I.

DEFINIIA I CLASIFICAREA HIPERTENSIUNII

ARTERIALE

n acord cu Ghidul din 1999 al OMS i al Societii Internaionale de Hipertensiune

(ISH), hipertensiunea arterial (HTA) este definit ca o cretere constant a tensiunii arteriale
sistolice (TAs)>140 mmHg i/sau a ternsiunii arteriale diastolice (TAd) > 90 mmHg la
persoane fr tratament antihiperstensiv.
Valorile TA sunt stns corelate cu riscul de boal cardiovascular i, de aceea,
definirea hipertensiunii (sau a TA crescute) este arbitrar. n ultimii ani s-au fcut eforturi
pentru definirea mai corec a normotensiunii i hipertensiunii i pentru clasificarea HTA n
raport cu nivelele Tas i TAd.(Tabelul I)
Tabelul I. Definiia i clasificarea valorilor TA (mmHg) dup WHO-ISN 1999
CATEGORIA
TA optim
Normotensiune
TA nalt-normal
HTA de grad 1 (uoar)
*Subgrup: HTA de grani
HTA de grad 2 (moderat)
HTA de grad 3 (sever)
HTA sistolic izolat
*Subgrup: HTA de grani

SISTOLIC mmHg
< 120
<130
130-139
140-159
140-159
160-179
>180
>140
140-149

DIASTOLIC mmHg
< 80
< 85
85-89
90-99
90-94
100-109
>110
<90
<90

Noiunea de ,,HTA de grani,, se refer la creteri intermitente limit ale TA, care
necesit supraveghere minimum 6 luni, timp n care se impune schimbarea stilului de via al
bolnavilor. Acest tip de HTA poate evolua spre HTA cronic sau normotensiune i se
ntlnete preponderant la grupele de vrst sub 40 de ani.

II.

CLASIFICAREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE

Clasificarea HTA se face n funcie de nivelul valorilor presionale, pe tipul i gradul

afectrii organelor int i pe recunoaterea condiiilor etiologice ale bolii. n ultimul timp
HTA se clasific n principal n raport cu gradul su (nivelele TAs i Tad). No iunea de
,,stadiu,, tinde s nu mai fie acceptat, deoarece presupune evolutivitate, care nu este
obligatorie n cazul HTA eseniale.
Clasificarea HTA n funcie de afectarea organelor int
Tabelul II. Stadializarea HTA
STADIUL I
STADIUL II

Fr semne de afectare organic

Cel puin una dintre urmtoarele modificri:
- HVS (detectat prin ECG, Eco sau
Rx);
- ngustarea vaselor retiniene;
- Micro-albuminurie, proteinurie i/sau
creatinin plasmaticde 1,2-2 mg/dl;
- Plci aterosclerotice n arterele mari
(Eco, Rx)
Simptome i semne de afectare organic:
Cord: - angin pectoral;
- Infarct miocardic;
- Insuficien cardiac

STADIUL III

Creier:
- AVC;
- Accident ischemic tranzitor;
- Encefalopatie hipertensiv;
Fund de ochi: - hemoragii i exsudate
retiniene;
Rinichi: - limitarea funciei renale cu
creatinin > 2mg/dl
Vase: - anevrism disecant;
- Boal arterial oclusiv simptomatic.

III.

MSURAREA TA

Msurarea TA se poate face prin metoda clasic, n cabinet sau la domiciliul

bolnavului, folosind de preferin tensiometrul manual.
Pentru diagnostic, la primele vizite ale bolnavului valorile TA trebuie s fie msurate
de ctre medic cu respectarea normelor unanim acceptate prezentate in tabelul III.
Tabelul III. Norme pentru msurarea TA
I.
Condiii pentru pacient:
A. Postura

B. Recomandrile care trebuie respectate

naintea msurrii TA

II.

Echipament

A.
B.
C.
D.

III.
Tehnica
A. Numr de determinri

1. Determinarea TA s se fac dup 5

min de repaus n decubit dorsal sau
poziie eznd.
2. Braul s fie la nivelul inimii.
3. La vrstnici, diabetici i la cei cu alte
afeciuni asociate cu hipotensiune
ortostatic, TA se va msura i n
ortostatism, imediat i la 2 min dup
schimbarea poziiei.
1. S nu consumecafea n ora precedent
examinrii.
2. S nu fumeze cu minimum 15 min
naintea msurtorii.
3. Fr consum de stimulente de
energizante.
4. Cabinet
medical
linitit
cu
temperatur adecvat.
5. Dialogul medicului cu pacientul s fie
calm i s inspire ncredere pentru a
elimina efectul de ,,halat alb,,.
Se prefer tensiometrele manuale.
Limea manetei tensiometrului s fie
2/3 din lungimea braului.
Manometrul s fie calibrat la fiecare 6
luni.
Pentru copii mici i foarte mici se
prefer metoda Doppler.
1. La fiecare vizit se fac minimum 2
determinri spaiale minimum 5 min.
2. Pentru diagnostic sunt necesare 3
seturi de determinri n ambulator la
interval de cel putin o sptmn.
3. Iniial se determin TA la ambele
brae; dac TA difer, se folosete
braul cu TA cea mai mare.

4. Dac TA este mare, n special sub

vrsta de 30 de ani, se determin
valorile TA i la membrele inferioare.
B. Corectitudinea determinrii:
1. Se umfl camera de presiune repede
pn la o presiune cu 20 mmhg
deasupra TA sistolice.
2. Se dezumfl camera de presiune cu
cte 3 mmHg la fiecare secund.
3. Valoarea TA diastolice este
identificat prin dispariia zgomotelor
exceptnd bolnavii cu insuficien
aortic i copii.

IV.

EVALUAREA BOLNAVULUI HIPERTENSIV

Evaluarea unui pacient hipertesiv nou descoperit sau a unui pacient cu boal veche la
care au aprut probleme noi privind controlul HTA reprezint etape eseniale n definirea i
aprecierea bolii:
Obiectivele evalurii sunt multiple:
Stabilirea diagnosticului de HTA i ncadrarea pacientului n gradul de HTA
corespunztor;
Identificarea afectrii organelor int, element esenial pentru stadializare, prognostic,
selecia tratamentului;
Identificarea altor factori de risc cardiovascular (hiperlipidemie, diabet, fumat,
obezitate etc.)
Identificarea cauzelor de HTA secundar.

Metode de evaluare iniial:

A. Evaluarea clinic: istoric, examen fizic i msurarea corect a TA.
B. Evaluarea de laborator.

V.

EFECTELE HTA ASUPRA RISCULUI DE BOAL

CARDIOVASCULAR

Hipertensiunea arterial constituie factor de risc major entru boala coronarian

ischemic i pentru boala cerebrovascular, riscul cardiovascular al unui pacient hipertensiv
fiind strns corelat cu severitatea HTA, dar i cu asocierea altor factori de risc pentru
ateroscleroz. Evaluarea riscului cardiovascular al pacientului hipertensiv permite stratificarea
n grupe de risc i aprecierea prognosticului.

AVC
Boala coronarian ischemic
Insuficiena cardiac i boli renale
Recurena evenimentelor cardiovasculare
Presiunea pulsului i distensibilitatea arterial

Tabelul IV. Factori de risc cardiovasculari de evaluat la hipertensiv

I.

Factori de risc majori:

II.
Afectarea
organelor
int/boala
cardiovascular manifestat clinic
1. Afectare cardiac

2.
3.
4.
5.

AVC sau AIT

Nefropatie
Boal vascular periferic
Retinopatie

Fumat;
Dislipidemie;
Diabet zaharat;
Vrst peste 60 de ani;
Obezitate central;
Sex (brbai sau femei postmenopauz);
Istoric familial de boli cardiovasculare
la femei sub 65 de ani i la brbai sub
55 de ani;

HVS;
Angin pectoral ;
Revascularizaie anterioar;
Insuficien cardiac.

VI.

TRATAMENTUL HTA

Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este :

scderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub
130/85 mmHg);
pstrarea tensiunii sub control constant;
prevenirea sau reducerea complicaiilor;
creterea calitii vieii i prelungirea ei.

Tratamentul este complex, igienico-dietetic (protejarea sistemului nervos, regim

alimentar hiposodic si hipolipidic, suprimarea tutunului si alcoolului, tratament
balneofizioterapic, medicamentos hipotensor si kinetoterapia).

I. Msuri nefarmacologice care presupun modificarea stilului de via astfel :

modificarea obiceiurilor alimentare;

renunarea la fumat;

reducerea greutii corporale;

exerciiu fizic regulat;

tehnici de relaxare pentru reducerea stressului.

a) Msurile dietetice recomandate :

reducerea srii n alimentaie la maxim 6 g/zi(adica 2,5 g sodiu), practic realizandu-se

prin urmatoarele reguli :
o

nu adaugai sare la gtitul alimentelor

nu punei sare la mas n timp de mncai

evitai alimentele cu coninut crescut de sare (sodiu atenie la conservani)

nu folosii substituieni de sare dect cu avizul medicului

bei suficiente lichide, aproximativ 2 litri/zi

reducerea consumul de alcool sub 30 g etanol/zi (echivalent cu 500 ml bere, 250 ml

vin, 60 ml trie), dar nu zilnic, are efect benefic asupra valorilor tensionale i asupra
progresiei aterosclerozei. Abstinena complet este mai puin benefic, iar abuzul de alcool
duce la creterea marcat a dezvoltarii aterosclerozei
reducerea consumul de grsimi animale.
6

II.

Msuri farmacologice - exist la ora actual multe medicamente indicate n

tratamentul hipertensiunii arteriale, alegerea schemei terapeutice este ns de
competena medicului specialist. De menionat c, este de preferat asocierea mai
multor medicamente n doze mici n locul monoterapiei, dup un orar bine stabilit,
pentru un control optim i constant al valorilor tensionale. Este necesar un control
medical periodic pentru verificarea eficienei tratamentului i eventual, adaptarea
acestuia ca doze sau asocieri terapeutice.

III.

KINETOTERAPIA N HIPERTENSIUNEA ARTERIAL

Metodica antrenamentului fizic al bolnavilor cu HTA esenial se difereniaz n

funcie de stadiul evolutiv al bolii, vrsta bolnavului, reacia individual la efort i prezena
afeciunilor asociate (cardiopatie ischemica, obezitate, dislipidemie etc.)
Testul de efort
Proba de efort n HTA este o metod mai recenta. Dintre concluziile desprinse pn n
prezent, cu caracter de aplicabilitate practic, reinem:
1. - proba de efort n HTA permite cunoaterea reactivitii cardiovasculare: evideniaz
hipertensivii care reacioneaz cu valori de TA n limite normale sau cu valori patologice
extreme.
2. - suprim factorul emoional (halatul alb) la msurarea TA i datele care se obin sunt
mai reale, reproductibile.
3. cifrele tensionale care se nregistreaz sunt urmarea probei de efort, care este urmarit
prin frecvena cardiac.
4. innd cont de valoarea FC, proba de efort se va ntrerupe dac creterea TA depsete
pentru TAS 230 mmHg si pentru TAD 120 mmHG.
5. pentru hipertensivi i pentru a determina profilul tensional de efort, se consider c
pragul de 80% din FCMxt este, adesea suficient. Aici va trebui sa se in cont de greutatea
corporala, astfel: o TA = 230 mmHg la un individ de 110 kg este considerat mai putin grav
dect la un pacient de 55 kg.
7

6. protocolul probei de efort in HTA cuprinde paliere de 25 W, 3 minute, lund TA la

sfaritul fiecrui palier. Nu vom trece la urmtorul palier dect dac avem o stare stabil att
pentru TA ct i pentru FC.
7. se pot contura urmatoarele profile tensionale:
- Hiperkineticul, care prezint, chiar de la nceputul probei (primul palier), o FC mai crescut,
130/ min., inexplicabil prin emotivitate; la al doilea palier FC urca la 150/ min. Acesta va
necesita o adaptare la efort prin antrenament fizic; dac nu este posibil acest lucru, se va
prescrie un betablocant.
- Emotivul are n primul palier o FC nalt dar nu crete prea mult in urmatoarele 2 3 stadii.
- Bolnavul cu capacitatea miocardului limitat poate realiza un efort de 150 180 W, fr o
FC adaptat dar fr a-i crete valorile TA. El este evident patologic.
-

Etilicul / enolismul va prezenta la primul palier, la cel mai mic efort, o FC rapid i
o cretere tot att de rapid a valorilor TA.

Cand dorim s apreciem n plus i rezerva coronarian, vom avea interesul s adoptm
protocolul probei, pentru a atinge FCMxt, cu dezavantajul de a expune bolnavul la unele
riscuri mai mari. De aceea, efortul submaximal, ce reprezint 80 90% din FCMxt, este i n
acest caz, mult mai frecvent utilizat.

Kinetoterapia
Una dintre modalitile de practicare a exerciiilor fizice de ctre hipertensivi, este executarea
unor programe adecvate de gimnastic. Aceste programe vor cuprinde urmtoarele grupe de
exerciii:
1) Exerciii pentru intensificarea moderat a metabolismului n toate grupele musculare
scheletice, n vederea obinerii vasodilataiei locale i scderii rezistenei periferice.
a) exerciii de mobilizare analitic a tuturor segmentelor corpului. Ele au un rol de
nclzire i trebuie executate n ritm lent, cu intensitate moderat a contraciilor musculare,
asociate cu respiraia, cu perioade lungi de relaxare ntre contracii. Trebuie evitat ritmul
rapid, care la unii hipertensivi poate s produc salturi mari ale TA, chiar dac exerciiile se
execut cu grupe musculare mici, solicitarea general a aparatului cardio-vascular este
nensemnata.
b) contracii musculare analitice izometrice sau intermediare cu durata contraciei de 6
10 secunde, cu pauze de cel puin 10 15 secunde ntre contracii i intensitate moderat.
Este de ateptat ca astfel de exerciii s produc o vasodilataie apreciabil, att n timpul
contraciei musculare, ct i n timpul relaxrii. Trebuie avut n vedere ns c, efortul static
intens este nsoit de creteri mari ale TA, de aceea intensitatea contraciei trebuie s fie
moderat i durata ei s nu depeasc 10 secunde. Pauzele dintre contracii trebuie s aib o
durat cel puin dubl. Trebuie evitat blocarea respiraiei.
Pentru individualizarea exerciiilor este necesar controlul TA n timpul su imediat dup
executarea lor.
2) Exerciii de relaxare:
8

a) exerciii de relaxare muscular; constau n balansri ale membrelor, scuturri de

membre executate de pacient sau scuturri pasive executate de ctre kinetoterapeut. De
asemenea au un efect relaxant rsucirile de trunchi sau unele poziii cu rsucirea trunchiului
ca, de exemplu, decubit lateral drept cu rsucirea umrului stng i a trunchiului spre napoi.
Exerciiile de respiraie prelungit au un efect de relaxare muscular i neuro-psihic. Ele
se execut, de preferin, din decubit dorsal, cu genunchii flectai. Se ncepe inspiraia pe nas
prin coborrea diafragmului nsoit de proeminarea abdomenului. Pentru dirijarea efortului n
acest sens, se pune pe abdomen cu mna sau un obiect (carte, saculet cu nisip). Se continu cu
dirijarea efortului respirator ctre lrgirea diametrului transversal al toracelui. Amplitudinea
inspirului trebuie s fie moderat, nct s nu produc senzaia de cretere a presiunii
intracraniene. Se trece la expir lent, pe gur, cu buzele usor strnse, fr a se face pauza ntre
sfritul inspirului i nceputul expirului. n tot timpul inspirului i expirului se numr n
gnd, n ritmul secundelor. Se ncepe cu o durata a inspirului de 6 8 secunde i o durata a
expirului de 8 12 secunde i se mrete treptat durata lor, n funcie de particularitile
bolnavului, putndu-se ajunge la 10 12 secunde pentru inspir i 18 20 secunde pentru
expir. Se pot executa 3 5 cicluri consecutive cu pauze de 15 30 secunde ntre ele.
Efectele exerciiului respirator se nregistreaz la:
-

Nivelul inimii, descriindu-se reduceri ale HVS (hipertensiunea ventriculara stng),

creterea contractilitii miocardului.
Asupra metabolismului glucidic, aciunea este bipolar: periferic i pancreatic, cu
ameliorarea sintezei de insulin.
Asupra metabolismului lipidic i protidic.
Asupra aparatului respirator: ajut la dezobstrucia bronhiolar, combate staza
sanguin pulmonar, crete capacitatea vitala i VEMS ul, intrete i energizeaz
muchii respiratori.
Produce o dezastenizare a bolnavului hipertensiv, crete capacitatea de efort i de
munc.

Influena exerciiilor respiratorii terapeutice asupra aparatului cardio-vascular este de

ordin mecanic, reflex i neuroumoral.
b) Exerciii de relaxare neuro-psihic. Metodele de relaxare general realizeaz att o
scdere a concentraiei plasmatice de catecolamine si a componentelor sistemului renina
angiotensina, cat si diminuarea raspunsului organelor receptoare si a tonusului musculaturii
netede vasculare la noradrenalina circulanta.
Cele mai cunoscute si mai eficiente sunt metoda autotraining-ului a lui Schultz si a lui
Edmund Jacobson, care au la baza relaxarea progresiva pe baza principiului de identificare
kinestezica a starii de tensiune contractie musculara, prin antiteza cu lipsa contractiei
relaxarea.
Metoda Schultz preconizeaza obtinerea relaxarii centrale care induce apoi, prin
autocontrol mental imaginativ, relaxarea periferica.
E. Gindler si N stoltze recomanda o gimnastica colectiva relaxanta prin executarea unor
miscari absolut libere, neimpuse, un fel de dezordine de miscari.
9

I. Parow recomanda repaus absolut, nemiscat la pat 20 de minute, in care bolnavul nu isi
va urmari decat respiratia libera, nefortata.
A. Macagno propune ca pacientul, in decubit dorsal, sa se intinda la maximum posibil,
cu membrele superioare pe langa cap si membrele inferioare intinse.
Programele de gimnastica medicala se pot executa zilnic sau de 2 5 ori pe saptamana, in
functie de particularitatile clinice si functionale ale bolnavului, precum si de includerea sau nu
in programul de miscare, a sedintelor de antrenament de rezistenta, a plimbarilor,
gradinaritului sau altor forme de activitate fizica.

3) Antrenamentul de rezistenta
Pentru a obtine temperarea activitatii simpato-adrenergice, care este exagerata la unii
dintre hipertensivi si pentru a obtine o functionare cardio-vasculara mai economica, este
reconamdabil antrenamentul de rezistenta.
El este indicat in primul rand pentru hipertensivii tineri sau in primele stadii de
evolutie a bolii, cand exista o predominanta simpatico-adrenergica si nu sunt prezente semne
de visceralizare.
Este necesara stabilirea unei limite a valorilor tensionale de reaus care permit accesul
la antrenamentul de rezistenta. Unii autori recomanda sa nu se faca restrictii ale efortului la
hipertensivi daca nu este prezenta suferinta cardiaca sau renala. S-a stabilit ca limita pentru
admiterea la antrenamentul de rezistenta valoarea de 170 mmHg pentru TAS si 110 mmHg
pentru TAD. DE asemenea, trebuie stabilita limita valorilor tensionale pana la care este
permis sa se ajunga in timpul efortului in cadrul programului de antrenament.
Desii unii cercetatori afirma ca nu au remarcat accidente sau complicatii dupa eforturi
care au produs cresteri ale tensiunii sistolice pana la 200 mmHg sau chiar mai mult, nu s-au
permis cresteri mai mari de 180 mm Hg in eforturi de antrenament.
Este recomandabil ca antrenamentul de rezistenta sa fie precedat de un prodram de
gimnastica de incalzire care sa angreneze toate grupele musculare, cu o durata de 10 20 de
minute. Atunci cand programul se desfasoara in grup, se pot introduce si jocuri de atentie si
miscare.
Pentru bolnavi cu hipertrofie ventriculara stanga evidentiata radiologic sau
electrocardiografic sau cu alte semne de visceralizare, programul de antrenament trebuie
limitat la exercitii usoare de mobilizare tonifiete, gimnastica respiratorie, plimbari, eventual
tehnici de relaxare.
Metodele antrenamentului de rezistenta sunt diverse. Dintre cele mai comune si
accesibile citam:
Mersul cel mai recomandat pentru inceperea antrenamentului. Este un exercitiu
simplu, fiziologic, cu automatism vechi, nu cere explicatie tehnica, pune in miscare grupe
10

musculare mari. Dozajul este relativ: dozarea ritmului pasolir, distanta de mers si durata,
inclinarea pantei. In statiunile balneare se poate aplica sub forma curei de teren.
Este recomandat cainainte si dupa sedintele de mers sa se masoare frecventa cardiaca
si TA iar frecventa pulsului, pe durata menrului sa se determine sa 4 5 minute, orientand
frecventa pasilor spre a atinge 60 70% din FCMx (frecventa cardiaca maximala), in mod
progresiv. Se poate aplica zilnic, luni si ani de zile.
Alergarea (jogging) este metoda care se introduce imediat dupa ce s-a ajuns la o
anumita capacitate de efort. Dozarea se va face prin modelarea ritmului de alergare (viteza),
nivelul de ridicare a genunchilor, distanta si durata alergarii. Se va urmari atingerea a 75% din
FCMx si se va controla TA inainte si dupa alergare. Se ve face intr-un mediu nepoluat, in
parcuri, stadioane etc. Se va aplica de 3 ori pe saptamana, cu o durata de 20 de minute.
Alergarea pe loc, saritura ce coarda sau ca mingea au efecte la fel de bune.
Urcatul scarilor sipantelor este simplu: se va face in mod progresiv ca numar de trepte
si sau ca durata. Dozarea se va face prin aprecierea FC si a TA.
Bicicleta ergometrica sau covorul rulant au avantajul posibilitatii dozarii cu multa
precizie a efortului si de urmarire a pacientului in timpul efortului.
Sedintele de antremanet vor fi in numar de 3 5 pe saptamana, cu durata de 15 20 de
minute, la o FC intre 60 80% din FCMx, atinsa in timpul probei de efort. Peste acest prag
organismul este in anaerobioza si valorile TA cresc.
Studiile au aratat ca scaderea cu cativa mmHg a TA este suficienta pentru scaderea
semnificativa a mortalitatii. In aceste conditii antrenamentul de rezistenta constituie un
veritabil medicament antihipertensiv. Pentru mentinerea indelungata a acestui efect, trebuie ca
antrenamentuzl sa fie sustinut, o intrerupere a exercitiilor pe o perioada mai lunga de timp
ducand la cresterea TA la nivelul anterior.
Inotul in piscina in apa calda (termala sau mezotermala) este deosebit de apreciat, cu
multe avantaje: placerea bolnavului in contact cu apa, efectele benefice ale apei calde asupra
valorilor TA si a performantei cardiace, a circulatiei periferice, a presiunii hidrostatice si a
descarcarii de greutate (conform principiului lui Arhimede, asupra muschilor si articulatiilor,
miscarea se desfasoara in conditii placute, cu descarcare gravitationala, cu o circulatie
generala si periferica imbunatatita, cu un randament bun). Necesita cunostinte de inot ca un
prim dezavantaj, precum si instalatii tehnice.
Se va masura FC si TA inainte si dupa sesinta de inot. FC nu va depasi 75% din
FCMx. SE vor exclude de la inotul terapeutic: bolnavii hipwertensivi cu valori mari ale TA,
din grupa hipertensiunii medii si severe (se considera valori acceptabile TAD pana la 110 mm
HG si TAS pana la 180 mmHG), insuficienta cardiaca severa, infarctul miocardic recent (sub
6 luni), angina pectorala instabila, cardiopatii valvulare severe, miocarditele, cardiomiopatiile
obstructive, fibrilatia atriala netratata, extrasistolele ventriculare polifocale, episoadele de
tahicardie paroxostica ventriculara, blocuri atrio-ventriculare de grad Inalt, pacemakere,
persoanele care au efectuat un alt efort fizic inainte de sedintele de inot, cei care se afla sub
trei ore de la masa, cei cu alte boli inclusiv dermatologice.

11

Sportul terapeutic isi are denumirea in insusi scopul urmarit, cel terapeutic si nu de
performanta. De aceea se va evita practicarea unor sporturi dure sau la intensitati de efort
mari. Se va urmari si aici FC si TA inainte, in pauze si la sfarsit, avand ca limita superioara
75% din FCMx. Alegerea unei discipline va tine cont si de apltitudinile psihomotrice, de
cunastintele privind disciplina, de interesul pacientului, de posibilitatile bazei materiale, de
varsta, sex si gradul de antrenament ale pacientului.

Antrenamentul fizic al bolnavilor sub tratament medicamentos hipotensor

Pentru aplicarea exercitiilor fizice la bolnavii hipertensivi care primesc tratament
medicamentos hipotensor, este necesar de luat in considerare mecanismul de actiune al
acestor medicamente, deoarece ele modifica functia unor sisteme regulatoare care au un rol
important in adaptarea organismului la efort. Cea mai mare parte dintre medicamentele
hipotensoare au ca efect hemodinamic scaderea debitului cardiac, fenomen foarte important
daca avem in vedere necesitatea de oxigen crescuta in timpul efortului.
La acesti bolnavi se recomanda moderatie, indeosebi la executarea antrenamentului de
rezistenta. Pentru cei care au semne de visceralizare sau primesc doze mari de hipotensoare, el
trebuie chiar evitat, recurgandu-se numai la programele de exerciti fizice generale si plimbari.

Scopul kinetoterapiei:
-

echilibrarea sistemului nervos i influenarea pozitiv a centrilor vasomotori;

favorizarea vasodilataiei periferice i a decongestionrii unor segmente ale
corpului;
atingerea i meninerea unei greuti corporale optime;
prevenirea fenomenelor de ateroscleroz.

12