureri toracice
-dureri în zona membrelor sau orice altă zonă unde există o arteră blocată;
-dificultăți în respirație;
-oboseală;
-stare de confuzie;
-slăbiciune musculară
-atac de cord sau un atac vascular cerebral:transpirații,greață,vărsături,dispnee,cefalee,
tulburări de vorbire,de echilibru,amețeli
Investigații:
-eco Dopler
-angiografia
-CT
-analize de sânge
Tratament:
-anticoagulante
-hipolipemiante-Gemfibrozil,statine
-schimbarea alimentației (fructe,legume,fibre,săracă în grăsimi saturate și carbohidrați),a
stilului de viață
-renunțarea la fumat,alcool
-exerciții fizice,masaj
-mediu de trai securizant
-by pass,stentare luminală vasculară
INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE
Autonome
- asigurarea condițiilor de spitalizare,
- asigurarea securității fizice a pacientului ,
- comunicarea utilizează propoziții simple și clare,
- asigurarea igienei tegumentelor și mucoaselor,
- alimentația pacientului – alimente gata tăiate ,
- alimentația pasivă(când autonomia nu e păstrată),
- reducerea anxietății (medicație sedativă ?!),
- educarea familiei pacientului .
Delegate
- pregătirea psihică și fizică pentru efectuarea investigațiilor și tratamentului ,
- efectuarea recoltărilor,
- administrarea medicației pe toate căile,
- însoțirea vârstnicului la investigații,
- efectuarea de perfuzii, transfuzii,
- pregătirea preoperatorie,
- îngrijirea postoperatorie,
- administrarea de oxigen.
Cele mai multe reacții adverse grave pentru pacienții în vârstă se datorează unor
medicamente :
-diuretice
-antihipertensive
-digitalicele
-corticosteroizii
-somniferele
-medicamente neprescrise de medic
Condiții necesare:
-medicația pacientului-necesită instrucțiuni scrise privind dozajul
-recipiente cu orar de administrare
-calendar cu suport a instrucțiunilor de administrare
Trebuie avut în vedere afectarea eficienței medicației datorită vârstei.
Modificările comune ce afectează administrarea sunt:structura corpului,sistemul digestiv
( hepatic),sistemul reno-urinar.
EVALUAREA CAPACITĂȚII DE CONFORMARE LA TRATAMENT
Reevaluarea problemelor de care se plânge pacientul
Evaluarea capacității fizice de a lua medicamente
Evaluarea deprinderilor cognitive ale pacientului
Evaluarea stilului de viață a pacientului
Evaluarea părerii despre consumul de medicamente
În funcție de istoricul bolii se va realiza o listă cu alimentele și obiceiurile ce trebuie evitate.
Administrarea adecvata a medicației prin injecții intramusculare și intravenoase
Alegerea acului: ac mai scurt datorită țesutului subcutanat diminuat
Nu se va injecta într-un membru imobilizat datorită slabei absorbții și riscului formării de
nodule
Tehnica opririi sângerării: presarea directă a locului injectării mai mult timp (când primește
anticoagulante), masarea locului pentru a ajuta la absorbția și distribuția medicamentului
(im).
SEMNE ȘI SIMPTOME obișnuite reacțiilor adverse la vârstnici:urticaria,impotența
funcțională,incontinența,probleme gastrice,deshidratarea,deteriorarea stării mentale,
inapetența, anorexia, tulburări sangvine.
Agitația sau confuzia pot fi urmarea ingerării de alcool sau de medicamente-anticolinergice
= >relaxează musculatura netedă-, diuretice, antihipertensive, antipsihotice, antidepresive
Tulburările de coagulare sunt mai frecvente la tratamentul cu anticoagulante –apariția de
echimoze sau sângerari.Aceste manifestari pot sugera o trombocitopenie sau pot fi urmarea
administrării unor agenti antineoplazici,antibiotice- nitrofurantoin,anticonvulsivante.