Insuficiența cardiacă (îngrijirea pacientului cu insuficiență cardiacă)

Definitie:
Insuficiența cardiacă (IC) este un sindrom clinic produs de incapacitatea inimii
de a asigura un debit circulator adecvat  organismului.
Insuficiența cardiacă apare atunci când mușchiul inimii nu pompează sângele așa
cum ar trebui.

Anumite afecțiuni ale inimii, cum ar fi boala arterelor coronare sau hipertensiunea
arterială, pot face inima prea slabă sau rigidă pentru a umple și pompa sânge în
mod corespunzător.

Scăderea puterii de contracție face ca inima să fie incapabilă sa pompeze eficient

(ceea ce duce la reducerea perfuziei organelor cu sânge oxigenat) și pe de altă
parte ca aceasta să preia cu dificultate sângele întors din organism, ceea ce duce la
stagnarea acestuia în plămâni, vene sau țesuturi (congestie).

Etiologie 
Cauzele includ:

 boala arterială coronariană, incluzând un infarct miocardic anterior (atac

de cord);
 hipertensiunea arterială, fibrilația atrială;
 fumatul, diabetul zaharat;
 cardiomiopatia.

Acestea cauzează insuficiența cardiacă prin schimbarea structurii sau funcționării

inimii.

Cunoașterea cauzelor are o mare importanță deoarece astfel se pot preveni

decompensările ulterioare.

Tipuri
Tipuri de insuficiență cardiacă după localizare
1. insuficiența cardiacă stângă;

2. insuficiența cardiacă dreaptă;

3. insuficiența cardiacă globală;

Tipuri de insuficiență cardiacă după debut 

 1. insuficiența cardiacă acută (stângă sau dreaptă);

2. insuficiența cardiacă cronică (stângă sau dreaptă);

Insuficiența cardiacă stângă

Se manifestă prin accese de dispnee paroxistice (astm cardiac și edem pulmonar
acut) și se datorează creșterii rapide a presiunii în capilarele pulmonare datorită
reducerii bruște a sângelui evacuat de inima stângă (ventricul sau atriu), cu un
debit normal al ventriculului drept.
Simptome: Bolnavul este palid, transpirații reci, tuse, sufocare,
neliniște, expectorație spumoasă, aerată, rozată. Criza poate ceda spontan sau
poate conduce spre exitus.
Insuficiența cardiacă dreaptă
Denumită și cord pulmonar acut, este un sindrom provocat de dilatarea și
insuficiența bruscă a inimii drepte , datorită obstruării brutale a arterei pulmonare
sau a unor ramuri ale acesteia. Cea mai frecventă cauză este embolia pulmonară
cu punct de plecare din tromboflebitele membrelor.
Simptome: debut brutal, violent, dureri precordiale, constrictive, dispnee intensă,
tahicardie, anxietate, stare de șoc. Prognosticul depinde de masivitatea emboliei.

Insuficiența cardiacă globală

Este insuficiența care afectează atât inima stângă, cât și inima dreaptă.
Simptomele sunt comune ambelor tipuri de insuficiență.

Manifestari de dependenta:
 Dificultatea respiratorie, se înrăutățește, de obicei, prin exercițiile fizice,
statul în poziția culcat și noaptea, în timpul somnului;
 Oboseala excesivă;

 Tuse cardiacă;

 Umflarea picioarelor (edeme);

 Umflarea peretelui abdominal, acumularea de lichid în interiorul
abdomenului si toracelui;

 Anasarcă;

 Slăbiciune;

 Bătăi rapide sau neregulate ale inimii;

 Tuse persistentă sau respirație șuierătoare;

  Creștere în greutate foarte rapidă din acumularea de lichid;

 Greață și lipsă de poftă de mâncare;

 Dificultate de concentrare;

 Scăderea diurezei cu instalarea insuficienței renale.

Severitatea bolii este clasificată, de obicei, în funcție de gradul de reducere a

capacității de exercițiu fizic.

Stadii 
1. Stadiul I. Nu există simptome de insuficiență cardiacă.

2. Stadiul II. Activitățile de zi cu zi se pot desfășura fără dificultate, dar

efortul provoacă dificultăți de respirație sau oboseală.

3. Stadiul III. Este dificil să se ducă la bun sfârșit activitățile de zi cu zi.

4. Stadiul IV. Dificultățile de respirație apar chiar și în repaus. Această

categorie include cea mai severă insuficiență cardiacă.

Diagnostic 
 Examenul fizic;

 Analize de laborator;
 Radiografie;

 Electrocardiograma (ECG);
 Ecocardiograma;
 Test de stres (Holter);
 Tomografia computerizată (CT) cardiacă;

 Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);

 Angiografia coronariană.
Prevenție 
O modalitate de a preveni insuficiența cardiacă este prevenirea și controlul
afecțiunilor care o pot provoca, cum ar fi boala coronariană, hipertensiunea
arterială, diabetul și obezitatea.
Evoluție
Insuficiența cardiacă este marcată de episoade de decompensare, datorate
nerespectării regimului igieno-dietetic și a tratamentului farmacologic.
Tratament
 Schimbările stilului de viață – cum ar fi pierderea în greutate, exercițiile
fizice, reducerea cantității de sare (sodiu) din dieta și gestionarea
stresului – pot îmbunătăți calitatea vieții. Cu toate acestea, insuficiența
cardiacă poate pune viața în pericol. Persoanele cu insuficiență cardiacă
pot avea simptome severe. Modificarea stilului de viată. Pacientul
trebuie să își cunoască afecțiunea si să identifice împreună cu medicul
factorii care o pot agrava sau decompensa. Înțelegând mecanismele
bolii, pacientul învață să evite factorii care pot agrava: excesul de sare,
alcool, efort fizic, nerespectarea tratamentului medicamentos sau
administrarea unor medicamente cu contraindicație;

 Tratament medicamentos (vasodilatatoare, diuretice, beta blocante,

antiaritmice);

 Tratament chirurgical pentru corectarea cauzei care a dus la instalarea

insuficienței cardiace;

 În cazuri extreme, pe lângă intervențiile obișnuite, se pot implanta

temporar inimi artificiale (dispozitive de asistare a unuia sau a ambilor
ventriculi) sau realizarea transplantului de cord.

Îngrijirea pacientului cu insuficiență cardiacă

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu insuficiență cardiacă
 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de
laborator;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament
etiologic, simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor
acestuia;
 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului
tratamentului pentru prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice,
alergice);

 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre afecțiune;

 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;

 face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;

 aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;

 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport
psihologic;

 asigurarea unei hidratări corespunzătoare;

 pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța

examinărilor;

 furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la

domiciliu;

 recomandări cu privire la regimul și stilul de viață – cum ar fi pierderea

în greutate, exercițiile fizice, reducerea cantității de sare (sodiu) din
dieta și gestionarea stresului. Pacientul trebuie să își cunoască afecțiunea
si să identifice împreună cu medicul factorii care o pot agrava sau
decompensa. Înțelegând mecanismele bolii, pacientul învață să evite
factorii care pot agrava: excesul de sare, alcool, efort fizic, nerespectarea
tratamentului medicamentos sau administrarea unor medicamente cu
contraindicație;