BOLILE SPECIFICE PERSOANELOR VARSTNICE

Din cauza faptului că organismul nu mai are aceeași capacitate de apărare ca înainte, persoanele
în vârstă se confruntă cu diverse afecțiuni, mai mult sau mai puțin grave. O îngrijitoare de
persoane în vârstă trebuie să țină cont de bolile de care suferă pacientul și să-i ofere acestuia
îngrijirea de care are nevoie. Pe lângă acest lucru, ea trebuie să fie conștientă de faptul că fiecare
bătrân poate fi afectat de depresie. Aceasta din urmă este rezultatul direct al procesului de
îmbătrânire, accentuat de apariția unor evenimente triste precum pierderea soțului/soției sau a
unui prieten apropiat, incapacitatea de a oferi ajutor unei persoane apropiate aflate într-o situație
dificilă sau atingerea vârstei de pensionare.
Depresia – Această boală este des întâlnită în rândul vârstnicilor deoarece bătrânețea aduce cu
sine modificări greu de acceptat. Manifestările afecțiunii diferă de la o persoană la alta însă un
punct rămâne comun: starea accentuată de tristețe care durează foarte mult timp. Deși
tratamentul cu antidepresive dă rezultate bune, el trebuie însoțit și de sprijinul persoanelor din
jurul vârstnicului (familie, prieteni, îngrijitoare).
Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa a creierului caracterizata initial prin afectarea
memoriei si ulterior, in stadiile avansate, prin tulburari severe de rationament, de comportament
si de perceptie, putand fi afectata chiar si vorbirea. Este cea mai comuna forma de dementa si
apare o data cu inaintarea in varsta, aproximativ 50% dintre persoanele cu varsta peste 85 de ani
fiind afectate de Alzheimer. Din pacate, pana in prezent nu s-au descoperit intocmai care sunt
cauzele care conduc la declansarea bolii, insa exista cateva ipoteze, cea mai plauzibila fiind
afectarea neurotransmitatorilor ca urmare a unei degradari la nivel cerebral. Cu toate ca exista
tratamente de ameliorare a conditiei, din pacate nu exista un remediu care sa vindece maladia
Alzheimer, motiv pentru care preventia este extrem de importanta. Prin preventie se intelege
mentinerea creierului  in activitate, prin aplicarea diferitelor tehnici de stimulare a memoriei si a
capacitatii de concentrare, de exemplu dezlegarea rebusurilor si a puzzel-ului sau jocurile cu
numere. Alimentatia este, de asemenea importanta in prevenirea bolii Alzheimer, cercetarile
relevand la pacientii diagnosticati cu acesata maladie o lipsa a vitaminelor din grupul B, in
special acid folic, B6 si B12, dar si a vitaminei E.
Ateroscleroza este o boală care se manifestă prin îngroșarea peretelui arterial realizând stenoze (
reducerea lumenului arterei), perturbând circuția normală a  sângelui  oxigenat prin organism,
astfel încât, poate determina simptome. Acest blocaj de la nivelul arterelor apare din cauza
depunerilor de grăsime (plăci de aterom) pe pereții vaselor de sânge, astfel încât acestea produc
îngustarea lor. Afecțiunea apare de multe ori la nivelul arterelor inimii ( arterele coronare), dar
plăcile de aterom se pot forma și la nivelul altor artere (artere periferice, carotide, aorta). Din
fericire, boala  poate fi prevenită  printr-un diagnostic precoce si tratament,  asociat  unui stil de
viață sănătos.
Factorii de risc dobândiți sunt:
 Fumatul
 Obezitatea
  Diabetul
 Hipertensiunea arterială
 Nivelul ridicat de colesterol în sânge
 Nivelul crescut de trigliceride în sânge
 Sedentarismul
 O inflamație prezentă în organism

Ateroscleroza nu are simptome în primele stadii ale bolii, manifestările ei apar destul de târziu,
când tratamentul este obligatoriu. În această fază este evident că o arteră este atât de afectată
încât nu mai poate transporta eficient sângele spre organele din corp. Simptomele bolii diferă în
funcție de arterele care sunt afectate. Astfel, bolnavul poate prezenta :
 Durere sau presiune în piept (angină pectorală) - dacă sunt afectate arterele de la nivelul
inimii.
 Slăbiciune sau lipsa forței musculare la nivelul membrelor, tulburări de vedere, discurs
incoerent, tulburări de memorie, asimetrii la nivelul feței - pot și semnele unui  accident
vascular cerebral.
 Durere la nivelul picioarelor în timpul mersului - dacă sunt afectate arterele periferice.
 Hipertensiune arterială sau insuficiență renală - dacă sunt blocate arterele renale.
 Dureri abdominale  - pot incrimina afecțiuni ale aortei abdominale  sau vaselor
mezenterice. 
Tratament minim invaziv și chirurgical
Angioplastia cu montare de stentAngioplastia cu montare de stent: medicul va insera un cateter
în artera stenozată/blocată, cu ajutorul căruia se face diagnosticul, iar ulterior se va introduce în
arteră un cateter predispus în vârf cu un balon. Acest balon se va umfla și astfel va lărgi artera,
pentru ca sângele să poată circula normal. Dacă acest balon nu poate rezolva complet îngustarea,
atunci medicul va monta în arteră un stent - un mic dispozitiv metalic care va preveni
restenozarea arterei.
Bypass: o procedură medicală chirurgicală, prin care circulația sângelui se restabilește intr-un
anumit teritoriu, cu ajutorul unei grefe biologice sau a materialului sintetic, pentru a ocoli zona
arterei afectată.
Terapie trombolitică adminsitrata pe cale sistemica sau pe cateter: medicul va injecta un
medicament special în artera blocată, iar această substanță va dizolva cheagul de sânge format.

Infarctul miocardic (numit si sindrom coronarian acut) este o urgență medicală care apare
atunci când una sau mai multe dintre arterele care alimentează inima cu sânge sunt blocate.
Inima este un mușchi irigat de mai multe artere. Acestea se numesc artere coronare și sunt, în
mod normal, în număr de trei, fiecare cu ramificații. Atunci când una dintre aceste artere
coronare este astupată de un cheag de sânge, circulația spre inimă este blocată iar porțiunea de
mușchi alimentată de vasul respectiv are de suferit – apare ischemia miocardică, urmată de
necroză.
Factorii de risc 
-Ateroscreloza
-Nivelul mare de trigliceride din sânge – trigliceridele sunt un tip de grăsimi naturale care se
adună în artere. Ele provin din alimentație și călătoresc prin sânge, până când sunt depozitate în
celulele adipoase.
-Alimentația dezechilibrată, bogată în zahăr și grăsimi. Grăsimile saturate sunt tipuri de grăsimi
care se găsesc în special în produsele din carne și lactate. Ele cresc nivelul de colesterol rău din
corp și reduc nivelul de colesterol bun. Grăsimile trans, cunoscute și ca grăsimi hidrogenate, sunt
grăsimi artificiale care se regăsesc mai ales în produsele alimentare procesate
-HTA
-DZ
-OBEZITATE, FUMAT , ISTORIC FAMILIAL
Simptomele infarctului miocardic :
 dureri la nivelul toracelui, brusc instalate, tip opresiune sau strangere, care pot iradia la
nivelul mandibulei, in brate sau in spate
 lipsa brusca de aer (dispnee)
 senzatie brusca de slabiciune sau ameteala
 transpiratii reci, paloare
 Există situaţii particulare (în special la pacienţii vârstnici,în postoperator sau la pacienţii
diabetici sau cu transplant cardiac) în care simptomatologia poate fi frustă, cu durere
precordială de intensitate mică sau fără durere toracică anterioară, sau cu prezentare cu
tablou clinic de insuficienţă cardiacă acută, accident vascular cerebral prin
hipoperfuzie,sincopă, fatigabilitate extremă, embolie periferică.
LABORATOR
Markerii serici cardiaci: - CK- creatinfosfokinaza crescută cu debut la 4-6 ore și revenire la
normal după 48-72 ore (nivelul maxim la 24 ore); - CK - MB - creatinfosfokinaza - izoenzima
cardiacă elevată la 12-24 ore; - AST - aspartattransaminaza crescută la 18 - 36 ore; - LDH -
lactatdehidrogenaza crescută la 72 - 96 ore; - troponina T cardiacă - specifică și troponina i
cardiacă - specifică (două secvente diferite de aminoacizi față de formele din musculatura
scheletică ale acestor proteine) - sunt crescute în IMA la niveluri de peste 20 de ori mai mare
decît valoarea de repaus.. Nivelurile troponinei I ramîn crescute timp de 7 - 10 zile, iar a
troponinei T -timp de 10 - 14 zile după infarctul miocardic, fiind (preferabile evaluarii LDH si
izoenzimelor sale) deosebit de utile pentru diagnosticul de IMA, în special, la pacienții care se
prezinta la examenul medical după mai mult de 24 - 48 ore de la debut (cînd nivelurile LDH sunt
deja normale). Hemoleucograma: - leucocitoza polinucleară pînă la 12000 -15000 de leucocite
pe microlitru care apare la cîteva ore de la debutul durerii, persistă 3-7 zile; - VSH este ușor
crescută și persistă l - 2 săptămîni.
ECG - Este necesară și suficientă înregistrarea în 12 derivații obișnuite și uneori, la necesitate,
și în derivațiile suplimentare: V7, V8, V9, V33, V34 V35, V3R, V4R. Ea permite confirmarea
diagnosticului, indicînd succesiv în teritoriul necrozei: - Unda T gigantă, ascuțită și simetrica
(ischemie subendocardică) foarte precoce (primele 2 ore), inconstantă. - Supradenivelare de ST
(leziunea subepicardică) convexă în sus cu înglobarea undei T formează așa - numită unda Parde.
- Unda Q largă ("0.04") și profundă (1/3 din amplitudinea undei R care urmează), care apare
mai tîrziu de 6 ore și semnalizează definitiv necroza.
În V1 - V4 pentru IMA anterior
-În DII, DIII, aVF - pentru IMA inferior;
În D1, aVL, V4 - V6 pentru IMA antero-lateral;
EcoCG -În caz de criză anginoasă prelungită și în lipsa modificarilor ECG se face la
patul pacientului

TRATAMENTUL MEDICAL IMEDIAT, ÎN SPITAL

1.Ameliorarea durerii. Cele mai folosite medicamente analgetice sunt opioizii i.v. (4-8 mg
morfină cu doze suplimentare de 2 mg la 5-15 minute). Trebuie administrate sub supraveghere
strictă având în vedere efectele secundare care pot să apară: greaţă şi vomă(pot fi combătute prin
administrarea de metoclopramid i.v.), hipertensiune, bradicardie (se pot trata cu atropină 0,5-1
mg i.v., până la o doză loială de 2 mg)
2.Oxigenoterapia (2-4L/min) pe mască facială sau narine tuturor pacienţilor cu dispnee
3. Nitroglicerină.
4. Aspirină. Trebuie administrată cît mi devreme tuturor pacienţilor cu STEMI dacă nu există
evidenţe clare de alergie la aspirină (nu intoleranţa gastrică!), hemoragie gastrointestinal activă,
tilburări de coagularea cunoscute sau bolile hepatice severe. Doza de aspirină este de 150-325
mg în forma masticabilă. Dacă ingestie orlă nu este posibilă, aspirina se poate administra i/v în
doza de 250-500 mg la pacienţi la care se efectuează angioplastie şi 250 mg la pacienţi la care se
administrează tratament fibrinilitic.
b)Clopidrogelul. Trebuie asociat aspirinei la pacienţii cu STEMI indifferent dacă pacienţii
primasc terapie de reperfuzie. In cazul pacienţilor la care se are în vadere angioplastia primară
doza de încărcare recomandată este de cel puţin 300 mg,preferabil 600 mg
5.Terapie anticoagulantă La pacienţii cu STEMII heparina nafracţionată reprezintă terapie
anticoagulantă standart care se administreză în cursul angioplastiei coronariene

HTA
Tensiunea arterială este forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor atunci când circulă prin
ele. Valoarea tensiunii este dată de cantitatea de sânge pe care o pompează inima, dar și de
rezistența opusă de artere. Astfel, dacă prin vasele de sânge trece o cantitate mare de sânge, iar
arterele sunt înguste, atunci apare hipertensiunea.
Tensiunea normală în cazul unui adult este considerată în prezent ca fiind cuprinsă între TAs
120-129 si/sau  TAd 80-84 mmHg.
Există mai multe stadii ale hipertensiunii:
Normal înaltă : TAs 130-139 mmHg si/sau  TAd 85-89 mmHg,
Hipertensiune arterială  grad I : TAs 140-159 mmHg si/sau TAd 90-99 mmHg
Hipertensiune arterială grad II: TAs 160-179 mmHg si/sau TAd 100-109 mmHg
Hipertensiune arterială  grad III: TAs >180 mmHg si TAd >110mmHg
 Copiii de la 1 an la 14 ani au valori normale ale tensiunii în jur de 90/50 mmHg, iar de la 14 ani
până la 18 ani valoarea normală este de 110/70 mmHg.
Există două tipuri de hipertensiune arterială:
Hipertensiune arterială primară (esențială) - aceasta nu este determinată de o anumită cauză și
apare de obicei treptat, odată cu înaintarea în vârstă. Prin urmare, toate persoanele mai în vârstă
au valori mai mari ale tensiunii și trebuie să-și monitorizeze atent această problemă.
Hipertensiunea arterială secundară - apare de obicei brusc și este declanșată de anumite probleme
medicale:
 Apnee în somn
 Boli ale rinichilor si arterelor renale
 Tumori ale glandelor suprarenale
 Afecțiuni cardiace
 Diabet
 Afecțiuni ale tiroidei
 Malformații congenitale ale vaselor de sânge.
SIMPTOME
 Dureri de cap
 Hemoragie nazală
 Respirație dificilă
 Amețeală.
Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este :
scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub 130/85 mmHg)
pastrare tensiunii sub control constant
prevenirea sau reducerea complicatiilor
cresterea calitatii vietii si prelungirea ei