Ai insuficienţă cardiacă? Aşa o ţii sub control!

adevarul.ro/sanatate/medicina/ai-insuficienta-cardiacac-asa-tii-control-1_50ad1e677c42d5a6638f0309/index.html

adevarul 15 ianuarie 2010

Senzaţia de sufocare, respiraţia întreruptă şi dificilă chiar şi atunci când stai întins în pat,
oboseala, ameţelile, starea de slăbiciune, umflarea gleznelor şi durerile toracice sunt semne că
inima a obosit şi nu mai pompează suficient sânge pentru a asigura nutrienţii şi oxigenul de care
organismul are nevoie.

În consecinţă, corpul încearcă să suplinească această funcţie prin retenţia de apă şi de săruri,
prin creşterea frecvenţei cardiace şi prin mărirea în dimensiuni a inimii. De aceea, dacă nu este
ţinută sub control, insuficienţa cardiacă poate duce cu timpul la tahicardie, la accident vascular
cerebral, la infarct, la embolism pulmonar (formarea de cheaguri de sânge în plămâni), la
tromboză venoasă şi chiar la deces.

Diureticele, baza terapiei

Principalul scop al tratamentului este de a atenua simptomele şi de a preveni evoluţia bolii.

Astfel, pot fi indicate medicamente care se adresează cauzei insuficienţei cardiace, cum ar fi cele
pentru hipertensiune arterială, diabet zaharat sau pentru boli de inimă.

Pentru a reduce nivelul tensiunii arteriale şi pentru a evita acumularea de lichide în ţesuturi,
medicul recomandă în primul rând diuretice. Apoi, în funcţie de gravitatea şi de evoluţia bolii,
acesta mai poate prescrie şi alte medicamente, precum cele pentru reglarea ritmului cardiac.
Terapia cu oxigen este şi ea indicată pentru a îmbunătăţi capacitatea respiratorie şi pentru a
creşte capacitatea de efort. De cele mai multe ori, cauzele care au dus la apariţia insuficienţei
cardiace sunt ireversibile şi, de aceea, tratamentul trebuie urmat toată viaţa.

Repaus de până la trei săptămâni

În momentul depistării insuficienţei cardiace, medicul poate recomanda o perioadă de repaus la

pat, ce variază de la una la trei săptămâni, în funcţie de gravitatea bolii. Cea mai bună poziţie de
repaus este cea semişezândă, cu trunchiul uşor ridicat.

Pe tot parcursul perioadei de repaus, este bine să stai în pat timp de zece ore noaptea şi două
ore după-amiaza, iar după aceea, timpul de inactivitate se reduce progresiv. Ţine cont de faptul
că trebuie să eviţi imobilizarea totală şi prelungită, deoarece creşte riscul de tromboză venoasă
şi de infecţii pulmonare sau urinare.

Renunţă la alimentele bogate în sare şi la ţigări!

Adoptarea unui stil de viaţă sănătos te ajută să ţii sub control simptomele insuficienţei cardiace
şi să previi agravarea bolii. Astfel, pentru a evita retenţia de apă, trebuie să reduci consumul de
sare şi de lichide. De asemenea, este indicat să renunţi la fumat şi la consumul de alcool,

1/2
acestea agravând boala.

Un program regulat de exerciţii fizice moderate, făcute sub supravegherea unui terapeut, cresc
capacitatea de efort, scad severitatea simptomelor şi ajută la reducerea greutăţii corporale.
Vaccinarea antigripală şi antipneumococică sunt şi ele măsuri necesare în caz de insuficienţă
cardiacă. În plus, este important să eviţi automedicaţia şi să respecţi cu stricteţe tratamentul
prescris de medic.

Pacemaker-ul, o soluţie

Pentru a îmbunătăţi funcţia cardiacă, capacitatea de efort şi calitatea vieţii persoanelor care
suferă de insuficienţă cardiacă medicul poate recomanda implantarea unui pacemaker. Acesta
este un stimulator cardiac ce ajută la resincronizarea bătăilor inimii şi constă în introducerea pe
cale venoasă a unor electrozi ce generează impulsuri electrice.

Specialistul nostru

Prof. dr. Doina Dimulescu medic specialist cardiolog Spitalul Elias

Insuficienţa cardiacă este o complicaţie ce poate să apară în evoluţia oricărei boli

cardiovasculare. Există câteva manifestări sugestive ale afecţiunii, şi anume: senzaţia de lipsă de
aer, cu respiraţie frecventă, care apare iniţial la efort, apoi în repaus, oboseala progresivă şi
apariţia edemelor bilaterale ale membrelor inferioare, care nu se resorb nocturn.

Alte semne sunt detectabile de către medic la examenul clinic şi vizează manifestările
insuficienţei cardiace, precum şi cele ale bolii de bază ce a provocat apariţia afecţiunii (boala
coronariană, hipertensiunea arterială, leziunile valvulare, asocierea tulburărilor de ritm cardiac -
fibrilaţia atrială).

Diagnosticul insuficienţei cardiace şi depistarea cauzelor sale se stabilesc cu ajutorul unor

examene paraclinice, care includ electrocardiograma, ecocardiografia, rezonanţa magnetică şi
analizele de laborator.

Atenţie!

Orice boală de inimă, chiar dacă a fost sau nu tratată, poate duce în timp la insuficienţă cardiacă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră
de Facebook, printr-un Like mai jos:

2/2