Clasa I-A-AMF Semiologie Hipertensiunea arterială, este o patologie a sistemului Cardiovascular caracterizata prin majorarea cifrelor tensiunii arteriale, mai sus de normă. Factorii ce realizează vasoconstricția arterială ,se acordă un rol important SNC; sistemului hipofizo suprarenal și hiperreactivității vasculare. Sindromul metabolic a fost menţionat pentru că reprezintă un grup de factori de risc asociat adesea cu HTA, care creşte marcat riscEVALUAREA DIAGNOSTICĂ Procedurile diagnostice au ca scop: 1) stabilirea nivelurilor tensiunii arteriale; 2) identificarea cauzelor secundare de hipertensiune; 3) evaluarea riscului cardiovascular global prin identificarea altor factori de risc, a afectării organelor ţintă şi a comorbidităţilor. Procedurile diagnostice cuprind: ° măsurători repetate ale tensiunii arteriale ° anamneza ° examenul clinic ° investigaţiile de laborator şi paraclinice. ul cardiovascular. Clasificarea hipertensiunii arteriale Clasificarea nivelurilor tensiunii arteriale (mmHg) Categoria TAs TCategoria TAs TAd Optimă <120 şi <80 Normală 120-129 şi/sau 80-84 Normal înaltă 130-139 şi/sau 85-89 Hipertensiune grad 1 140-159 şi/sau 90-99 Hipertensiune grad 2 160-179 şi/sau 100-109 Hipertensiune grad 3 ≥ 180 şi/sau ≥ 110 Hipertensiune sistolică izolată ≥ 140 şi <90Ad Optimă <90 Conduita pacientului cu HTA Procedurile de diagnostic cuprind: măsurări repetate ale tensiunii arteriale evidenţierea antecedentelor personale şi eredocolaterale examenul clinic investigaţiile de laborator şi paraclinice. Caseta 1. Paşii obligatorii în conduita pacientului hipertensiv 1. Determinarea gradului HTA 2. Investigarea obligatorie privind factorii de risc, a diabetului zaharat, a sindromului metabolic, afectării organelor ţintă în HTA şi a condiţiilor clinice asociate 3. Calcularea riscului cardiovascular total (tabelul SCORE al Societăţii Europene de Cardiologie 2003) – vedeţi anexa nr.1. 4. Determinarea riscului adiţional individual pentru pacientul cu HTA (tabelul 2, figura 1) 5. Alcătuirea planului de intervenţie pentru persoana concretă, pe termen scurt (1-3 luni) şi pe termen lung şi capacităţii de muncă. Notă: Riscul cardiovascular este stratificat în patru categorii. Riscul mic, moderat, înalt şi foarte înalt se referă la riscul de evenimente cardiovasculare fatale şi non-fatale la 10 ani. Termenul „adiţional“ indică faptul că pentru toate categoriile riscul este mai mare decît media Anamneza Recomandări pentru evaluarea antecedentelor personale şi eredocolaterale Durata şi nivelul creşterii TA, înregistrate anterior Elemente de hipertensiune secundară: antecedente eredocolaterale de boală renală (rinichi polichistic); boală renală, infecţie a tractului urinar, hematurie, abuz de analgezice (afecţiune renală parenchimatoasă); ingestie de medicamente/substanţe: contraceptive orale, carbenoxolonă, picături nazale, cocaină, amfetamine, steroizi, antiinflamatorii non-steroidiene, eritropoietină, ciclosporină; episoade de transpiraţie, cefalee, anxietate, palpitaţii (feocromocitom); episoade de slăbiciune musculară şi tetanie (aldosteronism). Factori de risc: antecedente personale şi eredocolaterale de hipertensiune şi afecţiune cardiovasculară; antecedente personale şi eredocolaterale de dislipidemie; antecedente personale şi eredocolaterale de diabet zaharat; fumat; dietă; obezitate; gradul de sedentarism; sforăit; apnee în somn (informaţii şi de la partenerul de viaţă); tipul de personalitate. Este necesar un tratament de urgenţă Hipertensiune malignă (hipertensiunea severă şi retinopatia de gradul III-IV) Hipertensiune severă (> 220/120 mmHg) Complicaţii iminente (de exemplu, atacul ischemic cerebral tranzitoriu sau ictus cerebral, insuficienţă ventriculară stînga acută). Pacientul se consultă pe loc! Complicaţiile tipice ale hipertensiunii arteriale Afecţiuni celebrovasculare: accident vascular cerebral (AVC) ischemic; hemoragie cerebrală; atac ischemic cerebral tranzitoriu. Afecţiuni cardiace: infarct miocardic; angor pectoral; cardiomiopatia hipertensivă; insuficienţă cardiacă. Afecţiuni vasculare anevrism disecant de aortă Afecţiuni renale: insuficienţa renală cronică; Retinopatie avansată: hemoragii şi/sau exsudate; edem papilar. Hipertensiunea la femei Tratamentul hipertensiunii la femei. Răspunsul la agenţii antihipertensivi şi efectele benefice ale scăderii TA par să fie similare la femei şi la bărbaţi. Inhibitorii ECA şi antagoniştii receptorilor angiotensinei trebuie evitaţi în sarcină şi la femeile care au planificată o sarcină din cauza potenţialelor efecte teratogene în timpul sarcinii. Tratamentul pentru hipertensiune, de regula, implica o combinatie intre modificarile pe care le faci in stilul de viata si medicatia prescrisa de medic. Uneori, schimbarile in stilul de viata sunt suficiente pentru a readuce tensiunea arteriala la valori normale. Aceste modificari pot include: alimentatia, exercitiile fizice si scaderea in greutate. • Alfa-blocante - acestea relaxeaza anumiti muschi si ajuta vasele mici de sange sa ramana deschise. Alfa- blocantele functioneaza prin impiedicarea unui hormon sa incordeze musculatura din peretii arterelor mai mici si venelor mai mici, lucru care determina vasele de sange sa ramana deschise si relaxate. Vasodilatatoare - aceste medicamente deschid (dilata) vasele de sange. Ele afecteaza muschii din peretii vaselor de sange, impiedicand muschii sa se contracte si, astfel, impiedicand vasele sa se ingusteze. Drept rezultat, sangele circula cu mai multa usurinta prin vasele sanguine, iar inima ta nu trebuie sa pompeze atat de mult. Alfa-beta-blocante (betablocante cu actiune alfa- blocanta) - aceste medicamente functioneaza intr-un mod similar cu beta-blocantele. Ele pot fi prescrise de medic pentru pacientii cu hipertensiune arteriala, care au un risc de a suferi de insuficienta cardiaca.